Sunt o soţie disperată! De câteva săptămâni mă confrunt cu o realitate monstruoasă, care mă macină zilnic, pe care încerc să o depăşesc cumva, dar care mă copleşeşte. Acum câteva săptămâni partenerul meu de viaţă, care-mi este soţ de şapte ani şi cu care am o fetiţă superbă, mi-a mărturisit că de ceva vreme şi-a descoperit o altă identitate sexuală, homosexualitatea.

Nu pot să descriu în cuvinte impactul acelei mărturisiri! După şoc şi negare, am încercat să fac tot ce este posibil să-l conving să consulte un specialist care l-ar putea ajuta, deşi el era destul de reticent. Din păcate, psihiatrul care l-a consultat a spus, sec şi cinic, că e o situaţie de viaţă şi nu o tulburare, că asta-i viaţa, întărindu-i practic hotărârea de a-şi urma calea. Iar soţul meu neagă continuu că ar putea exista o soluţie pentru rezolvarea situaţiei.

Eu ştiu că este nevoie de un ajutor complex şi din partea unui psihoterapeut, şi a unui preot, şi a familiei, şi a prietenilor, dar el refuză ajutorul oricui, susţinând că nu există nicio ieşire, că asta îi este calea. E de nerecunoscut! Dintr-un bărbat cald, altruist, vesel, a devenit o umbră, cinic, deprimat, rece, tăios. Se distruge pe sine şi distruge pe toţi cei care îl iubesc sincer.

Mă adresez dumneavoastră cu ultima speranţă, întrebându-vă dacă homosexualitatea este o tulburare a comportamentului sexual, un dezechilibru, o aberaţie, rezultatul unor traume (mai ales că soţul meu a suferit traume sexuale în copilărie), dacă există şanse ca în urma psihoterapiei energia autodistructivă exprimată sexual să fie canalizată spre altceva, dacă există şanse să-şi revină? Mai ales că se distruge pe sine, distruge tot ce are, o familie frumoasă şi un copilaş de şapte ani, care de câteva zile a început clasa întâi şi pe care îl afectează foarte mult atmosfera tensionată din casă.

Vreau să îl ajut fiindcă simt că pentru el alegerea căii acesteia e un sfârşit sigur, pentru că dincolo de rana sufletească îngrozitoare pe care mi-a produs-o ca soţie, ca femeie, mă doare sufletul să îl văd şi să îl ştiu aşa. Vreau să ne salvăm familia, să-i salvez fericirea şi echilibrul fetiţei mele, care-l iubeşte enorm pe tatăl ei şi care, până acum câteva luni avea o relaţie foarte frumoasă cu el. Aştept ca pe o ultimă speranţă răspunsul dumneavoastră.

Cu mulţumiri,

O soţie şi o mamă disperată

[Copyright © ContraCurentului.com]