Mă numesc Bogdan şi am treizeci şi patru de ani. Cineva mi-a arătat site-ul dumneavoastră şi am cumpărat şi cartea Contra Curentului. Aş dori să mă apropii de Dumnezeu, poate mă ajutaţi în această privinţă!

Nici nu ştiu cum sau cu ce să încep. Aş dori să vă mărturisesc, în primul rând, că viaţa şi orientarea mea sexuală nu sunt cele care ar trebui să fie. Adică sunt puţin mai diferit şi poate că o să mă înţelegeţi şi pe mine. Am să fiu cât se poate de sincer şi direct, cu toate că îmi este jenă. Am vrut să mă schimb de multe ori, însă nu am reuşit. Îmi este greu să cred că Dumnezeu mi-ar ierta toate, iar în al doilea rând, nu pot renunţa la acest păcat, deoarece sunt foarte dependent de el şi îmi place ce fac. Însă am să ţin cont de ceea ce îmi spuneţi şi aşa am să mă rog. Oricum, Biblia este greu de înţeles şi, oricât aş citi, nu înţeleg nimic.

Am discutat cu multă lume, cu psihologi, cu preoţi, şi răspunsul a fost acelaşi: mare păcat. Însă ei nu înţeleg că noi sau eu personal, de fapt, nu am nicio vină că sunt aşa. Aşa am fost de când mă ştiu, niciodată nu mi-au plăcut femeile, iar ca mine sunt zeci de mii. Facem parte din creaţie. Suntem diferiţi, nu putem fi la fel. Şi regret foarte tare faptul să suntem judecaţi de oameni pe nedrept, fiindcă, repet, practic noi nu avem vină că Dumnezeu ne-a lăsat aşa. Ştie El de ce. Da, viaţa pe care o trăiesc eu am ales-o, exact cum aţi ales dumneavoastră biserica. Aşa şi eu, doar cu un bărbat mă simt bine. Iar Dumnezeu nu este numai acolo, în biserică, Dumnezeu este peste tot, doar noi să vrem să Îl chemăm în ajutor. Am citit în Biblie, însă asta suntem şi asta vom rămâne, ori cu Biblie, ori fără. Doar Dumnezeu ne va putea schimba, nu Biblia, nu oamenii, nu altcineva. Şi, să vă spun ceva, nu este totul la voia întâmplării.

Am avut mari experienţe cu Dumnezeu şi ştiu că mă iubeşte, însă nu înţeleg de ce mă chinuieşte în aşa hal. Posibil că de fapt Cel Rău mă chinuieşte. Întotdeauna mi s-au ascultat rugăciunile, iar ce am cerut, am şi primit, însă un singur lucru pe care îl cer lui Dumnezeu nu îl primesc.

Acum locuiesc singur. Sunt la o cabană, m-am retras o perioadă ca să mă reculeg. La fel şi în oraş, tot singur locuiesc. Părinţii mei stau în apropiere. Am prea multe şi mi‑a dat Dumnezeu mult, însă ceea ce vreau cu adevărat nu am. Ce folos că ai de toate, dacă nu ai pe cine doreşti lângă tine?

Tocmai am început un tratament din cauza stresului. Lucrez, am mai multe joburi, dar am renunţat la unele dintre ele deoarece simt că nu mai am putere. Dar nu aceasta este problema, jobul, că nu am nevoie de job. Nu am nevoie de absolut nimic deocamdată. Nici măcar de sfaturi, sunt cam sătul de ele. Desigur, vorbesc cu părinţii mei, ei mă înţeleg. Credeţi că aş avea nevoie de ceva sau că duc lipsă de ceva? Nu cred. Iar ce îmi doresc eu, nimeni nu îmi poate oferi, doar Dumnezeu.

Mă simt tot mai slăbit, iar injecţiile parcă nu mai au niciun efect, de altfel nici vitaminele. M-am obişnuit cu ideea că trebuie să merg în frumosul rai. Să nu uităm că trebuie să luptăm, unii pentru fericire, alţii cu boala; fiecare avem o luptă din care trebuie să ieşim învingători.

Sper că nu v-am obosit prea tare, dar chiar simţeam nevoia să vă spun toate acestea. Dacă v-am plictisit, îmi cer iertare. Vă mulţumesc că m-aţi ascultat. Acum mă retrag, deoarece sunt foarte obosit. Poate o să mai vorbim şi mâine. Cu respect, Bogdan cel păcătos!

[La câteva zile după ce a făcut această mărturisire, Bogdan a pierdut bătălia cu viaţa. SIDA l-a răpus fără milă.]