Până în urmă cu doi ani aveam o viaţă normală sau aşa credeam. Auzisem despre homosexuali doar de la televizor. Nu credeam că o să ajung să cunosc vreodată unul până în urmă cu doi ani, când un prieten mi-a spus că este homosexual. Nu mi-a venit să cred! Nu ştiam ce să fac, tot ce ştiam era că vroiam să fiu lângă el, să îl ajut, să îl ascult.
Cu cât vorbeam mai mult, cu atât am început să văd problemele cu care se confruntă homosexualii, să petrec mai mult timp cu ei. Aşa am ajuns să cunosc destul de mulţi homosexuali, chiar şi travestiţi. Oameni atât de asemănători cu noi, dar totodată atât de diferiţi!
În societate sunt daţi la o parte şi judecaţi, dar nu putem nega că totuşi există, sunt lângă noi, chiar dacă nu la toţi este vizibil din comportament şi îmbrăcăminte.
Cu cât am ajuns să îi cunosc mai bine, cu atât am văzut că foarte mulţi nu îşi doresc un asemenea stil de viaţă, nu vor să fie aşa, dar din diferite motive sau circumstanţe au ajuns să aibă relaţii nesănătoase cu persoane de acelaşi sex. Majoritatea au fost abuzaţi în copilărie, atât sexual, cât şi fizic, nu au avut implicarea ambilor părinţi sau au avut o grijă prea exagerată, o prea mare implicare din partea mamei. Lipsa de comunicare, de afecţiune, sensibilitatea, toate duc la un comportament greşit pentru a găsi ceea ce le-a lipsit în copilărie. Lumea homosexuală este o lume prefăcută, a intereselor de orice fel, o lume plină de durere, deziluzii, autocunoaştere, de dorinţa de fi acceptat şi iubit.
Unii oamenii şi chiar unii creştini au tendinţa de a-i da la o parte, de a-i cataloga şi judeca, în loc de a vorbi cu ei, de a încerca să le întindă o mână de ajutor. Fiindcă mulţi homosexuali caută ajutorul, pe cineva cu care să vorbească, să le dea un sfat, să îi ajute să iasă din lumea lor, fiindcă unii chiar vor să iasă.
Dacă am încerca fiecare să îi cunoaştem cum sunt ei ca oameni, ar fi mai bine. Să fim lângă ei, să îi sprijinim ca să se schimbe, pentru că da, schimbarea este posibilă, sunt doar etape pe care ei pot să le depăşească. Noi putem doar să fim lângă ei, să încercăm să îi ajutăm, să ne rugăm şi să postim pentru ei, dar Dumnezeu face minuni acolo unde omul e mic.
Să încetăm să fim doar nişte marionete pe scena acestei lumi, să ne facem că nu ne pasă, că dacă nu suntem noi direct implicaţi, nu ne afectează! Nu este adevărat, pentru că mulţi dintre cei dragi nouă, dintre cei care ne înconjoară se pot afla în această situaţie. Ei pot fi fratele, vecinul, prietenul, medicul, avocatul nostru, oricine.
Voi, cei care cunoaşteţi oameni care se confruntă cu această problemă, nu îi judecaţi, nu îi daţi la o parte! Fiţi lângă ei, ajutaţi-i să îşi revină, ascultaţi-i, vorbiţi-le despre Dumnezeu, duceţi-i la biserică, spuneţi-le despre dragostea lui Dumnezeu, cum El a venit în lume şi a murit şi pentru ei, că Dumnezeu îi iubeşte, îi iartă, indiferent cât de mult au păcătuit, indiferent cât ar fi de căzuţi!
Personal nu sunt de acord cu ceea ce fac homosexualii, urăsc păcatul în care sunt prinşi, dar îi iubesc pe ei ca oameni. Am ajuns să văd dincolo de ceea ce fac, să văd sufletul lor. Sunt oameni minunaţi, la fel ca noi, cu valoare. Să încercam să îi ajutăm, să le vorbim despre iertare, despre dragostea lui Dumnezeu, despre faptul că se pot schimba, că există iertare, există scăpare, există speranţă, există o viaţă nouă! Doamne, ajută-ne să fim pilde pentru cei din jur!
[Copyright © ContraCurentului.com]
