de Dr. Paul Cameron, William L. Playfair şi Stephen Wellum

Sumar

Deşi Surgeon General [Purtătorul de cuvânt al Departamentului de Sănătate Publică din SUA, n. trad.] a caracterizat sexul homosexual ca „normal” şi „sănătos”, homosexualii şi consumatorii de droguri intravenoase au suferit, disproporţionat mai mult, de epidemia de SIDA. Longevitatea este deseori utilizată ca o măsură a sănătăţii. Cât trăiau homosexualii înainte de epidemia de SIDA şi cât trăiesc astăzi? Am examinat 6737 de necrologuri/anunţuri de deces din optsprezece jurnale homosexuale din SUA din ultimii treisprezece ani şi le-am comparat cu necrologurile din două ziare convenţionale. Necrologurile din ziarele nehomosexuale au fost similare cu mediile SUA în ceea ce priveşte longevitatea: vârsta mediană de deces la bărbaţii căsătoriţi era de 75 de ani, 80 de procente au murit bătrâni (65 de ani sau mai bătrâni); pentru bărbaţii necăsătoriţi era de 57 de ani, 32 de procente au murit bătrâni; pentru femeile căsătorite era de 79 de ani, 85 de procente au murit bătrâne; pentru femeile necăsătorite era de 71 de ani, 60 de procente au murit bătrâne. Pentru cele 6574 de morţi homosexuale, vârsta mediană de deces, dacă SIDA a fost cauza, era de 39 de ani, indiferent dacă individul avea sau nu un PTL [partener pe termen lung, n. trad.], 1 procent au murit bătrâni. Pentru cei 829 care au murit de alte cauze decât SIDA, vârsta mediană de deces era de 42 de ani (41 de ani pentru cei 315 cu un PTL şi 43 de ani pentru cei 514 fără) şi < 9 procente au murit bătrâni. Homosexualii au avut mai frecvent parte de un sfârşit violent prin morţi accidentale, moarte în accidente de maşină, sinucidere şi crimă, decât bărbaţii în general. Cele 163 de lesbiene au înregistrat o vârstă mediană de deces de 42 de ani (20% au murit bătrâne) şi au prezentat rate înalte ale morţii violente şi cancerului, comparativ cu femeile în general. Homosexualii bătrâni apar ca fiind mai puţin numeroşi proporţional decât echivalenţii lor nehomosexuali, în literatura ştiinţifică din 1859 până în 1993. Tiparul evident al morţii violente din necrologurile homosexuale este în acord cu tiparul prezentat în studiile publicate despre homosexuali şi consumatorii de droguri intravenoase. Se poate ca homosexualii să fi experimentat o durată de viaţă scurtă în ultimii 140 de ani; SIDA a redus-o, aparent cu aproximativ 10 procente. O astfel de durată de viaţă scurtă pune în discuţie caracterul sănătos al homosexualităţii.

Referinţe

Cameron P., Playfair W. L., & Wellum S. (1994) The longevity of homosexuals: before and after the AIDS epidemic. Omega Journal of Death and Dying, 29(3): 249-272.

[Paul Cameron, Ph.D., William L. Playfair, Stephen Wellum, The Longevity of Homosexuals: Before and After the AIDS Epidemic. Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Dr. Paul Cameron

Sumar

Interacţiunea homosexuală a fost implicată în 11 (48%) din 23 şi în 10 (45%) din 22, adică în aproximativ jumătate dintre cazurile din două baze de date naţionale despre relatările din ziare, privind implicarea sexuală a profesorilor cu elevii, raportate de Cameron şi Cameron în 1998. S-a examinat dacă relaţia se menţine la nivel local, prin căutarea tuturor „crimelor sexuale” indexate din Boston Globe, din 1991 până în 1998, despre relatări locale despre sex între elev şi profesor. Dintre cei 21 de profesori din 20 de relatări, 11 (52%) au interacţionat homosexual cu elevii. Astfel, apare că, naţional şi local, după cum este raportat în ziare, aproximativ jumătate dintre molestările făcute de profesori sunt homosexuale.

Referinţe

Psychological Reports, 2002, 90, 173-174.

[Paul Cameron, Ph.D., Do Homosexual Teachers Account for about Half of News Storiei of Molestations of Pupils? Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

I. Statutul mitic al cifrei de 10%

A. Până foarte recent, cifra de 10% a fost acceptată ca doctrină în cercurile mass-media şi academice.

1. Newsweek, 2/15/93, p. 46: „Ani de zile, mişcarea pentru drepturile homosexualilor a căutat siguranţă în numere. Liderii ei de mult pretind că homosexualii constituie 10 procente din populaţia americană. Ei l-au citat pe Alfred Kinsey, care a intervievat mii de bărbaţi şi femei, pentru studii decisive despre sexualitatea umană în anii 1940 şi 1950. Activiştii au folosit prilejul cifrei 10 pentru a-şi întări mesajul politic – că milioane de cetăţeni sunt excluşi din activitatea prevalentă, de discriminarea anti-homosexualitate. Guvernanţii politici şi presa (inclusiv NEWSWEEK) au adoptat estimarea – în ciuda protestelor din partea conservatorilor sceptici – citând-o iar şi iar.

2. Fortune, 1991, p. 42: „Studiile clasice din 1948 ale lui Kinsey sugerează că aproximativ 10% dintre adulţii americani sunt homosexuali, o cifră pe care o susţin cele mai recente sondaje.”

3. Washington Times, 11/19/91, p. A3: „10 procente dintre bărbaţii americani sunt homosexuali şi 5 procente dintre femei sunt lesbiene.”

4. Jurnalişti profesionişti ca cei de la Family Therapy Networker, 1991: „De la studiul istoric al lui Kinsey din anii 1940 până în prezent, sondajele arată consecvent că 10 procente din populaţie sunt fie homosexuali, fie lesbiene – adică 25 de milioane de oameni.”

5. Chiar şi directorul Asociaţiei Americane de Psihologie, Bryant Welch, a declarat pe 2/6/89 că APA găsise că „de fapt toate cercetările au sprijinit concluzia că homosexualitatea… este o orientare sexuală care se găseşte în mod consecvent la zece procente din populaţia masculină şi la aproximativ 5 procente din populaţia feminină… Cercetarea a arătat că de-a lungul diferitelor epoci istorice şi în culturi total diferite, incidenţa homosexualităţii a rămas aceeaşi, indiferent de atitudinile şi interdicţiile publice.”

B. Cifra este cuprinsă în numele unor grupuri de homosexuali precum „1 din 10” şi în proiectul de suport pentru adolescenţi oferit adolescenţilor homosexuali, numit „Proiect 10”, care a început în sistemul şcolilor publice din Los Angeles, dar care acum s-a răspândit şi în San Francisco şi Minnesota.

C. Dovada decisivă: atât de mulţi sunt „şocaţi” de numerele recente mult mai mici raportate de studiul sponsorizat de Alan Guttmacher, pe bărbaţi în vârstă de 20-39 ani, care a estimat că numai 1,1% dintre bărbaţi au avut numai parteneri homosexuali în ultimii 10 ani.

1. Washington Times, 4/16: „Dacă cineva îşi examinează conştiinţa, ştie că mai mult de 1 din 100 de oameni sunt homosexuali… Bunul simţ îţi spune că acest sondaj este un nonsens”, a spus Gregory King, purtătorul de cuvânt pentru Campania de Fonduri pentru Drepturile Omului, cel mai mare grup al naţiunii pentru drepturile homosexualilor. „Simt că cifra de 10 procente este probabil corectă, fiindcă multor homosexuali le este teamă să-şi recunoască orientarea homosexuală”, a spus Cathy Renna, co-preşedintă a Alianţei Homosexuale şi Lesbiene împotriva Defăimării.

NY Times, 4/16: „Ieri grupurile de homosexuali au luat peste picior cifra de 1 procent, spunând că şi dacă cercetătorii le-au promis respondenţilor anonimitatea, multor homosexuali le-a fost teamă să-şi dezvăluie orientarea sexuală.”

2. Editorialul NY Times din 4/17 a numit rezultatele noului sondaj o „surpriză”.

3. Scrisoarea către Washington Blade intitulată „Homosexual pe faţă în America”: „Până acum, întotdeauna ne-am bazat estimările despre mărimea comunităţii noastre pe studiile Kinsey de la sfârşitul anilor 1940. Cercetătorii care au reluat chestiunea în anii 1970 au reafirmat opinia ‘1 din 10’. Până acum. Un studiu sociologic publicat de progresistul Institut Alan Guttmacher, care a intervievat peste 3300 de bărbaţi de pretutindeni din ţară în 1991, a găsit că numai 2,3 procente dintre cei intervievaţi au recunoscut o experienţă cu acelaşi sex în ultimii zece ani; numai 1,1 procente spun că au fost exclusiv homosexuali. Deşi cei mai mulţi dintre noi credem din toată inima că acestea sunt subestimări grosiere, controversa va continua să fie alimentată de experţii şi de homofobii de pretutindeni.”

4. Sondajul electoral din NY Times îngropat: Un seminar de jurnalism trecând în revistă anul 1992, a nominalizat NY Times pentru una dintre cele mai semnificative poveşti „îngropate” ale anului. Propriile sondaje ale Times cu privire la rezultatul alegerilor prezidenţiale au întrebat despre orientarea sexuală a votanţilor şi au găsit că mai puţin de 3% au afirmat că sunt homosexuali. Membrii staffului de la Times nu au putut crede rezultatele, ele fiind atât de mici faţă de standardul de 10%, şi astfel nu au raportat materialul.

D. Mai revelator: liderii homosexuali recunosc acum că au abuzat de cifra 10% în folosul lor

1. NY Times 4/16: „Liderii homosexuali au pretins că numărul de americani homosexuali şi lesbiene era în jur de 10 procente, o cifră pe care mulţi dintre ei au suspectat-o a fi exagerată. Dar au repetat numărul adesea, au spus ei, ca un mod de a încuraja marea populaţie de homosexuali a naţiunii să fie deschişi cu privire la identitatea lor sexuală.”

Newsweek, 2/15: „Unii activişti homosexuali recunosc acum să au exploatat estimarea lui Kinsey pentru valoarea ei tactică, nu pentru acurateţea ei. „Am folosit acea cifră când cei mai mulţi homosexuali erau cu totul ascunşi, pentru a crea impresia că suntem numeroşi”, spune Tom Stoddard, fost conducător al Fondului Legal de Apărare Lambda.

II. De ce a fost cifra de 10% atât de sacră pentru activiştii homosexuali?

A. Dacă procentul de 10% este adevărat, homosexualii constituie o minoritate semnificativă, care nu poate fi uşor de ignorat de către:

1. Mass-media şi politicieni

NY Times 4/16: „Mărimea populaţiei homosexuale a naţiunii noastre reprezintă de mult o dispută, cu atât mai mult în anii recenţi, când mişcarea pentru drepturile civile ale homosexualilor a luat avânt. Numărul are implicaţii politice, deoarece se traduce în alegători, care se traduc în voturi.”

Editorialul NY Times 4/17: „Ce contează? În domeniul politic, puterea depinde în parte de numere, deci noile date pot să slăbească mişcarea pentru drepturile homosexualilor, la fel cum lupta sa de a ridica interdicţia pentru homosexuali în ceea ce priveşte armata, a blocat în câteva state legi care ar permite discriminarea homosexualilor, şi l-au presat pe Preşedintele Clinton să susţină cauzele homosexualilor.”

2. Publicul american – 1 din 10 înseamnă că cineva pe care îl cunoşti şi îl iubeşti, sau cu care lucrezi, este homosexual

B. Dacă este adevărat, de ce ar fi homosexualitatea atât de răspândită chiar şi cu o intensă dezaprobare socială?

1. Bază genetică mai plauzibilă pentru mai mulţi, dacă 10% din populaţie sunt în mod consecvent homosexuali

2. Poate explica 1 sau 2% dintre homosexuali ca fiind un grup extremist care face alegeri radicale. Mai greu de explicat acţiunile a 10% din populaţie drept comportament „extremist”

C. Până acum, reputaţia bună şi lucrarea lui Alfred Kinsey au fost în dispută

1. Ani de zile, noi cei de la FRI [Institutul pentru Cercetarea Familiei] ne-am aflat într-o situaţie dificilă încercând să aducem critici competente operei lui Kinsey publicate în jurnale cu reputaţie bună. Există prejudecăţi extraordinare împotriva criticării lui Kinsey.

III. Rolul lui Kinsey în istoria cifrei de 10%

A. Înainte de Kinsey, homosexualitatea era considerată destul de rară

1. Comunitatea medicală şi cea psihiatrică au speculat că cifra era în jurul a 2% sau cam aşa ceva

2. Psihiatrul David Abrahansen de la Universitatea Columbia a scris în 1944: „Este dificil de spus cât de frecventă este de fapt homosexualitatea. Suntem înclinaţi să spunem că homosexualitatea masculină se găseşte în doar 2 procente din populaţia totală, dar există un sentiment general că homosexualitatea feminină este mai frecventă.”

3. În ciuda speculaţiei, nu au existat date substanţiale, cu excepţia studiilor izolate, mici, pe voluntari sau pe pacienţii clinicilor.

a. În mod ironic, date fiind problemele pe care le cunoaştem acum cu privire la propria metodologie a lui Kinsey, Kinsey a criticat puternic studiile anterioare despre comportamentul sexual, într-o recenzie inclusă în prima lui carte, „Comportamentul sexual şi bărbatul”. El a scris unui redactor că este „uimitor cât de mulţi oameni au fost dornici să-şi bazeze generalizările despre comportamentul sexual uman pe bârfe generale şi pe o mână de cazuri, în timp ce acum obiectează cu energie la 5300 de cazuri selectate cu atenţie”.

B. Nu au existat sondaje bazate pe probabilitate sau obţinute aleatoriu. De ce?

1. Ştiinţa şi teoria statisticii erau încă la început în anii ’30 şi ’40.

2. Designul cercetării şi metodologia sondajului în ştiinţele sociale de-abia luaseră fiinţă ca domenii de studiu

3. Sexul era o topică tabu pentru discursul general

a. Chiar şi astăzi, am găsit că oamenii care refuză să completeze chestionare despre sex tind să fie mai conservatori şi serioşi sexual

b. Sondajul chestionarului aleatoriu despre comportamentul sexual ar fi putut cu uşurinţă să fi eşuat în vremea lui Kinsey, datorită ezitării din partea celor mai mulţi americani de a-l completa

C. Apare Kinsey, care schimbă imaginea cercetării despre sex (şi ştiinţa socială)

1. Entomolog cu reputaţie academică bună, din studii despre reproducerea la viespi

2. A început să adune „istorii” sexuale la sfârşitul anilor ’30

3. A pus o serie de întrebări detaliate despre intimitatea sexuală la peste 18000 de subiecţi

4. A făcut eforturi sistematice şi extensive de a organiza şi prezenta datele în 2 cărţi masive

a. Atât de masive încât cei mai mulţi oameni nu au citit niciodată personal volumele lui Kinsey

D. Fără date care să le contracareze, cifrele lui Kinsey au devenit în cele din urmă „fapt”

1. Cantitatea de date culese de el a fost intimidantă pentru critici

2. Metodele lui au fost puternic criticate la început, dar nu au existat date sau studii care să pună sub semnul întrebării estimările lui Kinsey

3. Criticile au fost în cele din urmă uitate, dar datele colectate au rămas şi au câştigat acceptare în literatura ştiinţifică

E. Când psihologia şi sociologia au ajuns la un anumit nivel şi popularitate, cercetarea lui Kinsey a fost oferită ca un „standard de aur” în cercetarea despre sex

1. Parţial datorită metodelor sale de colectare de date detaliate şi stilului său unic de intervievare

2. De asemenea datorită acceptării de către profesioniştii în ştiinţele sociale a abordării filozofice a lui Kinsey

IV. Impactul lui Kinsey

A. Abordarea filozofică a lui Kinsey: elimină deosebirea dintre comportamentul sexual normal şi anormal

1. Argument bazat doar pe forţa numerelor: dacă un comportament este obişnuit sau practicat frecvent, nu poate fi anormal.

a. Kinsey a scris că „Luând în considerare datele pe care le avem acum despre incidenţa şi frecvenţa homosexualilor… este dificil de menţinut opinia că reacţiile dintre indivizii de acelaşi sex sunt rare, şi prin urmare anormale sau nenaturale, sau că constituie în ele însele dovada nevrozelor sau chiar a psihozelor.”

2. Kinsey a ignorat distincţiile între comportamentul corect şi greşit; comportamentul sexual doar a apărut în diferite varietăţi

a. Robinson, în biografia lui Kinsey, a scris că „El niciodată nu a tolerat teza că tabuurile sexuale erau justificate fiindcă garantau stabilitatea socială.” Kinsey a spus de asemenea că el credea că „Cei mai mulţi oameni ar exercita o toleranţă creştină mai mare faţă de toate tipurile de comportament sexual, dacă ar înţelege… de ce oamenii fac ce fac din punct de vedere sexual.”

3. Kinsey era de fapt indignat din cauza efectelor religiei asupra vieţii sexuale

a. Pomeroy, colaboratorul lui Kinsey, a scris că Kinsey „era indignat din cauza a ceea ce [tradiţia iudeo-creştină] făcuse culturii noastre. El a citat adesea inexactităţile şi paranoia în care susţinea el că abundă ea. Era destul de deschis vorbind despre această tradiţie şi despre efectul ei asupra vieţilor oamenilor din vremea noastră…” Kinsey a scris de asemenea că „încercările morale de a controla anumite forme de descărcare sexuală sunt destinate a perpetua atitudinile morale, şi sunt adesea lipsite de orice logică, ca să nu mai spunem de justificare ştiinţifică.”

4. A încercat cu zel să arate că comportamentele tabu erau destul de comune (şi prin urmare OK)

a. A estimat rate înalte pentru masturbare, sexul premarital, adulter, sexul oral etc.

B. Kinsey despre homosexualitate

1. Chestiune cu o uriaşă semnificaţie politică şi socială

a. Câţi homosexuali?

b. Cât de des este comportamentul homosexual?

2. Afirmaţiile lui Kinsey

a. 10% predominant homosexuali, pentru cel puţin 3 ani la vârsta adultă

b. 18% bisexuali sau homosexuali, pentru cel puţin 3 ani la vârsta adultă

c. 4% exclusiv homosexuali la vârsta adultă

d. 37% dintre bărbaţi au o anumită experienţă homosexuală post-pubertală

3. Aceste estimări au fost o provocare serioasă şi adesea şocantă pentru gândirea populară şi profesională prevalentă

C. Întrebarea nerezolvată

1. Au fost susţinerile lui Kinsey exacte? Întrebarea încă nu a primit un răspuns definitiv în ultimii 40 ani

2. Între timp, estimările lui Kinsey au avut un impact important asupra atitudinilor culturale faţă de sex şi homosexualitate. Contradovezile nu au fost adunate până acum

V. Adevărul, aşa cum îl ştim cel mai bine

A. Cercetarea FRI: am examinat peste 35 dintre „cele mai bune” studii disponibile

1. Metodologia s-a limitat la studiile cu metodologie imparţială şi cu un plan care implica o anumită selecţie aleatoare

2. Studiile bazate pe probabilitate sunt cele mai bune încercări de a obţine estimări imparţiale despre populaţie

B. Ne-am uitat la două întrebări fundamentale

1. Ce fracţie a avut vreodată o experienţă homosexuală post-pubertală?

2. Ce fracţie este bi-/homosexuală în orientare?

C. Descoperirile despre experienţa post-pubertală

1. Per total, cu siguranţă mai puţin de 10%, probabil <5% pentru bărbaţi şi femei

2. Cele mai bune studii includ:

a. SUA:

Kinsey-NORC 1970 – 8,2% B, 4,3% F, după vârsta de 15 ani

FRI-Dallas 1984 – 10,7% B, 7,4% F, după vârsta de 12 ani

NCHS 1988-91 – ² 3,5% B din 1977 (peste 50000 de respondenţi)

GSS 1989 – < 6,3% B, după vârsta de 17 ani

RTI-Dallas 1989 – 7,6% B, 2,7% F din 1978

GSS 1990 – 4,8% B, după vârsta de 17 ani

Billy/Guttmacher 1993 – 2,3% B în ultimii 10 ani

b. Australia:

Ross 1986 – 11,2% B, 4,6% F

c. Marea Britanie

Forman/Chilvers 1984-86 – 1,7% B în controale aleatorii, 2,7% B dintre pacienţi

Johnson 1992 – 6,1% B (aproape 19000 de respondenţi)

d. Franţa

Spira 1992 – 4,1% B, 2,6% F (peste 20000 de respondenţi)

e. Norvegia

Sundet 1987 – 3,5% B, 3,0% F

f. Danemarca

Schmidt 1989 – 3,8% B

Melbye 1989 – 2,7% B

3. Mediana studiilor enumerate mai sus: 4,1% B, 2,0% F

Quartila cea mai ridicată: 7,0% B, 4,6% F

D. Descoperirile despre orientarea homosexuală

1. Per total, cu siguranţă mai puţin de 4%, probabil în jur de 2-3% B, 2% F sunt homosexuali sau bisexuali

2. Cele mai bune studii includ

a. SUA:

Bell/Weinberg 1970 – < 2% din totalul B şi F (ratele fraţilor şi surorilor)

Cameron/Ross 1975-78 – 3,1% B, 3,9% F

FRI 1983 – 5,4% B, 3,6% F (4340 de respondenţi)

Trocki 1988-89 – 3% B, 2% F

NCHS 1988-91 – ² 3,5% B (peste 50000 de respondenţi)

Catania/NABS 1992 – 2% B, 2% F (4% în zonele urbane; 10600 de respondenţi)

Billy/Battelle 1993 – ³ 1,1% B

b. Danemarca

Schmidt 1987 – 0,6% B

c. Canada

MacDonald 1988 – 2% din totalul B şi F (> 5500 de respondenţi studenţi la colegiu)

3. Mediana studiilor enumerate mai sus: 2% B, 2% F

Quartila cea mai ridicată: 3,3% B, 3,7% F

E. Alte dovezi în concordanţă cu aceste descoperiri

1. Numărătoarea Biroului de Recensământ a cuplurilor gay/lesbiene

a. Cifra de 157400 reprezintă mai puţin de 1% dintre toate căminele din SUA

b. Washington Blade a raportat că „Totalul include 88200 de cupluri homosexuale masculine şi 69200 de cupluri lesbiene. Totalul general de 157400 a reprezentat mai puţin de un procent din cele 91 de milioane de cămine din SUA. Cuplurile heterosexuale necăsătorite au totalizat 3,1 milioane… reprezentând aproximativ trei procente din totalul căminelor.”

2. Admiterile din NY Times pe 4/16

a. Un raport mai întâi întârziat, despre rezultatele sondajului prezidenţial, anterior „îngropate”, a arătat că numai 3% B şi 2% F erau homosexuali: „De fapt, un sondaj care analiza votul pentru Preşedinte a găsit că 3 procente dintre bărbaţi şi 2% dintre femei au spus că era homosexuali, lesbiene sau bisexuali.”

b. The Times a citat de asemenea un marketer pentru comunitatea homosexuală: „Sean Strub, care conduce o firmă de marketing în Manhattan care păstrează listele de corespondenţă pentru homosexuali, pentru a le vinde agenţilor de publicitate şi politicienilor, a estimat mărimea populaţiei homosexuale a ţării de la 2,5 procente la 3,5 procente.”

3. Capitalismul simplu: librăriile homosexuale în D.C.

a. Există 11000 de librării de toate tipurile în toată naţiunea, cu o medie de 18000 de adulţi/librărie

b. Cei 2,9 milioane de adulţi din D.C. susţin 210 librării, sau 14000/librărie (populaţie mai educată)

c. Deacon MacCubbin, proprietar al Lamba Rising, cea mai mare librărie homosexuală din lume, a afirmat că există 534 de librării homosexuale sau feministe/lesbiene în toată lumea

d. Numai 116 librării sunt strict homosexuale/lesbiene; numai 60 dintre acestea sunt situate în SUA

e. Chiar triplând acest număr de librării pentru a cuprinde lesbienele care frecventează librăriile feministe, librăriile homosexuale şi lesbiene reprezintă doar puţin peste 1% din total

f. Mai mult, Dl. MacCubbin susţine că homosexualii cumpără de 8 ori mai multe cărţi decât persoana obişnuită

h. Chiar dacă fiecare librărie susţine 15000 de homosexuali/lesbiene (ceea ce nu este probabil, dacă homosexualii cumpără într-adevăr atât de multe cărţi comparativ cu cititorul obişnuit, fiindcă atunci ar fi susţinute mai multe librării homosexuale), obţinem un total de 30000 de homosexuali în D.C., aproximativ 1 % din populaţia adultă totală

VI. De ce Kinsey a fost atât de departe de aceste descoperiri?

A. Eşantionul era extrem de distorsionat de populaţii netipice

1. A intervievat peste 1500 de condamnaţi pentru delicte sexuale în primele 10000 de cazuri

2. A inclus istoriile a 600 de prostituaţi şi 600 de prostituate în baza de date

3. A vizitat regulat nu numai închisori, ci şi comunităţi homosexuale cunoscute ale vremii sale. De fapt, în foarte puţini ani nu a avut ca ţintă fie o închisoare, fie o enclavă homosexuală, în eforturile de a alcătui un eşantion

4. Istoriile lui Kinsey au fost adunate pentru analiză, cu puţină apreciere pentru greutatea statistică sau mânuirea datelor

B. Schema lui Kinsey de alcătuire a eşantioanelor nu a fost sistematică, ci mai degrabă un hazard

1. Nu a existat un proiect aleatoriu sau bazat pe probabilitate

2. A folosit contacte subterane pentru a intra în grupuri homosexuale şi deviante sexual

3. Kinsey a devenit foarte interesat de documentarea extremelor diversităţii sexuale, mergând chiar atât de departe încât i-a filmat pe participanţi în activitatea sexuală. Institutul Kinsey conţine o arhivă a unor asemenea filme.

4. Fiind atât de interesat de diversitate, Kinsey era mult mai puţin interesat de istoriile sexuale relativ „plictisitoare” ale americanilor celor mai obişnuiţi, şi aceste istorii „plictisitoare” nu au apărut în eşantionul lui nici pe aproape pe cât de des ar fi trebuit.

VII. Sunt cercetările recente mai solide decât cea a lui Kinsey?

A. Critica obişnuită: homosexualii nu se dezvăluie în sondaje, nu spun adevărul

1. NY Times, 4/15, a raportat cu privire la studiul recent al Institutului Guttmacher: „Marele semn de întrebare cu privire la orice studiu ca acesta este: Spun oamenii adevărul? a zis Jacqueline Darroch Forrest, director de cercetare la Institutul Guttmacher, o organizaţie de cercetare care se concentrează pe comportamentul sexual şi contraconcepţie.”

2. Cercetătorii presupun de obicei că homosexualii sunt subestimaţi

3. Dar trebuie să fie neapărat aşa?

B. În multe sondaje sexuale, jumătate sau mai mulţi refuză să completeze chestionarul sau să răspundă

1. Aceşi ne-respondeţi sunt oscilaţia crucială în vot, pentru a determina dacă homosexualii au fost subestimaţi

2. Mai mulţi investigatori, inclusiv noi, cei de la FRI, au sugerat că ne-respondenţii sunt mai conservatori sexual decât respondenţii, pe baza experienţei lucrului cu chestionarele despre sexualitate

3. Aceasta ar tinde să însemne că estimările sondajului cu rate înainte de refuz, mai degrabă supraestimează, decât subestimează cifrele despre activitatea şi orientarea homosexuală, dar dovezile nu sunt complet inechivoce

C. Dovezile din trei studii

1. Noua analiză FRI a găsit parţial că ne-respondenţii sunt în cea mai mare parte ca heterosexualii conservatori şi nu sunt liberali sexual

2. Studiul U. Maryland a avut două tipuri de colectare de date

a. Studiul voluntarilor studenţi şi un chestionar anonim prin poştă, trimis la o porţiune aleatorie a corpului studenţilor

b. Compararea rezultatelor a arătat că studenţii voluntari erau mai liberali sexual şi mai activi sexual decât studenţii care au răspuns la sondajul aleatoriu prin poştă

c. Dat fiind anonimitatea asociată cu sondajul prin poştă şi lipsa de anonimitate asociată cu faptul de a fi un participant voluntar, aceste rezultate sugerează că cei liberali sexual sunt într-adevăr dornici să-şi împărtăşească experienţa într-un studiu despre sex

3. Studiul RTI

a. A plătit până la 175 $ celor care au refuzat iniţial, pentru a-i face să coopereze

b. A mărit rata totală de răspuns la 88%

c. A găsit rate mai ridicate de contact homosexual printre cei care au refuzat iniţial, decât printre cei care au răspuns de prima dată, sugerând că unii dintre cei cu experienţă homosexuală au încercat iniţial să ascundă acel fapt, cel puţin până ce „preţul a fost corect”

d. Totuşi, o campanie publică de publicitate împotriva studiului, a liderilor homosexuali, se poate să fi cauzat mai multe refuzuri iniţiale decât ar fi avut loc în mod normal

e. De asemenea, şi foarte important, populaţia ţintă a studiului s-a oprit la vârsta de 54 ani, chiar dacă cele mai multe refuzuri de a participa la alte studii tind să fie la o vârstă mai înaintată (heterosexuali)

D. Per total, setul curent de studii pare adecvat şi suficient pentru a estima mărimea sub-populaţiei homosexuale.

[The Numbers Game: What Percentage of the Population Is Gay? Copyright © Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]