de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton cu familia

Când studiam la colegiul biblic, visam cu ochii deschiși cum voi sluji. I-am ascultat pe profesori povestindu-ne nouă, studenților, relatări frumoase despre slujirea dincolo de ocean. Pentru prima dată în viață, mă aflam în inima Centurii Bibliei, unde Biserica înflorea. Și era extraordinar! Multe ore am sorbit cuvintele unor oameni ai lui Dumnezeu uimitori, plini de pasiune, care au influențat și au inspirat pe atât de mulți – oameni ca Jimmy Allen, Jack Lewis, Jerry Rushford și atâția alții. Visam să fiu un lider al bisericii care, prin Duhul Sfânt, să simtă suflarea de viață a lui Dumnezeu în anemica Lui biserică din Northeast în care crescusem. Apoi, în anul 2011, la numai doi ani de când intrasem în rolul de predicator în biserica copilăriei mele, visele mi-au fost spulberate când o victimă mi-a dezvăluit că fusese molestată ani de zile de tatăl meu.

Lumea mea s-a prăbușit. Nu aveam idee despre povara pe care Dumnezeu avea să mi-o pună pe umeri și despre turnura radicală pe care urma să o ia slujirea mea. Nici nu cunoșteam prețul pe care familia mea avea să îl plătească din cauza păcatelor tatălui meu. Mama mea și cu mine l-am raportat pe eroul copilăriei mele la poliție. Tremuram amândoi de frică, neștiind ce urma să se întâmple. Tatăl meu, care slujise decenii întregi în biserica unde eu predic și în ziua de astăzi, ispășește o sentință de 30-60 de ani în închisoare pentru delicte sexuale împotriva unor copii foarte mici.

Predic în continuare cu normă întreagă la biserica Somerset Church din Pennsylvania, la aproximativ 24 de kilometri de locul în care zborul 93 s-a prăbușit pe 9 noiembrie 2001 și la 9 kilometri de mina Quecreek, unde nouă mineri prinși sub pământ au fost salvați în anul următor. În 2015 am cofondat Church Protect, Inc. Este o misiune nonprofit, care oferă training specializat pentru prevenirea și detectarea abuzului sexual al copilului în biserici. De asemenea, în mod obișnuit, ne consultăm cu bisericile în care au apărut acuzații de abuz și îi asistăm pe lideri în procesul slujirii bisericii în circumstanțele date. Nu se reduce totul la suspectarea abuzului, la raportarea lui și la revenirea la viața dinainte. Odată ce raportarea a fost făcută, viața și drumul bisericii sunt schimbate pentru totdeauna. Deoarece personal am înaintat cu greu prin dezastrul lăsat în urmă de tatăl meu, am un interes legitim în a ajuta bisericile și familiile să se pregătească pentru un asemenea impact.

Abuzatorii sunt incredibil de abili în seducerea și molestarea copiilor, alocă mult timp pentru a-și acoperi urmele și sunt adesea oamenii pe care îi respectăm și îi admirăm cel mai mult. De fapt, aproape fiecare biserică pe care am sfătuit-o a avut ca abuzatori pe cei mai de încredere și mai plăcuți lideri ai săi – predicatori, conducători, diaconi, pastori de tineret, misionari, învățători de școală duminicală și lideri de tabere creștine.

Deși nu există niciodată scuze pentru protejarea unui abuzator, înțeleg de ce cei mai mulți oameni neagă că un cunoscut de-al lor violează copii, chiar și când le relatăm din nou faptele. Este cel mai important motiv pentru care le sugerăm bisericilor să apeleze la profesioniști pentru consultare. Deoarece eu și colegul meu de obicei nu îl cunoaștem personal pe făptaș, putem fi mult mai obiectivi și avem interes zero pentru protejarea sau acoperirea abuzatorului. Tentația de a-l apăra pe abuzator este mult prea mare atunci când liderii bisericii sunt forțați să îl raporteze pe cel mai bun prieten al lor. Aceasta creează un conflict major de interese pentru cei mai mulți, iar a avea pe cineva din exterior pentru evaluarea situației este un sistem bun. După cum a spus recent un bun prieten de-al meu: „Justiția nu mai este oarbă dacă un judecător pronunță sentința pentru un bun prieten de-al său.” Asistarea unei biserici în perioada care urmează după abuz, în special când există victime în biserică, este un proces incredibil de delicat și trebuie tratat cu o grijă deosebită. Există atât de multe variabile care trebuie luate în considerare.

Church Protect are o secțiune online în dezvoltare numită Suportul Supraviețuitorului, unde bisericile îi pot trimite pe cei care au fost cândva victime ale abuzului sexual al copilului. Serviciile sunt 100% gratuite și confidențiale. Majoritatea victimelor abuzului cu care vorbim fie au fost ignorate, excluse, date afară de la părtășie, forțate să îl ierte de abuzator, fie au fost abuzate verbal (și uneori sexual) de liderii bisericii. Asta este o revictimizare de nesuportat și, din păcate, se întâmplă destul de des. Am simțit că supraviețuitorii aveau nevoie de un loc sigur pentru a comunica între ei, deci o urmare firească a acestei înțelegeri a noastre a fost să dezvoltăm un suport pentru supraviețuitorii abuzului sexual al copilului care să fie condus numai de astfel de supraviețuitori.

În lunile recente, rareori a trecut o săptămână fără să nu fim contactați de câteva biserici din cauza unor acuzații de abuz. Chiar ieri am primit un apel cu privire la un violator de copii dintr-o biserică locală. Astăzi am mai primit unul. Prădătorii au infiltrat cu entuziasm Biserica și distrug sufletele copiilor noștri într-un număr uriaș. Petru avea cu adevărat dreptate cu privire la oamenii răi care prădează inocența altora: „Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite… Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!” (2 Petru 2:10-14) Există un număr estimat de 42 de milioane de persoane, numai în Statele Unite, care au un istoric îngrozitor, fiind molestate în copilărie de adulți, în mod repetat. Abuzul nu se întâmplă într-un vacuum, el se întâmplă în bisericile noastre și în căminele noastre. Și se întâmplă din plin.

Pentru a fi eficienți în ceea ce facem, trebuie să cunoaștem exact cum gândesc prădătorii, cum plănuiesc și cum îi manipulează pe toți cei din jurul lor. Deoarece victimele sunt copii, sunt amenințate dacă spun și nu au un vocabular pentru a descrie ce li s-a făcut, foarte puține spun cuiva. Strângerea de suficiente informații, chiar și numai pentru a face un raport la poliție, este incredibil de dificil de realizat. Cei mai mulți investigatori, conform experienței noastre, nu iau în considerare rapoartele despre abuz, chiar dacă cele mai multe state mandatează ca liderii Bisericii să raporteze orice suspiciune rezonabilă de abuz. Nu pentru că investigatorilor nu le pasă, ci fiindcă sunt supraaglomerați. Din păcate, investigatorii ajung la capătul răbdării din cauza raportorilor necooperanți, care oferă doar o cantitate minimă de informații.

Lucrăm din greu pentru a ajuta bisericile să strângă suficiente informații pentru a face un raport solid, dar lucrăm chiar și mai din greu pentru a-i menține pe copii în siguranță față de abuzatori. Nu ne putem baza exclusiv pe sistemul justiției. Oamenii spun adesea că avem nevoie de legi mai dure pentru a lupta cu epidemia abuzului. Răspunsul meu este că abuzul sexual al copilului este un delict în toate cele cincizeci de state americane. Nu putem face ca abuzul copilului să fie mai ilegal de atât. Nu avem nevoie de mai multe legi, ci de mai mulți protectori instruiți. În final, este nevoie ca noi toți să lucrăm împreună pentru a ne menține copiii în siguranță.

În mod curent, eu pătrund în „lumea subterană” a Bisericii – locul căruia prădătorii îi aparțin, în care gândesc, plănuiesc și molestează copii. Numim aceasta misiunea noastră „specială de observare”, deoarece puțini au curajul de a o face. În trecut, lucrul cuminte și convențional era ca bisericile să fie învățate să caute „semne ale abuzului”. Noi inversăm aceasta și învățăm bisericile să nu caute abuzatori, ci să ne privim prin ochii unui prădător al copilului. Când suntem capabili să facem astfel, lupii nu mai arată ca oile. Deghizarea le este dată la o parte și putem preveni abuzul înainte de a se întâmpla.

Am creat recent o metodă care necesită între treizeci și șaizeci de minute, pe care o folosesc când instruiesc personalul bisericilor și părinții. Scopul este să intru în rol și să demonstrez cum caută prădătorii oportunități de a abuza copii și ce metode specifice folosesc ei când abuzează copii în biserici. Umblu prin clădirea bisericii și identific cele mai vulnerabile zone, iar apoi continui cu un raport care detaliază cum poate îmbunătăți biserica zonele respective. Am vizitat biserici care au politici de protecție incredibile, dar și în ele identific, fără excepție, multe zone vulnerabile. Motivul este că oamenii subestimează cât de îndrăzneți, doritori și persistenți sunt abuzatorii. Cei mai mulți oameni nu cred că abuzatorii molestează copii în clădirea bisericii în timpul închinării (în special dacă implementăm politici de protecție) și cred, în mod fals, că am fi capabili să recunoaștem abuzul dacă ar avea loc. Dar experiența noastră este că abuzatorii abuzează copii în timpul slujbelor de la biserică în mod intenționat, că o fac frecvent, iar dacă nu gândim ca prădătorii, nu vom recunoaște abuzul aproape niciodată.

Copiii nu ar trebui să trăiască într-o teamă continuă din cauză că sunt în mod repetat molestați, amenințați și făcuți să creadă că sunt lipsiți de valoare. Ironia este că abuzatorii au cea mai mică teamă odată ce pătrund în viața unei biserici. Foarte ușor, biserica este cel mai sigur loc pentru abuzatori în care pot molesta copii. Credem că este timpul să schimbăm situația și să îi facem pe violatorii de copii să-și piardă somnul datorită amenințării reale de a fi prinși. Suntem deciși să lucrăm neobosiți pentru a convinge bisericile să deschidă calea, arătând lumii că cea mai prețioasă resursă a planetei noastre sunt copiii. Copiii merită să aibă o comunitate de adulți care îi iubesc, îi respectă și îi protejează. Haideți să fim o astfel de comunitate pentru ei!

[Jimmy Hinton, Fighting Pedophilia in the Church: A Special Ops Ministry. Copyright © 2016 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.wineskins.org.]