Îmi este greu să-I spun Domnului tot ce simt. Eu nu mă ştiu ruga. Vreau să-mi fac prieteni creştini, ca să am cu cine vorbi despre starea mea. Am citit despre pastorul care a fost homosexual. Ce super! Să te întorci şi să salvezi pe alţii e ceva divin. Acum încep să înţeleg de ce se fac atâtea eforturi pentru mine. Şi am să scriu şi eu despre mine.

Am douăzeci de ani şi am avut o relaţie de două săptămâni cu cel mai bun prieten al meu, care este evanghelic. A fost singura dată când am fost cu un băiat. Pe drumul de întoarcere în ţară a început să-mi spună că ştie el ce am făcut, că nici Dumnezeu nu mă mai iartă şi că iadul este pentru cei ca mine. Nu înţeleg, dacă nu vroia, de ce a acceptat?

Apoi m-am întors la lucru în străinătate. Acolo am fost într-o seară la biserică, la programul cu tineretul, invitat de un amic care nu cunoaşte problema mea. Dar pastorul sigur a ştiut de mine, pentru că numai despre mine a vorbit acolo. Spunea despre băieţi, că-mi plac băieţii, şi despre ce am făcut în ascuns. Mi-a fost frică şi am zis că nu mă mai duc. No bine, înaintea lui Dumnezeu suntem descoperiţi, El cunoaşte tot.

Dacă aş veni acasă, prietenul ar fi o ispită pentru mine, aşa că m-am hotărât să amân întoarcerea mea măcar până îmi revin puţin. Am vorbit cu el pe Messenger şi m-a certat rău. Ne-am luat adio unul de la altul. Nu-l mai caut cât trăiesc. Poate nu e homosexual, nu ştiu, nu mă interesează. Eu vreau să lupt pentru mine.

Nu renunţ o clipă la ce mi-am propus. Mă rog, dar nu are cine să mă ajute. Am vorbit cu consilierul o dată, şi de atunci m-a lăsat baltă. Eu credeam că-l interesează persoana mea, dar m-am înşelat. Nu sunt un câine, să fiu trimis de ici colo, mă descurc şi singur. Trebuia să-mi spună că nu poate să mă ajute, nu să mă ţină cu iluzii. Am crezut în el, am avut mari speranţe că luptăm şi învingem, dar acum… Umblu la toată lumea cu problema mea, să mă ajute. Sunt dezamăgit. Nu mai încerc la nimeni. De trei luni nimic, şi am zis că luptăm… Of, Doamne!

DUPĂ UN TIMP

Când m-am întors în ţară, m-a căutat prietenul meu şi a vrut să merg la el. Nu m-am dus, martor mi-e Dumnezeu. S‑a supărat şi m-a făcut în toate felurile. Mi-a dat ignore.

Sunt în Italia la lucru acum. De două săptămâni stau la sora mea. A venit la mine fostul meu prieten; înainte să plec, m-a mai căutat o dată. M-a întrebat ce fac, cum sunt. Mi-a recomandat o conferinţă evanghelică şi am să mă duc, că sunt multe fete, poate îmi găsesc şi eu o prietenă acolo.