Ai fost vindecat ca să vindeci!

de Cosmin

Ce înseamnă să fii homosexual? Mai ales în ziua de astăzi, când caracterul este aşa des asasinat? Când senzualitatea a atins cote maxime?

Orice om are nevoie de cunoaştere şi, mai ales, de relaţii bazate pe dragostea care se împlineşte dăruind, numită agape. Reţeta fericirii exact acest lucru înseamnă: relaţii perfecte, între persoane perfecte. Dar, fiindcă noi nu suntem perfecţi, fericire nu vom avea. Omul este făcut pentru relaţii, precum peştele pentru apă. Dar omul poate fi abuzat emoţional şi fizic. Emoţia lasă urme adânci în personalitatea lui, de aceea orice fel de abuz care are implicaţii sentimentale afectează reciproc pe cei implicaţi în actul sexual.

Sunt unii homosexuali care nu doresc să se implice emoţional, vor doar sex, eros, senzualitate. Însă orice homosexual este însetat după agape, acea dragoste care dă tot ce are, care se împlineşte dăruind. Dar în ziua de astăzi găseşti mai mult dragostea fileo, care este între prieteni, jumătate tu, jumătate eu, care nu are implicaţii totale, profunde pentru cei doi îndrăgostiţi.

Suntem martorii unui mare colaps universal privind relaţiile, colaps privind familia şi echilibrul natural al bărbatului, neîmplinit sexual. Foamea aceasta care îl macină mereu, aşa cum Eminescu spunea în poezia lui: „Ce e amorul? E un lung/Prilej pentru durere,/Căci mii de lacrimi nu-i ajung/Şi tot mai multe cere.” Erosul e o foame care poate calma doar temporar sufletul, privind cunoaşterea atât de însetată a omului după om.

Cum ar trebui un om care Îl cunoaşte pe Dumnezeu să se poarte cu aceşti oameni răniţi? Fiecare are o problemă: de relaţionare, nu a avut tată ca model, a fost abuzat în tinereţe, iar acum aceasta îi aduce o anumită plăcere, a fost curios şi un altul l-a introdus în „tainele vieţii gay”, taine care l-au lăsat pe jumătate mort.

Precum spunea un mare scriitor: „Cel care nu se stăpâneşte în orice domeniu, chiar şi în sex, nu are energie înmagazinată, rezervată pentru performanţe.” Sexul e ca un izvor, prin care curge ce e mai bun din tine, dar dacă suprasoliciţi sau foloseşti in mod păcătos acest lucru, te vei distruge.

Calităţile unui om care îi ajută pe aceşti tineri homosexuali care doresc relaţii – tineri atât de răniţi, fără un sistem de valori în propria viaţă – ar fi „armele” cu care Cristos a venit în lume, cu care a luptat, şi anume: adevărul, dragostea şi jertfa de sine. De ce ne este aşa de jenă şi ruşine de ei? De ce nu suntem obiectivi? Deoarece categorisim păcatul? Păcatul e păcat, indiferent dacă este făcut cu un bărbat sau cu o femeie. Omul învaţă păcatul, să îi placă unele aşa-zise plăceri, nu învaţă să-i placă ceea ce trebuie să facă. De aceea, omului lui Dumnezeu îi trebuie „ochelarii” lui Dumnezeu, prin care se uită şi priveşte pe toţi, ca pe nişte oi fără păstor. Apocalipsa 21:8: „Cât despre scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori…” Nu ştiu dacă este destul de clar: dacă îţi asumi natura Diavolului, tu decizi pe cine îl asculţi. Pe cine-l crezi, pe acela-l asculţi, pe cine-l asculţi, ca acela devii şi ca cine devii, cu acela vei locui.

Obiceiurile rele nu se schimbă peste noapte. Orice păcat care te domină, orice viciu poate fi schimbat. Nu uita: de ce te dezbraci şi apoi cu ce te îmbraci, până când ţi-ai dat toate silinţele, e o muncă în care Duhul Sfânt te energizează şi îţi dă puterea necesară.

Homosexualii au nevoie de un păstor care să îi ducă la ape de odihnă, să observe valoarea egoismului dus până la extreme. Mulţi psihologi şi consilieri consideră că majoritatea tinerilor homosexuali sunt extrem de narcisişti, că duc egoismul până la extreme.

Câţi oameni care nu sunt homosexuali nu duc, într-un alt fel, egoismul până la extreme, sub altă formă!

Fă-ţi un plan şi spune-I Domnului: „Doamne, cum pot în săptămâna care urmează să vindec un homosexual, un bărbat rănit din cauza unei relaţii eşuate? Doamne, adu-mi în cale un om care Te caută.” Oamenii sunt însetaţi după dragostea de tip agape. Dacă vei arăta mare interes, Dumnezeu Îşi va face datoria şi, la timpul potrivit, îi va elibera de sub imperiul narcisismului.

Un instinct inerent al omului este să caute plăcerile. Chiar Dumnezeu îmi spune să mă bucur de sex: „Bucură-te de nevasta tinereţii tale” (Proverbe 5:18) şi să fiu fericit.

Desfătarea în Dumnezeu, dacă e descoperită de orice om, este un maximum absolut al oricărei dorinţe raţionale, iar ceva mai presus de aceasta nu poate exista.

Legea fiinţei umane este să caute plăcerea. Dumnezeu ne-a făcut ca fiinţe care doresc plăcere, bucurie, desfătare şi fericire. „Fiule, dă-Mi inima ta şi să găsească ochii tăi plăcere în felul Meu de a fi.” „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4) Când ţi se dăruieşte El pe Sine, atunci ai toate desfătările. „Bucuraţi-vă în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4) „Pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine… Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu.” (Psalmul 73:25, 28)

Doamne, învaţă-ne plăcerea şi desfătarea pe care le găsim în Persoana Ta, învaţă-ne şi împlineşte-le în noi, ca să putem trăi plenar, satisfăcător, prin Tine.

Nu numai bărbaţii homosexuali greşesc ţinta, ci şi cei heterosexuali care se uită după soţia altuia, care caută plăcerea şi desfătarea în altă parte decât la adevărata sursă. Toţi greşim ţinta, aşa spune Biblia.

Omul nu e creat pentru sex, ci sexul pentru om. Împlinirea umană în viaţa fiecărui bărbat este femeia şi Doamne, mulţi tineri homosexuali am întâlnit care doreau o familie. E adevărat şi că multe fete din zilele noastre nu mai ştiu nici ele ce vor de la un băiat şi astfel, încearcă tânărul pasionat în altă parte împlinirea, din curiozitate.

Noi trebuie să iubim astfel de oameni, prin jertfă de sine. Unii vor fi foarte reci sentimental, pentru că au trecut prin experienţe cu sute de băieţi şi chiar şi-au pierdut încrederea, iar acum se simt ca un pahar gol. De aceea omul poartă o mască, pentru autoprotecţie, ca să nu fie respins, deoarece respingerea naşte o puternică durere şi desocializare de alţii.

O, Doamne, ajută-ne să umplem aceste pahare goale. Omul lui Dumnezeu are şi el un pahar, dar e plin de dă peste el… spre alţii. Ce uşor unii din noi, evanghelicii, suntem egoişti. Doamne, iartă-ne! Fă-ne oameni care ajută la bandajarea rănilor, nu la sângerarea lor.

Cum putem fi, Doamne, balsam pentru alţii, când noi nu vrem deloc să îi iubim? Ce înseamnă să îi iubim? Să le arătăm drumul vieţii presărat cu iubirea lui Dumnezeu, acea dragoste care satură, care împlineşte pe orice om.

Dumnezeu îmi dă poruncă să iubesc pe Domnul Dumnezeu şi pe aproapele meu, deci stă în puterea mea să iubesc sau să urăsc pe cineva. Ai dat ce ai mai bun în tine, iubindu-ţi „Inventatorul” şi apoi aproapele?

Roagă-te pentru aceşti oameni care nu văd decât cu ochii fizici, realităţile lumii spirituale. Văzutul devine duşmanul nevăzutului. Posteşte o zi pentru un homosexual, cum e Cristian sau Ionel, pentru ca Dumnezeu să-i descopere frumuseţea plăcerii în El.

Doamne, ajută-ne să acceptăm aceşti oameni. Doamne, schimbă-mi atitudinea faţă de ei. Aşa cum Tu îi accepţi, cum ai acceptat femeia prinsă în preacurvie, ajută-ne şi pe noi să îi ajutăm şi să fim unelte prin care să rupi egoismul şi narcisismul secularizat în postmodernism.

Dragostea nu caută folosul său, acoperă totul, suferă totul şi crede totul (1 Corinteni 13). Mă bucur nespus de mult că Dumnezeu iubeşte homosexualii, dar nu le acceptă ideile. Eu îi iubesc foarte mult, uite, de exemplu, azi a venit la mine unul care nu poate procrea, nu poate să se căsătorească şi să aibă urmaşi, predispoziţia lui este pentru viaţa homosexuală.

„Caut… un om… care să stea în mijlocul spărturii”, spune Dumnezeu. (Ezechiel 22:30) „Caut un om care să simtă ca Mine şi care să empatizeze cu cei bolnavi, care au nevoie de Doctor.”

Oare tu, cel care citeşti aceste rânduri, eşti conştient de faptul că trebuie să ajuţi pe orice om rănit pe care Dumnezeu ţi‑l scoate în cale?

Biblia e o voce care vorbeşte aşa clar lumii de azi, inclusiv ţie şi mie. Nu dispreţui mucul care mai fumegă, nu te socoti singur înţelept, ci caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un lucrător încercat, care nu are de ce să-i fie ruşine. (2 Timotei 2:15)

Oare toţi homosexualii ajung în iad? O fi aşa dur Dumnezeu? Duritatea nu înseamnă răutate, ci dreptate. Nu uita: Dumnezeu este foarte aspru cu Sine, nu tolerează nimic rău la El, dar tolerează pe alţii. Noi suntem invers: toleranţi cu noi şi aspri cu ceilalţi. Fii tolerant, nu argumenta păcatul, fii flexibil, dar nu un om care acceptă păcatul în viaţa unui om. A fi tolerant înseamnă să iubeşti pe păcătos, dar să nu iubeşti păcatul lui.

Caută şi în scrum, poţi găsi bijuterii şi acolo. Să nu zideşti ce Dumnezeu demolează şi să nu demolezi ce Dumnezeu zideşte. Zideşte în oameni dragoste agape.

Dumnezeule, deschide-mi ochii, să Te pot vedea în mine şi împrejurul meu. Învaţă-mă să ascult! Vremurile sunt zgomotoase şi urechile mele au obosit din cauza miilor de sunete stridente care le asaltează fără răgaz. Vreau receptivitate spirituală, Doamne. Am fost orb la Prezenţa Ta. Deschide-mi ochii, ca să Te pot vedea în fiecare om de lângă Mine.

Doamne, Tu nu ai venit să faci din oamenii religioşi oameni şi mai religioşi, ci din omul pierdut (pe un om fără dragoste agape, un homosexual), copilul Tău. Cei sănătoşi nu au nevoie de Doctor, ci bolnavii, cei care au sentimentele zdrobite, cei care caută în altă parte, în puţuri care nu ţin apă, adevărata apă vie. Ce uşor e să le spunem acestor oameni: „Du-te şi nu mai păcătui”, dar fără să îi acceptăm ca semănând cu noi.

Care e diferenţa dintre tine şi un homosexual? Tu eşti un păcătos iertat de Fiul lui Dumnezeu, iar el, unul care nu este iertat, care nu cunoaşte pe Cristos. Şi chiar dacă cunoaşte, schimbarea este foarte grea. Uită-te la tine: nu te mai lupţi cu păcate pe care le consideri mici? Bârfa, indiferenţa, mândria religioasă. La fel şi ei se luptă, încurajează-i să lupte. Spunând aceasta urăsc păcatul, dar iubesc pe păcătos. Cineva m-a iubit pe mine şi mi-a umplut paharul cu dragoste mare, iar eu sunt dator să umplu paharul altora cu dragostea Lui. Am de unde da. Tu ai de unde da?

Cristos spune: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40) Biblia este o voce. Aşteaptă ca ea să-ţi vorbească, e respiraţia lui Dumnezeu care umple lumea. Eul este vălul opac, care ne ascunde faţa lui Dumnezeu.

Realitatea este că Dumnezeu nu tace şi nu a tăcut niciodată. Este în natura lui Dumnezeu să îţi vorbească. Acum îţi vorbeşte: „Iubeşte homosexualii acum. Du-le o vorbă bună, că Eu îi iubesc şi îi vreau în cerul Meu. Nu fi nepăsător, privind goliciunea vieţii lor.” Dacă paharul tău e plin de dă peste el, atunci vei da afară ceea ce e mai bun în tine şi etern: iubire pentru cei care nu ştiu decât eros, agape pentru cei care nu ştiu ce e ea, dar care tânjesc după ea, fiind bolnavi după ea. Dacă paharul tău e gol, vino şi umple-l de la sursa de viaţă. Eşti receptiv la vocea care te cheamă să ajuţi un homosexual cu dragostea agape?

Amabil, blând, flămând şi însetat după dreptate, pasionat pentru milă, Cristos a venit pe pământ fiindcă a avut milă de cei căzuţi, să-i ridice, să le dea o şansă nouă. Ferice de cei care-s ca El şi nu lovesc pe cel lovit, pe cel căzut, ci se duc să-l ridice. E prea multă răutate între noi, ştim să judecăm, să dăm afară, dar câţi dintre noi ştiu să vindece, să ridice, să se îndure, cu preţul jertfei de sine? Când trăieşti mila şi blândeţea, atunci Îl ai pe Cristos.

Meditaţii îndelungate asupra Scripturii ne vor purifica şi vor dirija privirea noastră; părtăşia în biserică ne va lărgi perspectiva şi ne va mări dragostea faţă de ceilalţi. Serviciul divin, lucrarea, activităţile cu homosexualii, toate sunt bune şi creştinii trebuie să se angajeze în ele. Dar la temelia tuturor acestor lucruri stă deprinderea lăuntrică de a privi la Dumnezeu. Ochi noi, dacă pot spune aşa, ni se vor dezvolta în suflet. Ajutându-ne să-L vedem pe Dumnezeu în aproapele de lângă noi, în timp ce ochii noştri exteriori văd doar priveliştile acestei lumi efemere.

Doamne, păcatul mi-a întunecat privirea, aşa încât Te văd nedesluşit. Te rog, spală-mă în sângele Tău scump şi curăţă-mă, să îi văd pe toţi prin ochii Tăi.

Dumnezeu caută mereu inimi cărora să le vorbească şi inimi pe care să le vindece. Nu uita: Ai fost vindecat ca să vindeci!

[Mărturia lui Cosmin poate fi citită online aici. Între timp, Cosmin a părăsit acest pământ, pentru a locui veşnic cu Acela pe care L-a iubit.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *