Activiştii homosexuali depun mari eforturi pentru a se face distincţie între dragostea homosexuală şi sexul homosexual şi sexul cu copii sau cu animale. Dragostea homosexuală, afirmă ei, este la fel ca dragostea bărbat-femeie, conducând la acelaşi gen de dorinţă sexuală şi dedicare şi la aceeaşi calitate a acestora. Homosexualitatea şi heterosexualitatea ar trebui astfel să fie privite şi tratate în acelaşi fel.
Oficialităţile din domeniul sănătăţii publice şi mulţi politicieni au fost complet înşelaţi să creadă aceasta. C. Everett, fost Surgeon General al SUA [Purtător de cuvânt al Departamentului de Sănătate Publică din SUA, n. trad.], a trimis o broşură în fiecare cămin american în care garanta că vaginul şi rectul sunt „la fel” în ceea ce priveşte riscul infectării cu HIV şi că SIDA este, în mod egal, atât o problemă heterosexuală, cât şi homosexuală. Acceptarea, în aceeaşi măsură, a dragostei homosexuale a invadat politica şi a condus la legi care garantează drepturi pentru persoanele LGBT şi la sentinţe judecătoreşti favorabile homosexualilor. Iar deoarece „Dumnezeu este dragoste”, apelul pe care îl fac homosexualii la dragoste a făcut ca Biserica să-şi creeze singură complicaţii. Papa Francisc a făcut declaraţii care par să contrazică opoziţia Bisericii faţă de homosexualitate, iar un grup evanghelic proeminent a comparat modul în care Biserica îi tratează pe homosexuali cu modul în care i-au tratat naziştii pe evrei.
Totuşi, din punct de vedere istoric, comportamentul homosexual a fost privit foarte diferit. Platon a afirmat că sexului homosexual îi lipseşte altruismul şi ca atare nu aduce beneficii societăţii – o componentă necesară a ceea ce se înţelege în general prin „dragoste”. Într-adevăr, a afirmat el, homosexualii nu fac decât să folosească trupul celuilalt.[1] Un mileniu mai târziu, Ioan Chrysostom [Ioan Gură de Aur, n. trad.], episcopul Constantinopolului, a respins orice pretenţie că dorinţa homosexuală îşi are originea în dragoste, numind homosexualitatea „o boală cumplită şi nevindecabilă”, atât de distructivă încât este „mai rea decât crima”.
Astăzi avem dovezi empirice cu privire la întrebarea dacă dragostea homosexuală şi dragostea heterosexuală sunt sau nu similare. În ultimii treizeci şi cinci de ani, s-au păstrat cifre şi s-au comparat ratele infectării cu HIV la prostituate, consumatorii de droguri şi homosexuali. Toate cele trei grupuri au fost bine informate cum să evite infectarea celor cu care interacţionează. Prostituatele, desigur, nu pretind că îşi „iubesc” clienţii – ele oferă un serviciu. La fel, consumatorii de droguri nu pretind că-şi iubesc tovarăşii alături de care îşi injectează droguri, dar de obicei doresc de la cei din jur camaraderie şi siguranţă.
Dar homosexualii pretind că iubirea (sau cel puţin echivalentul dorinţei heterosexuale) este motivaţia lor pentru sex. Este dragostea lor dovedită de precauţiile pe care le iau pentru a se proteja pe ei înşişi şi pe partenerii lor de boală? Dar dacă homosexualii nu reuşesc să ia precauţii în aceeaşi măsură în care iau prostituatele şi consumatorii de droguri injectabile? Ce ar spune aceasta despre natura „dragostei” homosexuale? În loc de a fi egală cu dragostea heterosexuală, ar putea ea să fie mai asemănătoare cu autogratificarea extremă asociată cu sexul cu copii sau cu animale?
Când este vorba de germeni periculoşi presupunem, în mod automat, că oamenii vor încerca să-i evite şi că vor evita, de asemenea, să-i infecteze pe alţii. Presupunem că oamenii raţionali „vor avea grijă de ei înşişi şi de aproapele lor” şi, cu siguranţă, vor evita să infecteze pe cineva pe care îl iubesc. În cazul HIV, care este dificil de transmis, folosirea prezervativelor pentru sex şi a acelor curate pentru consumul de droguri oferă de obicei suficientă protecţie şi cere doar câteva clipe din timpul personal.
Dar, spre deosebire de prostituate şi consumatorii de droguri injectabile, unele infecţii legate de HIV provin de la homosexuali care caută să se infecteze sau să îi infecteze deliberat pe alţii. În numărul din decembrie 2016 al SFWeek, editorul homosexual Channing Joseph a povestit cum a dat anunţuri în publicaţii homosexuale prin care căuta să se infecteze cu HIV. Din „peste o sută de răspunsuri”, cinci au spus: „În niciun caz, este greşit”, dar „peste o sută” au răspuns cererii lui de a primi „microbul”, oferind momentul şi locaţia pentru a face ce era de făcut.[2] El a povestit cum „un tânăr postează un anunţ online. Curând după aceea, se află gol şi cu faţa în jos pe patul unei camere de hotel slab luminate. În acea noapte, bărbaţi necunoscuţi intră pe uşa descuiată. În loc să spună «salut», ei îşi descheie pantalonii. Când termină, pleacă. Până în zori, tânărul pierde şirul partenerilor de sex care au venit şi au plecat. Dacă şi-a atins scopul, următorul lui test pentru Virusul Imunodeficienţei Umane va ieşi pozitiv.”
Au fost întâlnirile de mai sus „dragoste homosexuală”? Probabil că toţi bărbaţii care au penetrat aveau un nivel ridicat de HIV în corp – ei erau „cei care dăruiau”. Un alt tânăr a scris: „Impregnează-mă cu virusul SIDA!”, iar altul: „Pentru asta trăiesc.” Alţii au spus că au folosit periuţa de dinţi ca să-şi frece colonul pentru a se asigura că vor fi infectaţi. Unii au spus că vor „renunţa la Truvada” ca să-şi mărească nivelul de HIV. Alţii vroiau să fie siguri că ei erau cei care au infectat.
Jurnalistul a făcut observaţia: „Este dificil de spus exact câţi oameni răspândesc intenţionat HIV, dar în oricare săptămână, în anunţurile personale de pe site-ul Craiglist din zona Golfului San Francisco, nu este neobişnuit să găseşti cel puţin câteva anunţuri personale ale solicitatorilor şi dătătorilor de «microb». Pe Bareback Real Time sunt adesea zeci de asemenea anunţuri.” Nu există nicio înregistrare cu prostituate sau consumatori de droguri care fac aşa ceva – niciuna.
San Francisco creează adesea cadrul pentru ceea ce fac alte oraşe mari prietenoase faţă de homosexuali. Reclame despre „Revoluţia noastră sexuală”, care arată homosexuali dansând de bucurie fiindcă sunt (aproape) complet protejaţi de HIV, sunt puse la loc de frunte peste tot pe autobuze şi în postere. Mesajul implicit? Homosexualii pot folosi sau nu prezervativele; pot fi liberi de teamă. Dar acest program (care este de ajutor pentru ~ 12500) are costuri medicale de aproximativ 2000 de dolari/lună sau de 25000 de dolari/an per homosexual numai pentru prevenţia HIV. Deoarece încărcarea virală a HIV şi contagiozitatea HIV cresc când se dobândeşte o altă boală cu transmitere sexuală, nefolosirea prezervativului şi „libertatea” înseamnă mai multe BTS-uri. Dacă în program s-ar înregistra 65000 de indivizi, costul medical ar fi de cel puţin 100 milioane de dolari/an, fără a mai menţiona costul provenind din BTS-urile adiţionale datorate „libertăţii sexuale”.
Deci nu numai că homosexualii nu contribuie cu copii la viitorul nostru, dar prevenirea dobândirii sau răspândirii acestui singur virus costă aproximativ 25000 de dolari/an per individ! Ce nu am putea face cu un plus de 25000 de dolari/an? Ce este atât de special la homosexuali, pentru ca acest comportament al lor să fie protejat şi susţinut într-un asemenea mod?
Investigaţia jurnalistică a SFWeek a fost făcută la scară redusă. Numărul infecţiilor HIV care apar din cauza celor care „caută microbul” şi a celor care îl „dăruiesc” reprezintă probabil doar o mică proporţie dintre cazurile de pe scena homosexuală din San Francisco. Dar alte oraşe importante au „comunităţi homosexuale” similare, iar acelaşi lucru se întâmplă şi acolo. Mai important este ceea ce spune activitatea respectivă despre natura „dragostei homosexuale” sau despre lipsa ei. Alte dovezi mai extensive întăresc perspectiva că „dragostea” heterosexuală şi homosexuală nu sunt deloc la fel, oferind credibilitate atât lui Platon, cât şi lui Chrysostom.
35 de ani de experienţă cu HIV
Homosexualitatea a fost suprimată puternic când China a instituit politica copilului unic în 1978-1980. Date fiind cultura şi mărimea Chinei, limitarea la un singur copil a creat cadrul pentru existenţa a numeroşi bărbaţi lipsiţi de femei, poate între 24 şi 33 de milioane în 2016.[3] China a dezincriminat actele homosexuale în 1997 şi a eliminat homosexualitatea ca „boală mintală” în 2001 – chiar când unii dintre „bărbaţii ei în plus” au adoptat homosexualitatea. Confruntată cu creşterea infecţiilor HIV la homosexuali, China a suprimat parţial homosexualitatea, interzicând promovarea ei şi refuzând să ofere drepturi homosexualilor.
Prin aceste schimbări, proporţia homosexualilor în numărul noilor cazuri de HIV din China a crescut de la procentul de 1% în 1990-2001, în perioada de „suprimare dură”, când actele homosexuale erau ilegale sau o boală mintală, la procentul de 27% în 2015, în perioada de „suprimare uşoară”. Proporţia infecţiilor la bărbaţii homosexuali a urcat în 2005 şi a depăşit proporţia consumatorilor de droguri injectabile, devenind al doilea grup de purtători de HIV ca mărime în 2011. Comparativ, bărbaţii homosexuali au reprezentat 29% dintre noile infecţii cu HIV în SUA în 1998 şi ~ 69% dintre noile infecţii cu HIV din SUA în 2014.[4] Ambele ţări au înregistrat aproximativ 30000 de noi infecţii cu HIV la bărbaţii homosexuali în 2015.
Toate ţările au depus eforturi să împiedice răspândirea HIV. Diferitele lor strategii de prevenţie constituie un experiment natural de 35 de ani, care a implicat zeci de guverne, miliarde de oameni şi sute de scheme de prevenire. Spre deosebire de studiile tipice, care ne fac cunoscut ce au spus oamenii că au simţit, dar nu neapărat ce au făcut ei de fapt, ştim „ce s-a întâmplat de fapt” în ultimii 35 de ani. Trei grupuri care nu inspiră respect – bărbaţii homosexuali, consumatorii de droguri injectabile şi prostituatele – au fost informate cum să controleze răspândirea HIV. Unul singur nu a reuşit.
- Prostituatele (şi heterosexualii) au încetinit transmiterea virusului HIV, folosind prezervativele;
- Consumatorii de droguri injectabile au încetinit transmiterea virusului HIV, folosind ace curate; dar
- „Nicio ţară din lume nu a descoperit un mod eficient de a controla epidemia la bărbaţii homosexuali.” – Dr. Wu Zunyou, Director la Centrul de Prevenire a SIDA din China[5]
Dr. Zunyou, conştient de rezultatele pe plan mondial, a concluzionat că, indiferent de limbă, cultură sau schema de prevenire, refuzul bărbaţilor homosexuali de a se proteja pe ei înşişi şi de a-i proteja pe iubiţii lor de infectare este un fel de „constantă”. Cele mai recente rapoarte din SUA despre infecţia cu HIV care implică heterosexuali (inclusiv prostituate), consumatori de droguri injectabile şi bărbaţi homosexuali, întăresc evaluarea Dr. Zunyou (a se vedea tabelul de mai jos).
Noile infecţii cu HIV în SUA după categorie, 2010-2014[4]
Categorie/An | 2010 (proporţia din total) | 2014 (proporţia din total) | Schimbarea relativă |
Heterosexuali | 12587 (28%) | 10113 925%) | Scădere de 12% |
Consumatori de droguri injectabile | 3641 (8%) | 2363 (6%) | Scădere de 28% |
Bărbaţi homosexuali | 28246 (63%) | 28139 (69%) | Creştere de 9% |
Total | 44805 | 40873 |
Aparent, la primele două grupuri a existat suficientă preocupare atât pentru siguranţa celor implicaţi, cât şi pentru siguranţa tovarăşilor lor, pentru a conduce la o scădere per total în numerele şi proporţiile noilor infecţii cu HIV. Totuşi, numere aproape constante de infecţii la bărbaţii homosexuali au condus la o proporţie în creştere a HIV.
Sunt cifre dure despre noile infecţii, nu studii despre sentimente sau opinii. Sunt rezultate despre modul în care adevăratele motivaţii au condus la infectarea cu o boală mortală. Chiar dacă un iubit ştie că declaraţia „te iubesc” este validată de o purtare corespunzătoare, noi ştim că declaraţia retorică nu înseamnă nimic, dacă mărturisirea „dragostei” conduce la o lipsă de grijă care denotă indiferenţă, iar „iubiţii” sunt trataţi doar ca obiecte sexuale.
Există mai mult decât o uşoară nepotrivire între tiparul infectării cu HIV la homosexuali şi „dragostea” pe care pretind ei că o au pentru partenerii lor. În stadiile de început ale epidemiei, unii lideri homosexuali au ameninţat că vor „otrăvi rezerva de sânge”. Într-adevăr, fie deliberat, fie din neatenţie, peste 3000 de nehomosexuali din SUA au murit din cauza sângelui donat de homosexuali în anii 1980 şi 1990. Chiar şi în zilele noastre, precum am remarcat mai sus, unii homosexuali încearcă să se infecteze intenţionat sau să infecteze pe alţii cu HIV.
Faptul că prostituatele şi consumatorii de droguri injectabile arată mai multă preocupare pentru ei înşişi şi pentru tovarăşii lor decât bărbaţii homosexuali arată falsitatea afirmaţiei că dragostea homosexuală şi dragostea heterosexuală sunt echivalente. De asemenea, demonstrează – în probleme de viaţă şi moarte – cât de superficială este dragostea homosexuală. Deşi este evident că indivizii variază în nivelul de dedicare faţă de parteneri, dovezile statistice sunt clare. Platon şi Chrysostom au rostit adevărul: numai nesăbuinţa ar pune semnul egal între dragostea între persoanele de acelaşi sex şi dragostea bărbat-femeie.
Referinţe
[1] Czachorowski M. (2016) Profesor, Universitatea Catolică din Lublin, Mărturie înaintea Parlamentului polonez, 11 octombrie.
[2] C. Joseph (2016) An undercover look inside the world of HIV bug chasers and gift givers. SFWeek, decembrie, www.sfweekly.com/topstories/undercover-look-inside-world-hiv-bug-chasers-gift-givers.
[3] Li X. (2016) Why China’s marriage rate is plummeting. Time, 11 octombrie.
[4] CDC (2016) HIV Surveillance Report, 2015; vol. 275. www.cdc.gov/hiv/library/reports/hiv-surveillance.html. Publicat în noiembrie 2016. Accesat pe 29.11.2016. Tabelul 1b.
[5] Wang F. (2016) China grapples with HIV cases among gay men, but stigma runs deep. Wall Street Journal, 28 septembrie, A5, www.wsj.com/articles/china-grapples-with-hiv-cases-among-gay-men-but-stigma-runs-deep-1474988827.
[FRR Jan 2017 – 35-Year Natural Experiment Suggests Gay Love No Equal of Heterosexual Love. Copyright © 2017 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]