Pedofil

Un pedofil este un individ de 16 ani sau mai în vârstă, care este atras sexual, în principal sau exclusiv, de copii care nu au ajuns la pubertate (fete de 10 ani sau mai puţin, băieţi de 11 ani sau mai puţin, în medie).^{[1][2][3][4][5]} Copilul prepuber trebuie să fie cu cel puţin 5 ani mai mic decât individul respectiv, în cazul pedofililor adolescenţi, înainte ca atracţia să poată fi diagnosticată ca pedofilie.^[1]

Din punct de vedere medical, condiţia este numită „pedofilie” şi este clasificată de Asociaţia de Psihiatrie Americană ca tulburare mintală.^[1][6] Unii dintre cei care suferă de pedofilie fac sex cu copii şi folosesc copiii într-un mod sexual. Aceasta se defineşte ca „abuz sexual asupra copilului”, deoarece copiii sunt definiţi ca incapabili să fie cu adevărat de acord cu actele sexuale cu un adult. Unii adulţi au sentimente pedofile, dar nu le dau curs abuzând sexual copii. Unii adulţi care nu sunt pedofili, comit abuz sexual asupra copiilor.

Nu toţi pedofilii simt sau acţionează în acelaşi mod. Din anii 1880, psihologii au studiat şi au arătat că pedofili diferiţi pot să acţioneze în moduri diferite:^[7]

• Unii pedofili sunt atraşi sexual numai de copiii prepuberi. Ei sunt numiţi pedofili exclusivi.
• Unii pedofili au o preferinţă sexuală pentru copiii prepuberi, dar sunt atraşi sexual şi de adulţi. Ei sunt numiţi pedofili preferenţiali.
• Unii adulţi care preferă partenerii sexuali adulţi, sunt atraşi sexual şi de copiii prepuberi.

Adulţii a căror atracţie sexuală este față de copiii prepuberi, sunt numiţi în sensul strict al cuvântului hebefili, nu pedofili. Adulţii a căror atracţie sexuală primară este față de tinerii a căror vârstă se încadrează între mijlocul şi sfârşitul adolescenţei, sunt numiţi în sensul strict al cuvântului efebofili, dar efebofilia nu este considerată anormală de profesioniştii în sănătate mintală.

Referitor la pedofilii care comit abuz sexual asupra copilului, unele studii au arătat că pedofilii atraşi doar de copii pot să abuzeze mai mulţi copii decât pedofilii care au şi parteneri sexuali adulţi.^[8][9]

Cei care abuzează copii sunt adesea cunoscuţi de ei – precum părinţi, alte rude şi prieteni – şi nu sunt străini.^[10] Un studiu făcut de cercetători a găsit că jumătate dintre adulţii condamnaţi pentru abuz sexual al copilului în afara familiei lor îşi abuzau sexual şi proprii copiii.^[11]

Este ceva răspândit?

Cercetătorii medicali nu cunosc câţi indivizi din populaţie sunt pedofili.^[12] Aceasta fiindcă este greu de studiat sentimentele şi dorinţele oamenilor, dacă nu le exteriorizează. În general, singurii pedofili care pot fi studiaţi sunt cei care au încălcat legea şi au fost prinşi şi condamnaţi pentru abuz sexual al copilului. Un al doilea motiv este că, atunci când un adult sau un adolescent abuzează sexual un copil, oamenii adesea îl numesc pe abuzator „pedofil”, dar este posibil ca abuzul să se fi întâmplat dintr-un motiv diferit, precum indisponibilitatea unui partener adult. În general, experţii definesc un individ ca pedofil numai dacă este atras sexual, în principal sau exclusiv, de copii prepuberi.^[2][3][4][5] Dacă un individ abuzează sexual un copil prepuber pentru a-l înspăimânta sau pedepsi, de exemplu, atunci este posibil să nu fie vorba de un comportament cu adevărat pedofil. Unele surse, precum Clinica Mayo, raportează că cele mai multe abuzuri sexuale asupra copiilor prepuberi sunt comise de pedofili,^[13] în timp ce alte studii raportează că cei mai mulţi dintre cei care abuzează sexual copii nu sunt pedofili.^[14] Un alt studiu a estimat procentajul pedofililor a fi între 12-20%.^[14]

În anul 2008, majoritatea medicilor credeau că pedofilia nu poate fi vindecată.^[16] Abordarea curentă în tratarea pedofililor încearcă să le schimbe comportamentul. Ea nu le schimbă atracţia sexuală. Prin folosirea acestui tratament, se crede că se poate preveni ca unii delincvenţi sexuali să comită noi delicte.^[17]

Referinţe

^[1] Diagnostic Criteria For Pedophilia (PDF). APA statement. American Psychiatric Association. June 17, 2003.

^[2] Seto Michael C. (2009) Pedophilia. Annual Review of Clinical Psychology 5:391-407.

^[3] Edwards, M. (1997) Treatment for Paedophiles; Treatment for Sex Offenders. Paedophile Policy and Prevention, Australian Institute of Criminology Research and Public Policy Series (12), 74-75.

^[4] Blaney, Paul H.; Millon, Theodore (2009). Oxford Textbook of Psychopathology (Oxford Series in Clinical Psychology) (2nd ed.). Oxford University Press, USA. p. 528. ISBN 0-19-537421-5. Some cases of child molestation, especially those involving incest, are committed in the absence of any identifiable deviant erotic age preference.

^[5] Studer Lea H., Aylwin A. Scott (2006). Pedophilia: The problem with diagnosis and limitations of CBT in treatment. Medical Hypotheses 67(4):774-781. doi:10.1016/j.mehy.2006.04.030. PMID 16766133.

^[6] World Health Organization, International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems: ICD-10 Section F65.4: Paedophilia (acces online via ICD-10 hartă site, tablă de materii).

^[7] Krafft-Ebing, R. von. (1886). Psychopathia sexualis: A medico-forensic study (1965 tradus de H. E. Wedeck). New York: G. P. Putnam’s Sons. ISBN 1-55970-425-X.

^[8] Abel, G. G., Mittleman, M. S., & Becker, J. V. (1985). Sex offenders: Results of assessment and recommendations for treatment. În M. H. Ben-Aron, S. J. Hucker, & C. D. Webster (Editori.), Clinical criminology: The assessment and treatment of criminal behavior (p. 207-220). Toronto, Canada: M & M Graphics.

^[9] Linda S. Grossman, Ph.D., Brian Martis, M.D. & Christopher G. Fichtner, M.D. (1999). Are Sex Offenders Treatable? A Research Overview. 50. p. 349-361work=Psychiatr Serv. PMID 10096639.

^[10] Lanning, Kenneth (2001). Child Molesters: A Behavioral Analysis (Third Edition) (PDF). National Center for Missing & Exploited Children. p. 25, 27, 29.

^[11] M. Glasser, Royal College of Psychiatrists & I. Kolvin, Royal College of Psychiatrists (2001). Cycle of child sexual abuse: links between being a victim and becoming a perpetrator. British Journal of Psychiatry.

^[12] Seto, M. C. (2004). Pedophilia and Sexual Offenses Against Children, Annual Review of Sex Research, 15, 329-369.

^[13] Hall, M.D., Ryan C. W. & Richard C. W. Hall, M.D., P.A… A Profile of Pedophilia: Definition, Characteristics of Offenders, Recidivism, Treatment Outcomes, and Forensic Issues (PDF). Mayo Clinic Proceedings (Mayo Foundation For Medical Education And Research) 82:457-471 2007.

^[14] H. Zonana, G. Abel (1999): Dangerous sex offenders. A task force report of the American Psychiatric Association, Washington, D.C: American Psychiatric Association.

^[15] Briere, J., & Runtz, M. (1989). University males’sexual interest in children: Predicting potential indices of “pedophilia” in a non-forensic sample. Child Abuse & Neglect: The international Journal, 13, 65-75.

^[16] Treatments to Change Sexual Orientation – Berlin 157 (5): 838 – The American Journal of Psychiatry.

^[17] Public Policy.

[Pedophile. No copyright. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul http://simple.wikipedia.org/wiki.]