Cândva eram normal, aveam sentimente normale și o viață normală. Încă îmi amintesc momentul când, copil fiind, totul a început să devină un coșmar. Tatăl meu m-a părăsit și nu am primit dragostea pe care o așteptam de la celelalte rude ale mele. În cel mai negru moment al copilăriei mele, când aveam nevoie doar de dragoste, am fost vătămat sexual de o rudă. Am crescut în mijlocul unei adevărate furtuni, iar când am realizat, deja îi priveam pe copiii din cartier în mod diferit. Am crezut că era ceva trecător și că totul avea să se rezolve în timp, dar nu a fost așa.

La vârsta de șaisprezece ani, în tăcere, mi-am acceptat condiția. Este important să știți că nu am făcut niciodată rău unui copil, nici nu aș face, fiindcă știam că probabil eram cine eram din cauza a ceea ce mi se întâmplase și nu aș putea dori așa ceva cuiva drag. Este interesant că pedofilia nu se reduce la sentimente sexuale. Noi iubim copiii, vrem să le vorbim și să stăm cu ei toată ziua, jucând jocuri cu ei și fiindu-le alături, acesta este motivul pentru care personal cred că un pedofil adevărat nu ar putea face rău unui copil.

Prin urmare, am început să mă implic în activități cu copiii, de genul teatru pentru copii, și în unele activități în biserica mea și așa mai departe. Până am realizat că nu eram un monstru din cauza pedofiliei, că puteam fi un om bun, chiar dacă înăuntrul meu zăcea acel rău. De fiecare dată când Dumnezeu m-a ajutat să înving în luptele dinăuntrul meu, am putut să văd că deși aveam un monstru în mine, acel monstru nu mă conducea. Totuși, din nefericire, am devenit deprimat și L-am întrebat pe Dumnezeu care era sensul a ceea ce mi se întâmpla. De ce eram pedofil? Care era motivul? Mă ura Dumnezeu? Ce am făcut ca să merit așa ceva?

Am ajuns foarte suicidar și chiar mi-am plănuit sinuciderea… În cel mai întunecat moment al vieții mele, am auzit un cântec al Amandei Cook, Casă pe un deal, și a fost ca și cum Dumnezeu mi-ar fi vorbit prin el. Dumnezeu mă iubea. De ce? Nu am idee.

Totuși, El mi-a arătat-o prin numeroase semnale, m-a trimis la acest forum, a folosit oameni ca să mă ajute să văd pedofilia în mod diferit, iar în noaptea sinuciderii pe care o plănuisem, a trimis pe cineva să mă ajute și să îmi spună că nu eram singur și că mă iubea, și nu m-a lăsat să mor. Dumnezeu m-a vindecat de depresie și mi-a dat o slujire, să ajut alți pedofili să Îl găsească și să fie și ei vindecați.

Acesta este principalul mesaj al mărturiei mele: ar trebui să încetezi să Îl întrebi pe Dumnezeu: „De ce?” și să începi să întrebi: „Pentru ce?”. Dumnezeu are un plan pentru viața noastră și te poate folosi chiar și ca pedofil, fiindcă este Dumnezeu și singurul care poate să ia toate cioburile vieții tale și să le transforme în cel mai frumos vas.

Mi-am descoperit slujirea ca pedofil. Sunt un bărbat brazilian care a suferit în singurătate din cauza pedofilei. Nu există un forum ca acesta în portugheză. În Brazilia, singurele lucruri pe care le găsești când cauți pe Google „pedofilia” sunt de genul: „Pedofil arestat”, „Cum să-ți protejezi copiii de pedofili”, „Cum să recunoști un pedofil” și așa mai departe… Dacă nu aș cunoaște engleza, m-aș afla acum într-o mare încurcătură. Pe lângă aceasta, dacă luăm în considerare că cel puțin 1% din populația unei țări este alcătuită din pedofili, doar în Brazilia sunt mai mult de două milioane de pedofili. Dacă avem în vedere numărul vorbitorilor de portugheză din întreaga lume, sunt și mai mulți. Din acest motiv, după ce am fost vindecat de Dumnezeu, am început o cooperare cu cei care au dezvoltat site-ul Christian Pedophile, pentru a-l traduce în portugheză.

Dacă ești brazilian sau vorbitor de portugheză, în curând vom avea acest site în portugheză și vom oferi suport în portugheză prin adresa de e-mail de la pagina Contact. De asemenea, cred că Dumnezeu va trimite și mai mulți oameni, din alte țări, ca să ne ajute în această lucrare. Și sunt sigur că în cer vom primi o răsplată pentru că o facem. Dar tu? De ce nu începi să cauți scopul lui Dumnezeu în mijlocul tuturor ispitelor tale?

[Pedro Luiz. Copyright © Christian Pedophile. Tradus și publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://www.christianpedophile.com. Pentru o înregistrare audio cu Pedro, vezi YouTube, Introducing Pedro.]

Am crescut într-o familie creștină destul de solidă, alcătuită din doi părinți și patru copii. Am fost un puști cam tăcut și introvertit. De când mă știam auzeam despre Isus la biserică, dar am realizat că vroiam ca El să facă parte din viața mea la o tabără de vară, când aveam doisprezece ani. Intrasem la pubertate cu puțin timp înainte, iar lucrurile s-au înrăutățit când aveam treisprezece ani. De la șapte ani mă tot îndrăgosteam fără succes de băieți și fete, iar la pubertate aspectul sexual s-a intensificat. Nu am realizat în mod conștient decât după ani de zile, dar continuam să fiu atras de același gen de copii ca la vârsta de șapte ani. Atracțiile s-au intensificat, cum era de așteptat, dar vârsta celor de care eram atras nu a crescut.

Când aveam treisprezece ani am abuzat sexual un membru de familie mai mic decât mine. Interacțiunea a fost scurtă și necoercitivă din punct de vedere fizic. M-am simțit foarte vinovat după aceea și am început să am sentimentul că ceva nu era în ordine cu mine. Am început să păstrez secrete față de familie, iar în timp nu mi-am mai dezvăluit emoțiile. Este trist, dar nu a fost singura dată când l-am abuzat pe acel membru de familie. Când eram adolescent s-a mai întâmplat de câteva ori. De asemenea, la vârsta de șaptesprezece ani am descoperit modalități de accesare a pornografiei, inima fiindu-mi astfel cuprinsă de și mai multă rușine și confuzie. La optsprezece ani am început să mă trezesc spiritual cu privire la ceea ce făceam. Am vrut să mă opresc, dar eram stăpânit de o teamă profundă cu privire la ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi aflat ce ascundeam. (Aici ar trebui să fac observația că eram un copil foarte protejat și că nu cunoșteam multe despre sexualitate. Dar știam că ceea ce făceam era greșit.)

Câteva luni mai târziu (în vara anului 2012) am avut șansa să particip la o tabără de vară, unde am făcut și voluntariat. Știam că trebuia să profit de șansa de a mă mărturisi în mod deschis. După ce am construit o relație de prietenie cu un tip, i-am spus că foloseam pornografie. A fost capabil să mă ajute și să mă încurajeze, iar câteva săptămâni mai târziu am mărturisit înaintea lui și a câtorva alți prieteni atracția mea nedorită față de persoanele de același sex. A fost un moment foarte bun și vindecător și am început să experimentez pacea pocăinței la care Dumnezeu mă chemase de ani de zile. Mi-am făcut curaj să le vorbesc părinților mei despre aceste lucruri și totul a decurs mai bine decât mă așteptasem. Sunt foarte binecuvântat că am părinți iubitori. Dar am realizat că mai aveam ceva de făcut.

Deci am contactat un prieten și i-am povestit despre episoadele în care avusesem contact sexual cu un membru de familie. Pe atunci nu știam, dar datorită slujbei sale era raportor mandatar. A doua zi un asistent de șef de poliție și un asistent social au apărut la locuința familiei mele. O zi cu adevărat rea. Părinții mei au fost foarte surprinși, dar și-au dat toată silința și am avut un drum lung de parcurs ca familie. A urmat o investigație standard și de la început am fost pe deplin sincer și deschis cu privire la ceea ce făcusem. Pe atunci nu înțelegeam pe deplin cât de mult vatămă copiii abuzul sexual, dar atât cât înțelegeam, am vrut să fac ce era corect pentru ruda mea.

Câteva luni mai târziu, la începutul anului 2013, am fost arestat și am petrecut aproape trei săptămâni în închisoarea districtuală. După câteva luni am fost condamnat pe drept de către judecătorie. Mă așteptam să petrec vreo câțiva ani în închisoare, dar prin harul lui Dumnezeu am fost condamnat la cinci ani de probațiune fără altă încarcerare și mi s-a cerut să urmez un program terapeutic pentru abuzatorii sexuali. În acea perioadă, până am primit condamnarea, părinții mei și cu mine am lucrat în mod activ la relația noastră, ceea ce m-a ajutat să fac față uneia dintre cele mai dificile perioade din viața mea.

Rezumând pe scurt, am petrecut cea mai mare parte din cei cinci ani de probațiune într-un program terapeutic și am avut câteva slujbe. Programul terapeutic a fost un ghiveci; unele părți au fost bune și benefice, dar altele chiar nu au fost. Am învățat multe despre mine, cum să mă autocontrolez mai bine, cum vatămă abuzul victimele și lucruri asociate. Mi-am cercetat cu de-amănuntul viața și șirul complicat de alegeri care a condus la acțiunile mele abuzive. În acea perioadă am avut parte de unele provocări ale credinței mele și m-am confruntat cu câteva probleme mintale. Acestea au fost parțial cauzate de unii terapeuți la care am apelat, care au încercat să utilizeze o formă abuzivă a terapiei reparative pentru a forța eliminarea sentimentelor de atracție față de copii. De la terminarea perioadei de probațiune, am depus eforturi să-mi clădesc din nou o viață relativ normală. Deși a necesitat timp, am reconstruit relația cu membrul de familie pe care îl abuzasem. Sunt foarte recunoscător și plin de umilință că a ales să mă ierte și că a vrut să fac în continuare parte din viața lui.

Am terminat perioada de probațiune în anul 2018, iar acum trăiesc o viață relativ normală. Continui să am atracție atât față de copii, cât și față de adulți, dar Dumnezeu este cu mine în fiecare zi, arătându-mi cum să umblu cu El în pocăință și credință. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, dar știu că Dumnezeu nu vrea să păstrez tăcerea despre „speranța pe care o am” și despre lucrurile prin care m-a trecut.

[Mitchell Danielson. Copyright © Christian Pedophile. Tradus și publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul https://www.christianpedophile.com. Pentru o înregistrare audio cu Pedro, vezi YouTube, Mitchell’s Story.]