de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Locuiesc în Pennsylvania, la mai puțin de două ore distanță de locul unde s-a desfășurat în 2012 procesul infamului Jerry Sandusky.^[1] Mi-l amintesc destul de bine, fiindcă a avut loc în aceeași săptămână cu condamnarea tatălui meu pentru delicte sexuale împotriva copiilor. Ca răspuns la verdictul „vinovat” primit de Sandusky, Adunarea Generală a Pennsylvaniei a numit o comisie pentru a forma Grupul Operativ pentru Protecția Copilului. Acum ne lăudăm cu legi mult mai stricte decât alte state, inclusiv cu instrucțiuni mai stricte de raportare, cu instruire obligatorie pentru raportorii mandatați și se cer verificări mai multe și mai frecvente ale contextului.

Deși legile mai stricte sunt bine-intenționate pentru combaterea abuzului, statisticile de până acum sunt, în opinia mea, neîndurătoare. Iată câteva fapte demne de atenție:

• Ca rezultat al scandalului Sandusky, Pennsylvania a votat o serie de legi pentru a-i instrui pe îngrijitorii copiilor, mărind pedepsele pentru neraportarea abuzului și cerând mult mai multe verificări ale contextului. În 2014, Pennsylvania a avut cel mai ridicat număr de abuzuri suspectate raportate (29273 de raportări), dar, în mod ironic, a avut cel mai mic număr de raporturi confirmate oficial (numai 3340 pentru întregul stat).
• Noi, la Church Protect, am prezis că noile legi vor suprasolicita Linia Copilului din Pennsylvania, făcând raportarea ineficientă și mărind de fapt probabilitatea ca abuzatorii să rămână nedepistați. Din nefericire, rapoartele ne confirmă prezicerile. În perioada de 32 de săptămâni de la sfârșitul lui 2014 până în februarie 2015, cei 33 de angajați ai Liniei Copilului din Pennsylvania au lucrat 12000 de ore suplimentare, un angajat raportând 67 de ore suplimentare într-o perioadă de timp plătită. Numărul total de ore suplimentare pentru angajații Liniei Copilului în acea perioadă de 32 de săptămâni a fost de 20500, costând statul 500000 de dolari pentru plata orelor suplimentare.
• Condiția necesară pentru raportarea abuzului este să existe o suspiciune rezonabilă că abuzul a avut deja loc, ceea ce înseamnă că oamenii fac rapoarte după ce abuzul s-a întâmplat deja. Mai mult, deoarece agențiile sunt împovărate, iar raportarea devine ineficientă, există și mai puțină focusare pe prevenirea abuzului.

Deoarece interacționez cu biserici din toată națiunea, observ o motiv de alarmare printre creștini. Biserica, în cea mai mare parte, continuă să ignore abuzul și speră că legiuitorii „vor avea grijă de problemă”. A-i lăsa pe legislatori să aibă grijă de problema abuzului copilului este la fel de eficient ca a fi martor la rezultatele faimosului Război al Drogurilor al Președintelui Nixon, care a început în 1971. Vedeți, a face (sau a menține) ceva ilegal nu este un inhibitor pentru cineva pus pe a comite delicte. Sunt legile bine-intenționate și necesare? Da! Dar legile singure nu sunt suficiente pentru a opri răspândirea abuzului, de orice fel ar fi el. Fără îndoială, abuzul de droguri în țara noastră este acum epidemic. Drogurile rămân ilegale în toate cele cincizeci de state americane, dar în 2009, 23,5 milioane de americani cu vârsta de 12 ani sau mai mult au avut nevoie de tratament pentru probleme cauzate de abuzul de droguri ilicite sau de alcool, conform Administrației Serviciilor pentru Sănătate Mentală și Abuz de Substanțe (SAMHSA).

Diavolul nu este stupid. Așa cum dependenții de droguri au găsit căi mai accesibile pentru a-și hrăni adicțiile – și anume, prescrierea drogurilor – la fel, pedofilii au găsit căi mai ușoare pentru a abuza copiii. Din nefericire, biserica este acea cale. Este uimitor cât de obișnuit este abuzul în biserică și cât de multe biserici adoptă o atitudine pasivă față de abuzatori. În timp ce copiii noștri plâng, Diavolul râde.

Pastorul James Jackson și soția sa Valerie au abuzat sexual fete adolescente și preubere timp de 16 ani.

Iacov 4:7 spune: „Împotriviţi-vă Diavolului, şi el va fugi de la voi.” Dar unde nu există împotrivire, Diavolul va veni spre tine. Chiar săptămâna aceasta a apărut o relatare despre un pastor din Florida și soția lui, care forțau fete adolescente și prepubere să vizioneze pornografie și să întrețină relații sexuale cu pastorul. În 1999, pastorul, în care oamenii aveau încredere, și soția lui au format chiar o organizație nonprofit numită Habitat Pozitiv pentru Adolescenți Plini de Aspirații (P.H.A.T.), pe care au folosit-o în ultimii șaisprezece ani pentru a ademeni copii și a-i abuza. Articolul de la știri raportează că biserica lui James Jackson este șocată. Eu nu sunt. În mod curent aud despre cazuri mult mai rele decât ce a făcut domnul Jackson, iar 100% dintre cazurile cu care lucrează Church Protect se întâmplă în biserici. Cel mai adesea (în peste 80% dintre cazuri în momentul de față) făptașii sunt lideri de biserici – predicatori, conducători, diaconi, pastori de tineret și voluntari.

Dorim cu disperare să-i ajutăm pe supraviețuitorii traumatizați de asemenea oameni răi. Dar eu doresc cu și mai multă disperare să chem bisericile să se împotrivească Diavolului și să prevină abuzul de la bun început. Ceea ce nu se va întâmpla făcând abuzul și mai ilegal. Ci se va întâmpla doar împotrivindu-ne Diavolului. Noi, la Church Protect, am conceput materiale și vom concepe și mai multe anul acesta, pentru a ajuta bisericile să recunoască și să contracareze tacticile pe care le folosesc abuzatorii pentru a dobândi acces la copii. Fiindcă am trăit cu un tatăl pedofil, acum știu cât de ușor este pentru pedofili să îi înșele pe toți cei din jurul lor. Știu de ce pedofilii râvnesc după biserici așa cum dependenții de droguri râvnesc după doctori cărora le place să scrie rețete. Învăț bisericile tehnicile lor, pentru a le recunoaște și contracara. Nu ne putem permite să stăm liniștiți și să așteptăm să aibă loc un incident, pe care să-l raportăm doar, sperând că va ajunge la tribunal. Nu, trebuie să fim conștienți când intră Diavolul în spațiul nostru și trebuie să ne împotrivim lui!

Recent am adăugat pe site-ul nostru servicii de suport pentru supraviețuitori, pentru ca bisericile să aibă un loc viabil unde să îi trimită pe supraviețuitori abuzului. Multe biserici sunt prost echipate pentru a-i ajuta pe supraviețuitori să găsească resursele de care au nevoie pentru ca vindecarea să înceapă. Multe victime ale abuzului nu-și pot permite financiar consilierea sau au dificultăți în găsirea unui terapeut de încredere. Serviciile noastre de suport sunt 100% gratuite și confidențiale.

De asemenea, oferim consultanță online video bisericilor care au nevoie de ajutor pentru a gestiona suspiciunile sau acuzațiile de abuz. Iar cel mai nou produs al nostru va apărea foarte curând. Este vorba despre o serie video în cinci părți, cu un ghid de studiu care însoțește fiecare lecție. Este înregistrată pentru a fi folosită în studiile biblice pentru adulți, dar poate fi folosită de oricine. Există material suficient pentru zece săptămâni, dar poate fi folosit cu ușurință într-un trimestru de treisprezece săptămâni. Este o modalitate foarte bună pentru biserici de a întreține discuțiile despre abuz. În sfârșit, în curând va apărea setul nostru despre starea de bine fizică și psihică. Este un set creat specific pentru cei care se luptă cu un nivel ridicat de anxietate. Este o resursă bună pentru vindecare și de-abia așteptăm să apară. Continuați să vizitați site-ul nostru ca să rămâneți la curent și urmăriți-ne pe Facebook.

Notă

^[1] Jerry Sandusky a fost antrenor de fotbal la Pennsylvania State University. Acuzat de abuzarea sexuală a 52 de băieți timp de cincisprezece ani, în 2012 a fost condamnat la 30-60 de ani de închisoare. [N. trad.]

[Jimmy Hinton, We cannot count on law alone for protection. Copyright © 2016 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

Jimmy Hinton

de Jimmy Hinton

Protect este un plan simplu, construit pe baza cercetărilor cele mai complexe și semnificative. Vizităm cu regularitate biserici care folosesc cele mai bune planuri de protecție disponibile la fața locului. În câteva minute suntem capabili să recunoaștem punctele slabe, prin care abuzatorii pot să obțină cu ușurință acces la copii. Cele mai multe planuri sunt foarte complexe, încărcate cu jargon legal și se bazează pe cercetări defectuoase. Protect este unic în multe privințe. Mai întâi de toate, este construit intenționat pe șapte principii ușor de amintit. De asemenea, este construit pe o combinație din mai mult de 9000 de ore clinice pe care Jon Uhler le-a petrecut cu infractorii sexuali și mai mult de douăzeci de ani cât Jimmy Hinton a locuit în aceeași casă cu tatăl lui. Este singurul plan de protecție construit de cineva care are o experiență de viață reală și care a făcut observații știind cum interacționează abuzatorii în lumea reală, în timp real, cu victime reale.

Scopul Protect (Pregătește, Întărește, Obiectează, Gândește ca un pedofil, Stabilește granițe, Cheamă autoritățile, Instruiește adulții și copiii) este să folosească principiile bunului simț, care lucrează de fapt pentru a proteja copiii de prădători. Adulții și copiii sunt instruiți, iar bisericile sunt învățate cum să le comunice aceasta celor care vor să abuzeze. Credem că situația ar trebui să se schimbe, pentru ca bisericile să nu mai fie sigure pentru abuzatori, dar să fie sigure pentru copii.

Pregătește-i pe toți!

Fii pregătit să previi abuzul, să menții un loc sigur pentru copii și să fii un spital pentru răniți. Se duce un război spiritual: „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni 6:10-12) Unii vor fi soldați în luptă, alții vor avea grijă de răniți. Indiferent de rolurile noastre pe câmpul de luptă, să fii în mod intenționat nepregătit în timp ce „speri ce e mai bine” este incompetență spirituală, este neetic și imoral.

Consolidează frecvent instruirea!

„Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt. Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:26-27) „Cei mai mulți nu știu nimic despre asta.” – din scrisoarea din închisoare a unui abuzator care a abuzat cu succes zeci de victime aproape cincizeci de ani din viață. A fost pastor de tineret și predicator. Cele mai multe organizații recunosc valoarea educației și instruirii continue. Foarte puține afaceri mai există unde angajații nu au parte de consolidarea instruirii. Pedofilii sunt cea mai sofisticată clasă de infractori, în timp ce bisericile rămân cel mai puțin instruite, aceasta făcându-le cele mai sigure locuri și locuri ideale pentru ca făptașii să abuzeze.

Obiectează la orice încercare a pedofililor de a se afla în apropierea copiilor!

Deoarece pedofilii sunt foarte competenți, manipulatori, se bazează pe discreție și mint pentru a avea succes, riscul reabuzării este foarte ridicat. În multe state americane este ilegal ca infractorii sexuali înregistrați să meargă în locuri unde există un număr mare de copii, inclusiv în biserici. După cum spune renumitul Dr. Gene Abel: „Prima condiție a tratamentului: pacientul trebuie să păstreze distanța dintre el (sau ea) și copii. Este de departe cea mai importantă condiție a tratamentului… Regulile au un singur scop: să-l separe pe pacientul molestator de copii și de orice imagini ale copiilor care l-ar putea ajuta să-și mențină tendința față de copii… A-l separa de copii înseamnă, de asemenea, că trebuie să evite locurile unde se adună copiii.” (Abel & Harlow, The Stop Child Molestation Book) … „Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!” (2 Petru 2:14) Conform experienței noastre, nu am văzut încă terminându-se bine, pentru abuzator și pentru copii, un scenariu în care o biserică invită un pedofil cunoscut în adunarea sa. Un pedofil pocăit va saluta ideea unei alternative de închinare numai cu adulții. O biserică dedicată protejării copiilor lui Dumnezeu va face la fel.

Gândește ca un abuzator!

„Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.” (Matei 10:16) Credem că elementul vital al protejării celor inocenți este să privim prin ochii unui pedofil. Am putea vorbi despre indicatorii de risc și despre comportamente „alarmante”, dar realitatea este că ele creează lacune masive. Nu iau în considerare cât de carismatici sunt abuzatorii și care sunt tacticile lor progresive din viața reală. Pentru a proteja cu adevărat împotriva abuzatorilor, trebuie să îi instruim pe oameni să se pună în locul pedofililor – să gândească așa cum gândesc ei, să facă manevre cum fac ei, să cunoască atât cum, cât și de ce dobândesc ei acces la copii cu atâta ușurință. Instruirea pe teren include o plimbare prin clădirea bisericii, unde trainerii noștri intră în rol și îl joacă rolul abuzatorului. Este o demonstrație live, care ilustrează cât de ușor este pentru abuzatori să dobândească acces la copii chiar și în cele mai restricționate zone. Evaluarea pentru Recunoașterea Prădătorului a Organizației Church Protect^[1] este o evaluare în 20 de puncte, concepută de fiul și soția unui pedofil. A fost proiectată folosind peste cincizeci de ani combinați de observare a interacțiunii în viața reală a unui pedofil și este folosită pentru a-i instrui pe oameni, ca să afle cum dobândesc prădătorii atât de ușor acces la copii, seducându-i pe cei mai apropiați ai acelor copii.

Stabilește granițe foarte stricte, restricționând accesul la copii!

Aceasta este o altă precauție pentru protejarea copiilor. Niciun părinte sau nicio biserică nu ar trebui să se scuze sau să explice de ce are granițe care îi opresc pe adulți sau pe copiii mai mari să-i izoleze pe cei mici. Multe locuri au reguli „prea complicate”, dar tot eșuează în restricționarea accesului la copii. Adulții tot dobândesc în mod regulat acces la copii, propunând ca alți copii să doarmă la ei acasă, oferind studii biblice private, făcând babysitting, și pot găsi cu ușurință coridoare și/sau încăperi deschise în clădirile bisericii unde copiii pot fi cu ușurință izolați. Noi instruim bisericile să restricționeze accesul la copii la fiecare nivel, nu doar în sala de clasă. Zonele cu risc ridicat din clădiri sunt evaluate și dezvoltăm soluții inteligente și de bun simț.

Cheamă autoritățile!

„Nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le… Dar toate aceste lucruri, când sunt osândite de lumină, sunt date la iveală.” (Efeseni 5:11, 13) Indiferent că sunt raportori mandatați sau facultativi, noi îi instruim pe toți oamenii să raporteze suspiciunile de abuz. Abuzul copilului nu este doar imoral, este ilegal. De asemenea, este ilegal pentru raportorii mandatați să aibă cunoștință despre suspiciuni ale abuzului și să nu-l raporteze. Cele mai multe incidente nu sunt raportate fiindcă sunt atât de ușor explicate. Aici este crucială o instruire cât mai bună. Credem că pentru a-i descuraja pe potențialii abuzatori să gândească că vor putea să ne distrugă copiii, trebuie să transmitem un mesaj clar că oricine ne molestează copiii va fi prins și va merge la închisoare.

Instruiește-i și pe adulți, și pe copii!

Cele mai multe programe îi instruiesc pe adulți, dar eșuează în instruirea copiilor. Chiar dacă sunt instruiți copiii, instruirea „atingere bună/atingere rea” nu este suficientă. Credem în a avea adulți și copii foarte bine instruiți. Copiii sunt împuterniciți, pentru a cunoaște dacă și când are loc o încercare de abuzare, cum să răspundă în siguranță și cum să raporteze incidentul unui adult. Credem că dacă vom comunica bisericilor că adulții și copiii noștri sunt bine instruiți, riscul abuzatorului de a fi prins va crește brusc. După cum spunea un abuzator sexual încarcerat: „Cel mai înspăimântător lucru este un copil care spune: «Nu!» Chiar și mai înspăimântător este un copil care zice: «O să spun!» Cu un astfel de copil nu m-aș încurca.”

Notă

^[1] Child & Youth Protection Policy, www.somersetchurchofchrist.com/resources/church-policy.

[PROTECT Plan. Copyright © Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton

Postarea pe care o publicăm astăzi aparține noului meu prieten Jimmy Hinton. El slujește ca pastor la biserica Church of Christ din Somerset, Pennsylvania.^[1] El scrie frecvent despre problemele abuzului pe blogul său și tocmai a lansat noua sa misiune, Church Protect. Călătoria lui Jimmy înspre ajutorarea Bisericii pentru a se gândi la anvergura și costul abuzului sexual al copilului a apărut în perioada care a urmat dezastrului de a afla că tatăl său, pastor la Church of Christ, este un pedofil cu zeci de victime. Glasul lui Jimmy este important în părtășia noastră și sunt recunoscător pentru contribuția sa de astăzi.

Avertizare: Jimmy nu îndulcește natura abuzului. Aceasta este important, dar pentru unii, în special pentru cei victimizați în trecut, poate constitui un declanșator. Noi, cei care nu am fost victimizați, să luăm în considerare perspectiva onestă și necosmetizată a lui Jimmy ca pe un exercițiu de a învăța empatia pentru victimele acestui flagel îngrozitor.

Tocmai am fost vorbitorul principal la o conferință importantă pentru profesioniștii care se ocupă de abuz. Din numeroase motive teologice și psihologice, pe care nu le voi dezvălui aici, susțin cu tărie că pedofilii nu ar trebui să aibă acces la copiii noștri, nici (în special!) în timpul închinării. Un bărbat a venit la mine după prezentarea mea și mi-a zis: „Ești predicator și spui că pedofilii și copiii ar trebui separați.” „Da”, am răspuns cu fermitate. „Lasă-mă să te întreb, unde sunt încrederea și iertarea în asta?” L-am asigurat că a confunda iertarea cu încrederea este o greșeală gravă. Este un concept straniu să credem, în mod magic, că oamenii care spun „Îmi pare rău” nu se vor mai lupta niciodată cu ispita.

Răspunsul acelui bărbat nu este neobișnuit printre liderii de biserici. Primesc cu regularitate provocări de la oameni care nu au petrecut niciodată timp cu un pedofil sau cu victimele unui pedofil. Nu au fost nevoiți să se confrunte cu realitatea de a fi martorii minciunilor, manipulării și negării pedofililor. Nici nu au auzit povești de groază de la supraviețuitori care au fost umiliți, dezbrăcați, pipăiți, excitați și mângâiați cu limba și degetele de abuzatori. Eu am auzit. Și aprob lucrul cu privire la care atât Biblia, cât și psihologii sunt de acord: copiii au nevoie de adulți responsabili care să-i protejeze.

Când i-am făcut cunoscut răspunsul acelui bărbat partenerului meu de misiune, care consiliază delincvenți sexuali încarcerați, fără ezitare, el mi-a dat următorul sfat:

„Să ai întotdeauna în buzunar un carnețel de 7,5 pe 10 cm. Data viitoare când cineva este susține inflexibil că ești „nedrept” și că este nevoie să-i integrezi pe pedofili în biserica ta, notează-i numele și numărul personal de telefon. Notează adresa lui de acasă, ca și adresa bisericii sale, programul acesteia etc. Și răspunde-i doar: «Știi ce? Tu ai dreptate, iar eu greșesc. Pedofilii chiar au nevoie de un loc în care să se închine alături de copii. Noi nu suntem echipați ca să facem asta posibil, dar suntem gata să achităm călătoria cu avionul, biletul de autobuz, benzina sau orice altceva este nevoie, pentru a-l trimite pe următorul pedofil pe care îl întâlnim direct la tine acasă. Îți mulțumesc foarte mult că ești de acord să-i integrezi pe pedofili în casa ta și în biserica ta.”

Acum, înainte ca cineva să emită o judecată prea aspră, îngăduiți-mi să fiu clar. Vreau ca pedofilii să fie restaurați. Nu susțin să le interzicem accesul la biserică afară numai dacă, desigur, nu arată remușcări și pocăință. Ceea ce susțin eu este că, potrivit Bibliei, cea mai înaltă chemare a noastră este să ne protejăm copiii, deci pedofilii care au abuzat sexual copii în mod repetat nu au dreptul să fie înconjurați de ei. Ar trebui să oferim un serviciu de închinare alternativ fără copii, unde tentația nu l-ar face pe un pedofil pocăit să se poticnească. Facem asta cu dependenții de droguri. Nu le oferim alcoolicilor băuturi alcoolice. Deci de ce insistăm să ne oferim copiii pe tavă cuiva al cărui apetit este atât de insațiabil încât, în mod repetat, a lipsit un copil de haine, inocență și decență? Dumnezeu „nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor” (Plângerile lui Ieremia 3:33), noi de ce o facem?

Clișeul cel mai obișnuit pe care îl aud de la bisericile care insistă să nu ia precauții pentru protejarea copiilor lor este: „Avem un grup de voluntari în care avem încredere, de ce să-i supărăm verificându-le trecutul și urmărindu-i de fiecare dată când vrem să slujească?” Bună întrebare. Să vă spun povestea unui om care a avut încredere în tatăl lui… care era un tată și un predicator foarte respectat! Tatăl meu are zeci de victime și toate au de povestit relatări dramatice pline de rușine, durere și umilire. A reușit să dobândească acces la copii tocmai fiindcă toată lumea avea încredere în el. Să vă spun și despre sutele de oameni care, atunci când le-am ascultat poveștile dureroase, mi-au împărtășit povești similare poveștii mele. Toți au o poveste asemănătoare: „Nimeni nu l-a luat la întrebări pe abuzatorul meu, fiindcă era omul pe care toți îl iubeau și în care toți aveau încredere.”

Vă pot asigura că, dacă sunteți în căutarea unui tip care îți dă fiori, stând ascuns în spatele unor tufișuri lângă camionul cu înghețată, așa cum eram eu cândva, căutați în locul greșit. Un pedofil de succes nu este cineva care abuzează un copil și scapă neprins. Nu, un pedofil de succes este cineva care a abuzat copii iar și iar, în timp ce a dobândit dragostea, respectul și încrederea celor mai apropiați de acei copii. Pedofilul de succes este ultimul om pe care l-ar suspecta cineva că ar fi un abuzator și primul om pe care l-ar alege cineva pentru a avea grijă de copiii săi. Iar pedofilii au mult succes, în special în bisericile noastre. Tatăl meu mi-a scris odată din închisoare: „Bisericile și centrele de zi creștine sunt locurile unde se poate abuza cel mai ușor.” Are dreptate.

Numesc asta „înșelătoria încrederii”. Noi, creștinii, suntem înșelați tocmai fiindcă vrem să avem încredere. Dr. Gene Abel a făcut un studiu masiv pe 1000 de pedofili și a găsit că 93% dintre ei se identificau ca fiind religioși. Este foarte important! Ni-i imaginăm pe pedofili ca monștri cu trei capete, care Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu și Îl batjocoresc pe Isus. Realmente nu este adevărat. Vasta majoritate a pedofililor cred în Dumnezeu și se identifică drept creștini. Accentuez atât de mult asta, fiindcă oamenii religioși, în mod tipic, merg la biserică! Dacă 93% dintre pedofili sunt religioși, înseamnă că majoritatea pedofililor frecventează bisericile noastre. Dar lucrurile stau și mai rău de atât.

Motivul pentru care bisericile sunt printre locurile cu cel mai ridicat risc pentru ca abuzul sexual să se producă este că am creat combinația perfectă pentru asta. Așa cum mi-a spus odată renumita Dr. Anna Salter: „Ele (bisericile) sunt ținte atât de ademenitoare.” Există trei ingrediente principale în cocktailul nostru Molotov:

• Creștinii, prin natura lor, sunt în general naivi. Ca să fim sinceri, nu vrem să cunoaștem ce gen de lucruri se întâmplă în afara mediului înconjurător de fericire alnostru. Asta ne-ar tulbura momentele de fericire, ne-ar obliga să ne gândim la ceva tragic și să facem efectiv ceva cu privire la asta. Să fim sinceri – profeții ca Ieremia nu au fost cunoscuți tocmai pentru câștigarea de convertiți prin predici optimiste.
• Bisericile sunt disperate să aibă voluntari. Când cineva se oferă să ajute ca voluntar, în special cu copiii noștri – mai bine nu s-ar oferi oricine pentru asta – îl descriem ca pe „un dar din rai”.
• Avem încredere, în mod greșit, în oricine, fiindcă „oamenii de la biserică” sunt nepericuloși, iar biserica este un loc nepericulos. Greșit! Faptul că cineva merge la biserică nu-l face om de încredere, mai mult decât nu îl face mașină faptul că stă într-un garaj. Singurul mod în care biserica va fi un loc sigur este să o facem noi un loc sigur. Iar aceasta se poate face. Refuzul multor lideri de biserici de a adopta politici sănătoase pentru a-și proteja copiii îi face să nu mai raționeze corect.

Există 42 de milioane de supraviețuitori ai abuzului sexual al copilului numai în Statele Unite. Deoarece ofer consiliere în biserică și țin seminarii despre abuz în bisericile Church of Christ din toată țara, pot să vă spun că abuzul sexual al copilului este o epidemie. Sunt alarmist? Nu, sunt realist. Numai în ultimele câteva luni aproximativ 100 de supraviețuitori ai abuzului sexual în copilărie mi-au relatat că bisericile fie au acoperit în mod activ acuzațiile abuzului, fie au negat total că avea loc. Rușine să ne fie! Putem face ceva mai bun decât asta, chiar pentru copiii pe care Isus ne-a îndemnat să îi imităm. Hristos S-a indignat când ucenicii Săi i-au împiedicat pe copii să vină lângă El. Cu cât mai mult ar trebui să ne indignăm noi, când liderii de biserici le contestă copiilor un mediu sigur în care să se închine? Copiii nu ar trebui să fie nevoiți să se facă mici de teamă de fiecare dată când intră în biserică pentru a se închina. Să promitem solemn că vom acționa mai bine pentru prevenirea abuzului!

Notă

^[1] Church of Christ sunt biserici independente, asociate între ele prin convingeri și practici comune. [N. trad.]

[Jimmy Hinton, The Trust Deception. Copyright © 2013 Jimmy Hinton. Tradus și publicat cu permisiune.]