de Perry Desmond

Perry Desmond

Perry a trecut de la a fi băiat de altar la a fi prostituat, de la injecţiile cu hormoni şi silicon la o operaţie drastică de schimbare de sex, toate ca parte a căutării sensului şi identităţii de sine. Iar apoi a avut loc cea mai mare schimbare dintre toate: a devenit un om nou în Isus. În lupta sa de o viaţă cu transsexualitatea, Perry a ajuns, în cele din urmă, să înţeleagă sursa adevăratei iubiri. „Rochiile doar mi-au acoperit masculinitatea. Machiajul doar mi-a mascat-o. Siliconul doar a modelat-o. Operaţia doar a mutilat-o. Dedesubt, în fiecare celulă a corpului meu, adevărul era înregistrat de zece milioane de ori, în fiecare genă. Eram bărbat.” (Extras din prezentarea cărţii Perry: A Transformed Transsexual)

Povestea mea a început într-un orăşel din Louisiana în ziua de 15 august 1936, când m-am născut. Tatăl meu era barcagiu pe râu şi avea obiceiul să bea mult. Mi-a fost întotdeauna teamă de el, din cauză că venea acasă noaptea târziu, strigând şi distrugând lucrurile. De aceea am început să făuresc o lume a fanteziei numai a mea. Visam la toate femeile frumoase din filmele la care mă ducea mama în weekenduri. Vroiam să fiu fată, dar eram băiat.

Mama lucra mereu. Mă duceam în camera ei când era plecată şi-mi puneam rochiile şi cerceii ei, şi-mi dădeam cu rujul şi cu parfumul ei. Într-o zi, a venit acasă devreme şi m-a descoperit. „Să nu te mai prind că faci asta!” a strigat. M-a lovit, ţipând: „Eşti băiat, eşti băiat!” Mi-a smuls cerceii şi i-a aruncat pe masa de toaletă. Am ieşit în fugă din casă, plângând.

Îmi era teamă să mă joc cu băieţii. Îmi spuneau „fetiţă” şi „băiatul mamei”. La şcoală era cel mai neplăcut pentru mine. Ceilalţi băieţi nu mă vroiau în preajma lor şi îmi aruncau cuvinte de ocară. Erau câteva fete cu care mă puteam juca, dar mă jucam tot mai mult de unul singur, cu idolii mei din filme.

Oraşul nostru era lângă New Orleans şi, în fiecare an, aveam un carnaval pentru copii, în ultima zi înainte de Postul Paştelui. Toată lumea se costuma pentru paradă. Într-un an când mama se afla la lucru, mi-am pus o fustă şi o bluză şi m-am costumat în ţigancă. Nimeni nu a şi-a dat seama cine eram. M-am simţit foarte sigur pe mine fiind deghizat. Toţi credeau că eram fată şi am simţit că asta eram cu adevărat. Am simţit o putere ciudată curgând înăuntrul meu. Pe care aveam să o simt de multe ori, în anii care aveau să vină, de fiecare dată când mă îmbrăcam ca o femeie.

În cele din urmă, am absolvit liceul. La vârsta de şaptesprezece ani, eram printre cei mai tineri din grupa mea din anul întâi, la Universitatea de Stat din Louisiana. Apoi, pentru prima dată în viaţă, am întâlnit pe cineva ca mine. Lee era în clasa mea de dans modern. De la bun început, am petrecut mult timp împreună. Nu a trecut mult şi m-a prezentat aproape tuturor homosexualilor din campus. Nu mai conta că heterosexualii râdeau de mine şi îmi spuneau lucruri răutăcioase. Acum aveam un grup de oameni care mă acceptau aşa cum eram. Nu peste mult timp am devenit parte a comunităţii homosexuale din Baton Rouge. Am început să trăiesc cu Ralph, care avea cu douăzeci de ani mai mult decât mine. Obişnuia să mă ducă la un bar din New Orleans. Aveam numai şaptesprezece ani, deci intram furişându-ne pe coridor până la bar. Niciodată înainte nu mai văzusem bărbaţi dansând împreună. Am fost complet şocat, dar şi încântat de atmosfera din penumbră, vibrând de muzică, cu mulţi bărbaţi homosexuali. „Asta e pentru mine!”, i-am spus lui Ralph. „Într-o zi voi lucra într-un astfel de loc.”

Când aveam optsprezece ani, am plecat de la colegiu şi m-am dus la New Orleans. Am lucrat ca ospătar într-un loc care era un refugiu pentru prostituţia masculină şi feminină. M-au lăsat să port machiaj şi ruj. Curând am devenit un adept al prostituţiei masculine. M-am mutat cu un croitor bogat şi am început să port îmbrăcăminte feminină în fiecare zi. Într-o dimineaţă, am deschis uşa de la intrare, iar mama era acolo. A fost şocată de înfăţişarea mea. M-a implorat să mă întorc acasă.

Dar eu am hotărât să mă tund, să-mi cumpăr o pereche de cizme de piele şi – dintre toate lucrurile posibile – să intru în Marină. Într-o primăvară, aflându-mă în permisie, m-am întâlnit cu o prietenă din liceu. Ne-am căsătorit, dar luna noastră de miere a fost un dezastru. Căsnicia noastră a fost de scurtă durată. Mai târziu am divorţat. Am mărturisit unui psihiatru că vroiam să încep să trăiesc ca femeie şi, în câteva săptămâni, am fost trecut în rezervă.

Am primit o slujbă de ospătar la un bar homosexual din New Orleans şi am sfârşit aşa cum începusem. Am înfiinţat o reţea de prostituţie masculină şi am fost angajat ca dansator de trupă într-un spectacol de travesti. Ceea ce mi-a adus apoi o altă slujbă de travestit. Eram descris ca „cel mai frumos băiat din sud”. Curând lucram în cluburi de noapte, bând mult între reprezentaţii.

Într-o zi am auzit că tata era grav bolnav. Am telefonat acasă, iar mama mi-a spus că se purta iraţional. Tata se dusese la o campanie evanghelistică în cort cu două săptămâni înainte, iar acum toată ziua vorbea despre Isus şi citea Biblia. „Tot spune că Isus îl iubeşte”, a continuat ea. „Îmi este teamă. Cred că a înnebunit.” M-am îngrijorat din cauza tatei, dar tot cam pe atunci s-a întâmplat ceva ce m-a făcut curând să uit complet de el.

L-am văzut pe un vechi prieten pe stradă. Arăta ca o femeie frumoasă. Am fost şocat şi i-am pus multe întrebări. Mi-a dat numele medicului care îi administra tratamentul. L-am contactat în ziua următoare şi am început imediat o serie de injecţii săptămânale cu hormoni. Odată cu trecerea lunilor, înfăţişarea mea devenea tot mai feminină. Injecţiile cu silicon în sâni mă ajutau să arăt mai bine ca femeie. Dar înăuntrul meu mă simţeam mizerabil.

Am deschis pe strada Bourbon o serie de magazine oculte numite Epoca Vărsătorului, iar banii au început să curgă chiar din ziua deschiderii. Am decis că operaţia de schimbare de sex era răspunsul la lipsa mea de satisfacţie şi am telefonat unui chirurg plastician din New York. Am aranjat o întâlnire pentru primul stadiu al operaţiei – castrarea. Nu voi uita niciodată mirosul antiseptic al blocului operator. Operaţia a fost făcută cu anestezie locală, dar nici drogurile injectate cu ace de cincisprezece centimetri nu au putut să înlăture durerea îngrozitoare. A fost cea mai îngrozitoare experienţă din viaţa mea.

Iubitul meu de pe vremea aceea bea mai mult ca oricând. La două zile după ce am fost în stare să mă ridic din pat, Wayne şi cu mine ne-am certat mai tare ca niciodată. În noaptea aceea, după ce a ieşit pe uşă poticnindu-se, am înghiţit o sticlă întreagă de tranchilizante. Ar fi trebuit să mor, dar nu am reuşit decât să devin inconştient pentru douăzeci şi patru de ore. Nu decăzusem niciodată atât de mult în toată viaţa mea.

Trei zile mai târziu, a sunat telefonul. Era Wayne, care suna de la instituţia psihiatrică unde se dusese pentru tratament, din cauza consumului îngrozitor de droguri şi alcool. „Perry, s-a întâmplat ceva!” aproape că a strigat el. „Trebuie să vorbesc cu tine – astăzi!” De-abia mi-am putut crede ochilor când l-am văzut. Zâmbea, era absolut radios. Când îl văzusem ultima oară, era palid şi părea mort pe dinăuntru, cu ochii privind fix în gol. Ce mi-a spus a fost cel mai şocant lucru pe care l-am auzit vreodată: „Perry, sunt mântuit. Îl am pe Isus în inimă. Mă simt minunat!” În anul care a urmat, a depus mărturie faţă de mine de câte ori a avut ocazia. În cele din urmă, am fost de acord să merg cu el la biserică. Totul a fost ciudat pentru mine, dar am simţit ceva ce nu mai simţisem niciodată în viaţă. Acei oameni se iubeau cu adevărat unul pe celălalt. Puteam simţi asta.

Lucrurile au început să se schimbe înăuntrul meu. Când mă duceam la lucru, totul părea atât de sordid şi lipsit de viaţă. Întorcându-mă acasă, am decis să citesc toată literatura creştină pe care mi-o dăduse Wayne în acele luni. Am scos-o şi am petrecut întreaga ziua cufundându-mă în ea.

Am hotărât să merg la întâlnirea de rugăciune a bisericii baptiste de lângă spălătoria pe care o foloseam. În timpul slujbei, Domnul m-a atins şi am început să plâng. După aceea, m-am dus la pastor şi i-am spus printre lacrimi: „Îl vreau pe Isus. Vreau să fiu mântuit.” I-am povestit pe scurt povestea mea. Uimirea a apărut pe chipul lui. Mi-a sugerat să vină la mine acasă câteva zile mai târziu pentru a discuta, ceea ce a şi făcut. După ce mi-a explicat amănunţit Evanghelia, a rostit împreună cu mine rugăciunea păcătosului. În cele din urmă a plecat, dar eu am rămas pe genunchi, mărturisindu-I lui Dumnezeu toate păcatele mele. Când m-am ridicat, mă simţeam ca şi cum cineva mă curăţa din interior. Pentru prima dată în viaţă, mă simţeam curat şi pur.

Aceasta s-a întâmplat în februarie 1974. M-am dus la biserică de câte ori era uşa deschisă. Citeam Biblia literalmente zi şi noapte. Într-o zi l-am întrebat pe învăţătorul de la studiul biblic dacă trebuia să încep să mă îmbrac din nou ca un bărbat. Mi-a arătat Deuteronom 22:5. „Perry, indiferent ce au adăugat sau au îndepărtat medicii, vei fi întotdeauna bărbat. Aşa te-a creat Dumnezeu.” Am înţeles imediat. Trăisem o minciună. Dumnezeu vroia să trăiesc conform adevărului. La început am crezut că nu o voi putea face niciodată. Dar după ce m-am rugat pentru asta, o mare pace a coborât peste mine. Am ieşit în oraş şi am cumpărat îmbrăcăminte bărbătească – pentru prima dată în ultimii şase ani. Curând m-am obişnuit cu noua mea înfăţişare şi a început marea aventură a slujirii lui Isus.

Invitaţiile de a-mi spune povestea au început să curgă. În anii care au trecut de atunci, am călătorit mii de kilometri, împărtăşind ce a făcut Dumnezeu în viaţa mea. Tot nu-mi vine să cred cât de mult m-a schimbat. Uneori trebuie să mă ciupesc, ca să mă asigur că nu visez. Nu ştiu ce îmi va aduce viitorul, dar ştiu Cine deţine controlul asupra viitorului. Numele Lui este Isus, iar El este totul pentru mine.

[Perry Desmond, The Final Transformation. Copyright © 2004 Perry Desmond. Tradus şi publicat cu permisiune. Perry a fost un transsexual a cărui mărturie a fost cunoscută pe plan mondial. În ziua de 26 iunie 1984 s-a dus acasă la Domnul, în urma unui atac cerebral. Fiind unul dintre primii deschizători de drumuri în mişcarea foştilor homosexuali, dragostea exuberantă a lui Perry pentru Mântuitorul Său va continua să constituie o inspiraţie pentru mulţi dintre cei care au avut privilegiul de a-l cunoaşte. Povestea completă a lui Perry se găseşte în cartea Perry: A Transformed Transsexual.]