de Alan Medinger
Alan Medinger
Natura dezbaterii cu privire la originile homosexualităţii a fost alimentată în mare măsură anul trecut, de publicarea studiului hipotalamusului al lui Simon LeVay şi de publicarea ulterioară a noului studiu pe gemeni. În septembrie 1991, Ştirile Regeneration s-au referit pe scurt la studiul hipotalamusului şi, ca mulţi alţii, am ajuns la concluzia că era aproape complet neconcludent. Pe de altă parte, studiul pe gemeni pare să aibă implicaţii mult mai semnificative, implicaţii care sunt deosebit de încurajatoare pentru cei care împărtăşesc perspectiva noastră asupra homosexualităţii.
Pe scurt, un studiu la Universitatea Northwestern, făcut de J. Michael Bailey şi Richard Pillard pe 56 de perechi de gemeni identici, în care cel puţin unul dintre gemeni era homosexual, a descoperit că în 52% dintre cazuri celălalt geamăn era şi el homosexual. Dintre 52 de perechi de gemeni diferiţi, în care unul era homosexual, celălalt geamăn era şi el homosexual în 22% dintre cazuri. Ei au studiat, de asemenea, fraţii adoptaţi şi au găsit un procent de corelaţie de 11%.
Relatând despre studiu, presa a anunţat imediat că „el presupune o bază genetică pentru orientarea sexuală”. O examinare mai atentă a rezultatelor nu arată nicio bază pentru o astfel de concluzie, ci dimpotrivă, concluziile opuse sunt uşor de susţinut. Presupunând că nu există puncte slabe majore în studiu, aceasta poate conduce la trei implicaţii foarte interesante.
Mai întâi, studiul pare să înlăture posibilitatea ca homosexualitatea să fie provocată în întregime de cauze genetice. Gemenii identici sunt exact la fel din punct de vedere genetic, deci dacă homosexualitatea ar fi în întregime o condiţie genetică, corelaţia ar trebui să fie de 100%, nu de 52%.
În al doilea rând, corelaţia înaltă a homosexualităţii la gemenii diferiţi indică indiscutabil cauze de mediu. Gemenii diferiţi nu sunt mai asemănători genetic decât oricare alţi doi fraţi care se nasc la o diferenţă de câţiva ani şi, cu toate acestea, există o corelaţie homosexuală mult mai înaltă la gemenii diferiţi decât la ceilalţi fraţi. Dacă gemenii diferiţi nu au în comun o structură comună din punct de vedere genetic, atunci ce anume au în comun, care duce la o corelaţie mult mai mare? Ceea ce au ei în comun este un mediu aproape identic. Se nasc în acelaşi timp; sosesc în acelaşi timp în vieţile părinţilor; cresc în exact aceleaşi circumstanţe, cu referire la situaţia din viaţa familiei. Părinţii se află în acelaşi stadiu în viaţa lor în ceea ce priveşte starea economică, stabilitatea maritală, creşterea spirituală, divorţul, stilul de viaţă etc. Gemenii diferiţi cresc în acelaşi cămin, într-un mediu pe cât de similar posibil în care pot trăi doi băieţi.
În comparaţie cu fraţii care nu sunt gemeni, ce altceva ar mai explica corelaţia înaltă a homosexualităţii? Există două posibilităţi, dar amândouă sunt de dezvoltare, nu genetice. Este posibil ca un băiat homosexual să îl influenţeze pe celălalt să devină homosexual. Pare puţin probabil şi acelaşi lucru s-ar putea întâmpla de altfel cu fraţii care nu sunt gemeni. De asemenea, există posibilitatea ca anumite evenimente să aibă loc când băieţii se află în pântecele mamei, care să-i influenţeze pe ambii băieţi să devină homosexuali. Totuşi, cercetătorii nu au adus dovezi în acest sens, iar astfel de influenţe, din nou, sunt de dezvoltare, nu genetice.
A treia implicaţie a studiului gemenilor este mai mult teologică şi filozofică, dar este poate cea mai interesantă. Întorcându-ne la gemenii identici, dacă au în comun o alcătuire genetică identică şi o experienţă de mediu aproape identică, de ce nu este corelaţia mult mai mare de 52%? De ce nu este apropiată de 90% sau de 100%? Răspunsul, cred, este unul pe care lumea nu îl va accepta, dar care ar trebui să fie imediat evident pentru creştini – libera voinţă. Date fiind zestrea noastră genetică şi experienţa noastră de viaţă, tot avem libertatea de a face alegeri.
Trăim într-o lume atât de impregnată de determinism, încât până şi creştinilor le este greu să creadă că omul este cu adevărat liber. Suntem atât de influenţaţi de învăţătura că suntem în totalitate un produs al genelor şi al experienţelor noastre trecute, încât ne luptăm până şi cu povestea lui Adam şi a căderii. Dumnezeu l-a făcut pe Adam într-un anumit mod şi Dumnezeu a determinat întru totul mediul în care Adam avea să trăiască. Nu a fost atunci vina lui Dumnezeu că Adam a ales să mănânce din pomul oprit? Nu l-a determinat Dumnezeu să o facă? Nu a fost decizia lui inevitabilă? Dacă răspundem afirmativ la oricare dintre aceste întrebări, atunci slujim unui Dumnezeu crud şi capricios. Nu, într-un anumit mod, Adam trebuia să fie cu adevărat liber să mănânce sau să nu mănânce din fructul oprit, să aleagă calea lui Dumnezeu sau propria lui cale.
Voinţa liberă este într-adevăr un mister. Fără îndoială este unul dintre factorii care ne fac „după chipul lui Dumnezeu”. Este un lucru uimitor. Este un lucru înfricoşător să ai o mare responsabilitate pentru propria soartă. Dar este ceea ce ne deosebeşte de orice altă parte a creaţiei, de copaci, de animale şi de păsări. Libera voinţă ne deosebeşte de maşini şi ne face puţin mai prejos decât îngerii.
Ca şi creştini, trebuie să credem că putem face alegeri. Fraţii care sunt gemeni identici, crescând cu aceiaşi părinţi, în acelaşi timp şi loc, în acelaşi moment al istoriei, pot face alegeri diferite. Trebuie să accentuăm aici, aşa cum facem adesea, că nu alegem să fim homosexuali. Un geamăn nu alege să fie homosexual, iar celălalt să nu fie, dar toate alegerile noastre au consecinţe care merg mult mai departe de ceea ce putem anticipa. Putem alege cum vom răspunde la situaţia din viaţa noastră. Eu am ales să răspund la boala mintală a tatălui meu şi la disfuncţionalitatea familiei mele, separându-mă emoţional de părinţi şi retrăgându‑mă într-o lume a fanteziei. Nu am ales să fiu homosexual, dar văd cum anumite alegeri pe care le-am făcut m-au îndreptat înspre homosexualitate.
Nu suntem siguri cu privire la cauzele homosexualităţii; nu avem încă destule informaţii. Poate că nu vom avea niciodată. Dar, până acum, dovezile arată încă spre cauzele de dezvoltare, iar aceia dintre noi care credem că omul este mai mult decât o maşină programată, vedem un element al alegerii în ceea ce devenim.
Este cu adevărat o veste bună, pentru că putem să facem alegeri noi şi să avem experienţe noi în ceea ce priveşte maturizarea şi vindecarea, ceea ce îi oferă homosexualului promisiunea unei schimbări foarte semnificative.
[Alan Medinger, Twin Studies: What Do They Show? Copyright © 1992 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]
