Schimbare de direcție: Postfață

de Lector univ. dr. Emanuel Adrian Sârbu

Homosexualitatea este, cu siguranţă, un stil de viaţă care a născut şi va continua să işte numeroase controverse. Permanent vor fi oameni, organizaţii sau tabere mai mult sau mai puţin vocale, care vor milita fie pentru înfierare, fie pentru normalizare în sfera relaţiilor sociale şi a drepturilor civile ale acestei minorităţi sexuale.

Volumele de faţă reprezintă un bun început al oricărei bibliografii de specialitate din România, ţară aflată şi din acest punct de vedere într-o perpetuă tranziţie, însă în acelaşi timp cunoscută pentru conservatorismul şi vehemenţa cu care continuă să stigmatizeze comunitatea LGBT. Prin multitudinea de articole şi studii prezentate, prin numeroasele şi diversele perspective şi abordări, cele două tomuri ale lucrării Schimbare de direcţie au meritul de a contribui, pe de o parte, la lărgirea sferei de înţelegere a problemelor pe care le ridică şi, în acelaşi timp, le comportă acest stil de viaţă (care poate fi asumat sau reprimat), iar pe de altă parte, de a oferi răspunsuri şi modalităţi practice de a acţiona în situaţii limită, în aspecte delicate şi extrem de controversate, faţă de care comunitatea românească manifestă încă nu doar rezerve, ci un comportament oarecum tabu. Altfel spus, dacă pentru a face efectiv o alegere în cunoştinţă de cauză, un individ are nevoie de suficient de multe informaţii şi cunoştinţe, pentru a-şi construi o imagine echilibrată şi echidistantă, în România secolului XXI literatura existentă este fie extrem de conservatoare (ca să nu spunem homofobă), fie extrem de libertină şi de încurajatoare a unui stil de viaţă care, din perspectiva Bibliei şi a teologiei creştine, rămâne cel puţin controversat. Ori, în aceste condiţii, homosexualul ori lesbiana care, în ciuda opţiunilor sale sexuale, tânjeşte după Divinitate, nu are decât două opţiuni: fie alege să îşi renege propriile instincte, să le înăbuşe în pofida a tot ceea ce simte, în speranţa (de multe ori utopică, din păcate) că va fi acceptat şi reprimit în rândurile comunităţii ultraconservatoare, fie, dimpotrivă, să se arunce întru totul în vâltoarea evenimentelor, lăsându-se pradă trăirilor şi sexualităţii, pe care alege să o trăiască în forma ei nonheterosexuală. În ambele situaţii, acel individ va fi nefericit – în prima, pentru că problemele sale interioare nu vor fi rezolvate, ci doar reprimate, iar în a doua pentru că acea fărâmă din sine care strigă după Absolut, după Dumnezeu, după relaţia cu El este pur si simplu înăbuşită. Ei bine, în tot acest context, volumele de faţă constituie o bine-venită alternativă, arătând nu doar că „schimbarea este posibilă”, ci şi cum se poate realiza, efectiv, această Schimbare de direcţie, care sunt provocările, dificultăţile, dar şi ce poate fi întreprins pentru a reuşi.

Cititorul este introdus, pe rând, într-o lume despre care nu mulţi se încumetă să discute, fiindu-i prezentate principalele argumente şi teorii cu privire la cauzele homosexualităţii (naturale, genetice, experienţiale, biologice, psihologice, comportamentale, emoţionale, spirituale), efectele în diversele planuri şi sfere relaţionale, abordând inclusiv aspecte mai puţin cunoscute sau comode – de la posibilitatea ca homosexualii să fie recrutaţi, până la obiectivitatea alegerilor individuale, eficienţa sau ineficienţa terapiei şi a programelor de vindecare, dependenţa emoţională, determinismul genetic, diversele prejudecăţi contemporane, relaţiile cu părinţii şi alţi membri ai familiei, abuzuri, riscuri ale comportamentului homosexual, căsătoria între persoane de acelaşi sex, rolul Guvernului, al Bisericii etc.

Cazuistica extrem de bogată şi numeroasele sfaturi practice regăsite în diversele secţiuni ale celor două volume, ajută cititorul să depăşească limitele sferei pur teoretice, ajungând să perceapă diversele persoane cu comportament homosexual în primul rând prin prisma calităţii lor umane. Pentru că, indiferent de percepţia socială, comunitară, etică, teologică, un homosexual rămâne, în primul şi în primul rând, un om care, la fel ca şi heterosexualii, simte, iubeşte, relaţionează, suferă, ezită, poate fi rănit, deprimat, victimă a răutăţii sau neacceptării celorlalţi.

Înţelegerea mentalităţii, a dramelor şi a traumelor interioare pe care trebuie să le înfrunte persoana cu orientare nonheterosexuală, a prejudecăţilor cărora trebuie să le facă faţă zilnic, prin oferirea către publicul cititor a posibilităţii de a „încălţa papucii” oricărui sau a fiecăruia dintre cei prezentaţi în studiile de caz sau poate chiar a posibilităţii ca el însuşi să se confrunte cu o situaţie în care o persoană dragă să-i mărturisească „sunt homosexual”, contribuie, în primul rând, la încercarea de a normaliza relaţii care continuă să rămână tensionate (chiar dacă, uneori, acestea se manifestă latent, mocnit, sub masca unei acceptări teoretice ori a unui anumit grad de aşa-numită „corectitudine politică”).

Abia după ce s-a ajuns în acest punct poate fi înţeles mesajul principal şi unitar al tuturor articolelor, studiilor, editorialelor şi cazurilor prezentate – respectiv acela că este necesar mult mai mult decât a manifesta o atitudine nonviolentă faţă de homosexuali. Este imperios necesar ca aceşti oameni să aibă parte de dragostea şi de susţinerea celor dragi, a familiei, a prietenilor, a celor care se pot implica, într-o manieră profesională şi/sau duhovnicească. Desigur, nonviolenţa este utilă şi necesară, însă aceasta poate fi uneori motivată sau dublată de o indiferenţă de tipul „problema lor, treaba lor”. Ori, autorii lucrării de faţă clamează cu fermitate că soluţia nu a fost niciodată abandonarea homosexualilor sau manifestarea unei atitudini de indiferenţă faţă de aceştia, ci mai degrabă implicarea şi sprijinirea tuturor celor dispuşi să facă un cât de mic pas spre împăcarea cu Dumnezeu – începând cu susţinerea duhovnicească, apelând la „armele” bine cunoscute de milenii (rugăciunea, postul, părtăşia) şi continuând cu a fi prezent alături de ei în momente în care poate nimeni altcineva nu ar fi dispus să o facă. De altfel, este cât se poate de evident faptul că nu poţi păstra resentimente sau manifesta oroare, dispreţ ori dezgust faţă de cineva pentru care te rogi, posteşti şi cu care ai părtăşie în Cristos, fiind conştient pe deplin de faptul că Răstignitul de pe Golgota a intrat în casele vameşilor, a stat de vorbă cu femeile uşoare, a fost slujit de Maria Magdalena, l-a iertat pe Petru după ce s-a lepădat de Sine de trei ori, ba a mers până acolo încât a avut părtăşie până şi cu Iuda, deşi cunoştea prea bine tot ceea ce avea să facă acesta din urmă…

Lecturând, înţelegând, învăţând a nu mai judeca înainte de a asculta cu atenţie toate datele problemei şi toate dramele şi frământările din sufletul unui homosexual sau lesbiene, cititorului i se imprimă o atitudine cristică, duhovnicească, respectiv înţelegerea adevărului conform căruia Unul Singur este dreptul Judecător, iar noi toţi, indiferent de cât de buni sau de morali am fi în aparenţă, avem cu toţii luptele, frământările, păcatele sau căderile noastre, ştiute sau mai puţin ştiute. Ori, în aceste condiţii, a-i judeca pe ceilalţi doar pentru că, aparent, păcatele lor sunt blamate mai des de majoritate devine un nonsens, singura alternativă de bun simţ fiind, aşadar, alegerea de a călca pe urmele lui Cristos şi a le oferi o mână întinsă chiar şi celor pe care restul societăţii îi consideră vrednici de dispreţ sau irecuperabili.

Odată intrat însă pe acest drum al reabilitării, indiferent dacă din postura persoanei care necesită schimbarea sau a celei dispuse să ofere asistenţă, trebuie înţeles şi acceptat şi faptul că, deşi posibilă, transformarea nu este în niciun caz comodă, facilă sau plăcută. Ca orice schimbare, ea necesită timp, eforturi susţinute, determinare, perseverenţă şi uneori, a strânge din dinţi şi a merge „contra curentului”. Este momentul cel mai bun în care ambii (persoana care necesită ajutor şi persoana care îl oferă) pot utiliza numeroasele resurse oferite de cele două volume ale Schimbării de direcţie – de la oferirea unor paşi concreţi cu privire la cum să te rogi, cum să vorbeşti cu cineva, cum să răspundă un părinte, cum să discuţi cu cei dragi, cum îţi poţi depăşi trecutul, cum pot fi abordate căderile în păcate de natură sexuală, până la discuţii extrem de complexe despre gestionarea emoţiilor, atracţie, intimitate, relaţii, identitate, masculinitate pozitivă, puritate sexuală, identificarea factorilor declanşatori, ruperea legăturilor cu trecutul care se doreşte a fi depăşit, rolul consilierii şi al grupului de suport, modalităţi de identificare a limitelor sau a graniţelor, dincolo de care zona de siguranţă devine pusă sub semnul întrebării. Numeroasele perspective din secţiunea dedicată întrebărilor şi răspunsurilor contribuie din plin la formarea unei înţelegeri mai ample a acestei problematici, iar diversitatea de opinii are meritul ca – inclusiv în eventualitatea în care nu va exista un acord cu toate sau cu fiecare dintre punctele de vedere exprimate – să constituie un bun punct de pornire pentru un dialog sau o dezbatere constructiv(ă), indiferent dacă acestea au loc într-un cadru formal, cum ar fi, de exemplu, un curs, seminar, oră de studiu biblic sau de tineret sau, dimpotrivă, într-un cadru informal sau chiar intim (discuţii între prieteni sau lectură în intimitatea locuinţei sau într-un loc ferit de priviri indiscrete).

Dincolo de articolele notabile ale diverşilor specialişti din numeroase ţări ale lumii, dincolo de reuşita în a reuni şi contribuţiile unor specialişti locali – pastori, consilieri, psihologi, teologi, voluntari având diverse profesii şi calificări, dornici să se implice în asistarea persoanelor cu altă orientare sexuală care solicită sprijin, lucrarea are meritul de a transmite cititorului o perspectivă inedită – faptul că Biserica este provocată, ba chiar chemată de Dumnezeu să misioneze inclusiv în mijlocul homosexualilor şi al lesbienelor, al persoanelor cu alte orientări sexuale. Mai mult decât atât, Biserica şi, indirect, fiecare dintre credincioşii care alcătuiesc acest Trup al lui Cristos, sunt datori să transmită mesajul că dragostea lui Dumnezeu este disponibilă „oricărei persoane care crede”, fără nicio referire la orientarea sexuală sau la trecutul acestora. Implicit, dintr-o atitudine de ignorare, negare, indiferenţă sau, mai rău, de homofobie, Biserica este chemată să aleagă să vadă numeroasele oportunităţi de slujire, dacă nu prin implicare directă, atunci prin mijlocire sau prin alte modalităţi de sprijin indirect.

Închei cu un singur gând, care m-a însufleţit, m-a îndreptat spre Dumnezeu şi m-a ajutat să îmi păstrez privirile aţintite către El: acolo unde oricine altcineva nu a putut vedea decât nonvaloare, păcat, depravare, decădere morală, alegeri greşite, Dumnezeu este Singurul care poate şi este dispus să vadă valoarea eternă. Iar lucrul acesta s-a manifestat plenar prin faptul că Cristos a ales de bunăvoie să moară pentru noi. Pentru mine. Pentru tine. Pentru EI. Da, chiar şi pentru homosexuali. Iar dacă El a văzut în ei o valoare atât de mare încât să merite a plăti pentru răscumpărarea lor cu propria Sa viaţă, atunci noi nu putem decât să admitem că El are dreptate şi că, prin prisma dragostei Lui, privindu-i pe ceilalţi prin ochii lui Cristos, putem găsi iertare, dragoste, acceptare şi oportunităţi de slujire a celor care cred că este posibilă şi necesară o Schimbare de direcţie.

Lector univ. dr. Emanuel Adrian Sârbu

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

%d bloggers like this: