de Larry Houston
Am crescut la o mică fermă de familie în vestul statului Illinois, într-o familie cu şapte copii. Am un frate geamăn, care nu s-a luptat niciodată cu homosexualitatea. Tatăl nostru avea probleme cu băutura, era un soţ infidel, iar ca tată a lipsit din viaţa copiilor săi. Când eram la colegiu, părinţii mei au divorţat, iar tata a fost nevoit să renunţe la activităţile de la fermă. Încă simt că am avut o copilărie destul de normală şi lipsită de evenimente majore, dar alegerile şi lucrurile pe care le-am făcut au avut, în mod clar, consecinţe. Deşi homosexualitatea a reprezentat o parte importantă din viaţa mea, mă bucur enorm că nu am făcut parte din aşa-numitul „stil de viaţă homosexual”. Pentru mine, cea mai mare luptă a fost să cred că eram homosexual. Deşi am avut într-adevăr câteva experienţe sexuale cu persoane de acelaşi sex. Voi vorbi despre patru situaţii, care m-au introdus în robia homosexualităţii şi m-au eliberat din ea. Sper că, pe măsură ce veţi citi despre ele, veţi ţine cont că homosexualitatea este o problemă de relaţionare. Nevoia de intimitate cu persoane de acelaşi sex nu poate fi satisfăcută prin acte sexuale. Acestea sunt un mod nelegitim de satisfacere a unei nevoi legitime de intimitate cu persoane de acelaşi sex.
Cele două situaţii din copilărie care m-au făcut să cred cu tărie că eram homosexual sunt tipice şi pentru viaţa altor bărbaţi care se luptă cu homosexualitatea. Prima este eşecul în relaţionarea cu părintele de acelaşi sex, care îl face pe un tânăr, încă de la o vârstă fragedă, să creadă că este diferit de alţi băieţi. N-aş vrea să spun asta, dar a existat un moment în viaţa mea, când aveam vreo zece ani, când am făcut un jurământ: „Nu voi fi niciodată ca omul acela.” Omul acela era tatăl meu, un soţ infidel şi un tată absent din viaţa copiilor săi. Prin respingerea de care am avut parte de la tatăl meu, am ales să mă disociez de cel care ce ar fi trebui să fie cel mai influent bărbat în viaţa mea de tânăr. O relaţie strânsă între tată şi fiu este foarte importantă. Şi poate că relaţia dintre tată şi fiu este cea mai importantă relaţie în viaţa tuturor băieţilor, continuând să rămână cea mai importantă pe tot parcursul vieţii lor. Tatăl trebuie să fie un model pentru tânăr şi să-l înveţe ce înseamnă să devină matur. În această relaţie, băiatul învaţă cum să construiască relaţii cu alţi bărbaţi, cu femei şi, ca viitor adult, cu soţia şi copiii săi.
O a doua situaţie a fost o activitate sexuală precoce şi nepotrivită. Şi aceasta se întâlneşte des în vieţile multora dintre cei care se luptă cu homosexualitatea. Nimeni nu poate nega plăcerea oferită de sex. Asemenea plăceri pot fi simţite cu persoane de ambele sexe. Corpul nostru răspunde la comenzi şi stimuli sexuali din partea persoanelor de ambele sexe. Întrebarea care trebuie pusă nu este: „Pot să fac asta?”, ci mai degrabă: „Ar trebui să fac asta?” Pentru un băiat cu probleme de relaţionare, activitatea sexuală cu o persoană de acelaşi sex, fie că este voluntară, cu tovarăşii de aceeaşi vârstă, fie că este impusă de alţii, de orice vârstă ar fi ei, este foarte nocivă. Fiindcă în ea băiatul foloseşte un mod nelegitim de a-şi satisface nevoia legitimă de intimitate cu persoane de acelaşi sex. Trupul adolescentului răspunde, în mod natural, la stimulii sexuali, fie ei psihici, vizuali sau fizici. Răspunsul natural creează confuzie şi este nociv când este parte a unui abuz sexual. În viaţa mea, am făcut sex consimţit cu tovarăşi de aceeaşi vârstă pe când aveam doisprezece ani, a durat câteva luni şi au fost doar câteva partide. Dar ele au fost foarte nocive, în sensul că mi-au împlinit parţial nevoia de intimitate cu persoane de acelaşi sex, dar în mod nelegitim. Cele două situaţii din copilărie au constituit baza a ceea ce, mai târziu, a devenit lupta mea cu homosexualitatea.
Cele două situaţii din viaţa mea de adult, care m-au condus la eliberarea din robia homosexualităţii, au fost căutarea ajutorului pentru a scăpa de homosexualitate şi reacţia prietenilor mei faţă de lupta mea cu homosexualitatea. Pe când locuiam în sudul Californiei, la sfârşitul anilor 1980, am participat la un program de ajutorare a femeilor şi bărbaţilor care încercau să scape de homosexualitate. Locuiam şi lucram la o tabără creştină, iar programul era susţinut de o biserică. Dar ceea ce cred că trebuie subliniat este faptul că nu le-am spus prietenilor mei că eu eram cel care cerea ajutor pentru a depăşi problema homosexualităţii. Prietenii mei credeau că le ofer altora sprijin pentru a scăpa de homosexualitate. Prin faptul că nu le-am spus prietenilor, am eşuat în a-i lăsa să intre în acel domeniu al vieţii mele care mă făcea să cred că eram homosexual. Problema homosexualităţii, deşi necunoscută multora, mi-a afectat viaţa, manifestându-se în relaţiile mele cu ceilalţi. Se putea observa că aveam momente în care eram nervos, acru şi rece. I-am lăsat pe alţii să pătrundă doar foarte puţin într-o relaţie superficială cu mine. Era vizibil că singura motivaţie a vieţii mele era „mentalitatea performanţei”. Totul se măsura în ceea ce făceam pentru alţii şi nu în ceea ce le permiteam altora să facă pentru mine. Larry era un tip de treabă, dar nu îi lăsa pe alţii să fie la fel cu el. Şi, mai important, i-am respins pe mulţi dintre cei care au încercat să mă trateze cu bunătate. Relaţiile mele erau cu sens unic. Larry intra în relaţii cu alţii bazate pe principiul performanţei, şi nu pe principiul sănătos „dă şi primeşte”. Nu pot nega sprijinul pe care l-am primit prin programul grupului de ajutorare, dar l-am limitat la cei care erau la fel de zdrobiţi, în acelaşi fel, ca mine. Nu m-am făcut vulnerabil faţă de cei care nu erau zdrobiţi în acelaşi mod ca mine, deci nu am pus în practică ce am învăţat.
O a doua situaţie a fost o consecinţă a activităţii mele sexuale. Am fost exmatriculat de la un mic seminar luteran la un semestru distanţă de absolvire, din cauza activităţii homosexuale din primul an. Un coleg de clasă m-a pârât că întreţinusem relaţii homosexuale în primul an. În sfârşit, la vârsta de treizeci şi şase de ani, m-am pus într-o postură vulnerabilă, mărturisindu-le unor prieteni buni despre problema mea cu homosexualitatea. Reacţia lor a fost acceptarea necondiţionată. Dar, pentru mine, atitudinea lor mi-a stârnit îndoieli şi frustrare. Prin reacţia lor, ei au separat persoana de comportament, un lucru pe care eu nu reuşisem să-l fac niciodată. Întotdeauna mă privisem ca fiind homosexual. După ce am fost informat, într-o dimineaţă, de către seminar că voi fi exmatriculat, am petrecut după-amiaza cu şase prieteni buni cărora le-am vorbit despre asta. După ce le-am dezvăluit celor şase bărbaţi pentru ce eram dat afară de la seminar, fiecare mi-a spus acelaşi lucru, cuvânt cu cuvânt, ca răspuns la povestea mea. Într-o anumită privinţă, era tulburător, dar era exact ce aveam nevoie pentru a-mi atrage atenţia. Cuvintele lor au fost: „Larry, ştiu că ai o problemă. Larry, nu eşti homosexual.” Toţi cei şase prieteni, fără să se gândească dinainte, mi-au spus cele două lucruri, cuvânt cu cuvânt. Nu aş putea spune că a existat o schimbare imediată în viaţa mea şi că am scăpat de problema homosexualităţii. Dar a avut loc o schimbare importantă, care m-a condus acolo unde mă aflu astăzi. A fost începutul unui proces de maturizare în modul de relaţionare cu mine însumi şi cu cei din jur. În cele din urmă, schimbarea a condus, după cum am înţeles ulterior, la o distincţie clară. Homosexualitatea nu este cine eşti, ci ce faci.
Sper că, pe măsură ce aţi citit despre aceste patru situaţii din viaţa mea, aţi ţinut cont că homosexualitatea este o problemă de relaţionare. Nevoia de intimitate cu persoane de acelaşi sex nu poate fi satisfăcută prin acte sexuale. Ele sunt un mod nelegitim de satisfacere a unei nevoi legitime de intimitate cu persoane de acelaşi sex. Intimitatea cu persoane de acelaşi sex este mai mult decât suma emoţiilor şi actelor fizice. Intimitatea între persoane de acelaşi sex rezultă din moduri sănătoase şi potrivite de construire a unei relaţii corecte.
[Larry Houston, Larry’s Story. Copyright © 2004 Larry Houston. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.banap.net. Larry poate fi contactat la adresa de e-mail: lhou4357@yahoo.com.]
