Povestea lui Rob

Mătuşa mea a fost principala mea bonă şi, din motive necunoscute, îmi dădea păpuşi şi îi plăcea să mă îmbrace în haine de fetiţă. Ceea ce nu era o formulă de succes în Texasul rural. Una din primele mele amintiri este cum încercam să ascund păpuşile pe care mi le dăduse mătuşa, pentru ca tatăl meu şi cei trei fraţi mai mari ai mei să nu le arunce. Ei au încercat să mă ajute, spunându-mi: „Băieţii nu trebuie să se joace cu păpuşile.” Credeam că eram diferit; poate că nici nu eram băiat.

Mă simţeam izolat şi am hotărât că tatăl meu şi fraţii mei erau josnici – că toţi bărbaţii erau cruzi. Nu vroiam să mă asociez vreodată cu ei. Mă simţeam foarte singur.

Când băiatul de vizavi m-a invitat în camera lui, am crezut că-mi oferea prietenie. În schimb, m-a molestat şi m-a umilit. Nu aveam cuvinte pentru a descrie ceea ce se întâmplase şi nu aveam pe nimeni căruia să îi spun, fiindcă familia mea nu vorbea niciodată despre lucruri sexuale. Copiii de la şcoală mă etichetaseră „poponar”, „fetiţă” şi „homo”, dar pe atunci nu înţelegeam etichetele. Astfel am dezvoltat o dorinţă pentru masculinitate, care ulterior s-a transformat în dorinţă pentru bărbaţi. Prea puţin îmi dădeam seama ce se întâmpla şi nu puteam întreba pe nimeni. Din nou, nu aveam cuvinte pentru a descrie ceea ce simţeam sau pentru ceea ce eram.

M-am dus la colegiu, unde am citit că Dumnezeu mă iubea, ceea ce m-a condus imediat la o legătură cu Cristos. Faptul că Dumnezeu mă iubea se armoniza cu frumuseţea pe care o găsisem în natură şi artă. Creştinii au devenit primii prieteni pe care i-am avut vreodată. Am păstrat însă tăcerea cu privire la dorinţele mele secrete chiar şi faţă de Dumnezeu, fiindcă nu se discuta niciodată despre sex, cu atât mai mult despre homosexualitate. Când mi-am făcut cunoscută lupta, am îngropat-o sub faţada că eram bine. Ceea ce a mulţumit pe toată lumea, dar nu mi-a alinat singurătatea din inimă.

La douăzeci şi patru de ani, am întâlnit o fată creştină uimitoare, care era splendidă, frumoasă şi mai ales bună. Avea o înţelegere profundă a harului lui Dumnezeu. În cele din urmă, i-am mărturisit despre lupta mea. Am experimentat o asemenea bucurie şi uimire în căsnicia noastră, încât am fost şocat când lupta mea cu homosexualitatea a ieşit din nou la suprafaţă. Am vorbit despre aceasta de câteva ori, dar apoi a devenit prea dureros pentru a o mai face.

Optsprezece ani am îngropat subiectul şi m-am luptat din nou singur. Duceam două vieţi: una de soţ, tată şi creştin bun; cealaltă, căutând bărbaţi în întuneric, pentru a-mi alina singurătatea. Lupta mea secretă a pus din ce în ce mai mult stăpânire pe inima şi viaţa mea. Aveam inima împărţită şi am plănuit chiar să-mi părăsesc familia, care îmi era scumpă, pentru stilul de viaţă homosexual. Pusesem ochii pe un bărbat de la serviciu, dar am fost şocat când a început să-mi povestească despre vindecarea lui sexuală. Nu mai auzisem niciodată cele două cuvinte puse laolaltă!

În săptămâna următoare m-am dus la un terapeut creştin şi i-am dezvăluit tot ce înăbuşisem înăuntrul meu. Şi el se luptase cu atracţii faţă de cei de acelaşi sex şi îmi cunoştea nevoile. Mi-a schimbat felul în care înţelegeam lucrurile, spunându-mi că Dumnezeu nu stătea în spatele meu, judecându-mă pentru păcat, ci că era cu mine, iubindu-mă. Dumnezeu a început să-mi toarne în inimă cuvinte de dragoste şi de acceptare. Dumnezeu a devenit real în camera în care mă aflam, eu putând simţi acceptarea Lui, natura Lui iubitoare şi blândă, şi putând să-L aud spunându-mi că eram iubit, bărbat şi liber.

Am stat ascultând şi am crezut, şi am devenit chiar ceea ce descria El: un bărbat care nu mai era dependent de pornografie şi autosatisfacere şi care nu mai era nici măcar atras sexual de bărbaţi. M-am rugat ca familia mea să ajungă să mă cunoască drept bărbatul care am devenit în acea încăpere.

Povestea lui Lois

Rob mi-a spus despre atracţia lui faţă de bărbaţi când eram logodiţi. Îl iubeam atât de mult, fiindcă era profund diferit de alţi bărbaţi. Avea un mod minunat de a vedea frumuseţea din lume şi de a face ca ea să prindă viaţă pentru mine. Avea intuiţia şi înţelegerea pe care mi le dorisem atât de mult. Am strigat la Dumnezeu, I-am mărturisit temerile mele şi I-am cerut apoi să mi-l dea pe Rob.

Câteva luni mai târziu, aflându-mă din nou pe genunchi şi tremurând ca o frunză, Dumnezeu mi-a trimis o impresie puternică: „Nu-ţi fie teamă să-l iei pe Rob ca soţ.” În acel moment, El a sădit credinţa în inima mea şi am ştiut, fără urmă de îndoială, că Dumnezeu avea să facă ceva minunat pentru a-l vindeca pe Rob.

Da, au fost optsprezece ani duri. Dumnezeu i-a folosit pentru a mă învăţa sincronizarea Lui şi cum face El lucruri în moduri pe care nu mi le puteam imagina, şi că puteam foarte bine să Îl las să facă ceea ce vroia să facă. Am găsit o pace deplină, o adevărată minune în acei ani. Nu înseamnă că nu am avut parte de durere sau de lupte, dar aveam siguranţă de la Dumnezeu în promisiunea Lui pentru mine.

Am văzut suferinţa în relaţia dintre Rob şi fiul nostru Adam şi obişnuiam să strig la Dumnezeu: „Doamne, promisiunea Ta trebuie să se extindă la copiii noştri, fiindcă trecem prin asta împreună!” Dumnezeu ştie cum să facă să apară rezultatele Lui. El mi-a adus în minte un citat din Corrie Ten Boom (care a scris Refugiul) şi mi l-a repetat: „Nu există groapă atât de adâncă, pentru care dragostea lui Dumnezeu să nu fie şi mai adâncă.” Eram pregătită pentru ce avea să urmeze, ştiind că Dumnezeu era cu mine.

Am descoperit că aveam un cancer care se răspândise şi care avea probabil să-mi ia viaţa. Rob I-a cerut lui Dumnezeu să-mi salveze viaţa. Dumnezeu a spus că o va face şi a făcut-o, aducând în acelaşi timp schimbare în familia noastră. În slăbiciunea mea şi trebuind să învăţ să primesc, Rob a trecut la masculinitate – luând iniţiativa şi având grijă de noi. Am privit cum Dumnezeu îl vindeca pe Rob, ajutându-l să stabilească o relaţie intimă, apropiată cu El. Dumnezeu a transformat durerea lui Rob într-o grădină bine udată. A restaurat viaţa lui Rob.

Povestea lui Nickie

Tatăl meu şi cu mine am avut o relaţie minunată. Am avut discuţii grozave, iar el era grijuliu cu mine. Îmi plăcea să fiu fetiţa lui tăticu şi nu puteam înţelege de ce el şi Adam nu aveau acelaşi fel de relaţie.

Au existat şi întâmplări negative şi momente când simţeam că se întâmpla mai mult decât ştiam eu, dar în general eram fericită. A fost o vreme când am început realmente să fiu economă. Am văzut bucuria izvorând din tata, cum nu mai văzusem niciodată. Eram mândră de el şi fericită pentru el, pentru schimbarea care avea loc, ştiind că era de la Dumnezeu.

Am observat o schimbare şi dintr-odată tatăl meu a devenit un tată mai bun. Tata ne-a chemat pe toţi să ne adunăm împreună, pentru a ne împărtăşi întreaga poveste. L-am îmbrăţişat cu toţii, îmbrăţişând şi o nouă deschidere în familia noastră, pentru a ne împărtăşi slăbiciunile fără teamă. L-am înţeles într-un mod mai profund.

În zilele care au urmat, povestea familiei noastre mi-a devenit pe deplin cunoscută şi am început să reflectez la amintirile negative, iar mânia mea a crescut în mine, descoperind atâta durere. În confuzia mea, am strigat la Dumnezeu. El mi-a arătat că puteam trece prin trecut pas cu pas, iertând fiecare amintire. Am simţit că inima îmi era învăluită de un nor de iertare la fel de întins ca cerul, întreg şi complet, şi netulburat de nicio amintire. Dumnezeu mi-a spus că dacă doream, îl puteam ierta pe tatăl meu cu iertarea Lui. Au fost momente de zdrobire şi de refacere, când am dat drumul cioburilor. Dumnezeu a făcut ceva ce ar putea fi descris numai printr-o pictură.

Puţin după aceea, am făcut o pictură pe care am numit-o Spart. O femeie sterilă stă prosternută în rugăciune pe pământ, lăsând să cadă cioburile unui vas de lut în faţa ei. Din vasul spart se ridică un porumbel, care se arată în întunecimea camerei cu aripile albe şi libere, deschizându-se în lumină. Numai în starea mea de predare a putut Dumnezeu să-mi aducă prospeţimea Lui.

Relaţia dintre mine şi tatăl meu a ajuns la noi profunzimi, niciodată posibile înainte. Familia noastră a devenit o echipă şi nu mai este nimic ascuns între noi. Numai Dumnezeu putea face aşa ceva. Vindecarea Lui s-a extins asupra mea şi m-a adus mai aproape de El.

Povestea lui Anthony (soţul lui Nickie)

Am intrat în peisaj cam în vremea când Rob a spus familiei despre lupta lui. Când Nickie mi-a făcut cunoscută povestea lui Rob, am fost impresionat de modul în care a făcut-o. Nesemănând cu nimic din ceea ce auzisem până atunci, ea mi-a împărtăşit cum Dumnezeu nu l-a condus pe Rob acolo unde se află cei mai mulţi bărbaţi heterosexuali, ci l-a recuperat, în schimb, pentru ceva ce seamănă mai mult cu Edenul: un bărbat atras de o singură femeie. Dacă Dumnezeu putea transforma homosexualitatea lui Rob într-o atracţie neîmpărţită faţă de soţia sa, atunci mă putea duce şi pe mine de la luptele heterosexuale la o atracţie neîmpărţită faţă de viitoarea mea soţie.

Rob mi-a slujit ca sursă de inspiraţie prin relaţia lui personală cu Dumnezeu, aceasta revelând mai bine felul în care, prin jertfa lui Cristos, putem avea cu adevărat o relaţie intimă înfloritoare cu Însuşi Dumnezeu, fără teama condamnării. Dumnezeu a vindecat în mare măsură inima mea de dorinţele şi nevoile neîmplinite, aflate adânc în interiorul meu.

Am fost binecuvântat de vindecarea pe care Dumnezeu a făcut-o în fiecare dintre noi, în mod individual şi ca familie. Împreună am văzut primind vindecare mulţi oameni cu lupte heterosexuale sau homosexuale.

Încurajarea lui Lois

Soţiile, soţii, copiii şi părinţii celor profund răniţi au oportunitatea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu într-un mod profund, pasionat, atotcuprinzător. Trebuie să Îl invităm pe Dumnezeu să ne aducă mai aproape de El, până ce vom sta şi noi în braţele Tatălui ca nişte copilaşi şi Îl vom auzi rostindu-ne numele.

Dumnezeu mi-a dat aceeaşi dragoste cu care l-a învăluit pe Rob şi am găsit şi eu vindecare şi libertate. Efeseni 3:20 ne transmite următorul mesaj: „Ştii, Dumnezeu poate să facă orice. Mult mai mult decât ţi-ai putea imagina vreodată, decât ai putea bănui sau ai putea cere în visele tale cele mai îndrăzneţe! El o face nu împingându-ne de la spate, ci lucrând înăuntrul nostru, prin Duhul Său profund şi blând care Se află în noi.”

Povestea lui Adam

Crescând, a existat multă teamă în relaţia dintre tatăl meu şi mine. Nu ştiam cum să relaţionăm unul cu celălalt. Am îngăduit ca minciunile lui Satan să se instaleze, provocându-ne să avem un sentiment profund de respingere unul faţă de celălalt. Vieţile şi inimile noastre au rămase necunoscute pentru celălalt, ca şi cum am fi fost străini. Aşa a fost până am plecat eu la colegiu. Vindecarea tatălui meu începuse, dar deteriorarea relaţiei noastre era deja severă.

Dumnezeu a început să-mi pregătească inima pentru ceea ce aş fi detestat să-mi fie revelat despre tatăl meu. Prin relaţii şi printr-o carte despre har, Dumnezeu a înmuiat inima mea plină de teamă, pentru a-i iubi şi a-i accepta pe cei cu care nu fusesem de acord şi pe care îi dezaprobasem. Încă mă agăţam de minciuna că eu eram cel nefericit din familie şi că toţi ceilalţi aveau totul.

Stăteam cu familia în cerc, pe podeaua din camera de zi, ascultându-l pentru prima dată pe tatăl meu povestindu-ne despre lupta lui, iar unul din sentimentele majore pe care le-am avut a fost uşurarea! Toţi suntem păcătoşi! Am simţit că acum puteam fi sincer cu părinţii mei; starea noastră de păcat ne dădea un motiv comun pentru a ne identifica unul cu celălalt. I-am cerut tatălui meu iertare pentru cuvintele aspre pe care le rostisem şi am înţeles de ce existase o asemenea distanţare între noi în copilăria mea.

Am fost capabili să începem o relaţie. Ne-a luat timp să ne împărtăşim sentimentele de durere. Am dărâmat zidurile care ne împiedicaseră să avem o relaţie. Dumnezeu a creat o relaţie acolo unde cândva nu era niciuna. Ajutându-ne să ne cunoaştem unul pe celălalt în profunzime, să căutăm să înţelegem, să iertăm şi să fim iertaţi.

[A Family’s Story of Healing. Tradus şi publicat cu permisiune. Prin vindecarea lui Rob de lupta cu homosexualitatea a luat naştere misiunea Healing Presence Ministry, unde fiecare este invitat să se poarte ca un prieten al lui Isus, auzind cuvintele Sale de susţinere şi dragoste. Rob şi Lois locuiesc în Littletown, Colorado şi au condus misiunea Healing Presence Ministry. Nickie şi Anthony au fost lideri în aceeaşi misiune.]