de Mike Goeke
Mike Goeke
Mike şi Stephanie Goeke ne prezintă perspectiva lor despre lupta lui Mike cu homosexualitatea.
Mike: Copilăria şi familia mea par să nu se potrivească profilului tipic al bărbaţilor care se luptă cu homosexualitatea.
M-am născut într-o familie creştină dedicată, iar părinţii mei au o căsnicie puternică. Tatăl meu era un lider iubitor, din punct de vedere spiritual şi nu numai, pentru familia noastră. Părinţii mei erau la fel de activi atât în viaţa fratelui meu, cât şi în viaţa mea. Nu am suferit abuz sexual, emoţional sau fizic. Deşi acum ştiu că familia mea avea problemele ei, nu a existat niciunul dintre „semnalele de alarmă” deseori asociate cu homosexualitatea.
Totuşi, trăind într-o familie foarte tipică, am dezvoltat de timpuriu atracţie pentru bărbaţi. Eram sensibil, nesigur pe mine şi îmi plăcea arta, iar ceilalţi băieţi mă tratau diferit şi râdeau de mine. Mi s-a spus prima dată „homo” în clasa a şasea, la şcoala mea creştină. Nu ştiam ce înseamnă, dar, cu toate acestea, sămânţa unei noi identităţi a fost plantată.
Dorinţa mea intensă de a fi ca ceilalţi băieţi a devenit sexuală în ultimele clase de gimnaziu. Eram chinuit de dorinţele mele şi am jurat să nu le dau niciodată curs şi să nu spun niciodată cuiva despre ele. Mi-am reprimat dorinţele, căutând perfecţiunea în studiile la şcoală şi în lideriat – domenii pe care se părea că le aveam sub control. Totuşi, reprimarea dorinţelor nu a oprit cu nimic sentimentele şi dorurile care creşteau în mine. Inima mea a început să semene mai puţin cu imaginea mea exterioară. Când am devenit mai religios, relaţia mea cu Domnul a devenit mai puţin reală şi mai artificială.
Pe când urmam Şcoala de Drept, am început să ies cu Stephanie, o colegă care absolvise Baylor. Aveam un grup bun de prieteni şi eram conducători activi la Părtăşia Studiului Biblic. La suprafaţă, relaţia noastră era întemeiată pe Domnul, dar era întemeiată şi pe înşelăciune. Luptele mele secrete au continuat să crească şi am devenit deprimat. Am ales căsătoria în speranţa că va pune capăt zvonurilor despre sexualitatea mea şi cu nădejdea că m-ar putea „repara”.
Stephanie şi cu mine ne-am căsătorit în septembrie 1994. Locuiam în Midland, Texas, unde eu eram avocat, iar ea profesoară. Eram implicaţi în biserică şi duceam existenţa unui „cuplu perfect”, dar dorinţele mele homosexuale secrete au continuat să crească. În decembrie 1995, am descoperit America On Line. AOL a fost începutul sfârşitului.
În camerele de chat am găsit bărbaţi care se identificau drept homosexuali şi păreau să fie ca mine. Am „întâlnit” bărbaţi care susţineau că erau creştini şi care nu păreau să-şi facă probleme din cauza homosexualităţii. Încet, încet am început să mă retrag din căsnicie şi din alte relaţii. I-am spus lui Stephanie că vroiam să divorţez, dar nu i-am vorbit niciodată despre lupta mea. Am renunţat la dorinţa de a divorţa, zicându-i în schimb că aveam nevoie de o schimbare în carieră. Am renunţat la slujba de avocat şi ne-am mutat ca să pot obţine licenţa în arhitectură.
Hotărârea mea de a evita AOL a durat aproximativ două săptămâni. Nu după mult timp primeam suport online de la bărbaţi homosexuali care mă încurajau să-mi accept homosexualitatea. Studierea teologiei homosexuale mă convinsese că Dumnezeu considera că să fiu homosexual era în ordine.
Pe 1 noiembrie 1996 i-am lăsat lui Stephanie o scrisoare în uşă, spunându-i că eram homosexual şi vroiam să divorţez. M-am implicat din toate puterile în stilul de viaţă homosexual. Eram homosexual în mod deschis şi eram mândru de asta. M-am dus la Biserica Comunităţii Metropolitane şi eram hotărât să fiu un alt fel de bărbat homosexual – unul moral, cinstit şi care nu trăieşte în promiscuitate. Am eşuat mizerabil şi complet din prima zi.
Stephanie: Şi eu am crescut într-o familie creştină dedicată. Deşi familia noastră avea defectele ei, am fost învăţată disciplinele creştine de bază ale rugăciunii, studierii Bibliei şi încrederii în Domnul. În ultimii ani de liceu şi la colegiu, am făcut câteva alegeri greşite în ceea ce privea băieţii cu care am ieşit. Am realizat cât mă îndepărtasem de Dumnezeu, am pus capăt unor relaţii nesănătoase şi m-am rededicat Domnului şi bisericii locale. Când am început să ies cu Mike, L-am căutat cu sinceritate pe Domnul. Astfel încât, atunci când Mike mi-a spus despre dorinţa lui de a divorţa şi de a urma stilul de viaţă homosexual, m-am putut baza pe faptul că inima mea a fost dreaptă înaintea Domnului când am decis să mă căsătoresc cu el.
Mike: Respingerea imediată la care mă aşteptam din partea lui Stephanie şi a familiei mele nu a venit. Deşi nimeni nu a acceptat că ceea ce făceam era corect, nimeni nu m-a respins. Stephanie nu ştiuse nimic despre lupta mea şi nu fusese expusă la homosexualitate, dar a refuzat să bage divorţ. A spus: „Dumnezeu ne-a pus împreună. Nu ştiu cum, dar ştiu că poate să repare această situaţie.”
Realizez că temelia spirituală pe care o primisem în tinereţe a rămas tare. Indiferent cât de hotărât eram, nu aveam pace. Totuşi, chiar în starea mea de părtăşie distrusă cu Dumnezeu, tot nu-mi puteam imagina cum aş fi putut fi diferit. Am continuat să urmăresc cu entuziasm visul homosexual.
Stephanie: Privind în retrospectivă, în perioada separării, parte din motivaţia mea de a nu divorţa imediat şi-a avut originea în mândrie: fetele creştine bune nu divorţează. Când toate visele mi-au fost spulberate, Domnul a folosit acel timp ca să lucreze mai profund în inima mea Cuvântul Său. În primele luni în care Mike a fost plecat, am stăruit la Domnul să-l schimbe şi să-l aducă acasă. După ce toate încercările noastre de a-l ademeni acasă au dat greş, m-am predat, în sfârşit, Domnului ca să lucreze asupra mea. Am realizat că ori voi sfârşi prin a divorţa, ori voi rămâne căsătorită cu un bărbat pe care nu îl cunoşteam cu adevărat. În oricare dintre variante, Domnul avea să mă schimbe şi să mă facă să cresc. Cuvintele potrivite ale unei prietene, cartea potrivită, consilierul potrivit – niciuna dintre acestea nu mi-a adus pace. Dar când am petrecut timp studiind Biblia, Dumnezeu mi-a vorbit şi mi-a dat pace şi speranţă mai presus de înţelegerea mea.
Mike: M-am dus acasă la părinţii mei de Paşte. A fost un sfârşit de săptămână tensionat şi am jurat că voi completa hârtiile de divorţ în săptămâna următoare şi că nu mă voi mai întoarce niciodată acasă la ei. Când am plecat, tatăl meu mi-a dat cartea Nu eşti obligat să fii homosexual, pe care am luat-o numai ca să-l liniştesc. Cred că Duhul Sfânt a făcut, în mod fizic, ca mâinile mele să deschidă acea carte, iar în două zile am citit-o.
A fost prima mărturie a cuiva care părăsise stilul de viaţă homosexual pe care am auzit-o. Cum autorul folosea referinţe din Scriptură, am văzut Adevărul. Dumnezeu, într-adevăr, mă iubea aşa cum eram, dar nu mă putea lăsa acolo. Stăteam pe podeaua apartamentului meu semimobilat şi am înţeles că trebuia să mă întorc acasă la Stephanie. Am discutat în contradictoriu zile întregi cu Dumnezeu şi am auzit un singur răspuns la argumentele mele: „Te iubesc.”
Mike & Stephanie Goeke
Stephanie a fost şocată când am apărut la uşa ei, dar m-a primit acasă. Ne-am mutat înapoi în Midland şi am început procesul dificil de vindecare personală şi emoţională. Am fost la prima noastră conferinţă Exodus Freedom şi am fost cuprinşi de speranţă cu privire la schimbare. Nu exista o misiune a „foştilor homosexuali” în Midland, dar un minunat lider de studiu biblic şi consilier creştin s-a întâlnit regulat cu mine şi mi L-a arătat, pur şi simplu, pe Cristos. Deşi a fost dificil, Dumnezeu a început să lucreze o vindecare şi o transformare uimitoare în noi amândoi. Ne-a schimbat vieţile.
Stephanie: Am fost cu adevărat surprinsă când Mike mi-a cerut să se întoarcă acasă. Dumnezeu mi-a arătat că El l-a adus pe Mike acasă, că întoarcerea lui nu era datorită a nimic din ce făcusem sau spusesem eu. L-am primit pe Mike şi l-am iertat din pură ascultare. În următorii doi ani, Dumnezeu ne-a făcut să avem în inimile noastre o dragoste adevărată unul pentru celălalt şi a reclădit în căsnicia noastră încrederea. Am învăţat despre credincioşia lui Dumnezeu într-un mod real şi adevărat, ea ajutându-ne să rămânem dedicaţi unul celuilalt şi să păşim prin credinţă, aşa cum ne cheamă Dumnezeu. Versetul de care m-am ţinut strâns în anii separării noastre este 1 Petru 5:6: „Smeriţi-vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” Domnul este credincios.
Mike: Biserica faţă de care simţisem atâta amărăciune şi mânie, a avut un rol uriaş în vindecarea noastră. De la bun început, Dumnezeu ne-a îndemnat să renunţăm să căutăm un loc în care să ni se împlinească nevoile şi să găsim în schimb un loc în care să slujim. Am devenit parte a unei biserici noi, numite Stonegate Fellowship, iar acolo Dumnezeu ne-a chemat la slujire. Am înfiinţat o misiune membră a Exodus şi, pentru prima dată, ne-am făcut publică mărturia. Dumnezeu ne-a arătat frumuseţea faptului de a fi autentic, iar biserica noastră a răspuns cu o etalare uimitoare de dragoste, acceptare şi suport. Stonegate a devenit biserica la care visasem Stephanie şi cu mine – o biserică ce trăia convingerea sa că Isus Cristos poate schimba o viaţă. În cele din urmă, m-au angajat ca pastor senior asociat.
Ştiu din Cuvântul lui Dumnezeu că El îngăduie lupte în viaţa noastră pentru ca puterea Lui să se arăte în noi, iar El să primească glorie. Nu mă pot gândi la o viaţă mai bună decât a fi un vas spre gloria şi puterea lui Dumnezeu. Nu înseamnă că mă lupt cu cine sunt eu. Înseamnă că acţionez în acord cu Cine este El. Este o viaţă care merită trăită.
Mike Goeke cu familia
Nu am schimba luptele prin care am trecut pentru nimic în lume. Căsnicia noastră „reală” este mult mai bună decât căsnicia pe care am visat să o avem. Dumnezeu a făcut să crească în Stephanie şi în mine dragostea curată şi frumoasă pe care o avem unul pentru celălalt şi fiecare dintre noi pentru Domnul, şi ne-a binecuvântat cu trei copii frumoşi. Ştim că nu am ajuns la destinaţie, dar ştim, de asemenea, că sfârşitul călătoriei va fi dincolo de închipuirea noastră.
[Mike & Stephanie Goeke, A Changed Man. Copyright © 2010 Mike Goeke. Tradus şi publicat cu permisiune. Pasiunea lui Mike este să ajute bisericile locale să abordeze, cu îndrăzneală şi dragoste, problema homosexualităţii. Dorinţa lui este să-i înveţe pe liderii bisericilor cum să slujească oricui este afectat de homosexualitate. Mike a călătorit în toată ţara, făcându-şi cunoscută mărturia şi instruind despre homosexualitate, puritate şi alte probleme înrudite, lucrând personal cu pastori şi laici, învăţându-i despre problemele legate de homosexualitate. Pentru o înregistrare video cu Mike, clic aici.]
