de Alan Medinger

Alan Medinger

Mi-a luat douăzeci şi doi de ani, dar în sfârşit am fost în stare să găsesc o definiţie a homosexualităţii, care cred că este atât succintă, cât şi de necontestat. Iat-o:

Homosexualitatea este starea în care atracţiile sexuale şi/sau romantice ale unei persoane sunt în principal sau exclusiv mai degrabă faţă de persoanele de acelaşi sex, decât faţă de persoanele de sex opus.

Definiţiile simple sunt adesea cel mai greu de găsit şi aşa au stat lucrurile şi aici. Când ne gândim la homosexualitate, ne gândim la confuzia identităţii de gen, la dependenţă emoţională, la dependenţă sexuală şi aşa mai departe. Dar aceste lucruri nu înseamnă homosexualitate. Ele sunt prezente la oameni care nu sunt homosexuali şi nu sunt prezente la toţi cei atraşi de persoane de acelaşi sex. Ele sunt probleme comune multora dintre cei atraşi de acelaşi sex, dar nu înseamnă homosexualitate.

La atracţii se referă homosexualitatea şi ele sunt problema. Astfel că putem spune, cu o anumită acurateţe, că dacă îţi schimbi atracţiile, problema homosexuală dispare. Atracţiile sunt problema fundamentală.

Acesta va fi un articol „fundamental”, 101% despre homosexualitate, ca să spun aşa. Vom examina în profunzime homosexualitatea uitându-ne la atracţii şi, făcând aceasta, sper să ofer sfaturi valoroase, despre cum să te confrunţi cu atracţiile în moduri care încurajează libertatea pe care o doreşti.

Un adevăr absolut fundamental despre atracţii este că nu e păcat să fii atras şi trebuie să recunoaştem constant acest adevăr. Atracţia, în ea însăşi, nu este păcat, chiar când este pervertită sau îndreptată înspre un scop păcătos. De-a lungul anilor am văzut atât de mulţi oameni luptându-se să accepte acest adevăr în inimile lor! Un exemplu ilustrează perfect acest lucru. Într-o seară de vară, Harry a plecat de la o şedinţă de consiliere pentru a mânca ceva înainte de începerea unei întâlniri Regeneration. Era extrem de încântat când a părăsit biroul consilierului, simţind că în rugăciunea cu consilierul lui făcuse un mare progres. Apoi, chiar în faţa biroului consilierului, a zărit un bărbat făcând jogging – un bărbat extrem de musculos, fără cămaşă, doar în pantaloni scurţi de jogging. Sentimente de dorinţă au năvălit în Harry, iar el a trecut de la exaltare, la disperare. Faptul că s-a uitat la acel bărbat a ruinat totul.

Când a ajuns la întâlnire, a împărtăşit cele întâmplate grupului de suport. I-am spus lui Harry că atracţia lui faţă de acel bărbat nu anula nicidecum ceea ce Domnul făcuse în şedinţa de consiliere, că era nerezonabil să aştepte ca atracţiile să dispară instantaneu şi că, deoarece nu transformase atracţiile în poftă şi fantezie, aşa cum ar fi făcut în mod normal, experimentase o victorie. Cuvintele noastre au fost de ajutor, dar tot nu au îndepărtat în întregime dezamăgirea pe care o simţea faţă de sine.

OK, dacă atracţiile nu sunt păcat, de ce suntem atât de preocupaţi de ele? Există trei motive foarte bune pentru a fi preocupaţi de atracţii. Mai întâi, atracţiile pot duce la păcat. Iacov scrie: „Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea” (Iacov 1:14‑15). Mulţi dintre noi ştim, după ani de zile de experienţă dură, că aventurile noastre cu păcatul au început cu atracţii faţă de o anumită persoană sau faţă de o anumită imagine.

În al doilea rând, atracţiile scot la iveală un dor plin de durere. Nu vorbesc aici numai despre dorinţele sexuale, ci mai degrabă despre dorinţele profunde de atingere, susţinere şi intimitate, care strigă pentru a fi împlinite. Când aceste doruri sunt înrădăcinate în lipsuri majore din copilărie, ele îi provoacă o durere semnificativă individului când se află în prezenţa unui anumit tip de persoană. În plus, creştinul care încearcă să Îl asculte pe Dumnezeu fără să aline durerea prin poftă sau relaţii greşite, prelungeşte de fapt durerea.

În al treilea rând, atracţiile te împiedică să trăieşti viaţa pe care tu şi Dumnezeu vreţi să o trăieşti. Acest lucru este evident în cazul homosexualităţii. Să fii căsătorit şi să ai copii este parte a planului lui Dumnezeu pentru cei mai mulţi dintre noi, iar mulţi dintre cei care au învins homosexualitatea vor acestea pentru ei înşişi. Dar faptul de a te simţi constant atras sexual şi/sau romantic de persoane de acelaşi sex blochează procesul. Cu fiecare atracţie faţă de cineva de acelaşi sex, simţi că viaţa ta nu duce nicăieri. Dacă atracţiile faţă de cei de acelaşi sex s-ar diminua, ai fi capabil să te îndrepţi mai uşor înspre dezvoltarea atracţiilor faţă de sexul opus şi să te împaci cu viaţa ta.

În general, nu putem face nimic, în mod direct, pentru ca atracţiile să dispară. Este un adevăr dur, pe care trebuie să îl înfruntăm. Atracţiile există pur şi simplu, iar hotărârea noastră de a le schimba sau chiar de a I le oferi lui Dumnezeu, are de obicei puţin efect. Ne simţim lipsiţi de putere în privinţa lor, iar aceasta duce la sentimente de deznădejde şi chiar de disperare. Poate că atunci când eram adolescenţi, credeam că vom depăşi atracţiile. Dar nu mai credem astfel. Anii au dovedit cât de tenace sunt ele, iar cu trecerea anilor, ele par să facă tot mai mult parte din noi.

Puterea şi aparenta lor permanenţă se datorează faptului că ne stăpânesc în trei domenii ale fiinţei noastre. Atracţiile s-au format în trupurile, sufletele şi duhurile noastre.

1. Trupurile noastre. Suntem produse ale obiceiului. Ani şi ani de activitate, ca răspuns la stimuli, şi-au croit cel mai probabil drum în sistemul nostru de răspuns automat. Vezi cum un anumit gen de persoană şi anumite răspunsuri – care duc la dorinţa sexuală – încep să aibă loc automat.
2. Sufletele noastre (inimile, emoţiile şi structura noastră psihologică). [Sufletul (Gr. = psyche) cuprinde emoţiile, intelectul şi voinţa noastră. N. trad.] În sufletele noastre sunt spaţii mari, goale, care tânjesc să fie umplute. Când apare un anumit gen de persoană, o voce interioară începe imediat să strige: „Poate că în sfârşit este persoana care va umple acel spaţiu gol, îngrozitor, dinăuntrul meu.”
3. Duhurile noastre. Păcatul are puterea lui; nu numai păcatele poftei şi imoralităţii sexuale, ci şi păcatele idolatriei (de exemplu, „Ea poate fi totul pentru mine.”), invidiei (de exemplu, „Vreau să posed masculinitatea acelei persoane.”) şi răzvrătire (de exemplu, „Ştiu ce spune Dumnezeu, dar trebuie să împlinesc această nevoie.”). În mod frecvent, forţele demonice joacă, de asemenea, un rol în viaţa persoanei care se angajează în relaţii sexuale păcătoase.

OK, atracţiile sunt îngrozitor de puternice, sunt adânc înrădăcinate în noi, iar în mod direct nu putem face nimic cu privire la ele. Atunci ce putem face?

Primul lucru pe care vreau să îl sugerez este să le acceptăm. Nu vreau să spun să le acceptăm ca acceptabile; vreau să spun să le acceptăm ca realitate. Nu le poţi alunga. Probabil că şi dacă te rogi nu vor dispărea. Vindecarea nu începe când scapi de atracţii. Mai degrabă, faptul că eşti atras este locul de plecare pentru călătoria înspre vindecare. Nu te nelinişti. Să nu-ţi pară rău pentru tine. Atracţia faţă de lucrurile greşite defineşte ispita, iar ispita este factorul central al vieţii creştine. „Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească” (1 Corinteni 10:13).

Deci, acceptă realitatea atracţiilor tale şi apoi începe procesul indirect care va duce la schimbarea lor. Aceasta se poate face prin înfruntarea aceloraşi trei factori care fac atracţiile atât de puternice:

1. Renunţă la obicei! Problema ta nu este că găseşti atrăgători toţi bărbaţii, toate femeile sau anumite genuri de bărbaţi sau femei. Dacă reflectă cu adevărat opera Creatorului, atunci ar fi o prostie, chiar o greşeală, să nu recunoşti frumuseţea lor reală. Problema nu este că recunoşti frumuseţea persoanei; problema este ce vrei să faci cu acea persoană – ce se declanşează în tine – când vezi frumuseţea sa. După ani de răspuns repetat la frumuseţe cu relaţii sexuale, ai determinat în creierul tău tipare de răspuns la stimuli precum: văd un bărbat musculos → doresc ca el să mă protejeze → facem sex; sau întâlnesc o femeie sigură pe sine → doresc ca ea să aibă grijă de mine → facem sex.

Ruperea acestor legături înlătură obiceiul, ceea ce se face cel mai bine prin substituţie. Nu nega frumuseţea persoanei, ci obişnuieşte-te să răspunzi cu altceva. De obicei, pentru creştini, va fi ceva centrat pe Dumnezeu. Când vezi un bărbat sau o femeie atrăgătoare, începe să Îl lauzi pe Dumnezeu, repetă iar şi iar anumite versete din Scriptură sau roagă-te în tăcere pentru persoana respectivă. O altă formă de substituţie ar fi să laşi persoana atrăgătoare să fie un semn pentru tine, ca să te uiţi imediat în jur după cineva de sex opus sau pur şi simplu după cineva care nu este genul tău şi să începi să cauţi frumuseţea în acea persoană. Ea poate fi întotdeauna găsită.

Scăparea de orice poftă poate că ar însemna prea mult chiar acum, dar pentru cei mai mulţi, înlăturarea obiceiului este posibilă.

2. Identifică nevoile reale din spatele atracţiei şi caută să le împlineşti în mod legitim! De câte ori am auzit un bărbat, chiar şi pe cel mai promiscuu bărbat, spunând: „Nu căutam sex; doar pe cineva care să mă ţină în braţe.” Află de ce ai o asemenea dorinţă puternică de a fi ţinut în braţe sau de a fi susţinut sau de a obţine valoare sau siguranţă de la altcineva. Caută vindecarea rănii şi găseşte modalităţi de a împlini nevoia, care să fie mai degrabă constructive decât distructive. Este unul dintre scopurile principale ale misiunilor noastre, deci este un subiect prea vast pentru a intra în detaliu aici, dar îngăduie-mi să fac o sugestie practică, pentru o aplicare imediată. Înţelege tu însuţi că un contact sexual cu o altă persoană nu îţi va împlini nevoia şi dezvoltă apoi obiceiul de a-ţi aminti aceasta când întâlneşti o persoană care este atrăgătoare pentru tine din punct de vedere sexual. „Mi-ar plăcea să fiu în braţele acelei femei. M-aş simţi atât de bine, dar ştiu că ea nu poate umple acel loc care mă doare, din interiorul meu. Numai Dumnezeu poate.”
3. Caută păcatele ascunse şi pocăieşte-te de ele! Sunt convins că cele mai puternice mijloace de a aduce o schimbare profundă în noi înşine sunt pocăinţa şi convertirea. Aşa moare omul cel vechi şi poate trăi omul cel nou. În spatele oricărei atracţii sexuale nenaturale se află un păcat sau păcate care nu sunt sexuale în ele însele. Am scris aceasta de multe ori. Păcatele care le sunt comune celor care se luptă cu homosexualitatea sunt idolatria (închinarea la creatură mai mult decât la Creator), invidia (dorinţa de a poseda acea persoană sau o parte din ea), lipsa de recunoştinţă (lipsa de mulţumire faţă de Dumnezeu pentru ce ţi-a dat), neîncrederea în Dumnezeu (crezând că trebuie să-ţi împlineşti propriile nevoi) şi lista ar putea continua.

Pentru unii, modul de a descoperi păcatul ascuns presupune consiliere creştină. Pentru fiecare, implică trăirea vieţii creştine normale de rugăciune, citirea Scripturii, închinare, slujire şi părtăşie creştină.

La începutul acestui articol am scris că dacă îţi schimbi atracţiile, problema va dispărea. Ceea ce sper este că acum vezi că schimbarea despre care vorbesc este schimbarea care rupe legătura dintre vederea unei persoane atrăgătoare şi apariţia sentimentelor sexuale.

Scopul tău nu este să încetezi să-i găseşti pe bărbaţi atrăgători sau pe femei atrăgătoare. Că o persoană este atrăgătoare fizic poate fi un adevăr obiectiv. Că o persoană poate fi un prieten minunat poate, de asemenea, să fie adevărat. Dar scopul tău nu mai este să transformi sentimentele de atracţie în dorinţă sexuală sau romantică.

Ceea ce am sugerat ajută la împlinirea acestui lucru. Poţi căuta în mod conştient să rupi „obiceiul de legătură”. Amintindu-ţi constant că sexul nu va împlini cele mai profunde nevoi ale tale şi găsind căi legitime de împlinire a nevoilor, desexualizezi nevoile. În sfârşit, prin viaţa creştină normală vei îndepărta obstacolele păcatului şi zdrobirii, care îţi blochează calea către relaţii sănătoase şi naturale, cu bărbaţi şi femei.

Fiindcă am petrecut mai mult de jumătate din viaţă alimentând atracţiile faţă de persoanele de acelaşi sex, poate că nu voi fi niciodată în stare să mă uit la bărbaţi în felul în care o fac cei mai mulţi bărbaţi. Poate că voi avea mereu o apreciere exagerată a frumuseţii şi forţei masculine. Dar atracţia nu se mai transformă în dorinţă sau în sentimente sexuale. Aceasta a fost o parte importantă a vindecării mele. Poate fi la fel şi pentru tine.

[Alan Medinger, A Realistic Approach to Attractions. Copyright © 2002 Alan Medinger. Tradus şi publicat cu permisiune.]