de Jimmy Hinton
Întrebare: Cum să luăm măsuri, ca biserică sau ca indivizi, pentru a ne proteja copiii fără să devenim paranoici?
Jimmy Hinton cu mama lui, Clara Hinton
Răspuns: Paranoia este înrădăcinată în absența informației și este contraproductivă pentru protejarea cuiva. Din câte știu eu, după exercițiile de evacuare în caz de incendiu elevii nu tremură pe scaune și nu privesc pe fereastră la fiecare treizeci de secunde, întrebându-se dacă o să izbucnească un incendiu. De ce? Deoarece incendiile au fost studiate nenumărate ore în fiecare scenariu posibil și, drept rezultat, experții în siguranță au venit cu exerciții de evacuare excelente și prezintă informațiile într-un mod rezonabil. Deoarece majoritatea oamenilor cunosc atât de puține despre modul în care operează delincvenții sexuali și din cauză că se dau atât de multe informații eronate despre abuzatori, avem o cultură impregnată de teamă și paranoia. Noi, la Church Protect, ne mândrim că oferim informații de încredere, pentru a-i ajuta pe oameni să le aplice ușor, în mod practic, pentru a ne proteja cu ușurință căminele, bisericile și locurile de muncă.
Întrebare: Este abuzul sexual al copilului realmente atât de răspândit cum spun oamenii sau cifrele sunt exagerate?
Răspuns: Numai în Statele Unite există un număr estimat de 42 de milioane de supraviețuitori ai abuzului sexual al copilului. Cifrele moderate spun că 1 din 4 fete și 1 din 7-9 băieți sunt abuzați sexual. Eu sunt un adept al statisticilor. De aceea îmi place să știu că statisticile sunt precise, deoarece nu este nimic mai iritant decât cifrele falsificate. Totuși, din păcate, experiența mi-a arătat că astfel de cifre s-ar putea să fie de fapt puțin mai mici decât în realitate. În ultimii câțiva ani am vorbit cu sute și sute de supraviețuitori ai abuzului sexual al copilului. Ne-am consultat cu numeroase biserici care au cazuri de abuz sexual al copilului. În fiecare rând de scaune de la biserică se află supraviețuitori ai abuzului sexual al copilului. Ei sunt cei care suferă în tăcere. Trebuie să-i protejăm mai bine pe cei nevinovați, recunoscând răul și vindecându-i pe cei răniți.
Întrebare: Biserica noastră se împotrivește discuțiilor despre abuzul sexual al copilului și nu vrea să avem un seminar de training. În această situație, cum am putea totuși să ne protejăm copiii?
Răspuns: Să fiu sincer, bisericile care se împotrivesc discuțiilor despre abuz sunt cele în care migrează prădătorii. Există pași simpli care se pot face pentru protejarea copiilor, dar din experiență știu că bisericile care refuză să vorbească despre abuz oricum nu vor urma acei pași simpli. Totuși, părinții au o mare putere pentru a-și proteja copii, fie că biserica îi ajută în demersul lor, fie că nu. Lucrurile de bază pe care le pot face părinții este să stabilească granițe clare pentru copiii lor. Nu le permiteți copiilor voștri să stea în poala altor adulți, dacă nu sunt rude de sânge (nu spun că rudele de sânge nu pot fi abuzatori, ci doar că cei care nu sunt rude nu au niciun temei să așeze copii în poala lor). Nu le permiteți copiilor voștri să fie singuri cu alți adulți pentru niciun motiv. Nu există niciun motiv pentru așa ceva. Nu le permiteți copiilor voștri să petreacă noaptea în locuința unui adult. Oricât de ciudat sună, văd în mod obișnuit părinți care își trimit cu bucurie copiii să doarmă în alte cămine – nu cu alți copii, ci cu bărbați adulți! Dacă un bărbat de la biserică cere să vină copiii la el acasă pentru a se juca, alarma ar trebui să vi se declanșeze în minte. Cea mai bună metodă empirică este: „Nu fă asta!”
[Jimmy Hinton, Q & A About Protecting Children from Sexual Abuse. Copyright © 2016 Jimmy Hinton. Jimmy poate fi contactat telefonic la numărul: (01)814.445.5569, prin e-mail la adresa: jimmyhinton79@gmail.com sau pe site-ul www.jimmyhinton.org.]
