Am douăzeci şi şapte de ani şi am dus o viaţă de homosexual pasiv. Cei care au avut relaţii homosexuale ştiu ce înseamnă. Nu mai ţin minte când mi-au apărut atracţiile, dar viaţa de homosexual am început-o din curiozitate, cu un an în urmă. De fapt, sunt atras sexual şi de femei, dar acum nu mai bag în seamă acest lucru, pentru că nu vreau să mai păcătuiesc.

L-am cunoscut pe prietenul meu pe stradă. Până să ne întâlnim prima oară, am vorbit trei luni la telefon. Relaţia noastră a durat şapte luni. La un moment dat am fost tentat să încerc sexul în trei. L-am sunat şi i-am spus, dar el m-a refuzat, susţinând că nu mai vrea să facă aşa ceva, pentru că şi-a găsit o prietenă şi vrea să lase trecutul în urmă. Mi-a zis să-mi revin şi eu la normal, fiindcă doar ne amăgim având astfel de relaţii care nu sunt plăcute lui Dumnezeu. Deşi ţineam la el, nu prea am suferit. Între timp, am mai încercat o relaţie homosexuală, dar am renunţat când am descoperit că tipul vroia să mă fure, ceea ce m-a dezgustat.

Mă mustra şi conştiinţa, mai ales că eram credincios, şi am hotărât să mă las definitiv de astfel de prostii inutile, care nu fac decât să amăgească oamenii. Şi pentru ce? Toate sunt trecătoare, nimic nu ţine la infinit şi, până la urmă, vom da seamă în faţa lui Dumnezeu pentru toate. Cât despre mine, sunt păcătos, dar nădăjduiesc că Dumnezeu mă va mântui.

DUPĂ UN TIMP

Sunt deja câteva luni de când am intrat la mănăstire şi mă simt atât de bine! Am venit aici ca să am linişte, fiindcă lumea e rea. Acum numai şi gândul la homosexualitate mă umple de scârbă. Ce-a fost a fost şi nu va mai fi. Cristos m-a curăţit. Trăiesc pentru El.