„Frank” s-a născut în partea de sud a oraşului Chicago şi a crescut în Indiana, fiind unul dintre cei trei băieţi ai unei familii dominate de un alcoolic furios. Tatăl lui Frank bea mult şi rareori lucra. În schimb, îşi obliga fiii să lucreze ca să-i susţină obiceiul de a bea.

Dacă băieţii nu făceau destui bani, tatăl îi bătea. Odată, tatăl lui l-a bătut atât de rău, încât nu a putut merge la şcoală două săptămâni. Altădată, Frank făcuse cu câţiva dolari mai puţin la sfârşitul zilei. Îngrozit de ceea ce avea să-i facă tatăl lui, s-a lovit cu pumnul în faţă de câteva ori în drum spre casă, ca să aibă nasul însângerat şi ochiul vânăt, şi a pretins că un alt copil l-a lovit când i-a furat banii. Nu a contat. Tatăl lui doar l-a bătut mai rău din cauză că nu păstrase banii.

Când avea douăzeci ani, Frank bea în exces. Se lupta cu sentimente intense de ruşine, lipsă de valoare şi ură de sine. Urâse cât de mult bea tatăl lui şi cum îşi abuza copiii. Acum Frank bea el însuşi şi, cu toate că se dispreţuia pentru asta, nimic altceva nu părea să îi umple golul interior pentru mult timp.

La vârsta de douăzeci şi cinci de ani, Frank s-a mutat înapoi în Chicago şi a început să se prostitueze pe străzi. Îşi petrecea zilele cerşind cu agresivitate în faţa magazinelor de băutură, serile, prostituându-se, iar nopţile, dormind în spatele unui restaurant Burger King părăsit.

În acea perioadă totuşi, Frank a continuat să ceară o mână de ajutor. A intrat într-un program pentru dependenţa de droguri şi în clinici de dezintoxicare. A mers la dezintoxicare de cel puţin douăzeci de ori. Mult timp a fost cunoscut ca un obişnuit al câtorva agenţii de asistenţă socială şi al programelor de reabilitare. Temporar nu mai bea şi găsea o slujbă, totuşi o dificultate sau un obstacol apărea pe neaşteptate, iar Frank devenea frustrat şi renunţa, întorcându-se la băutură, la prostituţie şi la dormitul în spatele restaurantelor părăsite.

În septembrie anul trecut, Frank a început un nou ciclu de abstinenţă de la băutură. A urmat un program de reabilitare din droguri, iar apoi a intrat într-o instituţie de reeducare aflată în partea de nord a oraşului Chicago. A început să lucreze ca vânzător la un magazin de îmbrăcăminte. Apoi şi-a vizitat familia pentru un weekend şi a recăzut. Două zile mai târziu a venit la Emmaus, complet beat, dar spunând personalului care l-a întâmpinat la poartă că realizează că a dat de necaz, şi a fost îndrumat din nou către centrul de reabilitare. „De data asta chiar sunt serios”, ne-a spus. Spre plăcuta noastră surpriză, aşa a fost.

Au trecut câteva luni de la acea întâlnire, iar Frank se descurcă incredibil de bine. Se află din nou în centrul de reabilitare şi lucrează în mod regulat, de data aceasta ca transportator de bunuri. A căutat de lucru timp îndelungat, trecând prin săptămâni de descurajare, înainte de a găsi slujba. Economia nu este blândă cu nimeni în zilele noastre, în special cu bărbaţii care au în urma lor recidive multiple, dar Dumnezeu este îndurător. Un fost angajator a decis să-i dea lui Frank o a doua şansă, iar Frank a devenit rapid cel mai bun şi mai de nădejde angajat al lui.

Îl vedem rar pe Frank în prezent. La alţi bărbaţi asta ne-ar face să ne îngrijorăm, dar în ceea ce îl priveşte pe Frank, este un lucru bun.

[The Courage to Get Up Again. Extras din newsletter-ul Distant Country, iunie 2011. Copyright © 2011 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]