Archive for Transsexualitate

Este travestismul compatibil cu creștinismul?

Este travestismul compatibil cu creștinismul?

Ceea ce constituie îmbrăcăminte potrivită de gen variază de la cultură la cultură. Travestismul este acceptabil în culturi precum societatea samoană [din sudul Pacificului, n. trad.] și în anumite secte din India. Indienii nativi din America care se travesteau erau priviți ca un fel de oameni sfinți.

Trecerea timpului și schimbarea modei, de asemenea, decid îmbrăcămintea potrivită. În societatea occidentală, ceea ce este posibil să nu fi fost considerat drept îmbrăcăminte de gen potrivită cu treizeci sau patruzeci de ani în urmă a devenit acceptabil în zilele noastre. Purtarea de pantaloni de către femei într-o zonă cu climă rece poate fi ceva obișnuit, dar poate fi inconfortabil și nepotrivit într-o zonă cu climă foarte caldă. Un scoțian care poartă fustă scoțiană nu este un travestit.

Purtarea de îmbrăcăminte care aparține sexului opus este interzisă în Vechiul Testament: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti, căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22:5) Prin urmare, Deuteronom 22:5 se aplică și creștinului Noului Testament din secolul 21?

Interzicerea travestismului se află într-o listă de numeroase instrucțiuni amestecate, date lui Moise de către Dumnezeu. Aflându-se printre instrucțiuni precum: construiește un parapet pe casele cu acoperiș drept, fă-ți ciucuri la mantie și nu ara cu un bou și un măgar înjugați împreună – multe dintre ele, în mod clar, nemaiaplicându-se în societatea de astăzi. Prin urmare, unii conchid că nici Deuteronom 22:5 nu se aplică unui creștin din zilele noastre. Într-adevăr, unii raționează că, prin harul pe care îl avem prin moartea lui Isus pe cruce, travestismul este o activitate permisă pentru creștini.

Nici cuvântul „travestism”, nici travestirea (sau în fond transsexualitatea) nu apar în Noul Testament. Cuvântul „travestism” a fost inițial un termen psihologic inventat abia la începutul secolului 20, pentru a-i descrie pe bărbații care aveau obiceiul de a se travesti. Faptul că interdicția apare în una din primele cărți ale Vechiului Testament evidențiază că travestirea, atât la bărbați, cât și la femei, nu este un fenomen exclusiv al secolului 20.

Cuvântul ebraic „toebah” este cuvântul tradus ca „urâciune” sau „detestabil” în Deuteronom 22:5. El apare în alte pasaje ale Scripturii Vechiului Testament, în mod notabil în Levitic 18:22 și Levitic 20:13. Folosit în context, cuvântul înseamnă „a schimba ce este bun”. De asemenea, înțelesul său conține un puternic element de idolatrie.

Cartea Geneza prezintă planul intenției lui Dumnezeu pentru creație, declarând că această creație a Sa de bărbat și femeie este foarte bună. Este clară din pasaj intenția lui Dumnezeu ca bărbatul și femeia să fie complementari.

Folosirea cuvântului ebraic „toebah” în Deuteronom 22:5 ar indica faptul că orice comportament uman care schimbă intenția lui Dumnezeu pentru creație, fie din neglijență, fie din calcul, este anatema pentru Dumnezeu. Implicația este că pentru evrei, a căror viață era decisă de Vechiul Testament, travestirea trebuia văzută ca un problemă de moralitate. (Se relatează că Însuși Isus S-a referit, în mod paradigmatic, la pasajul despre creație din Geneza 1:27.)

Cartea Romani începe cu o relatare despre starea de răzvrătire a omenirii împotriva lui Dumnezeu. Pentru a accentua gravitatea răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, Pavel repetă de trei ori că „Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28)

Pavel clarifică faptul că, drept consecință a răzvrătirii omului și neascultării lui, va urma comportamentul imoral (păcatul). Imoralitatea sau comportamentul nedrept sunt rezultatul răzvrătirii omenirii împotriva lui Dumnezeu.

Vechiul Testament cuprindea legea civilă, legea ceremonială și legea morală. Noul Testament, prin autoritatea lui Isus, arată că legea civilă și ceremonială sunt înlăturate, în timp ce legea morală este menținută.

Prin urmare, omenirea ca întreg este văzută ca răzvrătită în Noul Testament, la fel ca în Vechiul Testament. (Când Pavel declara în Epistola sa către romani starea omenirii, Noul Testament nu fusese încă scris.)

Afirmația lui Pavel despre natura răzvrătită a omenirii ca întreg este un nivelator. Adică nimeni nu este exclus din incriminarea lui. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23) Numai prin moartea lui Isus pe cruce poate fi omul răscumpărat. Numai astfel, ca o consecință a îndurării lui Dumnezeu, este considerat omul drept.

Creștinii care răspund prin nașterea din nou, sunt implicit de acord să onoreze îndurarea Lui rămânând ascultători de cererile lui Dumnezeu pentru puritate și ascultare de codul sfințeniei Sale.

În prima sa epistolă către biserica din Corint, este clar că Pavel se așteptă ca ei să renunțe la stilurile de viață păcătoase din trecut precum idolatria, adulterul și efeminarea. Comentariile contemporane făcute la această epistolă arată că respectivele cuvinte grecești, traduse în prezent ca homosexualitate, se extind și la comportamente de identificare cu sexul opus, adică la travestism și transsexualitate.

Pavel continuă subliniind că astfel de oameni, dacă nu se pocăiesc, nu vor moșteni Împărăția cerului.

Pavel afirmă în Epistola sa către galateni că: „noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită” (Galateni 3:23), după ce mai înainte declarase că înțelegerea lui venise prin revelație directă de la Isus Cristos.

Autorul Epistolei către evrei, în capitolul 6, ne încurajează să trecem de la adevărurile începătoare ale lui Cristos la înțelegerea luminată și la maturitate. Epistola afimă că este imposibil pentru cei care au primit adevărurile începătoare ale lui Cristos și care căzuseră, neajungând la maturitate, să fie aduși înapoi la pocăință. Prin cădere, autorul afirmă că asemenea oameni Îl supun din nou pe Fiul lui Dumnezeu la ocara publică a crucii.

Prin urmare, trebuie să concluzionăm că un creștin care continuă să poarte îmbrăcăminte pentru sexul opus, pentru a crea iluzia că este un membru al sexului opus rămâne de fapt într-o stare de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și atrage asupra sa pedeapsa pe care o merită. Nu contează dacă o face în ascuns sau cu participarea activă a altora – creștini sau necreștini.

Un răspuns pastoral

Participarea activă la travestire, fie de unul singur, fie în compania altora, va avea ca rezultat o dorință crescută de a da curs travestismului. Travestirea va domina stilul de viață al individului. Pentru creștin, orice comportament care îi domină stilul de viață sau care este probabil să conducă la dominarea stilului său de viață, este idolatrie.

Experiența a arătat că acolo unde pocăința este sinceră, componentul adictiv al travestirii va fi recunoscut de individul interesat.

Pentru ca individul să ajungă la plinătate în Cristos și să învingă orice comportament adictiv, ca prim pas este necesară recunoașterea dependenței sale de Cristos. Astfel de comportamente pot să aibă o asemenea putere asupra sa, încât stabilirea unui regim strict de monitorizare este esențială.

Biserica ar trebui să ofere un mediu suportiv, în timp ce se adresează oricăror probleme nerezolvate care au condus de la bun început la dezvoltarea unui astfel de comportament.

Rugăciunea singură, fără suport activ din partea altora, probabil că nu va avea succes și va avea ca rezultat dezamăgirea. Învingerea acestui gen de comportamente poate fi dureroasă și lentă. Implicarea personală puternică a celui implicat în travestism este esențială.

[Is transvestism compatible with Christianity? Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul www.parakaleo.co.uk.]

Practicarea travestismului

Practicarea travestismului

Travestismul se desfășoară adesea în secret în izolare. Nu este neobișnuit să se desfășoare în spațiul privat al căminului, cu consimțământul soției. Totuși, cele mai multe soții găsesc dificil să facă față și ajung să se simtă profund ofensate.

Creșterea conștienței publice cu privire la travestism a dat naștere unor mici grupuri sociale de travestiți, care se întâlnesc cu regularitate. Astfel de grupuri dezvoltă și încurajează relațiile sociale, inclusiv adoptarea de nume specifice genului opus și îmbrăcarea completă în haine asociate cu sexul opus. Există lanțuri de îmbrăcăminte specializate pentru aprovizionarea persoanele transgender.

Ca orice alt comportament repetat, este posibil ca travestismul să devină adictiv.

Travestiții pot adesea să mențină perioade lungi de abstinență (deseori precedate de debarasarea de toate articolele de îmbrăcăminte pentru femei). Reactivarea poate fi declanșată de stres sau de o criză personală și poate implica, de asemenea, o schimbare a circumstanțelor.

Semnele travestismului care a devenit adictiv includ:

(1) Frecvența și/sau

(2) Dorința chinuitoare de a se travesti.

(3) Lipsa dorinței de a se opri și a cere ajutor (negarea).

(4) Dorința de a-și asuma riscuri pentru a da curs activității de travestire.

(5) Înstrăinarea de prieteni și familie în urmărirea comportamentului de travestire.

(6) Cheltuirea compulsivă a unor sume excesive de bani pe îmbrăcăminte și activități de travestire.

(7) Debarasarea compulsivă de toate articolele de îmbrăcăminte, cu angajamentul (fără succes) de a nu se mai travesti niciodată.

[The practice of transvestism (Acting out). Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul www.parakaleo.co.uk.]

Keith Tiller și Misiunea Parakaleo

Keith Tiller și Misiunea Parakaleo

Keith Tiller

Keith Tiller

Keith Tiller, fondatorul și Directorul Parakaleo, înțelege profund chinul confuziei de gen.

Având din copilărie dorința de a aparține sexului opus, el a început să se travestească în mod curent în adolescență, aceasta devenind o adicție care a dus la eșecul a două căsătorii și la separararea de cei doi copii adulți ai săi.

La mijlocul anilor ’80, a fost tratat prin psihoterapie o perioadă îndelungată de timp ca pacient extern la un spital important de psihiatrie, după care i s-a recomandat să ia serios în considerare operația de schimbare de sex. Nu a fost convins că operația era singura soluție pentru el, deși pe vremea aceea nu cunoștea nicio altă alternativă.

Aceasta până L-a acceptat pe Dumnezeu în viața lui, o decizie cândva de neconceput pentru el, care fusese întotdeauna ostil Evangheliei lui Cristos și vedea creștinismul și pe creștini ca „dușmanul”. Din acel moment, Dumnezeu a început o schimbare lentă și dureroasă în gândirea și valorile lui, ceea ce în final a făcut posibil pentru el să întoarcă spatele existenței de travestit, care îi dominase viața mai mult de un deceniu.

Keith știe, având ca dovadă schimbările din viața sa, că aceasta a avut loc prin dragostea și puterea lui Isus Cristos. A ajuns să realizeze că singura alternativă la confuzia și ambiguitea confuziei de gen este o consimțire dedicată de a-ți lua crucea și a-L urma pe Isus.

Update despre misiune

În decursul lucrării pe care o fac, am primit o largă paletă de întrebări din diferite părți ale Regatului Unit. Mai recent, prin site, numeroase întrebări vin din diferite părți ale lumii, îndeosebi din Statele Unite.

Cel mai mare segment de întrebări vin de obicei de la oameni care fac parte dintr-o anumită formă de conducere într-o biserică, preocupați de cineva cunoscut, care se travestește sau se consideră transsexual. Întrebările se datorează de obicei faptului că ei nu știu cum să răspundă din punct de vedere creștin. La un oarecare timp după aceea, primesc adesea telefon de la un individ care dorește să discute situația sa cu mine. Dacă este posibil, aranjez să îl întâlnesc personal.

Asemenea indivizi simt invariabil o anumită presiune ca să mă contacteze. Ceea ce înseamnă că, de fapt, nu sunt încă convinși că a continua să-și satisfacă dorințele prin această formă de comportament nu este ceea ce ar vrea Domnul de la ei. Interdicția din Deuteronom 22:5 o explică rațional ca nemaifiind relevantă și nu reușesc să vadă altceva în Scripturi care i-ar împiedica să meargă pe drumul pe care au pornit.

Cât pot mai bine, încerc să-mi clarific poziția, fără să îi judec. (Nu sunt sigur că reușesc întotdeauna.) Cu siguranță, mă străduiesc să mențin ușa deschisă pentru un viitor contact. Am văzut destule ca să nu anticipez când va pătrunde Domnul în viața cuiva și când va începe procesul de a-i înmuia inima. Ceea ce se poate de fapt întâmpla după ce individul va fi făcut deja operație de schimbare de sex. Zdrobirea individului într-un asemenea moment este de așa natură, încât am devenit convins că este un domeniu în care numai Domnul poate lucra și că trebuie să fie lăsat să o facă fără piedici.

Un pastor a scris un articol care demonstrează cu brio ce poate face Domnul când I Se îngăduie să lucreze în viața cuiva în acest mod. Oricine este interesat poate citi articolul pe site-ul Parakaleo. Este intitulat Transsexualismul în biserică – Un pastor răspunde.

Ocazional, mă contactează cineva care a decis din convingere că nu trebuie să pășească pe această cale. Sunt încurajat când întâlnesc o asemenea situație. Invariabil, ea este stimulată de o anumită formă de criză în viața individului, precum distrugerea căsătoriei. Circumstanțele sunt adesea tragice. Dar aceasta poate fi începutul unui mod de viață cu totul nou, dacă individul are suficientă voință pentru a se supune voii lui Dumnezeu. Calea pe care o are de urmat va fi aproape sigur dureroasă, fiindcă va fi nevoit să renunțe la alinările false. Dar Isus este maestru în schimbarea vieților.

Vorbind din punct de vedere personal

Fiind australian, am reputația de a avea o personalitate laconică. Pentru a dobândi o asemenea reputație, presupun că există aici un adevăr ascuns. O fi el ascuns, dar nu de Domnul! Finanțele rămân reduse – până în punctul de a mă aduce la disperare, ceea ce îmi afectează cele mai multe domenii din viață. Totuși, aceasta pare să fie parte a abordării pe care o folosește Domnul pentru a îmblânzi această caracteristică australiană din mine. El mi-a mărit credința dincolo de orice mi-aș fi putut imagina. Mi-a spus că vrea să fiu pe deplin dependent de El și să-mi dezvălui inima Lui. Calea pe care m-a pus El să o urmez a fost uneori extrem de dureroasă. Dar gândurile Lui și căile Lui nu sunt căile noastre (Isaia 55:8), slavă Domnului!

Keith Tiller

[Parakaleo Ministry. Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul www.parakaleo.co.uk.]

Întrebări frecvent puse despre travestism sau transsexualitate/transsexualism

Întrebări frecvent puse despre travestism sau transsexualitate/transsexualism

Travestismul
  1. Ce este travestismul sau travestirea?

Purtarea compulsivă de îmbrăcăminte aparținând sexului opus. În principal este o activitate specifică bărbaților. Adesea are ca rezultat excitarea sexuală. Travestiții rămân conștienți de sexul lor biologic și de obicei sunt mulțumiți de el.

  1. Cum diferă travestismul de transsexualitate?

Travestismul și transsexualitatea masculină diferă prin gradul lor. Ambele comportamente sunt parte a unui continuum. Transsexualitatea reprezintă punctul final al continuumului. Transsexualii nu sunt mulțumiți cu sexul lor biologic. Toți transsexualii trec inevitabil printr-o perioadă de travestire.

  1. Identitatea

Travestismul și transsexualitatea sunt amândouă chestiuni de identitate personală. Din punct de vedere clinic, astfel de comportamente sunt considerate tulburări de identitate de gen.

  1. Sunt homosexualitatea și travestismul același lucru?

Nu. Travestismul nu este homosexualitate. (În mod frecvent, transsexualii se disociază puternic de homosexualitate.)

  1. Ce este o drag queen?

Unora dintre homosexuali le place parodierea teatrală a femeilor și sunt cunoscuți ca „drag queen”. Se crede că termenul își are originea în teatrul elisabetan. Pe vremea aceea, femeilor nu li se permitea să joace pe scenă, deci rolurile lor erau jucate de băieți sau de bărbați mici de statură. Costumele pentru femei erau grele și erau târâte [dragged, în limba engleză, n. trad.] pe scenă.

  1. Fetișismul

Excitare sexuală asociată cu un obiet neînsuflețit, precum mănușile sau pantofii.

  1. Cauza travestismului

Nu se poate demonstra că există o cauză biochimică (biologică). Invariabil, travestiții raportează că practica travestirii s-a dezvoltat în frageda copilărie, cu siguranță, înainte de începutul pubertății. Autoritățile din domeniu tind să fie de acord că există o cauză multifactorială – în principal de origine psihologică.

Transsexualitatea/transsexualismul
  1. Ce este un transsexual?

Termenul este folosit pentru a descrie un individ aparent normal din punct de vedere biologic, care are o dorință copleșitoare de a fi identificat ca membru al sexului opus. Tot mai des, astfel de indivizi solicită terapie chimică (hormonală) și să fie operați, pentru a-și modifica corpul în conformitate cu cel aparținând sexului biologic opus. În realitate, este imposibil să se transforme, chimic sau chirurgical, sexul biologic al unei persoane. În mod consecvent, autoritățile medicale afirmă că sexul este determinat de cromozomi.

  1. Ce cauzează transsexualismul?

Nu există cauze genetice sau organice dovedite științific pentru transsexualism. Există numeroase speculații nedemonstrabile și multe mituri nedovedite. Cele mai serioase cercetări medicale disponibile sugerează că este o condiție psihologică.

  1. Ce înseamnă intersex?

Un număr de cazuri medicale rare (1:2000 de nașteri), unde există o anumită ambiguitate sexuală fizică. Aceste cazuri bine cunoscute includ hermafrodismul, sindromul lui Turner și hiperplazia adrenală congenitală. Unele situații intersex este posibil să nu se manifeste până în adolescență. Situațiile intersex au la bază cauze biochimice demonstrabile, confirmate, în mod normal, prin teste de sânge. Stările intersex nu trebuie să fie confundate cu transsexualismul. Diagnosticarea corectă a „transsexualismului” ar trebui să includă un test cromzomial, pentru a elimina posibilitatea unei stări intersex preexistente.

  1. Ce este tulburarea de identitate de gen?

Termenul clinic (sau medical) folosit pentru a-i descrie pe cei care se descriu pe ei înșiși (sau se autoidentifică) drept transsexuali. Termenul „transsexualism” este impropriu. Termenul clinic este mai precis, deoarece pune accentul pe identitatea autopercepută a persoanei. Este o afirmație falsă, deși populară, că acum s-a „dovedit” că transsexualismul (tulburarea de identitate de gen) există ca o consecință a unei anormalități în creier sau poate ca o consecință a unui dezechilibru hormonal anterior nașterii. Cu toate că s-au făcut câteva studii pe creiere de transsexuali decedați, astfel de studii sunt limitate ca scop și departe de a fi concluzive. Teoriile despre dezechilibrul hormonal prenatal sunt speculative. Numărul de studii științifice ale transsexualismului sunt limitate. Cercetările făcute indică, în mod covârșitor, o cauzare multifactorială și, în principal, psihologică în origine. Dovezile din psihiatrie indică faptul că ambiguitatea de gen răspunde pozitiv la terapii, fără a se recurge la chirurgie. Prin urmare, transsexualismul continuă să fie privit de autoritățile medicale în primul rând ca o problemă de identitate personală, deși nu există un consens cu privire la tratamentul potrivit pentru starea respectivă.

  1. Transsexualismul este homosexualitate?

Nu. Homosexualismul este atracția fizică și/sau emoțională față de persoane de același sex, inclusiv dorința de a da curs atracției respective. Homosexualii sunt, în mod normal, mulțumiți de sexul lor biologic. Rareori au o dorință puternică de a-și schimba sexul.

  1. Bisexualismul este același lucru cu transsexualismul?

Nu.

  1. Copiii se află într-o situație de risc?

Nu, persoanele transgender nu sunt pedofili.

  1. Ce este operația de schimbare de sex?

Un număr de operații chirurgicale care au ca scop modificarea corpului unei persoane în conformitate cu cel aparținând sexului biologic opus. De obicei, operația are loc în mod obișnuit simultan cu terapiile chimice (hormonale), care redistribuie grăsimea în corp, modifică textura pielii sau reduc părul de pe corp. Cantitatea de operații sau terapii chimice asumate variază în funcție de individ. Se estimează că 50% dintre transsexuali nu recurg efectiv la operația de schimbare de sex.

  1. Cât costă operația?

Prețul variază în funcție de cantitatea de intervenții chirurgicale. Cel puțin 7000 de lire sterline.

  1. Ce se întâmplă dacă persoana se răzgândește după operație?

Într-adevăr, transsexualii postoperativi recunosc din când în când că operația a fost o greșeală sau că a fost prost efectuată. Este imposibil să se înlocuiască satisfăcător organele genitale îndepărtate. Cu anumite limite, operația reparativă este disponibilă, la un cost considerabil.

  1. Consilierea înainte de operație este disponibilă?

Este, dar candidații sunt tot mai mult trimiși rapid la operație efectiv imediat ce fac cerere, cu o consiliere minimală sau fără nicio consiliere. Liniile directoare existente recomandă cel puțin doi ani de trai în rolul de gen dorit. Ele sunt frecvent ignorate. Diagnosticarea și aprovizionarea cu hormoni sunt acum disponibile pretutindeni pe internet.

  1. Persoanele transsexuale se căsătoresc și au familii?

Mulți transsexuali sunt sau au fost căsătoriți. Mulți sunt tați sau mame. Puține căsătorii supraviețuiesc transsexualismului. De obicei părinții transsexuali rămân înstrăinați de copiii lor.

  1. Dar travestismul (travestirea)?

Travestismul se referă la purtarea de îmbrăcăminte aparținând sexului opus, în principal de către bărbați, adesea având ca rezultat excitarea sexuală. Travestiții rămân conștienți și mulțumiți de sexul lor biologic. Totuși, toți transsexualii trec inevitabil printr-o fază (adesea prelungită) de travestire.

  1. Câți transsexuali există în comunitate?

Se estimează că există mai mult de 5000 de transsexuali postoperativi în Marea Britanie. Aceste estimări nu sunt demne de încredere.

  1. Transsexualii postoperativi trăiesc o viață împlinită?

Unii, aparent da. Mulți totuși nu, rămânând dependenți de diferite forme de suport.

  1. Transsexualilor ar trebui să li se permită să se căsătorescă?

Un transsexual bărbat-către-femeie se poate căsători legal cu un transsexual femeie-către-bărbat. Deoarece nici operația, nici hormonii nu schimbă sexul biologic al persoanei, un transsexual rămâne în sexul său dat (de la naștere). În esență, o „căsătorie” care ar implica un transsexual bărbat-către-femeie și un bărbat biologic ar o fi relație între persoane de același sex. În prezent este ilegal, dar s-a propus o schimbare a legii.

  1. Cum ar trebui să răspundă creștinii la transsexualism?

Transsexualismul este o stare complexă, care nu este ușor de înțeles, în special de către cei care sunt mulțumiți cu identitatea lor de gen. Creștinii ar trebui să răspundă, pe cât posibil, cu compasiune și înțelegere. Totuși, transsexualismul este o stare autodeterminată. Este ceva unic faptul că pacientul își pune propriul diagnosic – medicul doar îl confirmă. Determinarea genetică este improbabil să fie vreodată demonstrată științific. Dovezile sugerează că ambiguitatea de gen aflată la baza transsexualismului și conflictul interior pot fi lente și dureroase. Există probabilitatea ca ele să fie rezolvate cu o dedicare și o hotărâre puternice. Creștinii ar trebui să fie dornici să îi sprijine, în orice mod posibil, pe cei care se luptă cu transsexualitatea, pentru ca să-și accepte adevăratul sex pe care îl au din naștere.

  1. Nu ar trebui creștinii doar să-i accepte pe oameni așa cum aleg ei să fie?

Toți trăim într-o lume căzută și adesea nu reușim să împlinim standardele lui Dumnezeu. Cu toate acestea, intenția creației a lui Dumnezeu pentru umanitate este clarificată din primele capitole ale cărții Geneza. Intenția Sa este confirmată în întreg Vechiul și Noul Testament. Însuși Isus S-a referit, în mod paradigmatic, la istorisirea creației din Geneza. Creștinii care au parte de o naștere din nou scripturală ar trebui să se aștepte ca plinătatea personală să rezulte din dedicarea de a fi pe deplin ascultători de Cristos, inclusiv în ceea ce privește orice ambiguitate în identitate. Creștinii ar trebui să se aștepte ca transformarea prin lucrarea Duhului Sfânt să aibă loc în viața oricui, având ca rezultat o viață ca a lui Cristos.

[Frequently asked questions about: Transvestism, or Transsexuality/Transsexualism. Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul www.parakaleo.co.uk. Acest ghid a fost pregătit de Parakaleo Ministry în cooperare cu Alianța Evanghelică.]

Tipuri de dezorientare sexuală: transsexualitatea

de Scott Lively

Pastorul Scott Lively

Scott Lively

Mişcarea „gay-lor” se promovează ea însăşi drept o coaliţie a „minorităţilor sexuale”: a lesbienelor, „gay-lor”, bisexualilor şi transgender (LGBT). „Transgender” sunt o categorie care îi include pe toţi oamenii care caută sa-şi schimbe aparenţa fizică cu care s-au născut cu cea a sexului opus. De asemenea, ea îi include şi pe travestiţi, care îşi limitează alterarea sexului doar la îmbrăcăminte şi cosmetică, şi pe transsexuali, care şi-au schimbat aparenţa fizică cu cea a sexului opus prin intervenţie chirurgicală.

Într-o zi, în timp ce mă gândeam la relaţia dintre homosexualitate şi transgender, mi-am amintit Geneza 1:27, în care Dumnezeu explică că El a creat toate fiinţele umane după chipul Său, bărbat şi femeie („după chipul Său” înseamnă ambele jumătăţi luate împreună). Deseori am predicat pe acest subiect: că El nu ne-a creat doar ca două sexuri diferite, bărbat şi femeie, dar că fiecare din noi, indiferent de sexul fizic, tinde să aibă o balanţă de calităţi masculine şi feminine. Înşuşi Isus a exemplificat acest principiu în lucrarea Sa pe pământ: pe de o parte comparându-Se cu o „cloşcă”, dorind să protejeze Ierusalimul sub aripile Sale (Matei 23:37), şi pe de altă parte izgonind cu putere pe schimbătorii de bani din Templu cu un bici pe care Şi l-a făcut cu propriile mâini (Ioan 2:15).

Din punct de vedere natural, bărbaţii tind să aibă mai multe calităţi masculine – de exemplu: orientarea spre o ţintă, agresivitate, asumarea riscului, iar femeile tind să aibă mai multe calităţi feminine – orientarea spre relaţii, educarea şi gândul oferirii siguranţei, dar fiecare din noi are câte ceva din ambele. Anume, această balanţă care permite bărbaţilor şi femeilor să înţeleagă şi să se aprecieze unul pe celălalt şi să coopereze în viaţa de familie şi în educarea copiilor.

Eşecul societăţii în înţelegerea şi respectarea acestui principiu a fost sursa unor numeroase probleme, cum ar fi atunci când bărbaţii îşi dispreţuiesc calităţile lor feminine moderate în favoarea unui „machismo” ultra-masculin distructiv sau alte devaluări ale femeilor şi feminităţii. Gândiţi-vă la China modernă, unde avortarea intenţionată a fetiţelor a creat un dezechilibru de gen cu 30 de milioane de băieţi mai mulţi, care vor fi fără soţii. Dispreţuirea femeilor este în mod clar împotriva standardului biblic, deşi mulţi creştini s-au ţinut de el de-a lungul secolelor.

În SUA vina pentru apariţia unui feminism secular militant poate fi adusă unei generaţii anterioare a bărbaţilor americani care au abuzat de autoritatea lor masculină şi au maltratat femeile, considerându-le inferioare. Feminismul secular, care a apărut drept răspuns faţă de eşecul masculin, este la fel de distructiv pentru sănătatea societăţii (dar acesta este subiectul unei alte cărţi).

Poziţia biblică este clară: bărbaţii şi femeile sunt egali ca valoare, dar diferiţi în funcţionalitatea lor (Galateni 3:28, Efeseni 5). Acest principiu este esenţa heterosexualităţii: o balanţă a formelor şi calităţilor complimentare moştenite în dualitatea noastră masculină/feminină. Acest principiu aproape se aseamănă cu cel taoist (probabil un indiciu al caracterului său universal), dar este unul ferm biblic. Bărbaţii şi femeile sunt creaţi să se potrivească împreună în toate sensurile cuvântului.

Pornind de la acest punct de vedere, am înţeles că devine posibilă o înţelegere complet nouă a dezorientării homosexuale şi transgender. Ambele sunt rezultatul unui dezechilibru de gen şi pot fi reprezentate pe o scară care măsoară gradul de dezechilibru.

Scara balanţei genului

Haideţi să ne imaginăm o scară din şapte puncte în care centrul reprezintă manifestarea normă a genului, iar capetele reprezintă extremele dezechilibrului masculin şi feminin. Norma genului (NG) este starea care se apropie de o balanţă uniformă a masculinităţii şi feminităţii – nu o balanţă uniformă perfectă, care s-ar putea ridica la cea androgină, dar un dezechilibru suficient, care îl face pe un bărbat obişnuit să fie mai masculin decât o femeie obişnuită şi vice versa.

Masculinitate extremă———————(NG)———————Feminitate extremă

Norma genului în sine conţine o gamă a unui dezechilibru uşor. Noi toţi cunoaştem bărbaţi sau femei care sunt mai masculini sau mai feminini decât cei mai mulţi. Ceea ce îi face normali, în ciuda nivelului de dezechilibru mărit în comparaţie cu media, este că ei funcţionează potrivit cu designul lor heterosexual. Ei sunt atraşi de sexul opus şi, de fapt, deseori îşi aleg partenerul de căsătorie cu un grad de dezechilibru opus cu cel propriu (de exemplu, o femeie foarte feminină se căsătoreşte cu un bărbat foarte masculin).

Din motive diverse, incluzând şi pe cele enumerate în paragrafele anterioare, o persoană poate suferi un dezechilibru de gen destul de sever pentru a dăuna simţului său de identitate a genului. Cu cât acest dezechilibru este mai pronunţat, cu atât această persoană va fi afectată psihologic mai mult. Această porţiune a unui dezechilibru de gen nesănătos cuprinde toate acele aşa-numite minorităţi sexuale, care pot fi plasate pe scară în baza gradului de dezechilibru de gen pe care o reprezintă. De exemplu, cel mai sever dezechilibru de gen în bărbaţii efeminaţi este reprezentat în categoria pe care noi o numim transsexuali.

Transsexuali bărbaţi: Bărbaţi cu un dezechilibru spre feminitate extremă

Masculinitate extremă———————–(NG)———————–Feminitate extremă

Transsexual bărbat-spre-femeie (BAT)

Ce defineşte un transsexual bărbat-spre-femeie (efeminat)? O respingere completă a identităţii masculine. Identificarea cu partea feminină este atât de completă, încât bărbatul o să plătească un chirurg care o să-i înlăture penisul, îl va înlocui cu un vagin artificial şi îi va potrivi şi nişte sâni implantaţi: acesta este un transsexual bărbat-spre-femeie (TBF). Această persoană (care întotdeauna va rămâne genetic un bărbat) se aşează pe scara dezechilibrului la cea mai îndepărtată extremă feminină. El a refuzat masculinitatea complet şi tot ceea ce o reprezintă.

Femei transsexuali: Femei cu un dezechilibru spre extrema masculină

Masculinitate extremă———————–(NG)———————–Feminitate extremă

Transsexual femeie-spre-bărbat (TFB)

Ce defineşte un transsexual femeie-spre-bărbat? Exact procesul invers al bărbatului transsexual.

Traducerea: Rodica Filat

Sursa: moldovacrestina.md

Băiat sau fată? Cum vede Dumnezeu transgeneritatea?

Majoritatea copiilor îmbrățișează în mod natural rolurile specifice sexului cu care s-au născut. Dar ce faci dacă copilul tău, chiar de la o vârstă fragedă, arată interes doar pentru lucruri specifice sexului opus? Chiar mai mult, ce faci dacă vrea să FIE o persoană de sex opus? Dar dacă vrea să manifeste aceste caracteristici în locuri publice, precum școala? I-ai permite? Și cum vede Dumnezeu problema transgenerității?

Anul trecut, Asociația Americană de Psihiatrie a eliminat „tulburarea de identitate de gen” din categoria afecțiunilor mintale. Unii experți previzionează că viziunea cu privire la gen va evolua într-o manieră similară celei cu privire la orientarea sexuală, din moment ce homosexualitatea a fost eliminată și ea din lista bolilor mintale cu patru decenii în urmă, în 1973, scrie Associated Press.

Astăzi, spectrul genurilor include la nivel oficial transgenii, care se percep pe ei înșiși ca având o identitate de gen diferită de sexul său biologic (de exemplu, sexul la naștere poate să fie masculin, iar identitatea de gen să fie feminină sau chiar o combinație între feminin și masculin). Unele persoane transgen merg până acolo încât își fac operație de schimbare de sex devenind transsexuali, în încercarea de a genera compatibilitate între identitatea de gen (sau sexul psihologic) și sexul biologic.

Problemele copiilor transgeni în mediul școlar

Deși numărul acestora este relativ mic, școlile sunt nevoite să găsească soluții practice pentru integrarea lor. Ce baie folosesc? Unde se schimbă pentru ora de sport? Dacă profesorii sau elevii nu vor să folosească pronumele „el” sau „ea” sau un nume pe care copilul îl preferă? Cum să-i ferești de tachinarea copiilor, care-i hărțuiesc cu porecle și cu întrebarea: „Ești băiat sau fată?”

Coy Mathis, băiețel transgen la 6 ani

Coy Mathis, băiețel transgen la 6 ani

Asemenea situații sunt întotdeauna complicate și dureroase. În statul California, o nouă lege cere școlilor să asigure elevilor transgen drepturi egale și „acces complet la programul școlar și la facilități”, precum toalete neutre din perspectiva genului și chiar săli separate pentru schimbatul hainelor înaintea orelor de sport.

Totuși, nici aceasta nu se dovedește a fi o soluție practică, având în vedere că părinții lui Coy Mathis, un băiețel de șase ani care se identifică drept fată, a dat recent în judecată școala din Colorado la care merge copilul lor pentru însăși decizia de a-i interzice să mai folosească baia fetelor, sub motivul că această hotărâre demonstrează că „fiica lor transgen” nu este de fapt cu adevărat acceptată în școală, scrie CNN.

Educația copiilor transgeni – o perspectivă creștină

Cum pot părinții să-i ajute cu adevărat pe copiii care manifestă confuzie în ce privește identitatea de gen?

Activiștii mișcării de emancipare a persoanelor transgen afirmă că persoanele transgen se nasc în felul acesta, iar religia e folosită în mod nedrept pentru a persecuta aceste persoane nevinovate. „Religia a fost folosită în istorie pentru a discrimina diferite grupuri de persoane, justificând sclavia, negând femeilor dreptul la vot și persecutând minoritățile religioase”, afirmă Jimmy Creech, director executiv al organizației Faith in America. „Astăzi este folosită pentru a persecuta lesbienele, homosexualii, bisexualii și persoanele transgen.” […] „Scriptura nu abordează problema transgenității”, adaugă Chreech.

Pe de altă parte, creștinii conservatori afirmă că Biblia vorbește împotriva acestui fenomen, prin faptul că Dumnezeu a creat un bărbat și o femeie pe care i-a numit ca atare (Geneza 1:27), subliniind că ceea ce crease era „foarte bun” (versetul 31) și a interzis împrumutarea de elemente ale sexului opus (Deuteronom 22:5).

În plus, problema transgenității se află în profundă contradicție cu teologia creștină, care învață că singura exprimare a sexualității umane aprobată de Dumnezeu e între un bărbat și o femeie care sunt căsătoriți. „Impulsurile transgene pot fi puternice, dar ele nu se potrivesc cu etica sexuală creștină”, afirmă Warren Throckmorton, profesor asociat de psihologie la Grove City College din Pennsylvania. „Dorințele trebuie aduse în conformitate cu învățăturile biblice, chiar dacă acest lucru creează inconveniente și produce tulburare”, conchide el.

Sursa: semneletimpului.ro

1 2 3 7