Archive for Transsexualitate

Este travestismul compatibil cu creștinismul?

Ceea ce constituie îmbrăcăminte potrivită de gen variază de la cultură la cultură. Travestismul este acceptabil în culturi precum societatea samoană [din sudul Pacificului, n. trad.] și în anumite secte din India. Indienii nativi din America care se travesteau erau priviți ca un fel de oameni sfinți.

Trecerea timpului și schimbarea modei, de asemenea, decid îmbrăcămintea potrivită. În societatea occidentală, ceea ce este posibil să nu fi fost considerat drept îmbrăcăminte de gen potrivită cu treizeci sau patruzeci de ani în urmă a devenit acceptabil în zilele noastre. Purtarea de pantaloni de către femei într-o zonă cu climă rece poate fi ceva obișnuit, dar poate fi inconfortabil și nepotrivit într-o zonă cu climă foarte caldă. Un scoțian care poartă fustă scoțiană nu este un travestit.

Purtarea de îmbrăcăminte care aparține sexului opus este interzisă în Vechiul Testament: „Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti, căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22:5) Prin urmare, Deuteronom 22:5 se aplică și creștinului Noului Testament din secolul 21?

Interzicerea travestismului se află într-o listă de numeroase instrucțiuni amestecate, date lui Moise de către Dumnezeu. Aflându-se printre instrucțiuni precum: construiește un parapet pe casele cu acoperiș drept, fă-ți ciucuri la mantie și nu ara cu un bou și un măgar înjugați împreună – multe dintre ele, în mod clar, nemaiaplicându-se în societatea de astăzi. Prin urmare, unii conchid că nici Deuteronom 22:5 nu se aplică unui creștin din zilele noastre. Într-adevăr, unii raționează că, prin harul pe care îl avem prin moartea lui Isus pe cruce, travestismul este o activitate permisă pentru creștini.

Nici cuvântul „travestism”, nici travestirea (sau în fond transsexualitatea) nu apar în Noul Testament. Cuvântul „travestism” a fost inițial un termen psihologic inventat abia la începutul secolului 20, pentru a-i descrie pe bărbații care aveau obiceiul de a se travesti. Faptul că interdicția apare în una din primele cărți ale Vechiului Testament evidențiază că travestirea, atât la bărbați, cât și la femei, nu este un fenomen exclusiv al secolului 20.

Cuvântul ebraic „toebah” este cuvântul tradus ca „urâciune” sau „detestabil” în Deuteronom 22:5. El apare în alte pasaje ale Scripturii Vechiului Testament, în mod notabil în Levitic 18:22 și Levitic 20:13. Folosit în context, cuvântul înseamnă „a schimba ce este bun”. De asemenea, înțelesul său conține un puternic element de idolatrie.

Cartea Geneza prezintă planul intenției lui Dumnezeu pentru creație, declarând că această creație a Sa de bărbat și femeie este foarte bună. Este clară din pasaj intenția lui Dumnezeu ca bărbatul și femeia să fie complementari.

Folosirea cuvântului ebraic „toebah” în Deuteronom 22:5 ar indica faptul că orice comportament uman care schimbă intenția lui Dumnezeu pentru creație, fie din neglijență, fie din calcul, este anatema pentru Dumnezeu. Implicația este că pentru evrei, a căror viață era decisă de Vechiul Testament, travestirea trebuia văzută ca un problemă de moralitate. (Se relatează că Însuși Isus S-a referit, în mod paradigmatic, la pasajul despre creație din Geneza 1:27.)

Cartea Romani începe cu o relatare despre starea de răzvrătire a omenirii împotriva lui Dumnezeu. Pentru a accentua gravitatea răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, Pavel repetă de trei ori că „Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” (Romani 1:28)

Pavel clarifică faptul că, drept consecință a răzvrătirii omului și neascultării lui, va urma comportamentul imoral (păcatul). Imoralitatea sau comportamentul nedrept sunt rezultatul răzvrătirii omenirii împotriva lui Dumnezeu.

Vechiul Testament cuprindea legea civilă, legea ceremonială și legea morală. Noul Testament, prin autoritatea lui Isus, arată că legea civilă și ceremonială sunt înlăturate, în timp ce legea morală este menținută.

Prin urmare, omenirea ca întreg este văzută ca răzvrătită în Noul Testament, la fel ca în Vechiul Testament. (Când Pavel declara în Epistola sa către romani starea omenirii, Noul Testament nu fusese încă scris.)

Afirmația lui Pavel despre natura răzvrătită a omenirii ca întreg este un nivelator. Adică nimeni nu este exclus din incriminarea lui. „Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu.” (Romani 3:23) Numai prin moartea lui Isus pe cruce poate fi omul răscumpărat. Numai astfel, ca o consecință a îndurării lui Dumnezeu, este considerat omul drept.

Creștinii care răspund prin nașterea din nou, sunt implicit de acord să onoreze îndurarea Lui rămânând ascultători de cererile lui Dumnezeu pentru puritate și ascultare de codul sfințeniei Sale.

În prima sa epistolă către biserica din Corint, este clar că Pavel se așteptă ca ei să renunțe la stilurile de viață păcătoase din trecut precum idolatria, adulterul și efeminarea. Comentariile contemporane făcute la această epistolă arată că respectivele cuvinte grecești, traduse în prezent ca homosexualitate, se extind și la comportamente de identificare cu sexul opus, adică la travestism și transsexualitate.

Pavel continuă subliniind că astfel de oameni, dacă nu se pocăiesc, nu vor moșteni Împărăția cerului.

Pavel afirmă în Epistola sa către galateni că: „noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită” (Galateni 3:23), după ce mai înainte declarase că înțelegerea lui venise prin revelație directă de la Isus Cristos.

Autorul Epistolei către evrei, în capitolul 6, ne încurajează să trecem de la adevărurile începătoare ale lui Cristos la înțelegerea luminată și la maturitate. Epistola afimă că este imposibil pentru cei care au primit adevărurile începătoare ale lui Cristos și care căzuseră, neajungând la maturitate, să fie aduși înapoi la pocăință. Prin cădere, autorul afirmă că asemenea oameni Îl supun din nou pe Fiul lui Dumnezeu la ocara publică a crucii.

Prin urmare, trebuie să concluzionăm că un creștin care continuă să poarte îmbrăcăminte pentru sexul opus, pentru a crea iluzia că este un membru al sexului opus rămâne de fapt într-o stare de răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și atrage asupra sa pedeapsa pe care o merită. Nu contează dacă o face în ascuns sau cu participarea activă a altora – creștini sau necreștini.

Un răspuns pastoral

Participarea activă la travestire, fie de unul singur, fie în compania altora, va avea ca rezultat o dorință crescută de a da curs travestismului. Travestirea va domina stilul de viață al individului. Pentru creștin, orice comportament care îi domină stilul de viață sau care este probabil să conducă la dominarea stilului său de viață, este idolatrie.

Experiența a arătat că acolo unde pocăința este sinceră, componentul adictiv al travestirii va fi recunoscut de individul interesat.

Pentru ca individul să ajungă la plinătate în Cristos și să învingă orice comportament adictiv, ca prim pas este necesară recunoașterea dependenței sale de Cristos. Astfel de comportamente pot să aibă o asemenea putere asupra sa, încât stabilirea unui regim strict de monitorizare este esențială.

Biserica ar trebui să ofere un mediu suportiv, în timp ce se adresează oricăror probleme nerezolvate care au condus de la bun început la dezvoltarea unui astfel de comportament.

Rugăciunea singură, fără suport activ din partea altora, probabil că nu va avea succes și va avea ca rezultat dezamăgirea. Învingerea acestui gen de comportamente poate fi dureroasă și lentă. Implicarea personală puternică a celui implicat în travestism este esențială.

[Is transvestism compatible with Christianity? Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul www.parakaleo.co.uk.]

Practicarea travestismului

Travestismul se desfășoară adesea în secret în izolare. Nu este neobișnuit să se desfășoare în spațiul privat al căminului, cu consimțământul soției. Totuși, cele mai multe soții găsesc dificil să facă față și ajung să se simtă profund ofensate.

Creșterea conștienței publice cu privire la travestism a dat naștere unor mici grupuri sociale de travestiți, care se întâlnesc cu regularitate. Astfel de grupuri dezvoltă și încurajează relațiile sociale, inclusiv adoptarea de nume specifice genului opus și îmbrăcarea completă în haine asociate cu sexul opus. Există lanțuri de îmbrăcăminte specializate pentru aprovizionarea persoanele transgender.

Ca orice alt comportament repetat, este posibil ca travestismul să devină adictiv.

Travestiții pot adesea să mențină perioade lungi de abstinență (deseori precedate de debarasarea de toate articolele de îmbrăcăminte pentru femei). Reactivarea poate fi declanșată de stres sau de o criză personală și poate implica, de asemenea, o schimbare a circumstanțelor.

Semnele travestismului care a devenit adictiv includ:

(1) Frecvența și/sau

(2) Dorința chinuitoare de a se travesti.

(3) Lipsa dorinței de a se opri și a cere ajutor (negarea).

(4) Dorința de a-și asuma riscuri pentru a da curs activității de travestire.

(5) Înstrăinarea de prieteni și familie în urmărirea comportamentului de travestire.

(6) Cheltuirea compulsivă a unor sume excesive de bani pe îmbrăcăminte și activități de travestire.

(7) Debarasarea compulsivă de toate articolele de îmbrăcăminte, cu angajamentul (fără succes) de a nu se mai travesti niciodată.

[The practice of transvestism (Acting out). Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul www.parakaleo.co.uk.]

Keith Tiller și Misiunea Parakaleo

Keith Tiller

Keith Tiller

Keith Tiller, fondatorul și Directorul Parakaleo, înțelege profund chinul confuziei de gen.

Având din copilărie dorința de a aparține sexului opus, el a început să se travestească în mod curent în adolescență, aceasta devenind o adicție care a dus la eșecul a două căsătorii și la separararea de cei doi copii adulți ai săi.

La mijlocul anilor ’80, a fost tratat prin psihoterapie o perioadă îndelungată de timp ca pacient extern la un spital important de psihiatrie, după care i s-a recomandat să ia serios în considerare operația de schimbare de sex. Nu a fost convins că operația era singura soluție pentru el, deși pe vremea aceea nu cunoștea nicio altă alternativă.

Aceasta până L-a acceptat pe Dumnezeu în viața lui, o decizie cândva de neconceput pentru el, care fusese întotdeauna ostil Evangheliei lui Cristos și vedea creștinismul și pe creștini ca „dușmanul”. Din acel moment, Dumnezeu a început o schimbare lentă și dureroasă în gândirea și valorile lui, ceea ce în final a făcut posibil pentru el să întoarcă spatele existenței de travestit, care îi dominase viața mai mult de un deceniu.

Keith știe, având ca dovadă schimbările din viața sa, că aceasta a avut loc prin dragostea și puterea lui Isus Cristos. A ajuns să realizeze că singura alternativă la confuzia și ambiguitea confuziei de gen este o consimțire dedicată de a-ți lua crucea și a-L urma pe Isus.

Update despre misiune

În decursul lucrării pe care o fac, am primit o largă paletă de întrebări din diferite părți ale Regatului Unit. Mai recent, prin site, numeroase întrebări vin din diferite părți ale lumii, îndeosebi din Statele Unite.

Cel mai mare segment de întrebări vin de obicei de la oameni care fac parte dintr-o anumită formă de conducere într-o biserică, preocupați de cineva cunoscut, care se travestește sau se consideră transsexual. Întrebările se datorează de obicei faptului că ei nu știu cum să răspundă din punct de vedere creștin. La un oarecare timp după aceea, primesc adesea telefon de la un individ care dorește să discute situația sa cu mine. Dacă este posibil, aranjez să îl întâlnesc personal.

Asemenea indivizi simt invariabil o anumită presiune ca să mă contacteze. Ceea ce înseamnă că, de fapt, nu sunt încă convinși că a continua să-și satisfacă dorințele prin această formă de comportament nu este ceea ce ar vrea Domnul de la ei. Interdicția din Deuteronom 22:5 o explică rațional ca nemaifiind relevantă și nu reușesc să vadă altceva în Scripturi care i-ar împiedica să meargă pe drumul pe care au pornit.

Cât pot mai bine, încerc să-mi clarific poziția, fără să îi judec. (Nu sunt sigur că reușesc întotdeauna.) Cu siguranță, mă străduiesc să mențin ușa deschisă pentru un viitor contact. Am văzut destule ca să nu anticipez când va pătrunde Domnul în viața cuiva și când va începe procesul de a-i înmuia inima. Ceea ce se poate de fapt întâmpla după ce individul va fi făcut deja operație de schimbare de sex. Zdrobirea individului într-un asemenea moment este de așa natură, încât am devenit convins că este un domeniu în care numai Domnul poate lucra și că trebuie să fie lăsat să o facă fără piedici.

Un pastor a scris un articol care demonstrează cu brio ce poate face Domnul când I Se îngăduie să lucreze în viața cuiva în acest mod. Oricine este interesat poate citi articolul pe site-ul Parakaleo. Este intitulat Transsexualismul în biserică – Un pastor răspunde.

Ocazional, mă contactează cineva care a decis din convingere că nu trebuie să pășească pe această cale. Sunt încurajat când întâlnesc o asemenea situație. Invariabil, ea este stimulată de o anumită formă de criză în viața individului, precum distrugerea căsătoriei. Circumstanțele sunt adesea tragice. Dar aceasta poate fi începutul unui mod de viață cu totul nou, dacă individul are suficientă voință pentru a se supune voii lui Dumnezeu. Calea pe care o are de urmat va fi aproape sigur dureroasă, fiindcă va fi nevoit să renunțe la alinările false. Dar Isus este maestru în schimbarea vieților.

Vorbind din punct de vedere personal

Fiind australian, am reputația de a avea o personalitate laconică. Pentru a dobândi o asemenea reputație, presupun că există aici un adevăr ascuns. O fi el ascuns, dar nu de Domnul! Finanțele rămân reduse – până în punctul de a mă aduce la disperare, ceea ce îmi afectează cele mai multe domenii din viață. Totuși, aceasta pare să fie parte a abordării pe care o folosește Domnul pentru a îmblânzi această caracteristică australiană din mine. El mi-a mărit credința dincolo de orice mi-aș fi putut imagina. Mi-a spus că vrea să fiu pe deplin dependent de El și să-mi dezvălui inima Lui. Calea pe care m-a pus El să o urmez a fost uneori extrem de dureroasă. Dar gândurile Lui și căile Lui nu sunt căile noastre (Isaia 55:8), slavă Domnului!

Keith Tiller

[Parakaleo Ministry. Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul www.parakaleo.co.uk.]

Întrebări frecvent puse despre travestism sau transsexualitate/transsexualism

Travestismul
  1. Ce este travestismul sau travestirea?

Purtarea compulsivă de îmbrăcăminte aparținând sexului opus. În principal este o activitate specifică bărbaților. Adesea are ca rezultat excitarea sexuală. Travestiții rămân conștienți de sexul lor biologic și de obicei sunt mulțumiți de el.

  1. Cum diferă travestismul de transsexualitate?

Travestismul și transsexualitatea masculină diferă prin gradul lor. Ambele comportamente sunt parte a unui continuum. Transsexualitatea reprezintă punctul final al continuumului. Transsexualii nu sunt mulțumiți cu sexul lor biologic. Toți transsexualii trec inevitabil printr-o perioadă de travestire.

  1. Identitatea

Travestismul și transsexualitatea sunt amândouă chestiuni de identitate personală. Din punct de vedere clinic, astfel de comportamente sunt considerate tulburări de identitate de gen.

  1. Sunt homosexualitatea și travestismul același lucru?

Nu. Travestismul nu este homosexualitate. (În mod frecvent, transsexualii se disociază puternic de homosexualitate.)

  1. Ce este o drag queen?

Unora dintre homosexuali le place parodierea teatrală a femeilor și sunt cunoscuți ca „drag queen”. Se crede că termenul își are originea în teatrul elisabetan. Pe vremea aceea, femeilor nu li se permitea să joace pe scenă, deci rolurile lor erau jucate de băieți sau de bărbați mici de statură. Costumele pentru femei erau grele și erau târâte [dragged, în limba engleză, n. trad.] pe scenă.

  1. Fetișismul

Excitare sexuală asociată cu un obiet neînsuflețit, precum mănușile sau pantofii.

  1. Cauza travestismului

Nu se poate demonstra că există o cauză biochimică (biologică). Invariabil, travestiții raportează că practica travestirii s-a dezvoltat în frageda copilărie, cu siguranță, înainte de începutul pubertății. Autoritățile din domeniu tind să fie de acord că există o cauză multifactorială – în principal de origine psihologică.

Transsexualitatea/transsexualismul
  1. Ce este un transsexual?

Termenul este folosit pentru a descrie un individ aparent normal din punct de vedere biologic, care are o dorință copleșitoare de a fi identificat ca membru al sexului opus. Tot mai des, astfel de indivizi solicită terapie chimică (hormonală) și să fie operați, pentru a-și modifica corpul în conformitate cu cel aparținând sexului biologic opus. În realitate, este imposibil să se transforme, chimic sau chirurgical, sexul biologic al unei persoane. În mod consecvent, autoritățile medicale afirmă că sexul este determinat de cromozomi.

  1. Ce cauzează transsexualismul?

Nu există cauze genetice sau organice dovedite științific pentru transsexualism. Există numeroase speculații nedemonstrabile și multe mituri nedovedite. Cele mai serioase cercetări medicale disponibile sugerează că este o condiție psihologică.

  1. Ce înseamnă intersex?

Un număr de cazuri medicale rare (1:2000 de nașteri), unde există o anumită ambiguitate sexuală fizică. Aceste cazuri bine cunoscute includ hermafrodismul, sindromul lui Turner și hiperplazia adrenală congenitală. Unele situații intersex este posibil să nu se manifeste până în adolescență. Situațiile intersex au la bază cauze biochimice demonstrabile, confirmate, în mod normal, prin teste de sânge. Stările intersex nu trebuie să fie confundate cu transsexualismul. Diagnosticarea corectă a „transsexualismului” ar trebui să includă un test cromzomial, pentru a elimina posibilitatea unei stări intersex preexistente.

  1. Ce este tulburarea de identitate de gen?

Termenul clinic (sau medical) folosit pentru a-i descrie pe cei care se descriu pe ei înșiși (sau se autoidentifică) drept transsexuali. Termenul „transsexualism” este impropriu. Termenul clinic este mai precis, deoarece pune accentul pe identitatea autopercepută a persoanei. Este o afirmație falsă, deși populară, că acum s-a „dovedit” că transsexualismul (tulburarea de identitate de gen) există ca o consecință a unei anormalități în creier sau poate ca o consecință a unui dezechilibru hormonal anterior nașterii. Cu toate că s-au făcut câteva studii pe creiere de transsexuali decedați, astfel de studii sunt limitate ca scop și departe de a fi concluzive. Teoriile despre dezechilibrul hormonal prenatal sunt speculative. Numărul de studii științifice ale transsexualismului sunt limitate. Cercetările făcute indică, în mod covârșitor, o cauzare multifactorială și, în principal, psihologică în origine. Dovezile din psihiatrie indică faptul că ambiguitatea de gen răspunde pozitiv la terapii, fără a se recurge la chirurgie. Prin urmare, transsexualismul continuă să fie privit de autoritățile medicale în primul rând ca o problemă de identitate personală, deși nu există un consens cu privire la tratamentul potrivit pentru starea respectivă.

  1. Transsexualismul este homosexualitate?

Nu. Homosexualismul este atracția fizică și/sau emoțională față de persoane de același sex, inclusiv dorința de a da curs atracției respective. Homosexualii sunt, în mod normal, mulțumiți de sexul lor biologic. Rareori au o dorință puternică de a-și schimba sexul.

  1. Bisexualismul este același lucru cu transsexualismul?

Nu.

  1. Copiii se află într-o situație de risc?

Nu, persoanele transgender nu sunt pedofili.

  1. Ce este operația de schimbare de sex?

Un număr de operații chirurgicale care au ca scop modificarea corpului unei persoane în conformitate cu cel aparținând sexului biologic opus. De obicei, operația are loc în mod obișnuit simultan cu terapiile chimice (hormonale), care redistribuie grăsimea în corp, modifică textura pielii sau reduc părul de pe corp. Cantitatea de operații sau terapii chimice asumate variază în funcție de individ. Se estimează că 50% dintre transsexuali nu recurg efectiv la operația de schimbare de sex.

  1. Cât costă operația?

Prețul variază în funcție de cantitatea de intervenții chirurgicale. Cel puțin 7000 de lire sterline.

  1. Ce se întâmplă dacă persoana se răzgândește după operație?

Într-adevăr, transsexualii postoperativi recunosc din când în când că operația a fost o greșeală sau că a fost prost efectuată. Este imposibil să se înlocuiască satisfăcător organele genitale îndepărtate. Cu anumite limite, operația reparativă este disponibilă, la un cost considerabil.

  1. Consilierea înainte de operație este disponibilă?

Este, dar candidații sunt tot mai mult trimiși rapid la operație efectiv imediat ce fac cerere, cu o consiliere minimală sau fără nicio consiliere. Liniile directoare existente recomandă cel puțin doi ani de trai în rolul de gen dorit. Ele sunt frecvent ignorate. Diagnosticarea și aprovizionarea cu hormoni sunt acum disponibile pretutindeni pe internet.

  1. Persoanele transsexuale se căsătoresc și au familii?

Mulți transsexuali sunt sau au fost căsătoriți. Mulți sunt tați sau mame. Puține căsătorii supraviețuiesc transsexualismului. De obicei părinții transsexuali rămân înstrăinați de copiii lor.

  1. Dar travestismul (travestirea)?

Travestismul se referă la purtarea de îmbrăcăminte aparținând sexului opus, în principal de către bărbați, adesea având ca rezultat excitarea sexuală. Travestiții rămân conștienți și mulțumiți de sexul lor biologic. Totuși, toți transsexualii trec inevitabil printr-o fază (adesea prelungită) de travestire.

  1. Câți transsexuali există în comunitate?

Se estimează că există mai mult de 5000 de transsexuali postoperativi în Marea Britanie. Aceste estimări nu sunt demne de încredere.

  1. Transsexualii postoperativi trăiesc o viață împlinită?

Unii, aparent da. Mulți totuși nu, rămânând dependenți de diferite forme de suport.

  1. Transsexualilor ar trebui să li se permită să se căsătorescă?

Un transsexual bărbat-către-femeie se poate căsători legal cu un transsexual femeie-către-bărbat. Deoarece nici operația, nici hormonii nu schimbă sexul biologic al persoanei, un transsexual rămâne în sexul său dat (de la naștere). În esență, o „căsătorie” care ar implica un transsexual bărbat-către-femeie și un bărbat biologic ar o fi relație între persoane de același sex. În prezent este ilegal, dar s-a propus o schimbare a legii.

  1. Cum ar trebui să răspundă creștinii la transsexualism?

Transsexualismul este o stare complexă, care nu este ușor de înțeles, în special de către cei care sunt mulțumiți cu identitatea lor de gen. Creștinii ar trebui să răspundă, pe cât posibil, cu compasiune și înțelegere. Totuși, transsexualismul este o stare autodeterminată. Este ceva unic faptul că pacientul își pune propriul diagnosic – medicul doar îl confirmă. Determinarea genetică este improbabil să fie vreodată demonstrată științific. Dovezile sugerează că ambiguitatea de gen aflată la baza transsexualismului și conflictul interior pot fi lente și dureroase. Există probabilitatea ca ele să fie rezolvate cu o dedicare și o hotărâre puternice. Creștinii ar trebui să fie dornici să îi sprijine, în orice mod posibil, pe cei care se luptă cu transsexualitatea, pentru ca să-și accepte adevăratul sex pe care îl au din naștere.

  1. Nu ar trebui creștinii doar să-i accepte pe oameni așa cum aleg ei să fie?

Toți trăim într-o lume căzută și adesea nu reușim să împlinim standardele lui Dumnezeu. Cu toate acestea, intenția creației a lui Dumnezeu pentru umanitate este clarificată din primele capitole ale cărții Geneza. Intenția Sa este confirmată în întreg Vechiul și Noul Testament. Însuși Isus S-a referit, în mod paradigmatic, la istorisirea creației din Geneza. Creștinii care au parte de o naștere din nou scripturală ar trebui să se aștepte ca plinătatea personală să rezulte din dedicarea de a fi pe deplin ascultători de Cristos, inclusiv în ceea ce privește orice ambiguitate în identitate. Creștinii ar trebui să se aștepte ca transformarea prin lucrarea Duhului Sfânt să aibă loc în viața oricui, având ca rezultat o viață ca a lui Cristos.

[Frequently asked questions about: Transvestism, or Transsexuality/Transsexualism. Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul www.parakaleo.co.uk. Acest ghid a fost pregătit de Parakaleo Ministry în cooperare cu Alianța Evanghelică.]

Dr. Paul R. McHugh: Transgenderismul este o tulburare mintală

de Michael W. Chapman

Dr. Paul R. McHugh

Dr. Paul R. McHugh

Dr. Paul R. McHugh, psihiatru sef la Johns Hopkins Hospital şi profesor la Distinguished Service of Psychiatry, a declarat că transsexualitatea este o „tulburare mintală”, valoarea tratamentului de schimbare de sex este „imposibilă biologic”, şi că cei care promovează intervenţii chirurgicale de schimbare de sex colaborează şi promovează bolile psihice.

Dr. McHugh, autorul a şase cărţi şi a cel puţin 125 articole de cercetare medicală, a făcut aceste remarci într-un comentariu recent în Wall Street Journal, unde a explicat că intervenţia chirurgicală transgender nu este soluţia pentru cei care suferă de o „presupusă” tulburare” – ideea că masculinitatea sau feminitatea lor este diferită de aceea pe care natura le-a atribuit-o biologic.

De asemenea, profesorul McHugh a prezentat un nou studiu care arată că rata sinuciderilor în rândul persoanelor transgen care au avut o operaţie de schimbare de sex este de 20 de ori mai mare decât rata de suicid în rândul persoanelor non-transgender. Dr. McHugh, de asemenea, a observat că în studiile asupra copiilor ale Universităţii Vanderbilt și Clinicii Portman din Londra, dintre cei care şi-au exprimat sentimentele de transgender în timp 70%-80% dintre ei şi-au pierdut în mod spontan aceste sentimente.

În timp ce administraţia Obama, Hollywoodul şi mass-media majoră, cum ar fi ziarul Time, de obicei au promovat transsexualitatea, a spus Dr. McHugh, „aceşti factorii de decizie politică şi mass-media nu fac nicio favoare publicului sau transgenilor prin tratarea confuziei lor ca pe un drept de a-l apăra, decât dacă ar vedea mai degrabă o tulburare mintală care merită înţelegere, tratament şi prevenire.”

„Acest sentiment intens simţit de a fi transgender constituie o tulburare mintală în două privinţe. Prima, această idee de nealiniere sexulă este pur şi simplu greşită – ea nu corespunde cu realitatea fizică. A doua este că această idee poate duce la rezultate psihologice sumbre.”

Tulburarea persoanei transgen, a declarat Dr. McHugh, este aceea că persoana „presupune” că este diferită de realitatea fizică a corpului său, masculinitatea sau feminitatea, atribuit pe cale naturală. Este o tulburare similară cu a unei persoane care suferă de anorexie „periculos de delicată”, care se uită în oglindă şi crede că este în „exces de greutate”, a spus McHugh.

Această presupunere, că genul fiinţei sale este doar în minte, indiferent de realitatea anatomică, i-a determinat pe unii oameni „transgen” să facă presiuni pentru acceptarea lor socială şi afirmarea propriei lor subiectivităţi ca „adevăr personal”, a spus Dr. McHugh. C„ urmare, unele state – California, New Jersey şi Massachusetts – au adoptat legi de restricţionare psihiatrică „chiar cu acordul părinţilor, de a lupta pentru a restabili genul natural al minorului la sentimentele sale transsexuale”, a spus el.

Susţinătorii pro-transgender nu vor să ştie, a spus McHugh, că studiile arată că între 70% şi 80% dintre copiii care îşi exprimă sentimentele transgender „îşi pierd spontan aceste sentimente” de-a lungul timpului. De asemenea, pentru cei care au avut o intervenţie chirurgicală de schimbare de sex, cei mai mulţi au spus că sunt „mulţumiţi” cu operaţiunea, „dar ajustările psiho-sociale ulterioare au fost mai bune la cei care nu au avut intervenţii chirurgicale.”

„Şi, astfel, la Hopkins ne-am oprit a face o asemenea intervenţie chirurgicală de schimbare de sex deoarece produce doar o stare de „satisfacţie”; avem impresia că este un motiv inadecvat pentru amputarea chirurgicală a organelor normale, deoarece pacientul mai rămâne încă cu probleme”, a declarat Dr. McHugh.

De asemenea, psihiatrul şef de la Spitalul Johns Hopkins a avertizat împotriva celor care încurajează anumite subgrupuri de transsexualii, cum ar fi tinerii „sensibili la sugestii că totul este normă în educaţia sexuală”, a „consilierilor de diversitate” din şcoli care, la fel că „liderii de cult”, pot „încuraja pe aceşti tineri să se distanţeze de familiile lor şi pot oferi consiliere cu privire la respingerea argumentelor împotriva intervenţiei chirurgicale transgender.”

Dr. McHugh, de asemenea, a sesizat că există „medici care induc în eroare”, care lucrează cu copii foarte mici care par să imite sexul opus, care vor administra „hormoni de întârziere a pubertăţii pentru a face intervenţii chirurgicale ulterioare de schimbare de sex mai puţin costisitoare – chiar dacă medicamentele cauzează sterilitate şi prezintă un mare risc în creşterea copiilor.”

O astfel de acţiune este „aproape un abuz asupra copilului“, a declarat Dr. McHugh, având în vedere că aproape 80% din aceşti copii vor „abandona confuzia, cresc cu o viaţă dusă în mod natural, dacă nu este tratată…”.

Schimbarea de sex este biologic imposibilă”, a spus McHugh. „Oamenii care s-au supus unei intervenţii chirurgicale de schimbare de sex nu se schimbă din bărbaţi în femei sau vice-versa. Mai degrabă, ei devin bărbaţi sau femei feminizate/masculinizante. Pretinzând că acesta este un drept civil, în realitate promovarea şi încurajarea intervenţiei chirurgicale înseamnă a promova o tulburare mintală.”

Sursa: saltmin.com

Bruce Jenner: „Spuneţi-mi Caitlyn.” „Dragă Bruce, nu pot.”

de Joe Dallas

Joe Dallas

Joe Dallas

Ştiu ce ceri şi, cu respect şi tristeţe, trebuie să spun nu.

Ştim că simţi că ai fost întotdeauna o femeie în corpul unui bărbat – am văzut interviurile şi coperţile revistelor – şi de luni de zile anticipam dovada fotogenică a noii tale identităţi. Ei bine, astăzi secretul a devenit cunoscut. Şedinţa ta foto pentru viitoarea copertă a revistei Vanity Fair a devenit virală şi iată-te pozând şi îmbrăcat ca femeie, zicând: „Spuneţi-mi Caitlyn.”

Dar sincer, Bruce, nu pot. Dacă ţie chiar nu-ţi pasă de numele tău anterior, atunci aş putea să-ţi spun în alte feluri. Ca Realizat, desigur, şi Iubit de Dumnezeu. Aş opta şi pentru Preţios, ca unul dintre milioanele pentru care a murit Cristos; Inteligent, din tot ce am văzut şi auzit; şi Talentat (asta e simplu) atât în atletism, cât şi în articulaţii. Ţi-aş spune bucuros toate acestea, pentru că ţi se potrivesc. Dar să-ţi spun Caitlyn nu este o opţiune, fiindcă eu cred că, dacă aş face asta, m-aş alătura ţie într-o amăgire bine orchestrată. Cred că în gândirea ta Caitlyn este adevăratul tău sine. Dar pentru mine ea este adevăratul mit.

Nu că ţi-ar păsa, şi de ce ţi-ar păsa? Tu eşti o icoană cu un palmares olimpic uimitor; eu sunt un blogger necunoscut, care te-a aclamat cu decenii în urmă şi astăzi are o opinie contrară opiniei tale. Dar este o opinie împărtăşită de milioane de oameni, care se ţin de noţiunea demodată că sexul care ne este dat la naştere ne este destinat pentru totdeauna, nu este deschis la renegociere sau remodelare. Deci, vorbind ca unul dintre cei mulţi care te-au admirat profund, dar sunt acum uimiţi şi întristaţi de tranziţia ta izbitoare, aleasă de tine în mod deliberat, îngăduie-mi să răspund la cererea ta publică.

Bruce Jenner şi soţia lui Kris în septembrie 1993

Bruce Jenner şi soţia lui Kris în septembrie 1993

Nu pot fiindcă suntem proiectaţi –

Copilul care te-ai născut a devenit un bărbat care încearcă să devină femeie, dar care a început de fapt ca băiat. Şi asta nu a fost un accident.

Unul dintre primele lucruri spuse despre un nou născut uman este o identificare sexuală – „E băiat!” sau „E fată!” Este ceva instinctiv; nimeni nu ne învaţă să spunem asta, dar o spunem pentru că sexul cu care ne naştem este ceva ce recunoaştem şi, în acelaşi timp, celebrăm.

Dar mai mult decât atât, este o caracteristică primară; un specific divin şi decisiv, cu care fiecare dintre noi suntem înzestraţi de un Creator care ştie dinainte cine şi ce vom fi (Ieremia 1:5). Şi acel „ce” este stabilit dinainte pentru toată viaţa.

Este parte a deosebirii pe care Însuşi Dumnezeu a creat-o de la început, o deosebire bărbat-femeie. El i-a dat o valoare atât de mare, când a spus că experienţa omenească ar fi incompletă fără ea (Geneza 2:18). Deci corpul care ne este dat la naştere, inclusiv statutul său masculin sau feminin, contează enorm. Este dinainte cunoscut, atribuit, de neschimbat. Încercarea de a-l schimba nu este numai imposibilă; este un afront la competenţa şi alegerea Creatorului.

Ai spus public: „Bruce a trăit o minciună în fiecare zi”, iar ca să spui un asemenea lucru, trebuie că ai simţit cu adevărat că masculinitatea ta a fost de fapt o falsitate. Dar nu este posibil şi, de fapt, mai probabil să vezi aceasta ca pe o înzestrare cu care, pentru motive pe care poate nu le înţelegem, nu te-ai simţit niciodată confortabil? În gândirea mea, minciuna a fost disconfortul, nu înzestrarea. Respingerea chiar a lucrului care te-a identificat din pântecele mamei tale este ceea ce pare să fie culmea relei credinţe.

– şi nu pot din cauză că ceea ce este proiectat are prioritate faţă de dorinţele noastre.

Voi fi primul care să admită că nu mă raportez la experienţa transgender. Nu am dorit niciodată să fiu altceva decât bărbat, aşa că nu o să pretind că ştiu cum a fost lupta ta în această privinţă.

Bruce Jenner în timpul tranziţiei

Bruce Jenner în timpul tranziţiei

Şi totuşi, într-un fel ştiu. Fiindcă ştiu cum este ca oamenii să-ţi spună că eşti ceea ce eşti şi că nu poţi schimba ceea ce eşti, chiar dacă simţi că trebuie. Atâta pot să înţeleg, fiindcă, într-un anume fel, ca şi ţie, mi s-a spus că nu puteam să schimb ce era de neschimbat.

Cu 31 de ani în urmă m-am pocăit de comportamentul homosexual şi am renunţat să mă identific drept „homosexual”. Trei ani mai târziu m-am căsătorit. Vechii mei prieteni mi-au spus că nu puteam schimba ceea ce eram şi că acea căsătorie va fi o ipocrizie, că nu va dura niciodată şi că am fost înşelat. Aceasta a fost cu 28 de ani în urmă şi atât căsătoria mea, cât şi familia pe care a produs-o, deşi foarte imperfecte, sunt totul pentru mine. Cu siguranţă, este mai mult decât am gândit vreodată că voi avea.

Astfel că înţeleg. Apreciez nevoia de a refuza să-ţi schimbi opinia, chiar şi atunci când toată lumea pare să spună că este nisip mişcător. Dar acum, chiar, cum facem diferenţa?

Cred că asta are de-a face cu modul în care am ajuns aici şi cu Cine a aranjat asta. Dacă noi, ca oameni, suntem doar o întâmplare – fără Creator, fără un plan – atunci ceea ce simţim este determinantul final.

Dar dacă suntem fiinţe create, atunci ceea ce contează nu este atât de mult ce simţim că suntem, ci ceea ce spune Creatorul nostru că suntem. Şi conformitatea cu planul Său, evidenţiată atât de sexul pe care ni l-a atribuit, cât şi de standardele pe care ni le-a dat în Scriptură, are prioritate asupra a ceea ce simţim, oricât de pasionate şi adânc înrădăcinate ar putea fi sentimentele noastre.

Priveşte asta într-un alt mod. Dacă aş spune că toată viaţa m-am simţit ca Napoleon Bonaparte, în ciuda tuturor dovezilor fizice şi faptice ale contrariului, şi că, prin urmare, o să-mi modific corpul ca să arate ca al lui, în mod logic mi-ai spune că problema mea sunt sentimentele mele, nu corpul meu. Dacă aş protesta, spunând că simt că Joe Dallas este o minciună, iar Napoleon este adevărul, poate că ai aprecia pasiunea sentimentelor mele, dar tot ai concluziona (din nou, în mod logic) că problema este sentimentul meu sau conceptul meu de sine sau identitatea mea. Dar nu corpul meu. M-ai încuraja să privesc convingerea mea falsă mai degrabă ca pe un lucru căruia să mă împotrivesc, decât ca pe unul pe care să-l satisfac. Şi, cu siguranţă, dacă aş zice: „Spune-mi Napoleon”, ai refuza.

Bruce Jenner ca transgender bărbat-către-femeie

Bruce Jenner ca transgender bărbat-către-femeie

De aceea, eu şi nenumăraţi alţii vom refuza cererea ta de te numi Caitlyn. Fiindcă indiferent cât de artistic îţi reconfigurezi corpul masculin, el va rămâne, în cel mai bun caz, un corp masculin reconfigurat. Niciodată feminin; întotdeauna având sexul care ţi-a fost atribuit. Şi aceasta ne tulbură şi chiar ne înspăimântă, fiindcă sunt unii care au luat aceeaşi decizie, au ajuns să o regrete şi s-au trezit îngrozitor de deziluzionaţi, din cauză că schimbarea drastică pe care au făcut-o pentru a-şi rezolva conflictul, nu l-a rezolvat deloc.

Dar cine ştie unde vor duce toate acestea? Sunt unii care au luat decizia pe care ai luat-o tu, au regretat-o, dar apoi au revocat-o cât de bine au putut, găsind pace cu Dumnezeu şi cu ei înşişi în acest proces. Rugăciunea mea fierbinte este ca să devii unul dintre ei, recâştigând bărbatul care ţi-a fost scris să fii, renunţând la falsitatea femeii care – din nou, cu tot respectul cuvenit – cred cu fermitate că nu poţi niciodată deveni.

„De îndată ce apare coperta revistei Vanity Fair sunt liber ”, ai spus recent.

Ei bine, Dumnezeu te iubeşte, Bruce, iar eu văd lucrurile altfel. Cred că deşertăciunea este credinţa ta în Caitlyn. Şi sper şi am încredere că de îndată ce deşertăciunea iese la suprafaţă, iar în locul ei vine şi domneşte Cristos, atunci şi numai atunci mitul va lua sfârşit. Şi atunci, bărbatul care atât de multora dintre noi ne lipseşte va descoperi că este cu adevărat liber.

Să se facă voia lui Dumnezeu. Cu sinceritate, îţi dorim toate cele bune.

Bruce Jenner: “Call me Caitlyn” Dear Bruce: “I Can’t”. Copyright © 2015 Joe Dallas. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză, vezi joedallas.com.

1 2 3 5