Archive for Societate

Cinci oameni vor avea un copil împreună

De la stânga la dreapta: Sean, Jaco, Daantje, Dewi și Sjoerd

De la stânga la dreapta: Sean, Jaco, Daantje, Dewi și Sjoerd

Ideea de „familie tradiţională” (o mamă şi un tată) se află sub atac de ceva timp.

Poveştile despre părinţi vitregi şi fraţi cu un părinte comun nu ne mai şochează, iar copiii crescuţi de părinţi de acelaşi gen devin tot mai obişnuiţi.

Ei bine, aceasta nu este totul. A apărut o altă structură a familiei, şi anume familia cu părinţi multipli sau creşterea unui copil de mai mult de doi părinţi legali. De exemplu, un cuplu lesbian şi un cuplu homosexual care cresc un copil împreună ca o singură familie, dar în cămine separate.

Aceasta este, mai mult sau mai puţin, unitatea familială cu privire la care au căzut de acord două cupluri – Jaco şi Sjoerd, şi Daantje şi Dewi. Cei patru se cunosc de zece ani şi de aproximativ şase ani iau în considerare posibilitatea de a avea un copil împreună. Posibilitate care va deveni realitate săptămâna aceasta, când va naşte Daantje.

Amândouă cuplurile sunt căsătorite, dar relaţia lui Jaco şi Sjoerd implică şi o a treia persoană: un australian, Sean, care este partenerul lor de trei ani.

„Jaco şi cu mine suntem căsătoriţi deja de opt ani. Din nefericire, nu ne putem căsători şi cu Sean, altminteri am fi făcut-o într-o clipă”, spune Sjoerd.

„Cinci părinţi cu drepturi şi responsabilităţi egale, divizaţi în două cămine – sunt termenii înţelegerii pe care noi toţi i-am semnat şi autentificat la notar”, spune Dewi.

„Efectiv lucrurile s-au întâmplat aşa: Daantje şi Dewi se pregăteau într-o cameră, iar noi eram în cealaltă. La un moment dat, Dewi a strigat: «Suntem gata!»”, după care noi am intrat în camera lor cu recipientul cu spermă.”

[Extras din Noor Spanjer, These Five People Are About to Have a Baby Together. Copyright © 2015 Noor Spanjer. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.vice.com.]

Cronologia drepturilor privind parteneriatul între persoane de același sex în Europa până în decembrie 2015

albastru închis – Căsătorie între persoane de același sex

albastru deschis – Un alt tip de parteneriat

gri – Nicio recunoaștere

roșu – Constituția limitează căsătoria la cuplurile de sex opus

View post on imgur.com

Situaţia căsătoriei homosexuale şi a uniunilor civile homosexuale în Europa

Căsătoria între persoane de acelaşi sex în Europa în anul 2015

Căsătoria homosexuală, legală acum sau în viitorul apropiat Anumite forme legale de uniuni/parteneriate civile între persoane de acelaşi sex Nu există niciun fel de uniuni între persoane de acelaşi sex
Belgia Andorra Albania
Danemarca Austria Belarus
Finlanda Croaţia Bosnia-Herţegovina
Franţa Republica Cehă Bulgaria
Islanda Estonia Cipru
Irlanda Germania Grecia
Luxemburg Ungaria Italia
Olanda Lichtenstein Kosovo
Norvegia Malta Letonia
Portugalia Irlanda de Nord Lituania
Spania Slovenia Macedonia
Suedia Elveţia Moldova
Regatul Unit (Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia) Monaco
Muntenegru
Polonia
România
Rusia
San Marino
Serbia
Slovacia
Turcia
Ucraina
România
Cetatea Vaticanului

[Extras din Michael Lipka, Where Europe stands on gay marriage and civil unions. Copyright © 2015 Michael Lipka. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.pewresearch.org.]

Homosexualitatea loveşte bisericile evanghelice

După ce a slujit treizeci de ani comunitatea evanghelică, pastorul şi scriitorul creştin Mel White a ales stilul de viaţă homosexual
Mel White & Gary Nixon

Mel White & Gary Nixon

James Melville „Mel” White (n. 26 iulie 1940) este un pastor şi autor american. White a fost membru al mişcării evanghelice protestante de-a lungul anilor 1960, 1970 şi 1880, scriind scenarii de film şi pentru emisiuni de televiziune, şi scriind din umbră autobiografii pentru teleevanghelişti precum Jerry Falwell, Pat Robertson şi Billy Graham. După ani de zile în care a scris pentru dreapta creştină, în 1994 a declarat în mod public că este homosexual.

În 1962, White a absolvit Colegiul Warner Pacific. În acelaşi an s-a căsătorit cu soţia sa Lyla. Au avut doi copii, unul dintre ei fiind actorul/comedianul şi scenaristul Mike White.

După căsătorie, White a recunoscut faţă de soţia sa că fusese întotdeauna atras de bărbaţi. A început un lung proces de remedii pentru homosexualitate, care au inclus psihoterapia, rugăciunea, terapia electroconvulsivă şi exorcismul. Nicio tehnică nu i-a schimbat atracţia pentru bărbaţi şi, după ce a încercat să se sinucidă, el şi soţia lui au fost de acord cu un divorţ amiabil. Fiul său Mike este bisexual.

În 1984, White a început să iasă cu Gary Nixon. În 1994, White şi-a scris autobiografia, Stranger at the Gate: To Be Gay and Christian in America [Străinul din faţa porţii: a fi homosexual şi creştin în America], care detaliază cariera sa din trecut în dreapta religioasă şi lupta sa de a-şi accepta sexualitatea. Fosta lui soţie a scris prefaţa.

După ce a declarat public că este homosexual, White şi-a transferat atestatele la Biserica Comunităţii Metropolitane, care îi susţine pe homosexuali.

Pe data de 18 iunie 2008, White şi Nixon au devenit primul cuplu de acelaşi sex căsătorit legal în biserica All Saints Episcopal Church (Pasadena, California), după acţiunea Curţii Supreme a Californiei din 16 mai 2008, care a anulat interzicerea de către stat a căsătoriei între persoanele de acelaşi sex. În prezent ei locuiesc în Long Beach, California.

Din 1993, White s-a devotat slujirii lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor şi persoanelor transgender, lucrând în favoarea lor în mass-media, în politică şi cu liderii religioşi care îi sunt colegi.

[Extras din Mel White. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page.]

Pastorul Paul Cain a dat publicităţii o cerere de iertare pentru stilul său de viaţă imoral

Paul CainDupă ce trei misiuni l-au excomunicat pe pastorul Paul Cain în octombrie [2004, n. trad], el a recunoscut acuzaţiile şi le-a cerut creştinilor să îl ierte.

Pastorul carismatic veteran Paul Cain a publicat o cerere de iertare solemnă pe 31 ianuarie [2005, n. trad], în care s-a pocăit pentru comportamentul său imoral şi a promis solemn că va face consiliere pentru alcoolism.

Celebrat în cercurile carismatice pentru acurateţea sa ca profet al Noului Testament, Cain a fost disciplinat şi excomunicat de trei lideri de biserici în toamna anului trecut, după ce aceştia au decis că se implicase într-un tipar de comportament nebiblic, care a inclus alcoolismul şi homosexualitatea.

Rick Joyner, Mike Bickle şi Jack Deere şi-au făcut publice acuzaţiile pe 19 octombrie [2004, n. trad], într-o declaraţie pe internet. Ei au spus, de asemenea, că Paul Cain a fost nedoritor să se supună procesului de restaurare.

Iniţial Cain a negat acuzaţiile, într-o declaraţie pe propriul lui site, afirmând că îi era atacată reputaţia. Dar trei luni mai târziu a decis să mărturisească deschis. „Sunt cât se poate de vinovat”, a spus el pentru Charisma. „Urmez consiliere. Primesc cât de mult ajutor pot.”

Joyner, Bickle şi Deere şi-au făcut publice acuzaţiile, fiindcă au găsit dovezi că Cain a fost implicat în activitate homosexuală pe termen lung şi se îmbăta frecvent, uneori în public. „Cerem iertare Trupului lui Cristos pentru lipsa noastră de discernământ în promovarea misiunii lui Paul Cain, în timp ce avea aceste legături semnificative în viaţa lui”, citim în declaraţia lor. „Sperăm că Paul mai poate fi restaurat şi folosit din nou, spre gloria lui Dumnezeu, în modul minunat la care, atât de mulţi dintre noi, am fost binecuvântaţi să fim martori în trecut.”

Deere, care păstoreşte biserica Wellspring Church din Richland Hills, Texas, a aflat acuzaţiile anul trecut de la un bărbat care a spus că fusese implicat într-o relaţie sexuală cu Cain. Trei martori au spus, de asemenea, pentru Charisma că Cain bea mult. Consumul de alcool devenise atât de serios în cazul lui, încât o dată Cain s-a prăbuşit în public, a adăugat un martor.

Deere le-a cerut lui Joyner şi Bickle să aranjeze o întâlnire în Moravian Falls, Carolina de Nord, unde l-au confruntat pe Cain în aprilie 2004. Iniţial a recunoscut acuzaţiile, a spus Deere. Dar mai târziu Cain a retractat mărturisirea şi chiar a prezentat scrisori de la medici care garantau sănătatea lui emoţională.

Totuşi, acum Cain spune că nu mai este în negare. „M-am luptat cu homosexualitatea o perioadă îndelungată de timp”, a scris Cain în cererea lui publică de iertare. „M-am luptat cu alcoolismul o perioadă îndelungată de timp. Îmi cer iertare că am negat aceste adevăruri, în loc să le recunosc prompt. Sunt ruşinat de ceea ce am făcut ca să-i rănesc pe cei apropiaţi mie şi pentru durerea pe care le-am provocat-o celor care au crezut în misiunea mea.”

Acuzatorul lui Cain, care a vorbit cu Charisma, dar a cerut să nu fie numit, trece acum prin reabilitate spirituală. Între timp, Cain – care are şaptezeci şi cinci de ani – spune că nu are intenţia să se întoarcă la amvon prea curând. „Plănuiesc să stau retras”, a spus Cain. „Promit să caut ajutor imediat pentru problemele mele şi să mă supun liderilor din Trupul lui Cristos care vor superviza restaurarea mea.”

Cain l-a numit pe pastorul coreean Daniel Kim, de la Destiny Training International din El Minte, California, care îl va ajuta. Kim, care îl descrie pe Cain ca pe un „general căzut”, spune că va face parte dintr-un comitet de lideri care vor supraveghea procesul de restaurare al lui Cain. „Când un bărbat de statura [lui Cain] cade, adesea nu există suport”, a spus Kim pentru Charisma. „Modul în care îl vom restaura pe acest om, în îndurare, ar putea să devină o lecţie pentru Trupul lui Cristos.” Kim a adăugat că este de părere că Paul Cain este şi o „victimă” în această tragedie, deoarece creştinii îşi idolatrizează uneori pastorii şi aşteaptă de la ei să fie supraoameni. „El avea lupte interioare şi nu avea pe nimeni în care să se încreadă”, a afirmat Kim.

Între timp, Deere, Bickle şi Joyner au declarat că regretă că i-au dat o poziţie de conducere lui Cain. „Cred că greşeala noastră de bază a fost că am trecut cu vederea o mulţime de semne de avertizare serioase şi evidente”, a spus Joyner pentru Charisma. Deere a fost de acord. „Noi toţi am predicat că niciodată nu pui darurile înaintea caracterului”, a continuat el, „dar aceasta este ceea ce am făcut noi cu Paul. Am fi concediat pe oricine altcineva. Motivul pentru care nu am făcut-o se datorează darurilor [lui Cain]. Am lăsat ca darurile să-i scuze caracterul.”

Cain şi-a lansat misiunea la vârsta de optsprezece ani, în timpul trezirii de vindecare penticostale din anii 1940 şi 1950. Dar a dispărut de pe scenă mai bine de douăzeci şi cinci de ani, apoi a reapărut la sfârşitul anilor 1980, când Bickle a promovat misiunea lui Cain la Metro Vineyard Christian Fellowship din Kansas City, Missouri.

Astăzi Cain spune că plănuieşte să caute un centru de tratament pentru alcoolism, până în prima săptămână din martie. Dacă este posibil, el speră, de asemenea, să termine cartea pe care o scrie, The Rise and Fall of God’s Annointed [Urcarea şi căderea unsului lui Dumnezeu], care va include amintirile lui despre evanghelişti penticostali ca William Branham şi A. A. Allen – bărbaţi care, precum Cain, au experimentat darurile supranaturale ale vindecării şi profeţiei.

„Nu m-am aşteptat niciodată să fiu unul dintre cei căzuţi”, a spus Cain.

[Extras din J. Lee Grady, Prophetic Minister Paul Cain Issues Public Apology for Immoral Lifestyle. Copyright © 2005 Charisma Media. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.charismamag.com.]

Pastorul Ted Haggard, Preşedintele Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor, prostituatul lui masculin şi drogurile
Ted Haggard & Mike Jones

Ted Haggard & Mike Jones

Ted Arthur Haggard (n. 27 iunie 1956) este un predicator evanghelic american. Cunoscut ca Pastorul Ted de către bisericile pe care le slujea, el este fondatorul şi fostul pastor căzut în dizgraţie al bisericii New Life Church din Colorado Springs, Colorado; fondator al Association of Life-Giving Churches; şi liderul Asociaţiei Naţionale a Evanghelicilor din 2003 până în noiembrie 2006. În 1978 Haggard s-a căsătorit cu Gayle Alcorn. Cuplul are cinci copii.

În noiembrie 2006, un fost prostituat, masorul escortă Mike Jones, l-a acuzat pe Haggard că îl plătise pentru sex timp de trei ani şi, de asemenea, că Haggard cumpărase şi folosise metamfetamină crystal.

Câteva zile mai târziu, Haggard a demisionat sau a fost înlocuit din toate funcţiile de conducere, după ce i-au fost aduse acuzaţii de sex homosexual şi consum de droguri de către Mike Jones. Iniţial Haggard a negat chiar şi că l-ar cunoaşte pe Mike Jones, dar când investigaţia mass-media a înaintat, a recunoscut că unele dintre acuzaţii, precum cumpărarea de metamfetamină, erau adevărate. Mai târziu a adăugat „imoralitatea sexuală” pe lista de mărturisiri.

Bordul de Supraveghere al bisericii New Life Church a publicat o declaraţie pe 4 noiembrie cum că Haggard a fost concediat ca pastor senior al New Life: „Investigaţia noastră şi declaraţiile publice ale Pastorului Haggard au dovedit, fără nicio urmă de îndoială, că a avut un comportament sexual imoral.”

Pe 23 ianuarie 2009, oficiali de la fosta biserică a lui Haggard au anunţat că un bărbat tânăr, membru în biserică, a adus acuzaţii în 2006 şi că a existat „o cantitate copleşitoare de dovezi ale unei relaţii sexuale nepotrivite, consensuale, care a durat o lungă perioadă de timp [cu Haggard]… Nu a fost un singur act.” Succesorul lui Haggard, Brady Boyd, a afirmat că biserica a făcut un aranjament de şase cifre cu bărbatul în cauză. Conform bărbatului, contactul „nu a fost consensual”. Mai târziu rapoartele au indicat că relaţia nu a implicat contact fizic, dar că într-o ocazie Haggard s-a autosatisfăcut în faţa tânărului, care avea pe atunci douăzeci şi doi de ani. Bărbatul, Grant Haas, a adăugat că Biserica New Life i-a plătit 179000 de dolari pentru a-i acoperi cheltuielile cu consilierea, pentru a-l ajuta să se recupereze din situaţie, şi cu colegiul. Haggard a admis în mod deschis a doua relaţie, deşi non-sexuală, cu Haas, la CNN şi alte mijloace mass-media, iar când a fost întrebat dacă a avut şi alte relaţii homosexuale care nu au fost raportate, Haggard nu a oferit un răspuns direct.

După mediatizarea scandalului, Haggard a făcut trei săptămâni de consiliere intensivă, fiind supravegheat de patru pastori. În februarie 2007, unul dintre acei pastori, Tim Ralph, a spus că Haggard „este complet heterosexual”. Ralph a explicat mai târziu că a vrut să spună că terapia „i-a dat lui Haggard instrumentele pentru a adopta latura sa heterosexuală”. Pe 1 iunie 2010 Haggard a anunţat că intenţiona să înceapă o nouă biserică în Colorado Springs. Într-un interviu la CNN, a confirmat că a „evitat complet orice sentimente homosexuale din trecut”.

Într-un interviu publicat în numărul din februarie 2001 al GQ, Haggard a afirmat: „Probabil că dacă aş avea douăzeci şi unu de ani, în această societate, m-aş identifica drept bisexual,” adăugând: „La fel cum voi, care sunteţi heterosexuali, nu faceţi sex cu fiecare femeie de care sunteţi atraşi, şi eu pot fi cine sunt şi să fac sex exclusiv cu soţia mea, şi să fiu perfect satisfăcut.”

[Surse: 1) Pastor Ted, His Male Prostitue & Drugs. Copyright © 2007 Live Leak. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.liveleak.com. 2) Ted Haggard. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page.]

Pastorul Paul Barnes a demisionat din cauza homosexualităţii
Grace Chapel

Grace Chapel

Paul Barnes este fondatorul şi fostul pastor senior al Bisericii Evanghelice Grace Chapel din Douglas County, Colorado. El a mărturisit bordului bisericii că este homosexual, iar demisia i-a fost acceptată pe data de 7 decembrie 2006. El a înfiinţat biserica în pivniţa sa şi a văzut-o crescând la 2100 de membri, în cei douăzeci şi opt de ani cât a fost pastoral ei.

Într-un mesaj video înregistrat adresat bisericii, pastorul senior a mărturisit despre relaţiile lui sexuale cu alţi bărbaţi şi a anunţat că a demisionat de la amvon în mod voluntar. Cu o lună în urmă, predicase bisericii lui despre integritate şi har, după scandalul cu droguri şi sex homosexual al lui Ted Haggard.

Acum Barnes, în vârstă de cincizeci şi patru de ani, i se alătură lui Haggard, ca pastor evanghelic căzut, care a predicat că homosexualitatea este un păcat, dar se lupta cu o viaţă ascunsă.

„M-am luptat cu homosexualitatea de când aveam cinci ani”, a făcut cunoscut Barnes în videoul lui de treizeci şi două de minute, pe care liderii bisericii au permis lui The Denver Post să-l vizioneze. „Nu pot să vă spun câte nopţi am plâns până am adormit, implorându-L pe Dumnezeu să înlăture asta.” Soţia lui, Char, îi ţinea mâna în mâna ei.

Spre deosebire de Haggard, care avea acces la Casa Albă, Barnes nu este bine-cunoscut. El este, după cum se autodescrie, un introvertit care evită politica, preferând să vorbească la biserica lui nedenominaţională despre slujirea generaţiei care lipseşte din bisericile noastre, au spus oficialii bisericii. „Nu-mi vine în minte nici măcar o singură predică în care el să fi avut o agendă politică”, a spus Dave Palmer, pastor asociat.

Palmer a adăugat că biserica a primit un apel anonim săptămâna trecută, de la cineva preocupat de bunăstarea lui Barnes şi a bisericii. Apelantul auzise o conversaţie în care cineva a menţionat „turnarea” pastorilor evanghelici implicaţi în homosexualitate, inclusiv Barnes.

Palmer s-a întâlnit cu Barnes, care a mărturisit. Joi, la o întâlnire de urgenţă, bordul a acceptat demisia lui Barnes, după ce el a recunoscut „infidelitatea sexuală”, care a încălcat codul de conduită al bisericii. Liderii bisericii trebuie, de asemenea, să afirme anual că: „Trăiesc învăţăturile morale şi etice ale Scripturii în viaţa mea publică şi privată.”

Cerându-i-se detalii despre păcatele lui Barnes, Palmer le-a numit „evenimente ocazionale în viaţa lui”, care, după ştirea sa, nu au avut loc în lunile recente.

Barnes a vorbit în videoul său despre dezvoltarea sentimentelor sale, el crescând într-o familie cu o moralitate fermă, de la a fi un băieţel confuz, la a fi un adolescent chinuit de ură de sine şi vină. În singura lor discuţie despre sex, Barnes a spus că tatăl lui l-a luat la o plimbare cu maşina şi a vorbit despre ce i-ar face el unui „poponar”, dacă l-ar aborda. Barnes s-a gândit: „«Aşa simţi despre mine?» A fost ca un cuţit în inima mea şi m-a făcut să mă inchid şi mai mult în mine însumi.”

Când Barnes a experimentat convertirea creştină la şaptesprezece ani, a primit un licăr de speranţă. Dar sentimentele homosexuale nu l-au părăsit niciodată. El a spus că nu poate accepta că cineva „se naşte aşa”, deci se gândeşte la influenţele din copilărie. Barnes a spus că L-a întrebat pe Dumnezeu de multe ori de ce l-a chemat la misiune ca să înfiinţeze Grace Chapel, purtând o „povară îngrozitoare”. Barnes a descris că se luptă cu ceea ce el crede că este învăţătura biblică că homosexualitatea este o urâciune. De-a lungul anilor, a ajuns să accepte că „Acesta este ţepuşul meu în carne.”

Barnes şi-a exprimat speranţa pentru un viitor în care să poţi „fi cine eşti” şi să fii acceptat şi iubit în comunitatea creştină, şi a vorbit, de asemenea, despre „separarea unora dintre învăţăturile din Scriptură” de Isus Cristos.

Palmer a zi că nu era sigur ce vroia să spună Barnes, dar că Barnes i-a spus că el crede că Dumnezeu priveşte homosexualitatea ca pe un păcat.

Barnes a făcut cunoscut că a fost la consiliere de trei ori şi că nu a găsit niciodată pe nimeni cu care să poată vorbi.

Soţia lui a afirmat în video că nu ştiuse despre luptele soţului ei, până ce el a avut încredere în ea săptămâna trecută. Cuplul are două fiice, care au trecut de douăzeci de ani.

Char Barnes a adăugat că simte „ca şi cum trăiesc viaţa altcuiva”, dar că era recunoscătoare că soţul ei s-a destăinuit. Cuplul a spus că speră să rămână în Denver. Aproape de sfârşitul înregistrării, Paul Barnes a confirmat: „Asta este, este adevărat şi era timpul.”

Conducătorul bisericii Russ Pilcher a declarat că reacţia bisericii la slujba de duminică a fost de mare preocupare pentru cuplu. „M-am gândit: «Unde am dat greş, făcându-mă atât de inabordabil, încât nu a putut veni la mine?»” a spus Pilcher.

Paul şi Char Barnes vor primi consiliere, dar, spre deosebire de Haggard, nu se vor retrage într-un loc izolat şi nu vor raporta unui bord de împăciuitori, a spus Palmer. Va fi ceva mai personal, iar membrii bisericii vor avea un rol.

Dată fiind povestea lui Haggard, Palmer a fost întrebat dacă căderea din har a lui Barnes va expune comunitatea evanghelică la şi mai multe acuzaţii de ipocrizie. „Critica este validă, dacă te uiţi la perfecţiune ca fiind marca, fiindcă următorul care va sta la amvonul nostru va fi vinovat sau nu va fi nici el perfect”, a răspuns el. „Înseamnă aceasta că trebuie să schimbăm ceea ce spunem despre Cuvântul lui Dumnezeu? Nu putem face asta.”

[Surse: 1) Eric Gorski, Pastor resigns over homosexuality. Copyright © 2006 The Denver Post. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.denverpost.com. 2) Paul Barnes (pastor). Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page.]

Cântăreţul creştin Ray Boltz dezvăluie adevărul, spunând că duce o viaţă homosexuală normală

Ray BoltzCântăreţul şi autorul de cântece creştine Ray Boltz a înregistrat 16 albume în timpul carierei sale de aproape douăzeci de ani. A vândut aproape 4,5 milioane de discuri, a câştigat trei premii Dove şi a fost un nume extrem de important ani de zile în biserici şi în casele creştinilor iubitori de muzică, până la retragerea sa din industria muzicală în vara lui 2004.

Duminică, 14 septembrie 2008, Boltz a devenit din nou un nume important în cercurile creştine; dar dintr-un motiv mult diferit. Ray Boltz a dezvăluit oficial lumii că este homosexual, într-un articol în Washington Blade.

Deşi Boltz era căsătorit cu soţia lui Carol (acum sunt divorţaţi) de treizeci şi trei de ani şi este tatăl a patru copii (toţi mari acum), el a spus în articol că este atras de bărbaţi din tinereţe.

„Am negat lucrul acesta de când eram copil. Am devenit creştin, am crezut că era modul de a mă confrunta cu asta şi m-am rugat din greu, şi am încercat treizeci de ani, iar acum în sfârşit spun: «Sunt tot homosexual. Ştiu că sunt.»” Şi am ajuns în punctul în care nu am mai putut suporta – când am străbătut tot acest întuneric, m-am gândit: «Termină odată cu asta!»”

Motivul pentru care Boltz a decis să declare acum că este homosexual este că va fi prezent duminică la Biserica Comunităţii Metropolitane Isus din Indianopolis, iar apoi duminica viitoare, 21 septembrie, la Biserica Comunităţii Metropolitane din Washington, D.C. Ambele biserici fac parte dintr-o confesiune care acceptă comunitatea LGBT (lesbiene, homosexuali, bisexuali şi transgenderi).

După ce a fost sincer cu familia lui în ziua de după Crăciun în anul 2004, Ray Boltz a adoptat o altă direcţie în viaţă. El şi Carol s-au separat în vara lui 2005, iar el s-a mutat la Fort Lauderdale, Florida, pentru a „începe o viaţă nouă şi a se cunoaşte pe sine”.

Boltz a declarat, de asemenea, pentru The Blade că nu vrea să intre în dezbateri despre Scriptură şi că nu are de gând să „intru în First Baptist Church sau Assembly of God, să umblu pe acolo şi să spun: «Sunt homosexual şi sunteţi obligaţi să mă iubiţi.»”

În acest moment, Boltz simte că în sfârşit este în pace cu cel care este el – el spune că a avut întâlniri cu bărbaţi şi că acum duce „o viaţă homosexuală normală”.

Pentru el, decizia de a dezvălui că este homosexual este mult mai personală. „La asta se reduc de fapt lucrurile”, spune el. „Dacă aşa m-a făcut Dumnezeu, atunci acesta este modul în care voi trăi. Nu este ca şi cum Dumnezeu m-a făcut în felul acesta şi mă va trimite în iad dacă sunt cel care m-a creat El să fiu – cred cu adevărat că mă simt mai aproape de Dumnezeu fiindcă nu mă mai urăsc pe mine însumi.”

Anterior Boltz făcuse aluzii la această chestiune pe site-ul lui oficial, spunând că dacă oamenii „ar şti cine sunt eu cu adevărat, nu aş fi niciodată acceptat”.

Boltz este probabil cel mai bine cunoscut pentru cântecul său Thank You [Mulţumesc], despre un vis în care un creştin îi mulţumeşte profesorului de şcoală duminicală care l-a condus la Isus. A fost cântecul anului la GMA în 1990. Alte hituri ale lui Boltz includ Watch the Lamb [Priveşte Mielul], The Anchor Holds [Ancora te ţine] şi I Pledge Allegiance to the Lamb [Făgăduiesc loialitate Mielului].

[Sursa: Ray Boltz Comes Out. Copyright © 2008 Christianity Today. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.christianitytoday.com.]

Pastorul baptist George Rekers, proeminent activist anti-homosexualitate, şi-a dat demisia de la NARTH după afirmaţiile unui prostituat homosexual
George Rekers & Jo-Vanni Roman

George Rekers & Jo-Vanni Roman

George Rekers este pastor baptist, profesor emerit de neuropsihiatrie la Universitatea din Carolina de Sud şi unul dintre cei mai proeminenţi activişti anti-homosexualitate ai dreptei creştine. A fost în bordul Asociaţiei Naţionale pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii (NARTH) şi a depus mărturie în calitate de martor al statului în favoarea procesului de interzicere a adopţiei copiilor de către homosexuali.

Rekers a fost surprins la un aeroport cu un prostituat homosexual, întorcându-se dintr-un zbor în Bermuda. El a găsit prostituatul pe un site care închiriază băieţi, unde prostituatul se descrisese ca „senzual”, „sălbatic” şi „gata de orice”.

Rekers a declarat pentru Miami New Times că a aflat că însoţitorul lui, în vârstă de douăzeci de ani, este prostituat doar la jumătatea călătoriei lor de zece zile, că nu au avut contact intim şi că l-a angajat pe tânăr numai fiindcă datorită recentei sale operaţii: „Nu pot ridica bagaje.”

Ceea ce pare foarte îndoielnic, nu în ultimul rând deoarece reporterii New Times au raportat că l-au văzut pe Rekers împingându-şi căruciorul cu bagaje prin Aeroportul Internaţional din Miami. Ar fi extrem de dificil să accesezi de pagina de deschidere a site-ului Rentboy.com, care prezintă bărbaţi tineri şi musculoşi frecându-şi unul altuia organele genitale în videouri, şi să nu-ţi dai seama ce vrea să spună site-ul prin „băiat de închiriat”.

În interviuri ulterioare, tânărul, Jo-Vanni Roman, a spus că Rekers l-a plătit pentru a-i oferi zilnic masaje nud. El a zis că i-a făcut zilnic masaje nud lui Rekers în timpul călătoriei, care au inclus atingerea organelor genitale. Roman a afirmat, de asemenea, că el crede că Rekers este de fapt homosexual. „Este o situaţie”, a spus Roman, „în care merge împotriva homosexualităţii, dar este de fapt homosexual.” Conform New Times, Roman „a făcut clar faptul că fusese angajat prin Rentboy.com şi a negat că a fost angajat să care bagaje. Tânărul a negat că el şi Rekers au făcut sex, dar a confirmat într-adevăr că el şi Rekers s-au întâlnit prin intermediul profilului său pe Rentboy.

Între timp, Rekers are o nouă explicaţie pentru călătorie. „Petrec deliberat timp cu păcătoşii, cu scopul iubitor de a încerca să îi ajut”, a spus el într-o declaraţie postată pe Facebook. Rekers a fost citat comentând: „Dacă vorbiţi cu asistentul meu de călătorie… veţi descoperi că am petrecut mult timp făcându-i cunoscute informaţii ştiinţifice care arată că este de dorit să renunţe la sexul homosexual şi că i-am împărtăşit în detaliu Evanghelia lui Isus Cristos.”

Într-un e-mail către Christianity Today, Rekers a afirmat că soţia lui se va pensiona curând şi îl va însoţi în călătorii când fiii lor nu vor fi disponibili. „I-am mărturisit Domnului şi familiei mele că a fost neînţelept să angajez pe acest asistent pentru călătorie, pe care l-am cunoscut cu numai o lună înainte de călătorie, şi neştiind dacă a crescut într-un cămin creştin”, a continuat Rekers. „Am mărturisit, de asemenea, Domnului şi familiei mele păcatul de a mă pune astfel într-o situaţie vulnerabilă, unde în mod tragic am devenit subiectul unor acuzaţii false.”

Rekers a spus că este sfătuit de o echipă de trei consilieri creştini. „Şi m-am dedicat întâlnirilor permanente cu un pastor şi consilier experimentat de la biserica mea, pentru a-mi înţelege mai bine slăbiciunile şi a preveni luarea acestui gen de decizii greşite în viitor.”

Rekers a demisionat din poziţia de membru al bordului Asociaţiei Naţionale pentru Cercetarea şi terapia Homosexualităţii (NARTH). Astăzi NARTH îl enumeră pe Rekers ca membru în Comitetul Ştiinţific Consultativ, dar a acceptat demisia sa ca membru al bordului. „NARTH a acceptat demisia Dr. Rekers şi speră că procesul legal va clarifica suficient problemele care au apărut în această nefericită situaţie”, declară NARTH. „Ne exprimăm sincera simpatie faţă de toţi cei care, indiferent de perspectiva pe care o au, au fost afectaţi de aceste evenimente.”

În 1983, Rekers a slujit în bordul fondator al Consiliului pentru Cercetarea Familiei (FRC). Preşedintele Tony Perkins, care s-a alăturat FRC în 2003, a afirmat că nu auzise de Rekers până la recentele rapoarte ale mass-media, dar a verificat că Rekers a fost membru al bordului fondator. „FRC nu a avut contact cu Dr. Rekers şi nu are cunoştinţă despre activităţile lui de peste un deceniu, deci nu pot să vorbesc despre ce a făcut sau nu a făcut el”, a declarat Perkins.

[Surse: 1) Psychologist Resigns from NARTH after Gay Prostitute’s Claims. Copyright © 2008 Christianity Today. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.christianitytoday.com. 2) Jeff Muskus, George Rekers, Anti-Gay Activist, Caught With Male Escort “Rentboy”. Copyright © 2010 Huffpost. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.huffingtonpost.com. 3) George Alan Rekers. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page.]

Episcopul Jim Swilley, pastorul unei megabiserici din Georgia, a declarat că este homosexual

swilleyFace parte din a patra generaţie de predicatori din familia sa, a crescut auzind despre foc şi pucioasă şi a ieşit de mii de ori înaintea turmei sale, pentru a rosti Cuvântul lui Dumnezeu. Dar de data aceasta, predica lui a fost diferită. Pe 13 octombrie, Episcopul Jim Swilley, în vârstă de cincizeci şi doi de ani, s-a aşezat într-un scaun tras aproape de rândul din faţă al bisericii Church in the Now din Conveyers, Georgia şi s-a adresat ucenicilor săi. „Sunt două lucruri în viaţa mea care sunt un absolut: nu am cerut niciunul dintre ele”, a spus el. „Unul a fost chemarea lui Dumnezeu în viaţa mea. Celălalt… a fost orientarea mea sexuală.”

Şi, cu acestea, Episcopul Swilley, de două ori căsătorit şi tată a patru copii – a ieşit înaintea bisericii sale ca bărbat homosexual. Fondatorul unei biserici care are 1200 de membri, Swilley spune că a fost motivat nu de ameninţarea unui scandal sau unei dezvăluiri iminente, ci mai degrabă de câteva sinucideri recente ale unor tineri, inclusiv cea a lui Tyler Clementi, aflat în primul an la Universitatea Rutgers, care a sărit de pe un pod după ce colegul lui de cameră a difuzat o filmare cu el făcând sex cu un bărbat.

Revelând un secret pe care l-a ascuns aproape toată viaţa şi devenind poate cel mai proeminent pastor care a dezvăluit vreodată în mod voluntar că este homosexual – Swilley speră să transmită un mesaj puternic în favoarea toleranţei. „Au fost prea multe sinucideri”, explică el. „Am avut acest moment de claritate: o să spun tuturor că sunt homosexual. Şi poate, dacă ajută, pot să salvez pe unul dintre ei.”

Anunţul, nu este surprinzător, a supărat pe mulţi din biserică şi din afara ei. Zeci de membri, inclusiv un asociat vreme de nouăsprezece ani din biserică, au părăsit biserica. Episcopul care prezidează Comuniunea Internaţională a Bisericilor Carismatice, David Huskins, l-a criticat pentru „cedarea în faţa unui stil de viaţă în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu”. Pe internet, Swilley a fost numit un apostat şi un mincinos care sprijină o agendă homosexuală. El a primit atât de multe ameninţări, încât uneori foloseşte un bodyguard înarmat.

Dar Swilley, care insistă că nu a avut niciodată legături homosexuale în timpul căsătoriei, are, de asemenea, suporteri, care includ cinci mii de noi prieteni pe Facebook. Poate cel mai important suporter este Debye Swilley, în vârstă de patruzeci şi şapte de ani, femeia care i-a fost soţie douăzeci şi unu de ani. Debye spune că Swilley i-a mărturisit că este homosexual chiar de la început. Dar au mers înainte şi s-au căsătorit, au avut doi copii – Judah, douăzeci de ani, pastor de tineret, şi Jonah, şaptesprezece ani – şi s-au bucurat de o căsătorie fericită până acum câţiva ani, când Swilley a devenit deprimat şi retras. S-au separat amiabil în 2009, netezind calea pentru anunţul lui. „Căsătoria noastră nu a fost o ipocrizie; a fost reală şi frumoasă”, spune Debye. „Dar am început să simt că îi făceam un deserviciu. El nu era fericit.”

Revelaţia lui Swilley este cu atât mai uimitoare, dat fiind descendenţa lui ca predicator sudist. Tatăl lui, Jimmy R. Swilley, a fost pastor în confesiunea Adunările lui Dumnezeu; mama lui, Darlene, a fost soţie de pastor cu program întreg. „În biserica noastră, totul era păcat”, povesteşte el despre copilăria lui în Tennessee şi Georgia. „Femeilor nu le era îngăduit să poarte machiaj; nu ni se permitea să mergem la filme. Era penticostalism fundamentalist de şcoală veche.” Posibilitatea atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex, spune el, „pur şi simplu nu exista. Iar asta mi-a devenit clar când am crescut.”

Dar când avea doar patru ani, Swilley se simţea atras de bărbaţi. „Aceasta a continuat în anii adolescenţei, în timp ce aveam întâlniri cu fete, încercând să fie heterosexual”, adaugă el. „Undeva pe drum, am crezut că voi fi reparat.” După ce s-a alăturat bisericii tatălui său ca pastor asociat, a consiliat chiar enoriaşi care se luptau cu homosexualitatea, ajutându-i, după cum spune el, „să-şi alunge demonii”.

Swilley, cu siguranţă, a practicat ceea ce predica, căsătorindu-se la douăzeci şi patru de ani şi având doi copii (Jared, acum de douăzeci şi şapte de ani, şi Christina, douăzeci şi cinci de ani). „M-am gândit: «Tot ce este greşit cu mine este că sunt nevoit să fiu cu o femeie»”, spune el. Prima lui soţie nu a ştiut despre orientarea lui; chiar şi aşa, căsătoria a durat doar cinci ani. Apoi, în 1987, după ce a început o misiune într-o clădire comercială care avea să devină biserica Church in the Now, a întâlnit-o pe Debye la o slujbă religioasă. „Nu am cunoscut niciodată un bărbat atât de carismatic şi coleric, şi pur şi simplu frumos în orice mod posibil”, spune ea. „Am avut o dragoste foarte reală, o dragoste reală şi profundă.” Swilley continuă: „Nu m-am gândit că mă voi mai căsători vreodată, dar când am întâlnit-o pe Debye, s-a întâmplat ceva.” Înainte de a se căsători, „I-am zis: «Sunt homosexual, dar nu exprim în comportament.» Ea a spus doar: «Te iubesc şi ne vom descurca.» Şi am făcut-o.”

Dar în timp ce misiunea creştea – a ajuns la un punct culminant de trei mii de membri, într-un campus de trei clădiri pe o suprafaţă de 43 de acri – creştea şi tulburarea lui Swilley datorită secretului său. Debye spune că soţul ei a intrat într-o depresie atât de adâncă, încât „era de parcă murea”, iar ea a impus o decizie, cerând divorţul (acum ei locuiesc separat, dar rămân prieteni apropiaţi).

Dizolvarea căsătoriei l-a îndemnat pe Swilley să le spună părinţilor săi că este homosexual. Au fost şocaţi şi provocaţi, spune el, dar, în cele din urmă, au fost suportivi. „A fost uneori dificil”, admite mama lui, „dar rămânem alături de fiul nostru.” Copiii lui, de asemenea, s-au lăsat înşelaţi. „A fost ultimul lucru la care ne-am fi aşteptat”, spune Jared, liderul formaţiei de punk rock alternativ Black Lips. „El a întrebat dacă asta va afecta relaţia noastră şi am spus: «Bineînţeles că nu.» A avut nevoie de mult curaj, iar acum îl respect şi mai mult.”

Dar să spună bisericii a fost altceva. „Am ezitat dacă să dezvăluie sau nu asta în public”, spune fiul lui, Judah. „M-am simţit protector faţă de el. Suntem în Centura Bibliei şi uneori Centura te sufocă.”

Dar după sinuciderea lui Tyler Clementi pe 22 septembrie, Swilley a ştiut că nu avea de ales. „Nu eram destul de pretenţios ca să cred că puteam să salvez lumea”, zice el, „dar m-am gândit: «Este ceva ce aş putea spune şi ştiu despre ce vorbesc.»” Şi-a ţinut predica cu Debye în rândul din faţă; după aceea, şiruri de enoriaşi au stat la coadă ca să-l îmbrăţişeze. „A durat ceva timp ca eu şi soţia mea să procesăm”, spune Alan Heusel, membru în biserică timp de doisprezece ani. „Dar mă uit la toate minunile pe care le-am văzut în biserica lui şi am realizat că el nu este diferit acum de cum era înainte. Nu contează dacă eşti homosexual sau nu eşti homosexual; ce este în inima ta contează.”

Swilley, căruia îi place să se uite la filmele cu Will Ferrell împreună cu fiii lui şi să meargă la muzicalurile de pe Broadway cu Debye, spune că de când a dezvăluit că este homosexual se simte „mai bine, mai fericit; simt mai multă dragoste faţă de oameni”. O vreme, impactul anunţului său nu va fi cunoscut pe deplin. Dar deocamdată nu are regrete. „Dumnezeu îi iubeşte pe homosexuali”, spune el. „Dumnezeu m-a făcut exact cum trebuie să fiu. Iar acum vreau să-i ajut pe homosexuali să se bucure de un drept fundamental – pur şi simplu, să fie cine sunt ei.”

[Extras din Alex Tresniowski, Bishop Jim Swilley: A Minister Comes Out. Copyright © 2010 People. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.people.com.]

Pastorul Albert Odulele, condamnat pentru două atacuri homosexuale
Albert Odulele

Albert Odulele

Albert Odulele (n. 5 ianuarie 1964) este pastor, autor şi teleevanghelist. Odulele s-a născut la Londra din părinţi nigerieni, şi-a petrecut anii de formare în Nigeria şi a emigrat în Regatul Unit în 1986.

În februarie 2011, Odulele a fost acuzat de două atacuri sexuale, unul implicând un băiat de paisprezece ani şi altul un bărbat de douăzeci şi unu de ani. Odulele a fost condamnat la paisprezece luni de închisoare. După ce a ispăşit o parte din sentinţă, a fost eliberat din închisoare pe 29 iulie 2011.

Pastorul evanghelic, care a mângâiat un băiat adolescent în timp ce acesta dormea şi a atins un predicator tânăr când împărţeau un pat la hotel, a fost închis timp de opt luni.

Iniţial, Odulele a negat delictele, dar mai târziu a recunoscut faţă de poliţie că se „lupta” cu sexualitatea lui de ani de zile şi a pledat vinovat. În timpul unei audieri, a recunoscut că l-a atacat indecent pe băiat şi că l-a atacat sexual pe bărbat. Channel 4 News afirmă că opt victime declarate ale Dr. Odulele au fost identificate iniţial, dar au refuzat să dea declaraţii Poliţiei.

Curtea a auzit cum Odulele, fondatorul Bisericii Penticostale Internaţionale Casa Gloriei, împărţea în mod frecvent patul la hotel cu alţi bărbaţi, în timp ce călătorea prin lume cu un anturaj impresionant format din personal de securitate şi pastori.

În 2003, se uita la televizor împreună cu un băiat faţă de care îşi „asumase o influenţă paternă”. Când băiatul a adormit, a pus mâna sub lenjeria lui intimă şi l-a mângâiat. Băiatul a spus că nu a ştiut ce să facă şi că a fost prea speriat ca să se mişte. Pe vremea aceea soţia lui Odulele era gravidă cu fiica lor.

Băiatul a rămas „traumatizat” şi şi-a pierdut interesul pentru studiu, înainte de a-i spune mamei lui despre abuz. Când a fost confruntat de mama băiatului, în primăvara anului trecut, Odulele a căzut în genunchi, plângând şi cerând iertare, a spus curţii procurorul Tom Nicholson.

În 2004, Odulele a atins partea interioară a coapsei unui pastor, în timp ce împărţea un pat cu el şi cu un alt bărbat la Hotelul Dartford Bridge Hilton. Bărbatul a respins avansurile lui Odulele, „lumina călăuzitoare şi figura paternă” a bisericii, după care a fost atins din nou, a auzit curtea.

Dl. Nicholson a spus că un număr de membri ai bisericii l-au înfruntat pe Odulele din cauza comportamentului său şi au apelat la un episcop al bisericii, dar fără succes.

Condamnându-l, Onoratul Judecător Charles Byers a descris atacurile ca „oportuniste”. Judecătorul Byers a spus: „Deţineai o poziţie de încredere, erai foarte respectat. Oamenii veneau la tine pentru sfat şi, fără îndoială, pentru mângâiere.” El a adăugat că Odulele este un „bărbat inteligent” care ştia că comportamentul său „era greşit”.

Într-un raport dinaintea condamnării, Odulele, medic calificat, a spus: „Îmi este ruşine de comportamentul meu, deoarece homosexualitatea se află în dezacord cu convingerile mele religioase.” „Sunt extrem de mâhnit şi supărat din cauza traumei şi durerii pe care le-am cauzat victimelor.”

Casa Internaţională a Gloriei, cu sediul în estul Londrei, susţine că are o biserică de trei mii de persoane şi filiale în Leeds, Birmingham şi Brazilia. Este o instituţie filantropică, cu o cifră de afaceri de 2 milioane de lire sterline pe an.

Odulele a fost o figură majoră în creştinismul evanghelic. La apogeul său, el a predicat la 140000 de oameni odată, pe stadioane în Africa şi în Statele Unite, a spus acuzarea.

Pastorul Albert Odulele este foarte bine cunoscut în Regatul Unit. Iar Odulele a atras şi mai mulţi discipoli în lume prin apariţiile sale la conferinţe evanghelice internaţionale, în emisiuni religioase la televiziune şi în videouri pe You Tube.

Site-ul lui îl descrie ca autor, vorbitor şi predicator, şi laudă „stilul lui carismatic, profeţiile pe care le face şi exprimarea rodnică a adevărului”.

După eliberarea din închisoare, Odulele a revenit la poziţia de pastor senior la Biserica Penticostală Internaţională Casa Gloriei. Ca delincvent sexual înregistrat, condamnarea lui Odulele stipulează că nu trebuie să fie lăsat singur cu minori, dacă nu este prezent un adult. Întoarcerea lui controversată la conducerea bisericii a atras reacţii amestecate de la discipolii săi.

[Surse: 1) That Is Pastor Dr. Albert Odulele – Who Fondled A Teenage Boy. Copyright © 2013 Nairaland Forum. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.nairaland.com. 2) Albert Odulele.  Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page.]

Eddie Long, pastorul unei megabiserici baptiste din Atlanta şi promotor al mişcării antihomosexualitate, acuzat de relaţii homosexuale cu băieţi adolescenţi

Eddie Lee Long (12 mai 1953 – 15 ianuarie 2017) a fost pastorul senior al bisericii New Birth Missionary Baptist Church, o megabiserică din DeKalb County, Georgia, Statele Unite. Când Long a devenit pastor la biserica New Birth în 1987, erau 300 de membri în biserică; în 2011 erau 25000.

În perioada cât a fost pastor, Long a fost găsit nevinovat în investigaţiile făcute de Senat pentru a afla dacă a profitat personal de statul de scutire de taxe al bisericii. De asemenea, au fost deschise procese civile împotriva lui, în care a fost acuzat de relaţii sexuale cu membri minori ai bisericii de sex masculin. Long a negat delictele prin avocaţii săi şi a rezolvat plângerile în afara curţii.

În septembrie 2010, patru bărbaţi l-au acuzat pe Long că i-a constrâns să întreţină relaţii sexuale cu el, folosindu-şi influenţa şi oferindu-le cadouri, călătorii şi slujbe pe când erau adolescenţi. Pe 21 şi 22 septembrie 2010, Maurice Robinson, Anthony Flagg şi Jamal Parris au deschis separat procese împotriva lui Long. Pârâşii au susţinut că Long i-a pus pe statul de plată al bisericii, le-a cumpărat maşini şi alte daruri, şi i-a luat separat în excursii către destinaţii precum Kenya, Africa de Sud, Insulele Turks şi Caicos, Trinidad, Honduras, Noua Zeelandă şi New York City. În litigiul judiciar s-a susţinut că Long „dezbătea Sfânta Scriptură pentru a-şi justifica şi susţine activitatea sexuală”.

Plângerea lui Flagg susţine că Long a condus o ceremonie de „legământ” între ei doi; avocatul lui Flagg a afirmat că ceremonia a fost „esenţialmente o ceremonie de căsătorie, cu lumânări, schimb de bijuterii şi citate biblice”. Plângerile au fost rezolvate în afara curţii: termenii nu au fost dezvăluiţi. Mai târziu, rapoartele au indicat că, deşi nu a fost pârâş, un al cincilea potenţial acuzator a participat la negocieri. Long a negat acuzaţiile.

Soţia lui, Vanessa Long, a spus că decizia ei iniţială de a cere divorţul a avut loc după „ani de zile de atac în mass-media”. Soţii Long s-au căsătorit în 1990 şi au trei copii.

Prima căsătorie a lui Long s-a sfârşit prin divorţ în 1985, după ce Dabara Houston a susţinut că Long avea un „temperament vicios şi violent” şi că se temea pentru siguranţa ei şi a fiului ei.

Long a decedat în ianuarie 2017 datorită unei forme agresive de cancer.

[Surse: 1) Morgan Feddes, Eddie Long Steps Back from Pulpit after Wife Files for Divorce. Copyright © 2011 Christianity Today. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.christianitytoday.com. 2) Eddie Long. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul https://en.wikipedia.org/wiki/Main_Page.]

Jonathan Merritt, proeminent blogger evanghelic antihomosexualitate, demascat ca homosexual
Merritt & Southworth

Merritt & Southworth

Jonathan Merritt, fiul renumitului evanghelist James Merritt, a devenit un blogger evanghelic proeminent, scriind, printre altele, pentru USA Today şi The Atlantic. Dar el se dovedeşte a fi un bărbat homosexual care trăieşte un conflict profund, fiind de curând prins prins în flagrant cu bloggerul homosexual Azariah Southworth.

Pe 20 iulie, Merritt scrisese un articol pentru Atlantic, argumentând împotriva unui boicot contra Chick-fil-A, datorită suportului companiei faţă de grupuri conservatoare care se opun căsătoriei homosexuale. Bloggerul homosexual Azariah Southworth, care a fost gazda unei emisiuni la o televiziune creştină înainte de a face cunoscut că este homosexual în 2008, a afirmat pe blogul lui pe 23 iulie, că Merritt este homosexual. Merritt a răspuns, recunoscând acţiunile lui „nepotrivite” faţă de bloggerul evanghelist Ed Stetzer.

Blogul Joe.My.God a postat un rezumat al relaţiei dintre Merritt şi Southworth, care a avut loc în 2009. Merritt mărturiseşte că el şi Southworth au început să-şi scrie e-mailuri şi să-şi trimită mesaje sexuale explicite pe mobil unul celuilalt, după ce Merritt a scris un articol în care susţinea „că cei care sunt creştini trebuie să-i iubească pe cei care experimentează zdrobirea sexuală”. Trimiterea de mesaje sexuale explicite pe mobil a dus la o întâlnire, iar „când ne-am luat rămas bun, am avut un contact fizic care a trecut dincolo de limitele prieteniei. Am fost copleşit de vină, ştiind că m-am pus într-o situaţie nechibzuită. Nu ne-am mai văzut, iar după o perioadă de timp am încetat orice contact.”

Merritt i-a spus lui Stetzer că nu se identifică drept homosexual, „pentru că eu cred că poate fi o diferenţă între ce simte cineva şi viaţa pe care o oferă Dumnezeu”. El a spus că rămâne „dedicat trăirii vieţii pe care o cere Dumnezeu de la cei care Îl urmează”, inclusiv „standardelor lipsite de ambiguitate ale Bibliei pentru sexualitate”.

Merritt i-a dezvăluit lui Stetzer că luptele lui au început la o vârstă fragedă, când un bărbat mai în vârstă din cartierul lui l-a abuzat sexual, ceea ce i-a insuflat sentimente de ruşine, vină şi ocazional depresie. La vârsta de treisprezece ani, după ce a decis să-L urmeze pe Cristos, Merritt a spus că a realizat că ce i s-a întâmplat nu a fost din vina lui şi a adoptat perspectiva „că păcatul poate fi învins”.

În a doua carte a sa, A Faith of Our Own [O credinţă a noastră], într-un capitol despre homosexualitate, el scrie: „Creştinii – inclusiv eu – au îngăduit liderilor noştri să arunce ură asupra unei comunităţi de oameni care nu sunt mai păcătoşi şi mai puţin preţioşi decât cei mai pioşi. Este de mirare că multe biserici nu au homosexuali declaraţi pe faţă care să le frecventeze, dar au destui mâncăi declaraţi pe faţă, care să umple zece autobuze ale bisericii?”

Merritt spune că a fost la un consilier creştin pentru a-şi examina copilăria şi „ce am crezut eu că vroia Dumnezeu pentru mine. Am început, de asemenea, să recunosc faţă de mine însumi că am păcat în trecutul meu, păcat pentru care îmi accept responsabilitatea. Mesajele sexuale explicite nepotrivite pe mobil, acţiunile nepotrivite sunt nepotrivite, indiferent cine este celălalt. Au fost deciziile mele şi ale nimănui altcuiva. Datorită zdrobirii mele, simt că acum pot fi transparent, sincer şi autentic cu privire la aceste acuzaţii. Cei apropiaţi mie ştiu că de fapt plănuiam de ceva timp să fac cunoscută povestea zdrobirii mele. Pentru că este parte a călătoriei mele spirituale. Şi pentru că subliniază puterea lui Dumnezeu de a transforma vieţile.”

Southworth însuşi a spus: „Să expun adevărul despre orientarea sexuală a lui Merritt nu a fost o decizie uşoară pentru mine. Nu-mi face plăcere să fac asta. În timp ce tastez, stomacul mi se întoarce pe dos, fiindcă ştiu ce reacţie violentă de răspuns voi primi. M-am gândit la tot ce va însemna aceasta pentru el şi pentru mine. Îmi bazez raţionamentul pe importanţa trăirii unei vieţi autentice şi sincere. Trebuie ca liderii noştri să facă dovada unei onestităţi radicale în caracterul, intenţiile şi identitatea lor.”

[Surse: 1) Diane Anderson-Minshall, Prominent Antigay Evangelical Blogger Outed as Gay. Copyright © 2012 Advocate. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.advocate.com. 2) Bob Allen, Jonathan Merritt admits gay relationship. Copyright © 2012 Baptist News Global. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.baptistnews.com. 3) Azariah Southworth, I Hooked Up With a Gay Evangelical Christian – Here’s Why I Outed Him. Copyright © 2012 Alternet. Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.alternet.org.

Clic pe linkurile de mai jos!

Reacţii la excluderea din biserică a unui evanghelic pentru homosexualitate şi alcoolism

Homosexualitatea, pedofilia şi agenda homosexuală în lumea creştină de astăzi

Bisericile evanghelice şi abuzul sexual al copiilor (1)

Abuzul sexual al copiilor în bisericile evanghelice (2)

Pastors Who Sexually Abused Children

HIV/SIDA: Ajutor pentru salvarea unui tânăr grav bolnav

costi 1Contra Curentului

Durerile mici vorbesc, cele mari tac!

Numai când sunteţi goliţi de voi înşivă veţi putea asculta murmurul orelor din ce în ce mai puţine ale unui tânăr – COSTICĂ – bolnav de SIDA. Ajutorul material este foarte benefic şi real pentru tratamentul special ce trebuie acordat, care este costisitor. Da, orice ban este gol fără de dragoste, iar când daţi cu dragoste un mic ajutor, vă legaţi de voi înşivă, unul de altul, împreună faţă de Creator. Scoate, dacă vrei, dragostea la lumină, făcându-ţi rost de pungi care nu se învechesc! Viaţa are măreţia ei! Fii măreţ, dăruind acestui suflet banii necesari prelungirii vieţii! Orice sumă este binevenită. (CE AM SCRIS NU SUNT POVEŞTI!!!)

costi 2Blogul lui Tomis The Cat

Zilele trecute am primit un apel disperat cu privire la Costică, 37 de ani, care suferă enorm, având o multitudine de infecţii cronice şi complicaţii, survenite pe fondul bolii SIDA. Dacă vă uitaţi pe certificatul medical al lui Costică, veţi vedea cu ochii voştri ce înseamnă această boală şi câte alte boli secundare poate determina!

Din motive lesne de înţeles, am fost obligat să protejez identitatea acestui om. Veţi observa că în certificatul medical anexat mai jos, nu veţi putea vedea numele de familie şi alte date personale.

Stadiul C3 al bolii SIDA înseamnă ultimul stadiu. Există HIV – stadiile A1, A2, A3, HIV – stadiile B1, B2, B3 şi SIDA – stadiile C1, C2, C3.

costi 3Din certificatele medicale se pot vedea foarte uşor efectele ultimului stadiu al bolii acestui om nefericit şi sărman :

1) Infecţie HIV-SIDA stadiul C3 în tratament ARV

2) TBC diseminat cu determinări secundare ganglionare, meningiale şi pulmonare în tratament TSS individualizat

3) Sepsis cu stafilococ meticilino-rezistent (infecţie cu stafilococ auriu)

4) Stomatită cu Candida Albicans

5) Pancreatită cronică acutizată edematoasă cu colecţii retroperitoneale

6) Insuficienţă hepatică acută postmedicamentoasă remisă (icter)

7) Exantem maculo-papulo-eritematos pruriginos probabil alergic

8) Anemie secundară

9) Psoriazis vulgar.

Clic pe documentele medicale, dacă doriţi să le vedeţi la dimensiuni mari!

costi 4M-am gândit să scriu acest articol într-o încercare de a alina suferinţele acestui om, care a fost internat timp de mai bine de trei luni de zile la Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Dr. Victor Babeş”. El este un caz social, un om părăsit de „prieteni” din cauza egoismului lor… Nimeni nu ştie că el are SIDA, în afară de familia lui. Egoismul şi nepăsarea au reuşit să-i îndepărteze pe toţi cei dragi… O tragedie greu de exprimat în cuvinte… Familia lui, aflată în provincie, nu are puterea financiară să facă mare lucru pentru el.

Vă redau mai jos o scrisoare a disperării, pe care am primit-o recent Am fost foarte afectat când am citit rândurile de mai jos şi VĂ ROG PE TOŢI CEI CARE SPUNEŢI CĂ ÎL IUBIŢI PE DUMNEZEU SĂ FACEŢI CEVA PENTRU ACEST TÂNĂR SĂRMAN!!! Vă rog să citiţi cu atenţie:

Costică se simţea mai bine şi după trei luni de spitalizare, urma să i se dea drumul acasă. Din nefericire, i-au apărut pe tot corpul, nişte pete mari şi roşii, iar pielea îl ustura şi îl mânca. Pentru că Spitalul Dr. Victor Babeş nu are dermatolog, l-au trimis alături la Centrul Dr. Victor Babeş, care presupun că este particular, altfel nu înţeleg de ce pacienţii internaţi plătesc tot ce li se face acolo; la începutul internării el a plătit la Centrul Dr. Victor Babeş ecografia la inimă, 150 lei, deşi era internat în spital şi avea asigurări de sănătate, iar colegul lui de salon, în aceeaşi situaţie, a plătit 100 lei pentru analize. Consultaţia la dermatologie la Centru a costat 80 lei, pe care i-a împrumutat de la o asistentă. Dermatologul a spus că a făcut alergie la medicamente şi i-a dat o reţetă în valoare de 70 lei. Spitalul nu avea medicaţia, deci ar fi trebuit să o cumpere.

Singurul care l-a ajutat din familie a fost nepotul de soră, care i-a dat 100 lei, din care i-a înapoiat asistentei cei 80 lei şi a luat un unguent, deci nu toată reţeta. Medicul lui a vorbit cu dermatologul de la Centrul Dr. Victor Babeş să-l primească la control gratuit, iar la control acesta i-a spus să continue tratamentul.

Pentru că nu a apărut nicio schimbare în bine, a fost trimis cu salvarea la un alt medic dermatolog, la un alt spital, al cărui nume nu l-a reţinut, unde nu a mai plătit consultaţia. Dermatologul de acolo i-a schimbat tratamentul, medicamente pe care spitalul nu le-a avut pe toate; cele care lipseau nu se compensau şi a trebuit să le cumpere cu preţ întreg, în mai multe rânduri. Costul lor a fost de peste 150 lei. La fel se întâmplase mai înainte cu medicamentele pentru icter, ele costându-l mai mult de 100 lei.

Pe lângă acestea, în timpul spitalizării a făcut şi două operaţii, din cauza tuberculozei ganglionare. La prima i s-a îndepărtat un ganglion infectat de la subţioară, iar la a doua, un ganglion infectat de la gât. A doua operaţie a durat trei ore şi la fel ca la prima, nu a fost cusut, de aceea trebuie să i se schimbe zilnic meşa şi compresa sterilă cu betadină. Suprafaţa operată este cât jumătate din podul palmei; dacă la început gaura era cât un ou, acum este cât o nucă. Fiindcă spitalul nu avea comprese sterile, iar din cauza cantităţii insuficiente de betadină, aceasta i se punea cu zgârcenie, motiv pentru care a făcut infecţie, Costică a trebuit să cumpere comprese şi o sticlă mare de betadină. O compresă costă între 1,2-1,5 lei, iar betadina a fost 60 lei.

Imunitatea i-a scăzut la 72!!!

Singurul venit al lui Costică este concediul medical 100% pentru salariul minim pe economie, adică 600 lei pe lună. Având SIDA, are dreptul la ajutor de hrană de 400 lei pe lună, pensie medicală şi pensie de handicap, dar pentru dosare este mult de umblat şi de stat la cozi. A fost externat pe 11.06.2010, dar de la externare are febră mare în fiecare zi, între 38,5-40 şi este foarte slăbit; în loc să stea întins pe patul de spital, stă întins pe canapea. Dacă se ridică, trebuie să se întindă repede, altfel îi este şi mai rău. Are senzaţie de greaţă şi lipsă de poftă de mâncare, nu numai din cauza bolilor de care suferă, ci şi a efectelor adverse ale tratamentului: dimineaţa ia 14 pastile, seara 4, iar când se simte rău, ia şi la prânz 2-3. A fost chemat pentru analize la Spitalul Victor Babeş pe 1 iulie, dar pentru că nu se simte bine, va trebui să se interneze cât de curând.

În mod normal bolnavilor de HIV/SIDA li se dă terapia o dată pe lună, dar cu criza de acum, din cauză că medicamentele nu există în depozit, săptămâna aceasta i s-a dat terapia numai pe cinci zile, urmând să revină pentru a i se da în continuare. Pentru câte zile? Nu se ştie. Mai multe drumuri la oraş, el locuind la ţară…

Zilele trecute a depus dosarul pentru ajutorul de hrană, dar pentru dosarul de handicap mai este de umblat câteva zile pentru acte, după care urmează să intre la Comisie ca să se stabilească gradul ce i se cuvine, apoi are de aşteptat până ce va primi efectiv pensia.

ŞTIŢI PE CINEVA CARE L-AR PUTEA AJUTA cu banii necesari măcar 2 luni, până îi vor veni ajutorul de hrană şi pensia de handicap??? Deşi tratamentul pentru SIDA şi TBC este gratuit, sunt alte cheltuieli presante: din cei 600 lei pe care îi ia pe concediul medical, Costică trebuie să cumpere medicamentele pentru psoriazis şi candida, compresele sterile, să plătească drumurile la oraş pentru el şi un însoţitor, drumuri pe care este nevoit să le facă pentru completarea dosarului de handicap şi a celui pentru pensia medicală şi pentru schimbarea pansamentului (50 lei dus-întors pentru amândoi), ca şi drumurile la Spitalul Dr. Victor Babeş din Bucureşti, pentru el şi persoana care îl însoţeşte, (220 lei dus-întors pentru amândoi), el nefiind în stare să meargă singur. Este posibil ca odată internat, să fie din nou nevoit să cumpere medicamentele necesare, pe care spitalul nu le are în stoc. De asemenea trebuie să ia mâncare, când este acasă, dar şi internat, şi să achite facturile curente.

Cred că mulţi care aţi citit rândurile de mai sus, aţi auzit de tuberculoză pulmonară (o boală chinuitoare), dar nu ştiu dacă aţi auzit de tuberculozele extrapulmonare (TBC ganglionar, meningită TBC, etc), care sunt la fel de cumplite şi survin în contextul unei imunităţi scăzute, determinate de virusul HIV/SIDA.

Despre stafilococul auriu, probabil ştiţi că este unul dintre cei mai periculoşi microbi, fiind foarte rezistent la antibiotice şi aproape imposibil de anihilat. Să te ferească Dumnezeu să ai o infecţie cu Staphylococcus Aureus, pentru că asta ar însemna să ai parte de nişte zile foarte grele (sau puţine)…

Candida Albicans este o ciupercă (o micoză) care poate produce foarte multă suferinţă şi care poate fi distrusă foarte greu sau chiar niciodată. Această micoză apare din cauza tratamentului prelungit cu doze mari de antibiotice! Aici e vorba de un cerc vicios… Dacă nu iei antibiotice, faci septicemie şi mori, iar dacă iei antibiotice suficiente, faci Candida Albicans şi suferi enorm de pe urma acestei ciuperci. De fapt, ciuperca Candida Albicans se dezvoltă şi evoluează în această manieră din cauza infecţiei cu HIV/SIDA şi este de nevindecat din cauza acestei boli de fond, fiind accentuată de imunitatea scăzută.

Hepatita toxică postmedicamentoasă se datorează cantităţii mari de medicamente puternice, pe care Costică a fost obligat să le ia în ultimele patru luni, de când s-a descoperit că este infectat cu HIV/SIDA. Ficatul şi rinichii au întotdeauna de suferit atunci când organismul este bombardat cu medicamente (antibioticele sunt renumite pentru gradul înalt de hepato-nefro-toxicitate).

Despre pancreatita cronică ce să mai spun?!? Ştiu doar că determină dureri foarte mari… Vă daţi seama ce efecte grave are această boală şi cât de mult complică situaţia lui Costică… Nu mai zic de exantemul eritematos pruriginos şi despre psoriazis, boli dermatologice care de asemenea produc multă suferinţă la nivelul pielii corpului: mâncărime, usturime, senzaţie de arsură, dureri. Multă, foarte multă suferinţă…

De aceea, datorită acestei situaţii tragice, vă rog să-l ajutaţi pe acest sărman! Faceţi tot ce puteţi pentru acest nefericit şi Domnul vă va răsplăti înzecit milostenia voastră! Cine doreşte cu adevărat să-l ajute va fi pus în contact cu o persoană de încredere, care îl va informa în ce cont poate efectua donaţia. Pentru detalii suplimentare, scrieţi la adresa de e-mail admin@contracurentului.com.

Aşa să vă ajute Dumnezeu!

Vă mulţumesc foarte mult, dragi prieteni!

Fiţi binecuvântaţi!

„Împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l şi nu întoarce spatele semenului tău!” (Isaia 58:7)

Preluat cu permisiune de pe www. tomisthecat.wordpress.com.

Clic pe linkurile de mai jos:

HIV printre homosexuali, bisexuali şi alţi bărbaţi care fac sex cu bărbaţi (BSB)

Este SIDA judecata lui Dumnezeu împotriva homosexualilor?

Virusul HIV/SIDA, creat şi folosit pentru decimarea populaţiei!

Povestea unui fost homosexual în lumea muzicii pop

de Roberto Marchesini

Festivalul de la San Remo, Italia, cel mai important eveniment muzical din ţara mea, vizionat la televiziune de milioane de italieni, a devenit în anul acesta platforma improbabilă a unei mărturii impresionante a unui fost homosexual. Cântăreţul, Giuseppe Povia, câştigător al Festivalului în anul 2006, a prezentat cântecul intitulat Luca Era Gay. Titlul cântecul său, care implică faptul că unii homosexuali se pot schimba devenind heterosexuali, a fost suficient pentru a destabiliza mişcarea homosexuală italiană. Activiştii homosexuali au ameninţat să blocheze Festivalul, iar europarlamentarul Vittorio Agnoletto a cerut o rezoluţie europeană pentru a-l opri pe Povia să interpreteze cântecul. Povia însuşi a primit ameninţări cu moartea.

Asociaţia homosexuală Everyone l-a denunţat pe Povia la Procuratura Republicii pentru pretinsa lui homofobie. Încercările lor eşuând, activiştii homosexuali au cerut organizatorilor Festivalului să-l „contrabalanseze” pe Povia cu un cântec al unui cântăreţ homosexual, despre „perfecţiunea dragostei homosexuale”. Şi această încercare a dat greş.

În cele din urmă, pe data de 17 februarie, Povia şi-a cântat cântecul în prima seară a Festivalului. Luca Era Gay relatează transformarea unui bărbat pe nume Luca, de la stilul de viaţă homosexual. Fără ajutorul psihologilor şi psihiatrilor, el se cercetează profund pentru a înţelege cauzele atracţiilor sale homosexuale. Un tată detaşat, deconectat emoţional şi o mamă sufocantă, spune el, au creat confuzie în ceea ce priveşte identitatea lui sexuală: „Am căutat bărbaţi care să fie tatăl meu, m-am dus cu bărbaţi pentru a nu-mi trăda mama.” Cântecul se referă, de asemenea, la superficialitatea relaţiilor homosexuale. El spune: „Între dragoste şi minciună, adesea ne trădam unul pe celălalt.” Cântecul se termină cu versurile: „Aceasta este povestea mea, numai povestea mea. Nu boală. Nu vindecare. Dragă tată, te iert, chiar dacă nu te-ai întors niciodată. Mamă, mă gândesc deseori la tine, te iubesc şi văd reflectarea ta în mine, dar acum sunt tată şi sunt îndrăgostit de singura femeie pe care am iubit-o vreodată.”

Muzica, un rap soft cu acorduri dramatice, are un text direct şi sincer, fără să-i judece niciodată pe cei cu orientare homosexuală pentru alegerile pe care le fac în stilul lor de viaţă personal.

Înainte să fie difuzat cântecul lui Povia, actorul Italian Roberto Benigni a avut o reprezentaţie de douăzeci de minute în care l-a condamnat pe Povia, spunând că homosexualitatea nu este un păcat şi că homosexualii au fost persecutaţi în istorie „pentru că iubesc pe cineva”. Apoi a citit un extras din De Profundis de Oscar Wilde.

După cântecul lui Povia, contrar oricărui obicei, dirijorul i-a dat microfonul lui Franco Grillini, fost membru europarlamentar şi fost preşedinte al ARCIgay, principala asociaţie homosexuală din Italia. Grillini a spus că a primit un mesaj pe telefonul mobil de la un prieten (deşi toate telefoanele ar fi trebuit să fie închise în timpul festivalului…), care a plâns când l-a auzit pe Benigni citind De Profundis, pentru că i-a amintit de partenerul lui care murise de SIDA. Grillini a încheiat spunând că Povia trebuie să înveţe ce este dragostea homosexuală.

Apoi s-a întâmplat imprevizibilul: oamenii din sală au început să-l fluiere pe Grillini (în Italia, fluieratul înseamnă că publicul huiduie)! Simpatia mulţimii a fost pentru Povia, nu pentru activistul homosexual.

Cântecul lui Povia a intrat în finale, iar sâmbătă noaptea a câştigat locul doi la Festivalul de la San Remo, în timp ce, în afara teatrului, activiştii homosexuali au continuat să protesteze împotriva lui. Povia însuşi a spus: „Şi eu am avut o fază homosexuală – a durat şapte luni şi am depăşit-o.”

Popularitatea lui Luca Era Gay a dat curaj şi demnitate comunităţii foştilor homosexuali din Italia, care până acum au fost întru totul intimidaţi de activiştii homosexuali. Înţelegerea reală cu care textul prezintă experienţa homosexuală este incontestabilă.

Luca Era Gay – traducerea versurilor unui cântec popular despre un fost homosexual

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit,

Luca spune,

înainte de a vă povesti despre schimbarea mea sexuală,

vreau să vă spun că, deşi cred în Dumnezeu,

nu mă recunosc în ceea ce cred alţii despre acest subiect,

chiar dacă ei au opinii diferite.

Nu am consultat un psiholog şi psihiatri,

un preot sau un om de ştiinţă,

m-am întors în trecutul meu, am sondat în trecutul meu

şi am descoperit o mulţime de lucruri despre mine însumi.

Mama mea m-a iubit prea mult,

o dragoste care a devenit obsesie,

aşa că, fiind convins de părerile ei,

nu puteam respira din cauza atenţiei ei.

Tatăl meu nu lua nicio decizie

şi nu puteam vorbi cu el.

Era mereu plecat, lucrând,

credeam că nici măcar nu era real.

Aşa că mama s-a hotărât să divorţeze,

aveam doisprezece ani, nu am înţeles multe.

Tatăl meu a spus: „Este lucrul care trebuie făcut.”

Şi, după câtva timp, a început să bea.

Mama vorbea urât despre tata,

spunea: „Nu te căsători, pentru Numele lui Dumnezeu!”

Era geloasă, morbidă, din cauza prietenelor mele,

iar identitatea mea era tot mai confuză.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Sunt un om diferit,

dar atunci căutam răspunsuri,

îmi era ruşine şi le căutam pe ascuns.

Ei mi-au spus că era natural,

dar eu îl studiam pe Freud şi credeam că nu era aşa.

Apoi am crescut, dar nu ştiam ce înseamnă fericirea,

iar un bărbat mai în vârstă m-a făcut să mă înfior,

aşa am aflat că eram homosexual.

Cu el nu aveam inhibiţii,

era curtare, iar eu am crezut că era dragoste,

cu el puteam fi eu însumi.

Apoi a fost ca o competiţie sexuală pentru cine făcea mai bine sex

şi m-am simţit vinovat,

mai devreme sau mai târziu aveau să-l prindă,

dar dacă probele dispăreau, avea să fie achitat.

Îl căutam pe tatăl meu,

făceam sex cu bărbaţi ca să nu-mi trădez mama.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Luca spune

patru ani m-am întâlnit cu un bărbat,

era dragoste şi erau minciuni, adesea ne înşelam unul pe celălalt,

încă mai căutam adevărul meu

şi dragostea fără sfârşit.

Apoi la o petrecere, între toţi acei oameni,

am întâlnit-o pe ea, care nu se potrivea cu adevărat acolo.

Ea m-a ascultat, m-a înţeles, m-a descoperit,

îmi amintesc doar că în ziua următoare îmi lipsea.

Aceasta este povestea mea,

doar povestea mea,

nu boală,

nu tratament.

Dragă tată, te iert,

chiar dacă nu te-ai întors niciodată.

Mamă, mă gândesc deseori la tine,

te iubesc şi văd reflectarea ta în mine,

dar acum sunt tată şi sunt îndrăgostit

de singura femeie pe care am iubit-o vreodată.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

Luca era gay

şi acum se întâlneşte cu ea.

Luca vorbeşte sincer,

Luca spune sunt un om diferit.

[Roberto Marchesini, The Ex-Gay Story in the Pop Music World. Copyright © 2009 Roberto Marchesini. Roberto este Reprezentativ Internaţional al NARTHNARTH Italia Articolul în limba engleză este publicat pe site-ul www.rense.com.]

 Sanremo 2009 – Povia – Luca era gay

1 2