Archive for Societate

Heterofobia

Heterofobia

de Teofil Gavril

Heterofobia

Heterofobia

Scriam cu ceva vreme în urmă că nu sunt de acord cu folosirea termenului de homofobie cu atâta ușurință, întrucât e folosit pentru o gamă largă de persoane si comportamente, nu mai are de-a face doar cu homosexualitatea, ba chiar homosexualitatea a rămas ceva foarte mic din tot conceptul. Nu neg existența homofobiei și nu o consider normală, dar mi se pare, în același timp, exagerat să numești homofobie un fenomen așa de complex.

Trec peste aceasta și revin la titlul articolului. În contextul recentelor precipitări între progresiști și conservatori, am putut observa cu claritate elemente clare ale fenomenului numit heterofobie.

Ce este heterofobia?

Dacă aveți curiozitatea să căutați pe Wikipedia la homofobie, veți găsi definiri ample și generoase, cu explicații care mai de care mai științifice. Un termen în care s-a investit mult.

Dacă veți căuta heterofobie pe Wikipedia, veți găsi o descriere voalată care spune că e „un neologism care nu se referă la fobie în sens clinic, ci la discriminarea persoanelor heterosexuale”. Nu înțeleg de ce nu s-ar păstra același format și pentru homofobie, dar trecem peste aceasta deocamdată.

Fobiile în genere au de-a face cu teamă de ceva, fuga de ceva. Fobie, tot după Wikipedia, ca sa fim în același cadru, înseamnă: „O teamă irațională, foarte persistentă, dusă uneori la extreme și totuși inofensivă. Aceasta poate fi stârnită atât de o anumită situație, cât și de anticiparea ei.” Aici sunt mai aproape de realitate cei de la Wiki, dar se contrazic în termeni cu definirea homofobiei.

Totuși, ca să fim în același context, trebuie să ne punem serios pe treabă la completarea definiției heterofobiei, care e în creștere accelerată. Tot mai des ești atacat dacă ai curajul să declari că ești tradiționalist, aceasta e un fel de strigăt de luptă pentru heterofobi, se simt amenințați și vor trece la atac (din teamă probabil, ca metodă de autoapărare).

A se vedea strădania mea de a fi imparțial. Cum homofobia e o problemă ce trebuie rezolvată și ca definiție, fiindcă e departe de realitate, și ca teamă efectivă, tot așa e necesar de abordat heterofobia ca definire și ca teamă, în același timp.

Ce temeri au heterofobii?

(necomentate deocamdată, doar remarcate)

  • Se tem că eu îi voi învăța copii mei că homosexualitatea e păcat și că prin aceasta voi planta ura față de ei în inima copiilor mei.
  • Heterofobii se tem de religie. Se tem că oamenii în biserici sunt învățați să îi urască pe ei.
  • Heterofobii se tem de manifestările tradiționaliștilor. Ei cred (să nu uităm de definire: fobia e o teamă irațională) că manifestările pro-life, pro-familie sunt de fapt atacuri asupra lor.
  • Heterofobii se tem de familie. Familia formată din soț și soție și copii e văzută ca un afront asupra alegerii lor de a fi diferiți. Se simt condamnați de naturalul familiei, chiar ofensați.
  • Heterofobii se tem de Dumnezeu. Văd un Dumnezeu nedrept și se simt fricoși și furioși față de El. Așa se face că sunt violenți față de discuțiile despre Dumnezeu și credință și curăție.
  • Heterofobii se tem de ei înșiși. Ei știu că orice altceva decât heterosexualitatea e aducător de boală, afecțiuni, suferință fizică și psihică și, mai ales, spirituală. Se tem că nu vor scăpa de teama lor.

Fobiile acestea chiar există, poate unele dintre ele par ușoare ironii, dar eu nu le văd așa. Există fobii față de o sexualitate naturală și ceea ce natural decurge din ea și cred că heterofobia ar trebui să prindă teren în dezbateri serioase, pentru a găsi soluții pentru frica heterofobilor, dar și pentru a proteja heterosexualii, mai ales că, în sens invers, dezbaterile există și grupurile de lobby sunt extrem de vocale.

[Copyright © 2017 Teofil Gavril. Publicat cu permisiune. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi).]

Sensibilitatea progresiștilor

Sensibilitatea progresiștilor

de Teofil Gavril

Sensibilitatea progresiștilor

Sensibilitatea progresiștilor

Am avut multe discuții cu persoane care se numesc progresiste sau deschise la minte și, aproape de fiecare dată, am fost tratat cu dispreț, am fost considerat îngust și fanatic. Aproape m-am obișnuit cu acest mod de a fi abordat. Cu foarte mici excepții, discuțiile cu așa-zișii progresiști s-au finalizat în cuvinte grele din partea lor și cu tăcere din partea mea. Aceasta m-a făcut să nu mai încerc discuții cu astfel de oameni, deși sunt convins că aș găsi și unii respectuoși față de opinia mea, cum și eu respect opinia și alegerea lor.

În urma acestor discuții, am rămas cu întrebarea: de ce totuși o categorie de oameni, care se vrea a fi deschisă la minte și cu viziune progresistă, e așa de irascibilă, sensibilă și gata de război?

Primul motiv cred că este atitudinea inadecvată a creștinilor față de ei.

Foarte mult timp creștinii i-au prigonit, nu e o noutate. Știm că a fost o vreme a intoleranței și prigonirii persoanelor de altă orientare sexuală. Din păcate, această atitudine încă mai persistă în unele persoane, dar ea nu mai este realizabilă din cauza legilor favorabile persoanelor cu alte orientări sexuale.

Al doilea motiv: Sunt sensibili din cauza stresului.

Cred că orice formă de sexualitate, alta decât heterosexualitatea, e o anomalie, deci omul care adoptă o altă formă a sexualității trăiește într-un stres permanent. Aceasta îl face să fie foarte încordat și irascibil. Orice discuție pornești, se va simți prigonit, atins, neînțeles, atacat, urât. E ca atunci când suporți zile sau luni o haină prea strâmtă.

Al treilea motiv: Sunt manipulați.

Există interese de distrugere a familiei, iar aceasta nu e ceva nou și nu poate fi negat. O sumedenie de legi anti-familie apar in țările civilizate. Grupurile interesate de distrugerea familiei sunt în spatele mișcărilor progresiste, mai ales în spatele ideologiilor sexuale. La fel cum mulți români sunt alimentați de ideea că ungurii sunt răi și au îmbrățișat această ideologie, și în cazul persoanelor așa-numite minoritar sexuale se întâmplă. Sunt permanent alimentați cu ideea că sunt urâți, că li se vrea răul, că sunt prigoniți, deși au mai multe drepturi ca un heterosexual. (A se menționa că și creștinii sunt manipulați, dar nu scriu azi despre aceasta.)

Al patrulea motiv: Au o răfuială cu Dumnezeu.

E frustrant să încerci să îți argumentezi logic și cu dovezi alegerea, și natura să te contrazică frontal, fără milă. Atunci e normal să apară ură față de cei ce se declară copii de Dumnezeu sau urmași ai lui Cristos. Dumnezeul Acela care nu înțelege să le dea opțiunea de a-și schimba penisul cu un vagin sau cu un fund, sau cu orice altă configurație, atunci când ei declară că sunt altfel decât au fost făcuți.

Aceasta dă o așa repulsie și indignare asupra simbolurilor religioase, asupra clericilor, o ură vizibilă, declarată și arătată asupra a orice ar reprezenta pe Dumnezeu, sfințenia, curăția sau ascultarea.

Undeva în mine e o anume frustrare generată de sensibilitatea progresiștilor și de ușoara lor rănire, dar pe de altă parte înțeleg cauzele. Aș fi mult mai bucuros dacă nu s-ar supăra așa de repede, probabil ar putea să își facă de cunoscut opinia și optica mult mai eficient, ar avea parte de mai multă înțelegere și acceptare, dar situația în care sunt e de așa natură că nu pot fi altfel.

Vă provoc la o luptă spirituală în privința aceasta, nu la una de vorbe sau în stradă. O luptă a rugăciunii și a mijlocirii. Nu vă angajați în dispute care nu au cum să se desfășoare rațional, în care spiritele se inflamează repede. Angajați-vă mai degrabă la bătălii ale rugăciunii cu milă, dragoste, fără patimă și ură.

Un lucru e clar, vor avea drepturi multe în viitor, net mai multe drepturi decât heterosexualii. Înarmați-vă cu capacitatea de a suporta prigoana, răpirea copiilor voștri, aruncarea în închisoare pentru alegerea de a fi heterosexuali și pentru cea de a vă educa copiii să fie heterosexuali. Biblia ne spune că în vremea sfârșitului va fi la fel ca în zilele distrugerii cetății Sodoma. Feriți-vă de ispita de a-i urî și de a scoate sabia, feriți-vă de ispita de a-L apăra pe Dumnezeu, mai degrabă fiți gata de a iubi pe vrăjmașii voștri.

Mă doare să văd oameni nefericiți cu ceea ce sunt, mă doare să văd oameni distruși de SIDA, mă doare să văd oameni care aleg ceva și, când vine consecința alegerii, să Îl învinuiască pe Dumnezeu, dar mă doare să văd și creștinii cu mâna pe sabie, gata să taie. Dumnezeu să ne dea tot mai mult din caracterul Domnului Isus!

[Copyright © 2017 Teofil Gavril. Publicat cu permisiune. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi).]

Telefoane de intimidare și agresare din partea homosexualilor

Samuel Tuţac în dialog cu Ioan Ciobotă

Ioan Ciobotă: Stimaţi ascultători, sunt Ioan Ciobotă şi vă prezint rubrica La ordinea zilei. După emisiunea de ieri pe tema scandalului care a avut loc în data de 8 martie la Universitatea de Vest din Timişoara, când la o conferinţă organizată de Coaliţia pentru Familie din România un grup de activişti LGBT au deranjat şi au tulburat, şi au urlat, şi au strigat, şi încontinuu au avut ceva de comentat în timpul conferinţei, deci pur şi simplu au vrut să distrugă conferinţa respectivă… Şi nu doar la Timişoara, şi la Cluj s-a întâmplat acelaşi lucru. Am discutat pe larg ieri în emisiunea La ordinea zilei despre acest lucru, am luat şi părerile activiştilor LGBT, le-am dat un spaţiu mai mult decât generos în emisiune să-şi exprime punctele de vedere, am răspuns la toate elucubraţiile lor, apoi am avut interviu cu Preşedintele Coaliţiei pentru Familie, cu domnul Mihai Gheorghiu, şi am avut o discuţie a colegilor mei în studio pe această temă. Când s-a terminat emisiunea de ieri m-a sunat cineva, un bărbat, nu s-a recomandat, mi-am dat seama din ce spunea că este homosexual. Vreo oră m-a ţinut la telefon cu urlete şi strigăte: „Să nu mai spui aşa ceva!” Evident că i-am spus, oarecum în acelaşi registru, că voi spune cât vreau aşa ceva şi cât pot. Dar ce l-a deranjat cel mai tare a fost că, la un moment dat, unul dintre colegii mei în discuţie spunea că în spatele lor este Satana. Şi spunea: „Cum poţi să spui că-i Satana în spate, că asta e instigare la ură?” Răspunsul meu a fost: „Când medicul îţi spune că ai cancer, te instigă la ură sau îţi spune că ai cancer pentru că vrea să-ţi facă un bine? Noi, din contră, vă iubim, nu iubim păcatul vostru, vă iubim şi credem că este important să vă spunem că ajungeţi în iad. Când a auzit-o şi pe asta cu iadul, vă daţi seama. Stăm de vorbă prin telefon cu pastorul Samy Tuţac. A fost prezent şi dânsul acolo la conferinţă, a văzut tot ce s-a întâmplat, toată tulburarea pe care au făcut-o, toată acea agitare şi instigare provocată de acei activişti într-o conferinţă într-un spaţiu închiriat în Aula Magna a Universităţii de Vest din Timişoara. Mai întâi, cum comentaţi ceea ce s-a întâmplat în data de 8 martie la conferinţă?

Samuel Tuţac: În primul rând, am venit acolo pregătit pentru aşa ceva, pentru că vorbisem cu un prieten care a participat la conferinţa de la Cluj cu o seară înainte şi ne-a povestit ce s-a întâmplat, şi m-am aşteptat că ceva similar se va încerca şi la Timişoara. Însă nu m-am aşteptat să fie chiar atât de agresivi. Şi acum nu aş vrea să mă judece nimeni, dar ca să faci aşa ceva într-o conferinţă unde tu nu ai închiriat de la nimeni sală, n-ai achitat nicio taxă, pur şi simplu ai fost invitat acolo ca să participi, adică nimeni nu a fost invitat personal, a fost invitaţie generală, mi se pare şi o dovadă de lipsă de bun simţ, şi de probleme de creştere, până la urmă.

I.C.: Pentru mine a fost surpinzător. Am făcut interviu cu ei la finalul conferinţei în faţa universităţii, cu acel grup de agitatori, şi erau foarte normali, şi am spus: „Domnule, pentru mine este şocant. Acum sunteţi foarte normali şi înainte v-aţi comportat…”

S.T.: Deci au venit ca un grup pregătit…

I.C.: Cu un scop clar.

S.T.: Cu un scop clar. Nu vreau să fiu înţeles greşit, nu spun că erau spălaţi pe creier, dar aveau o abordare, acolo cel puţin, sus în sală, a unor oameni spălaţi pe creier, care ştiau o poezie. Şi fiecare urla dintr-un colţ sau altul poezia respectivă. Ba că e minciună, ba că violenţa în familie, ba incestul din Geneza nu ştiu cât, şi aveau ei acolo nişte slogane pe care le enunţau. Şi a mai fost ceva foarte interesant. Sigur, aici părerile sunt împărţite, dar eu rămân la părerea mea, pe care am împărtăşit-o şi cu domnul Mihai Gheorghiu, şi amândoi am fost de acord că aşa a fost. Era un domn care chipurile a venit acolo să apere Coaliţia pentru Familie. Dar noi nu luptăm cu astfel de arme, pentru că noi ştim, şi spuneai ceva mai devreme că în spatele acestor acţiuni este Diavolul şi aşa este, Satan este în spate. Şi noi, ca şi creştini, trebuie să ştim că nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, noi nu ne luptăm cu oameni. Lupta este cu duhurile…

I.C.: Dacă spuneţi că este Diavolul în spate, după emisiunea de astăzi din nou mă aştept să fiu asaltat.

S.T.: Păi dar spune Scriptura că noi ne luptăm cu duhurile răutăţii. Şi acel domn, care şi el era tot agitator, se certa cu ei, făcea spectacol, ei l-au filmat şi am văzut că după aceea că au postat şi ei ce i-a interesat pe ei, cum omul acesta i-a ameninţat că o să-i bată sau chestii din astea. Ori acest domn, care făcea pe apărătorul Coaliţiei pentru Familie, a făcut foarte mult rău. Impresia mea este că erau înţeleşi, că rolul lui era să tulbure, de asemenea. A fost ceva similar cu… Am văzut la una din demonstraţiile antiguvernamentale de la Bucureşti, când au adus un grup de agitatori acolo. Ziceau că galeriile de fotbal, după acea galeriile de fotbal au spus că nu sunt de-ai lor sau numai unii erau. Deci aşa au venit şi aceştia, doar că au încercat să joace această scenetă, inclusiv cu, vezi Doamne, unul care ne apără. Dar el făcea gălăgie şi deranja la fel ca cei care au venit acolo să-i sprijine.

I.C.: Deci a fost un scenariu foarte perfid şi chiar aş îndrăzni să spun că a fost o nesimţire crasă din partea celor care au tulburat conferinţa.

S.T.: Da, o abordare lipsită de tact, de bun simţ. Asta mă deranjează cel mai tare. Vreau să spun, şi cred că aici noi trebuie să fim foarte atenţi, nu vrem ca mişcarea noastră să fie cunoscută altfel decât ca o mişcare a iubirii, nu o mişcare a urii. Dar este trist că aceşti oameni vin şi vorbesc despre democraţie, despre toleranţă şi de fapt tot ceea ce îşi doresc este ce poate fi mai rău, şi anume o mixtură între anarhie şi dictatura unei ideologii pe care ei o propagă, care nu are nimic de-a face nici cu drepturile omului. Pentru că aceste aşa-numite drepturi ale omului mii de ani societatea le-a taxat drept perversiuni. Şi acum ei vor să-şi legalizeze perversiunile, mai mult decât atât, vor să mă oblige pe mine să spun cât de frumoase sunt aceste perversiuni, cât de bucuros sunt cu ele, chiar să stau drepţi şi să cânt Deşteaptă-te, române! în timp ce mă bucur de toate perversiunile lor. Ori abordarea aceasta este una dictatorială.

I.C.: Deci, pur şi simplu, urla la mine ieri la telefon să nu mai abordez acest subiect, să nu mai spun aşa ceva. Urla la telefon deci.

S.T.: Da, da. Deci ce am observat la ei, şi asta am văzut şi în Vestul Europei, şi în America, ceea ce îi deranjează cel mai tare este Biserica creştină. Îi deranjează foarte mult creştinismul, valorile creştine, îi deranjează creştinismul autentic, îi deranjează faptul că Sfânta Scriptură îi incriminează. Dar ei trebuie să înţeleagă că noi, atunci când le spunem că sunt păcătoşi, nu facem altceva decât să le facem un bine. Pentru că, dacă nu recunosc păcatul lor şi nu se pocăiesc de păcatul lor, şi nu se întorc la Dumnezeu, care îi poate elibera, cu siguranţă vor sfârşi în iad. Eu ştiu că sună pentru unii: „Vai, cum a putut să spună de iad?” Păi am putut să spun pentru că – pentru cei necunoscători – Biblia vorbeşte de mai multe ori despre iad decât despre cer chiar.”

I.C.: Este o instigare la ură să le spuneţi, să le spunem despre iad şi despre faptul că vor sfârşi…? Eu îi spuneam ieri: „Domnule, când un medic îţi spune că ai cancer, din dragoste, din respect îţi spune, nu din ură.”

S.T.: Nu e niciun fel de… Ce instigare la ură să fie? Ar fi instigare la nepăsare să nu spun aşa ceva. Dacă eu ştiu şi am convingeri ferme, pe baza a ceea ce Dumnezeu spune în Cuvântul Lui, unde spune foarte clar Scriptura că afară din Împărăţia lui Dumnezeu vor fi curvarii, preacurvarii, homosexualii, travestiţii şi toată gama asta. Şi apoi să fie foarte clar, noi niciodată n-am spus că numai homosexualitatea este perversiune. Sunt şi alte păcate care intră la categoria aceasta: adulterul, curvia sunt toate păcate pe care Dumnezeu le pedepseşte la fel şi pentru care la fel este nevoie de pocăinţă. Problema homosexualităţii este că, dacă celelalte păcate sunt păcate, să zic fireşti, astea în plus mai sunt şi împotriva firii, pentru că de la bun început Creatorul a creat bărbat şi femeie, nu bărbat şi bărbat, nu femeie şi femeie. Eu aş vrea să vină careva dintre aceşti mari apărători ai agendei LBGT, să vină cu părinţii lor împreună şi să vedem dacă vreunul din ei a fost născut de Ion şi Gheorghe. Şi dacă s-a întâmplat aşa, atunci poate sunt dispus să mai vorbim, să mai vedem. Dar fiecare dintre ei au mamă şi tată. Acum dintr-odată, de zece, cincisprezece, de douăzeci de ani de când i-a lovit damblaua aşa rău de tot, fiindcă chestiunile astea sunt vechi, dar nu i-a venit nimănui ideea în trecut să le legifereze şi să facă din ele normă… Şi să ajungi să compari, vezi Doamne, suferinţele nespus de mari pe care homosexualii le au în societate cu sclavia de pe vremuri şi eliberarea din sclavie este o spălare pe creier cât cuprinde. Şi dacă în direcţia asta se duce societatea, atunci cu siguranţă nu e nevoie să lovească pământul niciun meteorit, nu-i nevoie să se întâmple niciun cataclism, nu-i nevoie de niciun cutremur de 15 grade pe scara Richter ca să radă tot. Pur şi simplu, ce spune Pavel la Romani, capitolul 1, asta e nevoie, Dumnezeu să-i lase în voia minţii lor blestemate. „Pentru că s-au fălit că sunt înţelepţi şi au înnebunit.” Şi când ai de-a face cu oameni nebuni, nebunii, n-ai ce să faci, o să distrugă casa de nebuni. Dacă o să transforme toată planeta într-o casă de nebuni, în cel mai scurt timp o să o facă praf.

I.C.: Aţi citat din Pavel, dar ei nu-l suportă pe Pavel. Am discutat cu mai mulţi şi au spus la fel: „Nu ne interesează Pavel! Cine e ăsta care şi-a ucis fraţii, care i-a întemniţat, care…?” Şi le-am spus: „Domnule, da, e adevărat, Pavel spune despre el însuşi că a fost un prigonitor până L-a întâlnit pe Cristos.” „Nu, noi doar cu Cristos. Cristos nu spune nimic rău despre homosexuali.” Cum comentaţi aceste afirmaţii?

S.T.: Da, e o abordare prostească, în primul rând nu are nimic de-a face cu Scriptura. Nu, Cristos a vorbit cât se poate de clar împotriva păcatului, a vorbit cât se poate de clar împotriva păcatelor sexuale şi le-a condamnat pe toate. Şi apoi, hai să fim serioşi! Pavel a scris inspirat de Dumnezeu. Fiecare cuvânt din Scriptură este inspirat de Dumnezeu. Aşa că faptul că le-a scris Pavel sau că le-a scris unul din evanghelişti şi a notat cuvintele lui Cristos… Nu au autoritate mai mică sau mai mare, ci autoritatea Scripturii este aceeaşi, pentru că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu.

I.C.: Ei ar vrea să-l scoată pe Pavel, să aibă doar aşa, un Cristos hippie, un Cristos după modelul lor.

S.T.: Bun, cristosul acesta pe care vor să-l desemneze unii şi alţii nu există în realitate. Cristosul biblic, dacă vrei să-L vezi în toată splendoarea Lui, te uiţi în Evanghelii şi-L vezi mai ales în latura Lui umană, şi apoi te uiţi în Apocalipsa şi-L vezi în latura Lui divină, şi atunci vei înţelege până la capăt cum e. Spune Ioan în Apocalipsa, şi Ioan e acelaşi Ioan care a stat cu El la cina cea de taină şi şi-a sprijinit capul de pieptul lui Isus, şi spune: „Când L-am văzut – zice în Apocalipsa, capitolul 1 – am căzut la picioarele Lui ca mort.” Când L-a văzut în toată gloria Lui după moarte, după înviere, după înălţarea şi glorificarea Lui. Deci oamenii aceştia inventează lucruri care nu există. Dar vreau să mai spun ceva. Ai fost şi tu acolo, am fost şi eu, dar ce am observat a fost şi următoarea chestie. Au fost destul de mulţi tineri studenţi, probabil mulţi dintre ei de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, şi au fost oameni şi intelectuali, şi diverse persoane. Dar din punctul meu de vedere, şi asta am discutat şi cu părintele care venise acolo din partea Mitropoliei, prea puţin totuşi, prea puţini creştini. Şi mai ales cei din spectrul evanghelic foarte puţini. În afară de voi, cei de la Vocea Evangheliei, de mine şi de încă câţiva pe acolo, foarte, foarte puţini au venit. Pentru că o altă problemă este că mulţi creştini nu vor să se expună şi se ascund în spatele unei ipocrizii crase că noi stăm cuminţi în banca noastră sau în cămăruţă şi ne rugăm. Nu am convingerea că aceia care tot îi dau cu cămăruţa se roagă. De asemenea, ştiu că toţi cei care merg la luptă întotdeauna se roagă şi este aşa o ipocrizie crasă să-ţi ascunzi inactivitatea şi poate uneori şi frica, frica că nu-ţi cunoşti identitatea, că nu ştii cine eşti, că nu ai curajul să ieşi să confrunţi pe alţii sau să fii confruntat de alţii. Cred că Biserica ar trebui să mai dea jos din zidurile pe care le-a ridicat în jurul ei şi să iasă în societate. Cum ziceai într-o discuţie a noastră privată, şi acum sper să nu te superi că o divulg, îmi spuneai atunci seara, după ce ai ajuns acasă, că locul nostru acolo în stradă trebuie să fie, acolo în mijlocul acestor oameni. Chiar dacă ei sunt împotriva noastră, noi trebuie să le arătăm că, deşi suntem împotriva păcatului lor, îi iubim pe oameni şi vrem ca ei să audă Evanghelia lui Cristos. E clar că nu o să vină la bisericile noastre, dar dacă vrem ca ei să fie transformaţi, noi ştim că numai Evanghelia harului lui Dumnezeu îi poate schimba şi îi poate transforma. Şi atunci noi trebuie să îndrăznim să ne ducem acolo. Noi suntem doar câţiva care îndrăznim să ne ducem, iar marea masă, în loc să ne susţină, adesea ne atacă, chiar ai noştri. E foarte delicat. Când te atacă oameni ca aceştia e una, dar când te atacă tocmai fraţii tăi, atunci stai să te întrebi pe ce lume trăim sau ce se întâmplă? Deci chiar avem nevoie să ieşim din această ipocrizie religioasă în care am intrat şi să înţelegem că noi avem această soluţie de care ei au nevoie, şi soluţia este Evanghelia harului Domnului Isus Cristos.

I.C.: Am avut impresia că au un ghid al agitatorului homosexual. Căci aşa cum spuneaţi, aveau câteva teme şi, de exemplu, urlau acolo: „Spune Biblia în Geneza 19 despre incest.” Bun, Biblia spune despre incest, spune despre curvie. De ce spune Biblia aceste lucruri?

S.T.: Pentru că uite, numai un exemplu să-ţi dau, foarte practic. La Biserica Betel noi avem un studiu pe cartea Geneza. Şi aseară am studiat Geneza capitolul 38, unde e un capitol ciudat, sunt nişte lucruri dureroase şi întunecoase care sunt prezentate acolo, este episodul dintre Iuda şi Tamar. Tocmai spuneam fraţilor şi surorilor de la Betel că uneori mulţi dintre noi avem impresia că astfel de texte care apar în Scriptură ar trebui citite în şoaptă, cu lumina stinsă, să nu ne vadă nimeni că citim de acolo. Dar tocmai Scriptura, fiind insuflată de Dumnezeu… Dumnezeu în suveranitatea Lui, a decis ca toate aceste lucruri, unele dintre ele dureroase, întunecoase, care s-au întâmplat, să fie prezentate ca să vedem până la urmă cum Îşi scoate Dumnezeu gloria chiar şi din aceste chestiuni scandaloase, păcătoase. Tocmai că dacă Biblia ar fi fost o carte făcută de călugări sau de rabini evrei, toate chestiunile acestea şocante şi discutabile din perspectiva unora n-ar fi fost acolo. Dar tocmai asta este o dovadă în plus că Dumnezeu a vrut să fie prezentate lucrurile aşa cum s-au întâmplat. Iar chestiunea cu incesul de care tot fac ei caz, să-mi fie cu iertare, nu e lăudată, e condamnată, doar că e prezentată aşa cum s-a întâmplat.

I.C.: Da. La final, o întrebare care era pe buzele tuturor: De ce Coaliţia pentru Familie nu a chemat poliţia? Şi răspundeau: „Domnule, abia ar fi aşteptat aceşti agitatori să fie scoşi de picioare afară de poliţie şi să se filmeze…

S.T.: Da, pentru că, aşa cum ai spus, şi noi avem convingerea asta…

I.C.: Da, dar este deja o teamă inculcată în cei care organizează?

S.T.: Nu, nici vorbă. Ţi s-a părut că domnul Gheorghiu se temea de ei? Mie mi s-a părut că i-a pus la punct în final într-un mod elegant, decent şi n-au mai avut replici la final. Nu, este o abordare de felul acesta. E clar că aceşti oameni lucrează după manual, au exact ceea ce trebuie să spună şi cum trebuie să se agite. Iar pentru ei victimizarea… Cu asta au câştigat peste tot în lume, cu victimizarea. Uite, ne-au dat afară, uite, au chemat poliţia, ne-au bătut, suntem ca pe vremea lui Ceauşescu, persecutaţi şi aşa mai departe. Nu, abordarea Coaliţiei pentru Familie este una extrem de inteligentă. Uitaţi noua toleranţă! Priviţi la noile valori democratice! Cu ghilimelele de rigoare. Şi ai văzut, răspunsul sălii a fost prin aplauze. Şi chiar îi spuneam părintelui de la Mitropolie că la un moment dat îmi venea să mă ridic şi să spun tuturor: „Oameni buni, haideţi să cântăm Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând!” Sunt convins că ceva draci ar fi fugit din zonă rapid auzind asta şi poate că unii dintre ei s-ar fi calmat. Şi ai văzut, când au încheiat studenţii de la Teologie Ortodoxă cu acea rugăciune cântată, ce linişte s-a făcut în sală şi nimeni n-a mai ciripit nimic acolo. Deci eu cred că abordarea a fost una înţeleaptă. Sigur, trebuie să ai ficat tare ca să poţi să rezişti la toate injuriile şi la toate urletele acelea care parcă veneau din iad. Că asta m-a şocat şi pe mine, când îi auzeam vorbind cu tine în stradă, mi se părea că sunt alţi oameni. Pe când acolo, în sală ziceai că e acela pe care îl chema Legiune, „că suntem mulţi”, aşa făceau.

I.C.: Da. La finalul discuţiei noastre aş mai reveni încă o dată la cele două întrebări esenţiale pe care mi le-a pus ieri ascultătorul nostru, şi anume: Este Satana în spatele lor? Şi ceea ce facem noi este instigare la ură sau este dragoste?

S.T.: Ceea ce facem noi nici într-un caz nu este instigare la ură, ceea ce facem noi este apărarea în dragoste a adevărului Cuvântului lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar: Creatorul i-a creat sau i-a făcut, sau i-a zidit parte bărbătească şi parte femeiască. Orice altceva vine de la Satan, vine de la Cel Rău. Şi este clar că dincolo de toată agenda LGBT, dincolo de toată agenda globalistă, dincolo de toată agenda aceasta progresistă a celor care încearcă să mutileze, să distrugă personalitatea umană, societatea umană, distrugând familiile, este clar că în spate este Diavolul. Pentru că Domnul Isus a spus atât de clar în Ioan 10:10, punând în contrast scopul pe care El îl are cu privire la noi şi scopul pe care Diavolul îl are cu privire la oameni, şi a spus: „Eu am venit ca oile Mele să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug. În schimb, hoţul – adică Diavolul – nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească.” Dacă scopul lui Dumnezeu este să ne binecuvânteze, pentru că ce altceva înseamnă viaţă din belşug decât o viaţă binecuvântată de Dumnezeu, scopul lui Satan este să ne distrugă. Şi e clar că în spatele acestor oameni, chiar dacă unii dintre ei nu sunt conştienţi de asta, este Diavolul, care de la bun început a fost şi este tatăl minciunii, şi care încearcă să distrugă ceea ce Dumnezeu a creat.

I.C.: Pe pagina de Facebook aparţinând organizaţiei MozaiQ, care promovează şi apără drepturile persoanelor LGBT, homosexuali, lesbiene, scrie un mesaj recent: „Ne bucurăm să auzim că la conferinţele organizate în întreaga ţară există rezistenţă şi contestare din partea cetăţenilor care îşi doresc o societate egală în drepturi pentru toţi.” La final aş vrea să vă rog să înălţaţi o rugăciune către Dumnezeu şi mi-a venit în gând faptul că ei repetau – cei cu care am făcut interviul după conferinţă – repetau faptul că şi ei Îl iubesc pe Dumnezeu. Mă rog, au fost unii care au spus că sunt atei şi că Isus şi Dumnezeu sunt doar un concept şi am întrebat: „Serios? Crucea este doar un concept? Cristos n-a fost o Persoană istorică, a fost doar un concept?” Dar în fine, majoritatea spuneau că şi ei Îl iubesc pe Dumnezeu, şi ei vor să fie creştini.

S.T.: Da, numai că Scriptura spune: „Cine Îl iubeşte pe Dumnezeu ascultă poruncile Lui.” „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”, a spus Domnul Isus. Restul e poezie. N-are sens să intrăm în toate aceste dezbateri, iar ideea celor cu site-ul pe care l-ai amintit mai înainte, că cetăţenii nu ştiu ce… Acolo a fost o sală plină de oameni, în care a fost un grup minoritar, care a venit acolo pregătit. Şi acum îţi spun eu ceva ce nu am vrut să spun. Ca bănăţean get-beget, nici nu mi s-a părut că vorbeau un dialect din zona noastră, nu ştiu de unde au apărut acolo. Mi se pare că sunt organizaţi, se plimbă dintr-un loc în altul. Nu cunosc exact toate detaliile, doar că mi s-a părut suspect că nu prea vorbeau ca bănăţenii. Iar bănăţenii în general sunt oameni cu mult bun simţ.

I.C.: Să înălţăm o rugăciune către Dumnezeu, cu dragoste pentru homosexuali.

S.T.: Doamne, Te rugăm să binecuvântezi România în vremurile acestea cu înţelepciune, cu dragoste, cu adevăr. Mă rog să binecuvântezi Coaliţia pentru Familie şi bisericile care sunt implicate în a promova familia creştină. Mă rog şi pentru cei care sunt împotrivitori. Doamne, în Numele Domnului Isus Cristos, descoperă-Te şi lor. Ajută-ne pe noi să putem să Te prezentăm în toată frumuseţea Ta, ajută-ne, Doamne, să ne creştem copiii în familii sănătoase şi să nu-şi dorească niciodată să înfiinţeze sau să conceapă în mintea lor alternative pentru familia aşa cum ai dorit-o Tu. Te rugăm să dai binecuvântarea Ta peste ţara noastră şi să nu laşi ca păcatul şi blestemul să pună stăpânire pe ea. Amin.

I.C.: Amin. Mulţumim frumos. Stimaţi ascultători, am stat de vorbă prin telefon cu pastorul Samy Tuţac. Am discutat din nou despre ceea ce s-a întâmplat la conferinţa de la Timişoara. După prima emisiune de ieri pe această temă am primit un telefon de intimidare puternică, aşa, cu urlete, să nu mai spun despre aşa ceva, să nu mai spunem despre aşa ceva. Aş vrea să închei exact cu ceea ce i-a deranjat pe aceşti oameni, în caz că ne ascultă, şi cel puţin ieri ne ascultau: în spatele tuturor celor care se opun lui Cristos, şi lui Pavel, şi Bibliei, şi lui Dumnezeu este Satana, clar. În al doilea rând, faptul că îi spunem unui om că din cauza păcatului lui – fie că acest păcat este homosexualitate sau furt, sau curvie, sau minciună, sau bârfă, sau orice altceva – ţinta, destinaţia finală este iadul, aşa spune Biblia. Şi cred că acesta este un act de dragoste, să spunem aşa ceva. În primul rând nouă înşine, pentru că fiecare este supus unui anumit păcat. Aici se încheie rubrica La ordinea zilei. Dumnezeu să ne dea înţelepciune tuturor să nu ajungem în iad, ci în rai, în locul pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru noi prin Domnul Isus Cristos, nu prin faptele noastre bune. Sunt Ioan Ciobotă. Vă mulţumesc pentru atenţie. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

[Interviul a fost realizat în data de 10 martie 2017 de Radio Vocea Evangheliei Timişoara. Postul de radio Vocea Evangheliei Timişoara poate fi ascultat în Timişoara şi împrejurimi pe 92,2 FM sau pe internet pe www.rve-timisoara.ro.]

Pentru format audio, clic aici.

Vrei un suc? De care?

de Teofil Gavril

Clar, tot mediul „creştin” din România e „şocat, dezgustat, intrigat, nervos” că unul din brandurile mari în domeniul răcoritoarelor a îndrăznit să facă un clip publicitar prietenos cu homosexualii. Da, să vezi câtă supărare şi câte comentarii şi distribuiri pe reţele, de zici că e gata lumea! Cum dom’le să facă una ca asta? Eu mă întreb de ce să nu facă? O asemena mutare nu e deloc una neglijentă, e ţintită şi calculată cu exactitate, şi intrigarea creştinilor e un element foarte bine calculat, probabil e elementul central. Toată lumea va vorbi despre ei şi nu au cum să iasă rău din asta.

E comerţ şi punct. Dacă vrem cu adevărat să le transmitem un mesaj „de dragoste”, trebuie să ne abţinem burtica de la gustul sucurilor lor, care e ispititor, nu glumă, deşi aproape deloc bun pentru sănătate. Un asemenea semnal sigur ar reacţiona, dacă e tot aşa de răspândit precum vorbăraia, dar ce facem noi nu e altceva decât reclamă, încadrarea în programul prevăzut de ei.

Şi ce am vrea să pună în reclame? Predici? Nu vor pune, oricât ar dori unii să vadă o reclamă cu un predicator scoţos, înfierbântat, cu apa curgând şiroaie şi cămaşa udă toată, sorbind într-o pauză de vorbit o sticlă rece de suc. Ei caută să fie „pe val”, iar dacă nu e vânt să facă valuri vor face ei, cum au făcut acum. E comerţ şi trebuie să înţelegeţi că scopul e vânzarea, nu pocăirea oamenilor, asta e treaba Bisericii.

Una peste alta, spotul mi se pare nereuşit tare faţă de altele ale companiei, mi se pare destul de forţat şi nenatural, parcă au îndeplinit o cerinţă a cuiva. Au alte spoturi mult mai bune, acesta e undeva în coada calităţii, în opinia mea. O chestie care vrea să pară cool, cum sora şi fratele se iau la întrecere să îl cucerească pe băiatul care curăţă piscine, dar sunt depăşiţi de mama lor, care are aceleaşi pofte. Parcă e realizat de un adolescent care are ca pasiune filmele porno cu incest.

Dacă tot sunteţi intrigaţi şi nemulţumiţi, protestaţi scoţând de pe lista de cumpărături produsele lor: Coca-Cola, Fanta, Sprite, Schweppes, Cappy, Nestea, Illy, Burn, Powerade, Dorna şi Poiana Negri. Măcar e un protest cu impact în sensul dorit, deşi sunt prea mari ca să le pese, dar măcar nu le faceţi jocul, dacă tot vă arătaţi aşa de deranjaţi.

Uh, mi s-a făcut sete! Apropo, şi apa potoleşte setea.

[Copyright © 2017 Teofil Gavril. Publicat cu permisiune. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi).]

Coca-Cola | Pool Boy

Cine să ne salveze copiii?

de Teofil Gavril

Mircea e un tată „aşa şi aşa”, din descrierea sa, şi are patru copii mărişori, cu vârsta între şaisprezece şi douăzeci şi patru de ani, care sunt „aşa şi aşa”, tot din descrierea sa. Recent au avut loc două incidente. Fiica sa de şaisprezece ani a fost prinsă la fumat şi Mircea s-a înfuriat rău de tot şi a pocnit-o tare, iar fiul cel mare a venit acasă „cu o nebună pictată”, zicând că vrea să se însoare. Asta l-a făcut pe Mircea să tune şi să fulgere. A fost aşa deranjat, că s-a dus la preot, dar şi la un pastor, şi le-a promis că, dacă unul din ei îi rezolvă problema, se „dă” la religia lor. Omul nostru e convins că unul din ei va găsi soluţia pentru ca fiica sa să se lase de fumat şi pentru ca fiul să găsească o fată „aşa şi aşa”, cu care să se căsătorească.

Exemple ca acestea pot da multe, exemple în care părinţii speră cu ultimele puteri că cineva poate rezolva problemele din relaţia lor cu copiii. Asta se întâmplă în cazuri de prietenii rele, obiceiuri rele, orientări rele, homosexualitate, alcoolism, abandon şcolar etc. Vrem la un moment dat ca cineva să ne transforme copiii, să-i convingă, să-i sfinţească mai mult decât am reuşit noi.

O astfel de acţiune e campania de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei în privinţa familiei. Ne dorim ca cineva să oprească pe copiii noştri de la distrugere, vrem şi sperăm că un astfel de demers va putea face ceea ce noi, ca părinţi, nu am făcut sau nu am reuşit să facem. E un fel de strigare a eşecului nostru pe bază de semnătură. Până la urmă, în situaţii disperate e de înţeles un asemenea gest, dar el poate fi mai mult distructiv, decât constructiv pentru familie.

Într-un fel sau altul, vrem să delegăm legilor sarcina de a ne constrânge copiii să urmeze direcţia pe care le-o dăm din familie. Da, am zis bine, „orientarea sexuală” aşa de des invocată nu e înnăscută, ci cultivată, de cele mai multe ori, acasă. Aşadar, vrem să ne formăm copiii cu astfel de orientări, dar să îi păzească statul să se căsătorească conform direcţiei date. La fel cum Mircea ar vrea ca preotul sau pastorul să rezolve baiul său. El a fumat toată viaţa, dar acum vrea ca fiica sa să nu fumeze, că doar i-a interzis.

Dacă ne închipuim că modificarea Constituţiei, ca demers singular, va opri homosexualitatea, ne înşelăm amarnic şi chiar intrăm în alianţe periculoase. Oprirea fenomenului se face acasă la mine şi la tine, prin trăirea în conformitate cu Scriptura. Partea de modificare a Constituţiei ar valora sub 1% din tot procedeul. De ce 1%? Pentru că în România mai puţin de 1% dintre persoanele cu orientare de acest fel ar vrea să se căsătorească. Făcând un calcul simplu, pe America, unde avem nişte cifre mai realiste, procentul homosexualilor e de aproximativ 4%, din câte am cercetat eu. România e mult mai jos (din fericire), dar să luăm în calcul 4% (3,4% mai exact, din cercetarea Gallup din 2012, care infirmă cifrele umflate artificial de 10%). Dintre aceştia doar 1% ar vrea să se căsătorească. Pentru aceştia modificăm Constituţia, dar întrebarea mea este: cu restul ce facem?

Oare nu e prioritară mai degrabă o abordare serioasă şi responsabilă a relaţiilor maritale de către soţi, Biserică şi autorităţi? Oare nu cumva trebuie, înainte de a schimba legea, ca bărbaţii să devină bărbaţi, soţi, taţi şi nu ornamente pentru televizor, bancomate sau priponiţi „pe afară”? Oare nu ar trebui ca femeia să devină femeie, soţie şi mamă, înainte de a modifica legea? Oare nu ar fi mai eficient un asemenea demers?

Cu modificarea legii pui un robinet pentru a opri cursul previzibil, dar cu o abordare a cauzelor, eficienţa ar fi mult mai mare, chiar dacă efectele s-ar vedea în timp. Copilaşii ăştia au ajuns aşa din cauza părinţilor, în cele mai multe cazuri. Da, ştiu cât doare şi nu sunt insensibil când spun asta, dar nici nu merge tehnica struţului. În casele creştinilor s-au născut şi au crescut bărbaţii şi femeile cu orientări homosexuale. Mircea vrea ca altcineva să rezolve problemele pe care el le-a generat în mare parte, fie prin acţiune, fie prin inacţiune, creştinii vor ca altcineva să rezolve problemele create de ei, prin acţiune sau inacţiune. Eu nu sunt contra demersului de modificare a Constituţiei, dar îl consider „frecţie la piciorul de lemn”, o acţiune care complică lucrurile şi oferă prea puţin. Dacă mai adăugăm noile nuanţe politice în ecuaţie, atunci deja se preconizează o autofaultare de toată frumuseţea.

E clar că ne-ar plăcea să „restaurăm normalitatea”, să fim „apărătorii familiei tradiţionale”, să „restaurăm valorile creştine”. E pompos, e glorios, dar cine şi ce câştigă de aici? Sau credem noi că „Îl apărăm pe Dumnezeu”? De ce ne-ar cere Dumnezeu să „Îl apărăm” şi nu vedem mai degrabă nevoia de a fi noi apăraţi de El? Credem cumva că familia se apără aşa? Oare nu e mai eficient de apărat familia „tradiţională” în adâncimea şi profunzimea ei, adică la noi acasă, decât în legiferări realizate în parteneriate politice dubioase şi îndatoritoare?

Eu voi apăra familia acasă la mine fiind bărbat, soţ şi tată, şi sper din toată inima ca Dumnezeu să îmi dea înţelepciune şi eficienţă în acest demers. Voi lucra alături de copii şi soţie, mă voi ruga cu ei, voi discuta despre viaţă şi despre sex deschis şi fără ocolişuri inutile. Dacă voi reuşi să fiu bărbat, soţ şi tată, voi considera că am dus cea mai eficientă luptă pentru familie de care eram capabil. Iubirea de Dumnezeu, soţie şi copii vindecă homosexualitatea generaţiilor viitoare.

[Copyright © 2017 Teofil Gavril. Publicat cu permisiune. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi).]

Cinci oameni au un copil împreună

Ideea de „familie tradițională” (o mamă și un tată) se află sub atac de ceva timp.

Poveștile despre părinți vitregi și frați cu un părinte comun nu ne mai șochează, iar copiii crescuți de părinți de același gen devin ceva tot mai obișnuit.

Ei bine, aceasta nu este totul. A apărut o altă structură a familiei, și anume familia cu părinți multipli – sau creșterea unui copil de mai mult de doi părinți legali. De exemplu, un cuplu lesbian și un cuplu homosexual care cresc un copil împreună ca o singură familie, dar în case separate.

De la stânga la dreapta - Dewi, Sjoerd, Jaco, Sean, și Daantje în față

De la stânga la dreapta – Dewi, Sjoerd, Jaco, Sean, și Daantje în față

Este mai mult sau mai puțin unitatea familială cu privire la care au căzut de acord două cupluri – Jaco și Sjoerd, și Daantje și Dewi. Cei patru se cunosc de zece ani și de aproximativ șase ani iau în considerare posibilitatea de a avea un copil împreună. Posibilitate care va deveni realitate săptămâna aceasta, când va naște Daantje.

Amândouă cuplurile sunt căsătorite, dar relația lui Jaco și Sjoerd implică și o a treia persoană: un australian, Sean, care este partenerul lor de trei ani.

„Jaco și cu mine suntem căsătoriți deja de opt ani. Din nefericire, nu ne putem căsători și cu Sean, altminteri am fi făcut-o într-o clipă”, spune Sjoerd.

„Cinci părinți cu drepturi și responsabilități egale, divizați în 2 case – sunt termenii înțelegerii pe care noi toți le-am semnat și autentificat la notar”, spune Dewi.

Din fericire, se întâmplă în Olanda, dar se va întâmpla curând și în America.

„Efectiv lucrurile s-au întâmplat așa: Daantje și Dewi se pregăteau într-o cameră, iar noi eram în cealaltă. La un moment dat Dewi a strigat: «Da, suntem gata!»”, iar apoi noi am intrat în camera lor cu un recipient cu spermă.”

Vă puteți imagina ce viață va avea copilui. Asta este… (puteți completa voi).

De la stânga la dreapta - Sean, Jaco, Daantje, Dewi și Sjoerd

De la stânga la dreapta – Sean, Jaco, Daantje, Dewi și Sjoerd

We told you! These Five People Are About to Have a Baby Together. Copyright © 2015 Conservative Post. Sursa: conservativepost.com

1 2 3 6