de Mike Ensley

Mike Ensley

L-am întâlnit pe „Greg” la liceu, prin echipa de teatru. A venit, pur şi simplu, la mine într-o zi şi mi-a cerut să-l fac să râdă, deci am făcut-o. De atunci am fost nedespărţiţi.

Ar fi fost greu pentru mine să găsesc un alt tip care să aibă acelaşi simţ al umorului, acelaşi gust pentru filme şi hobby-uri, aşa că faptul de a ne afla împreună era cu adevărat distractiv. Şi petreceam timp împreună – din plin. Întotdeauna îmi plăcea să petrec timp cu Greg, atât de mult, încât mă gândeam la el ori de câte ori nu eram cu el. În orice mă implicam, mă gândeam la modalităţi de a-l implica şi pe el.

Am sfârşit prin a merge la acelaşi colegiu şi prin a urma o mulţime de cursuri împreună. Când ne-am îndepărtat de prietenii de liceu, am ajuns şi mai apropiaţi. Era un tip cu adevărat afectuos, care nu avea nicio problemă în a mă îmbrăţişa şi uneori chiar ne luptam împreună. Era atât de atent, sunându-mă deseori şi dându-mi mici daruri prosteşti sau mesaje.

Cu toate acestea, exista o parte deprimantă a prieteniei noastre aparent satisfăcătoare. Indiferent cât de iubitor era Greg faţă de mine, întotdeauna vroiam mai mult. Chiar dacă petreceam o zi întreagă împreună, dintr-un anume motiv, mă duceam acasă la sfârşitul zilei cu un fel de sentiment de frustrare şi de lipsă de satisfacţie. El era foarte sociabil, iar când îl vedeam râzând cu alţi tipi eram gelos. Întotdeauna mă îngrijoram: „Dacă îi place mai mult de ei?”

Apoi Greg şi-a făcut o prietenă, iar relaţia lor a devenit repede serioasă. Acum mă durea cu adevărat ceva în interiorul meu. Întotdeauna vroia să fie singur cu ea, iar prietenia noastră a avut de suferit. Nu puteam nicidecum suporta gândul că se sărutau, mă supăra atât de tare – o supărare plină de răutate, care mă lăsa lipsit de speranţă şi deprimat. Am înţeles că eram gelos şi pe ea.

În lumina faptului că încercam să înving luptele mele cu homosexualitatea, aceasta a fost o înţelegere incredibil de descurajatoare. Credeam că încercam să clădesc prietenii sănătoase! Credeam că mă schimbam! Dar „mă îndrăgostisem” de cel mai bun prieten al meu şi mă simţeam ca un ratat.

Şi mai rău a fost sfârşitul prieteniei mele cu Greg. În cele din urmă, gelozia mea faţă de prietena lui s-a transformat în amărăciune. Prin sarcasm şi bârfă am sabotat relaţia noastră, care s-a deteriorat – rău. Când el n-a mai făcut parte din viaţa mea, m-am simţit ca şi cum aş fi pierdut un mădular într-un accident tragic. M-am simţit deprimat săptămâni întregi.

A fost una dintre cele mai rele experienţe din viaţa mea, iar cel mai dur lucru a fost că s-a întâmplat mai mult de o dată, cu alţi oameni. Nu am aflat decât mai târziu că exista o denumire pentru asta. Dependenţă emoţională.

Ce este dependenţa emoţională?

Mike Ensley

Adevărul este că Greg nu era numai cel mai bun prieten al meu, cel puţin nu pentru mine. Încercam să-l fac cel mai bun prieten, frate, mentor, tată şi, sincer, chiar dumnezeul meu. În mod sigur, era mai important pentru mine şi decât Dumnezeu. Dar de ce aş fi făcut eu, un creştin, un asemenea lucru?

Ei bine, probabil pentru că mă aflam încă în căutarea tuturor acelora: un frate, un mentor, un tată şi Dumnezeu. Toate reprezentau roluri împlinite inadecvat în viaţa mea. Nu erau dorinţe pervertite; erau nevoi reale şi eram disperat să le împlinesc. Dar dependenţa emoţională apare când încercăm să concentrăm toate nevoile noastre asupra unei singure persoane. Pentru un timp, suntem în stare să credem iluzia că funcţionează şi devenim profund ataşaţi de obiectul nevoii noastre. Dar în cele din urmă, caracterul nesănătos al acestei practici va pune stăpânire pe tine, cum a pus stăpânire pe mine.

S-ar putea spune că mi-am pus toate ouăle emoţionale într-un singur coş, prietenul meu Greg. Problema era că el nu a fost niciodată destul de mare ca să le cuprindă pe toate.

În timp ce, din punct de vedere tehnic, noi nu am avut niciodată o relaţie homosexuală, din punct de vedere emoţional, relaţia noastră era homosexuală. De fapt, deşi nu am fost niciodată atras de el din punct de vedere sexual, faptul de a mă afla în preajma lui declanşa deseori episoade în care îmi exprimam dorinţele în comportament, prin pornografia de pe internet sau chiar cu alţi oameni. Ceea ce se întâmpla deoarece faptul de a mă afla în preajma lui mă făcea atât de conştient de dorinţa profundă de intimitate pe care o aveam.

Adevărul dureros este că astfel de relaţii sunt absolut păcătoase şi distructive. Sunt păcătoase mai întâi fiindcă violează cea dintâi poruncă, de a-L pune pe primul loc în inima noastră pe Dumnezeu şi de a nu ne închina înaintea altcuiva. Ceea ce este deseori evident în modul în care ne compromitem integritatea de dragul relaţiei nesănătoase – neglijându-ne responsabilităţile, fiind egocentrici, încălcând barierele sexuale etc.

Într-un cuvânt, aceasta este idolatrie. Este, de asemenea, ceva distructiv pentru noi. Întocmai ca cineva dependent de mâncarea nesănătoasă, încercăm să ne împlinim o nevoie cu ceva care nu o va împlini niciodată. În acest proces, ne lipsim de ceea ce este cu adevărat bun şi satisfăcător.

[Mike Ensley, Emotional Dependency. Copyright © Mike Ensley. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Joe Dallas

Joe Dallas

Dacă eşti serios cu privire la menţinerea purităţii morale în viaţa ta, aceste sfaturi practice, despre cum să rămâi consecvent şi concentrat asupra ţintei, sunt scrise special pentru tine.

Sfatul 1: Fii sincer!

Recunoaşte că ispita sexuală este de neevitat în cultura noastră obsedată de sex. Imagini erotice pe panouri publicitare, filme, televiziunea şi o mie de alte stimulente te bombardează zilnic. Faptul că eşti creştin nu te scuteşte de ispită – cel mai sfânt dintre bărbaţi poate să cadă pradă ei [dacă nu se roagă şi nu veghează – vezi Matei 26:41, n. trad.]. Deci, primul pas spre menţinerea integrităţii sexuale este să fii sincer. Recunoaşte faţă de tine însuţi că ispita sexuală este o problemă pe care trebuie să o iei în considerare. Aminteşte-ţi avertizarea lui Ioan: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri.” (1 Ioan 1:8)

Sfatul 2: Fii serios!

Ar trebui să ştii până acum că păcatul sexual devastează pe oricine are legătură cu el. Ceea ce poate nu ştii este că fiecare fantezie sexuală pe care o întreţii, fiecare conversaţie în care flirtezi pe care o porţi sau fiecare „a doua privire” în care te complaci, reprezintă sămânţa pentru SIDA, adulter, o inimă zdrobită, o viaţă distrusă. Fii serios – dacă întreţii pofta, dansezi pe marginea prăpastiei. Acţionează concret acum, cât mai poţi. „Pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:15)

Sfatul 3: Fii pregătit!

Dacă tu crezi cu adevărat că va veni un cutremur cândva, te pregăteşti pentru el făcând un plan de salvare. Dacă tu crezi cu adevărat că ispita sexuală este comună şi poate deveni mortală, vei face şi pentru ea un „plan de salvare”. Hotărăşte, în avans, ce să faci când eşti ispitit: cum să-ţi distragi atenţia de la ispită, pe cine să suni, cum să scapi de întâlniri. Chiar Sfântul Pavel a recunoscut: „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27) Îţi poţi permite să faci mai puţin?

Sfatul 4: Păstrează legătura!

Păcatul sexual înfloreşte în întuneric. Dacă eşti prins într-un viciu sexual, un lucru este sigur: secretul care îţi înconjoară comportamentul face ca el să-şi păstreze puterea asupra ta. Oricât de ruşinat te simţi să recunoşti problema ta faţă de o altă persoană, realitatea este că nu poţi învinge pe cont propriu. Dacă ai fi putut, nu ai fi făcut-o până acum? Urmează sfatul lui Iacov: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5:16). Găseşte un prieten creştin de încredere, matur, căruia să i te destăinui. Fă din acel prieten un partener în restaurarea ta şi nu presupune niciodată că ai ajuns într-un punct în care nu mai este nevoie să dai socoteală.

Sfatul 5: Fii dur!

Cred că este undeva o a unsprezecea poruncă ce avertizează: „Să nu te amăgeşti.” Dacă eşti serios cu privire la integritatea sexuală, te vei distanţa nu numai de orice păcat specific la care eşti cel mai mult predispus (fantezii, pornografie, relaţii sexuale, prostituţie), ci te vei distanţa, de asemenea, de orice persoană sau lucru care te ademeneşte la acel păcat. Uneori, chiar şi o activitate legitimă (anumite filme, muzică sau cluburi, de exemplu) pot să fie OK pentru alţi oameni, dar nu şi pentru tine. Fii brutal de onest cu privire la stilul tău de viaţă: orice te face să fii înclinat spre păcatul sexual trebuie să dispară. „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite”, a spus Pavel, „dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12)

Sfatul 6: Primeşte ajutor!

Păcatele sexuale sunt adesea simptomele unor nevoi emoţionale mai profunde, pe care un bărbat încearcă să le satisfacă pe căi greşite. Pocăinţa şi renunţarea la păcatul respectiv sunt primul pas necesar, dar recunoaşterea conflictelor sau nevoilor care te-au condus la acel comportament poate să fie următorul pas, care cere un anumit ajutor specializat din partea unui consilier creştin. Nu ezita să cauţi sfat după voia lui Dumnezeu, dacă eşti prins în capcana ciclului unui comportament neîntrerupt, scăpat de sub control. Răspunsul de care ai nevoie poate să fie mai mult decât: „Roagă-te şi treci peste asta!” Regele David (care, apropo, nu era străin de păcatul sexual) a găsit adăpost în mentoratul înţelept al lui Samuel (1 Samuel 19:18). Dacă eşti gata să cauţi ajutor calificat pentru taxe, îngrijire medicală sau consiliere pentru carieră, cu siguranţă că vei dori să faci acelaşi lucru pentru a-ţi păstra integritatea sexuală.

Sfatul 7: Simte-te confortabil!

Problema ispitei sexuale nu va dispărea. A fost cu noi din vremuri imemoriale şi, fără îndoială, ne va chinui până va veni Cristos. Deci simte-te confortabil cu ideea că va trebui să-ţi stăpâneşti dorinţele sexuale toată viaţa, amintindu-ţi întotdeauna că integritatea sexuală este doar o parte a procesului de sfinţire generală, pentru toată viaţa, prin care trec toţi creştinii. „Nu… că am şi ajuns desăvârşit”, le-a spus Pavel filipenilor (Filipeni 3:12). Aşa că învaţă să iubeşti procesul de îndreptare, nu perfecţiunea.

Sfatul 8: Primeşte dragoste!

„Am căutat dragoste în multe locuri greşite”, se plânge un cântec vechi. Păcatul sexual de care eşti atras poate fi într‑adevăr un substitut ieftin (deşi intens) pentru dragoste. Te poţi căi de păcat, dar nu şi de nevoia pe care păcatul o reprezintă. Deci primeşte dragoste în viaţa ta: de la prieteni, familie, tovarăş de viaţă, tovarăşi de credinţă. Un bărbat care iubeşte cu adevărat şi care ştie că este iubit cu adevărat, este mult mai puţin probabil să caute ceea ce are deja, în locuri în care nu va găsi niciodată acel lucru. „De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură?” a întrebat Isaia (Isaia 55:2). Învaţă să fii apropiat şi sincer. Este unul dintre cele mai bune moduri în care îţi poţi păzi inima şi integritatea.

Sfatul 9: Primeşte har!

Nu bărbatul fără păcat ajunge la ţintă, ci mai degrabă bărbatul care a învăţat să se ridice după ce se poticneşte. Dacă lupta pare fără sfârşit, aminteşte-ţi: când te dedici integrităţii sexuale, te dedici unei direcţii, nu perfecţiunii. Te poţi poticni pe cale – nu este o justificare pentru păcat, doar o imagine realistă a vieţii, într-o lume căzută. Ceea ce determină succesul sau eşecul unui bărbat imperfect este voinţa lui de a se ridica, de a-şi mărturisi greşeala şi de a continua în direcţia căreia s-a dedicat. Aminteşte-ţi abordarea lui Pavel: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti.” (Filipeni 3:13-14)

Sfatul 10. Trăieşte-ţi viaţa!

Care este pasiunea ta? Care este chemarea ta? Cât de clare sunt scopurile tale? Şi apropo, te distrezi? Bărbatul care nu-şi trăieşte viaţa – o pasiune, un sentiment al sensului, o abilitate de a se distra la fel de tare cum lucrează – este un bărbat cu un gol potrivit pentru păcatul sexual. Viaţa înseamnă mai mult decât cum să te păstrezi curat din punct de vedere sexual, oricât de importantă este puritatea. Viaţa înseamnă să ştii cine eşti şi de ce eşti, unde se află priorităţile tale şi încotro te îndrepţi. Dacă nu ştii acestea despre tine însuţi, trebuie să te gândeşti serios. Dedică-te îmbunătăţirii vieţii tale, ca un bun ispravnic al darurilor şi oportunităţilor tale, şi fă aceasta în contextul în care cauţi să-ţi păstrezi integritatea sexuală. Integritatea sexuală de dragul ei este un lucru bun; integritatea sexuală de dragul unei chemări mai înalte este mai bună. Deci întoarce-te neapărat de la păcatul tău. Dar, în timp ce o faci, întoarce-te către o viaţă orientată spre un scop, pasionată, plină de sens. Aceasta este pocăinţa în sensul ei adevărat, cel mai frumos.

[Joe Dallas, 10 Tips For Maintaining Sexual Integrity. Copyright © Joe Dallas. Publicat cu permisiune.]

Andy Comiskey, Director la Living Waters

Living Waters este un program profund centrat pe Cristos pentru cei care caută vindecarea în domeniile zdrobirii sexuale şi relaţionale. Sub forma unei serii de întâlniri despre vindecare, învăţătură şi ucenicie, Living Waters se adresează realităţii că toţi suntem zdrobiţi în abilitatea noastră de a-i iubi pe ceilalţi aşa cum trebuie. Scopul Living Waters este să pună temelia pentru plinătate sexuală şi relaţională în viaţa noastră.

Prin închinare, învăţătură, rugăciune şi grupuri mici, la Living Waters învăţăm despre:

• puterea dragostei lui Dumnezeu pentru noi şi cum Isus este central pentru speranţa noastră de a fi împliniţi;
• profunzimea zdrobirii noastre şi nevoia noastră profundă de El;
• puterea Crucii de a restaura sufletele, sexualitatea şi relaţiile noastre;
• procesul de a umbla în vindecare;
• locul nostru în Biserică şi cum să îi iubim pe ceilalţi în mod onorabil.

Pentru cine este Living Waters?

Living Waters se adresează tuturor. Oameni care se luptă cu zdrobirea sexuală şi relaţională, inclusiv cu codependenţa, dependenţa de pornografie, promiscuitatea, homosexualitatea, ambivalenţa sexuală, abuzul sexual în copilărie, probleme de tip transgender şi dificultăţi în stabilirea şi menţinerea intimităţii în relaţii au găsit speranţă şi vindecare prin Living Waters. Suntem recunoscători deoarece capacitatea lui Cristos de a-i atinge şi a-i restaura pe cei care suferă profund din cauza ruşinii şi zdrobirii se extinde la noi toţi, indiferent de specificul problemei noastre. Găsiţi mărturii ale oamenilor ale căror vieţi au fost schimbate la secţiunea Mărturii a site-ului nostru.

Cum se prezintă Living Waters?

Living Waters este un program de 23 de lecţii predat în cadrul unui grup închis. Liderii sunt instruiţi, iar politica de confidenţialitate instituită contribuie la asigurarea unui climat de încredere şi siguranţă în grup. Fiecare întâlnire include:

Închinare – Ne concentrăm atenţia şi lauda mai degrabă asupra lui Dumnezeu, decât asupra problemelor noastre.

Cuvântul – Instruirea oferită de Living Waters combină înţelegerea psihologică şi adevărurile biblice, care ne ajută să Îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu, ca şi pe noi înşine.

Lucrările lui Dumnezeu – Prin rugăciunea de vindecare în cadrul oferit de grupurile mari şi mici, Îl invităm pe Duhul Sfânt să vindece diferitele noastre răni. Îi aducem Domnului, care este credincios ca să ne elibereze, păcatele noastre şi cele comise împotriva noastră.

De bază pentru Living Waters este realitatea că Dumnezeu ne-a creat după chipul Său, bărbat şi femeie. Prin urmare, preţuim bărbaţii şi femeile care îşi duc împreună, la bun sfârşit, vindecarea. O mare vindecare vine când bărbaţii şi femeile slujesc şi primesc unul lângă celălalt, prin aceasta reflectând intenţia şi caracterul lui Dumnezeu. (Deşi grupurile mici sunt alcătuite din persoane de acelaşi sex, persoane de ambele sexe participă împreună la închinare, învăţătură şi rugăciune în grupul mare.) Living Waters foloseşte un ghid care include învăţături, întrebări şi texte adiţionale care ne ajută să trecem de la zdrobire la maturitate.

Temele abordate includ:

• Recunoaşterea nevoii noastre de Dumnezeu
• Cum ne afectează „căderea” sexualitatea şi relaţiile
• Primirea dragostea Tatălui
• Cine suntem ca bărbaţi şi femei
• Crucea şi mărturisirea
• Renunţarea la idolii noştri
• Rădăcinile zdrobirii sexuale
• Vindecarea de abuzul sexual
• Restaurarea adevăratei noastre identităţi prin cruce
• Înţelegerea şi învingerea ispitei
• Învingerea adicţiei sexuale
• Acceptarea Bisericii ca fiind comunitatea noastră vindecătoare
• Clădirea relaţiilor sănătoase
• Umblarea de creştini maturi

Secţiunea 1: Dragostea revelată

Capitolul 1: Introducere la Living Waters

Capitolul 2: Recunoaşterea nevoii noastre

Capitolul 3: Căutarea noastră de către Tatăl

Capitolul 4: Isus, Fiul

Capitolul 5: Realinierea şi întărirea voinţei

Secţiunea 2: Înţelegerea zdrobirii sexuale şi relaţionale

Capitolul 6: Învitându-L în zdrobirea noastră

Capitolul 7: Declanşatorii nesiguranţei de gen

Capitolul 8: Graniţele încălcate, inima invadată

Capitolul 9: Narcisismul şi idolatria relaţională

Secţiunea 3. Reconcilierea

Capitolul 10: Crucea: Aducând la viaţă adevărata identitate

Capitolul 11: Iertându-i pe ceilalţi

Capitolul 12: Speranţă pentru plinătatea genului: Restaurarea adevăratei feminităţi

Capitolul 13: Speranţă pentru plinătatea genului: Restaurarea adevăratei masculinităţi

Secţiunea 4. Învăţând să umblăm

Capitolul 14: Acceptarea procesului

Capitolul 15: Ispita: Obligat sau condiţionat?

Capitolul 16: Eliberare de adicţia sexuală

Secţiunea 5. Învăţând să iubim

Capitolul 17: Devoţiunea faţă de Cristos prin comunitatea Sa

Capitolul 18: Prietenii sănătoase cu persoane de acelaşi sex

Capitolul 19: Heterosexualitatea sănătoasă

Capitolul 20: Către maturitatea creştină

Pentru mai multe informaţii despre acest program, apelează Reconciliation Ministries la 586.739.5114.

[What Is Living Waters? Copyright © 2007 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Paul Cîmpeanu

Până prin anii ’90, homosexualitatea era un subiect tabu, atât pentru societatea românească, cât şi pentru comunităţile creştine. Cu toate că anii au trecut, mentalitatea românilor nu s-a schimbat prea mult şi, în continuare, cu mici excepţii, atât societatea, cât şi Biserica, refuză să discute deschis subiectul, contribuind prin această atitudine greşită la agravarea problemei, nu la rezolvarea ei. În ţara noastră, mulţi se confruntă cu atracţii homosexuale, ceea ce, vrând, nevrând, afectează şi societatea în care trăim, pentru că ei sunt printre noi, ca membri de familie, prieteni, vecini, colegi de muncă sau membri în comunitatea noastră.

Deci să nu aruncăm cu piatra! Ei au nevoie, în primul rând de înţelegere şi apoi de ajutor. Printre ei sunt unii care se luptă de ani şi ani de zile cu această înclinaţie sexuală greşită. Unii au biruit, alţii încă nu, dar au speranţa că într-o zi vor fi oameni liberi şi îşi vor putea întemeia o familie în care îşi vor găsi pacea şi liniştea sufletească după care tânjesc de multă vreme.

Acest articol nu se adresează celor care consideră homosexualitatea ca ceva normal, celor care se complac în ea fără să aibă remuşcări, celor care nu-şi mai ascultă de mult propria conştiinţă, ci se adresează celor care simt că sunt înrobiţi de homosexualitate peste voia lor, celor care nu ar dori să practice astfel de relaţii, dar nu se pot înfrâna, celor care se pocăiesc de starea lor şi doresc vindecarea.

Pentru început, ca să putem demara procesul schimbării, trebuie să înţelegem şi să fim de acord că, din punct de vedere socio-relaţional, comportamentul homosexual este nefiresc. Din punct de vedere religios, alături de relaţiile sexuale în afara căsătoriei şi de perversiunile sexuale în cadrul căsătoriei, homosexualitatea este un mare şi grav păcat, săvârşit împotriva lui Dumnezeu Creatorul.

Voi, cei care căutaţi schimbarea, trebuie să credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca omenirea să-şi guverneze viaţa în conformitate cu principiile Lui. Vă invit să vedem ce este scris în Biblie referitor la consecinţele ce vor fi suportate de cei care se complac în astfel de relaţii sexuale: „Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1:32)

Tot în Biblie citim despre motivul nimicirii cu desăvârşire a Sodomei şi Gomorei. (Geneza 19:1-29) O societate decăzută şi prea tolerantă a dus cele două oraşe, prospere din punct de vedere economic, la distrugere totală.

Tot în Sfânta Scriptură mai găsim un serios avertisment împotriva celor ce trăiesc în relaţii sexuale păcătoase, de orice natură ar fi ele, cu mesajul că cei nedrepţi, printre care şi cei ce practică relaţiile sexuale în afara căsătoriei, adulterul şi homosexualitatea, nu vor intra în raiul lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9) Concluzia este simplă, dacă nu vor intra în rai, atunci soarta lor va fi iadul, chinurile veşnice.

Prezint aceste realităţi nu pentru a ameninţa, ci cu toată compasiunea pentru cei ce se confruntă cu homosexualitatea, pentru a-i avertiza, ca să conştientizeze cu adevărat gravitatea acestui păcat şi ca să dorească tot mai mult să renunţe la el.

În al doilea rând, în procesul schimbării trebuie să ţinem cont de faptul că homosexualitatea nu este o moştenire genetică. Nimeni nu se naşte homosexual. Dacă ai adoptat comportamentul homosexual, ai făcut-o din cauza unor alegeri greşite în viaţă sau datorită unor abuzuri la care ai fost supus din partea altor homosexuali. Cercetătorii americani de la NARTH (Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii) au concluzionat că nu există nicio dovadă pentru a susţine teoria biologică, ci mai degrabă ideea că homosexualitatea se poate explica cel mai bine printr-un model în care trăsăturile de temperament şi personalitate interacţionează cu mediul familial şi social în formarea sexualităţii individului. Atracţiile homosexuale nu sunt înnăscute. Nu există dovezi în cercetările ştiinţifice pentru a afirma că homosexualitatea este determinată biologic. Nu există nicio genă care să îi facă pe oameni homosexuali, concluzionau cercetătorii de la NARTH.

Deci este cât se poate de clar că niciun om de pe planetă nu se naşte homosexual, aceasta ca să vin în întâmpinarea celor ce, plini de durere şi lipsiţi de speranţă, afirmă că aşa s‑au născut şi nu mai pot fi schimbaţi. Schimbarea este posibilă, crede lucrul acesta!

Nu uita că ispita nu este păcat în sine, fie ea şi de natură homosexuală, dar este păcat să îi dai curs şi să trăieşti o viaţă homosexuală. Comportamentul homosexual este un păcat de care poţi fi eliberat. Dumnezeu are puterea să te elibereze, dar trebuie să vrei şi tu, este nevoie şi de aportul tău. Pentru a reuşi, îţi recomand să urmezi câţiva paşi necesari în procesul schimbării.

În primul rând, renunţă să mai ai relaţii homosexuale. Evită orice dialog sau întâlnire cu persoane homosexuale. Schimbă numărul de telefon şi nu mai accepta nicio invitaţie sexuală, indiferent cine o lansează.

Pe urmă, dacă nu poţi stăpâni internetul, apelează la cineva de încredere pentru a-ţi instala un filtru eficient împotriva pornografiei şi pentru a-ţi bloca ID-urile unde ai contacte homosexuale. Dacă o faci singur, poţi dezinstala filtrul sau poţi intra pe acele ID-uri oricând, de aceea trebuie să rogi pe altcineva să o facă pentru tine.

De asemenea, nu partaja şi nu lua de la alţii fişiere pornografice. Este o problemă de decizie să nu iei ce îţi face rău. Privind imagini murdare sau vorbind cu persoane homosexuale, nu faci altceva decât să pregăteşti terenul pentru săvârşirea unui nou păcat. Nu mai privi imagini indecente, aruncă orice îţi aminteşte de trecut sau îţi amplifică atracţiile, oricât de nevinovat ar părea. Încearcă să-ţi stăpâneşti privirile. Ai grijă să ai doar pachetul de bază la televizorul din casă, pentru a nu avea la dispoziţie canale pornografice.

Caută pe cineva abilitat cu care să poţi discuta deschis problema ta. De preferat ar fi un slujitor al lui Dumnezeu care a mai întâlnit astfel de cazuri. Ai nevoie atât de consiliere din partea unui om credincios, cât şi de rugăciunile lui. Şi tu va trebui să te rogi lui Dumnezeu cu credinţă, cu cuvintele tale, atunci când eşti singur în camera ta sau ori de câte ori ai ocazia.

Ar fi ideal să renunţi definitiv la o viaţă de păcat şi să-L alegi pe Dumnezeu şi voia Lui pentru tine. Dumnezeu iartă păcatele oamenilor când ei se pocăiesc şi se lasă de ele. Dacă iartă curvia, iartă şi homosexualitatea. El nu pedepseşte înainte de a-i oferi omului păcătos şansa pocăinţei şi a renunţării la păcat.

Renunţarea la homosexualitate este un proces, iar durata lui depinde de mai mulţi factori. Chiar dacă se întâmplă să ai un eşec, nu dispera! Continuă lupta, iar într-o zi vei vedea cu ochii tăi vindecarea.

Nu te-ai născut homosexual! Soarta dură şi vitregiile vieţii poate te-au adus în această stare, o stare la care va trebui să renunţi odată pentru totdeauna. Viaţa ta şi destinul tău veşnic sunt în joc. Vestea bună este că unii s-au schimbat. Sute de mărturii atestă aceasta. Ca student la teologie şi ca evanghelist, am toată încrederea că schimbarea este posibilă.

Dumnezeu să lucreze în dreptul tău! Dumnezeu să-ţi redea cu adevărat o viaţă împlinită!

[Copyright © 2010 Paul Cîmpeanu. Publicat cu permisiune. Extras din cartea Contra Curentului. Paul Cîmpeanu locuieşte în Dej, este căsătorit şi tată a cinci copii.]

de Larry Houston

La un moment dat în viaţă, Larry credea că este homosexual. Astăzi, afirm şi certific faptul că am fost homosexual. Discuţia despre homosexualitate trebuie încadrată în următoarea afirmaţie: „Homosexualitatea este ce face cineva, nu cine este cineva.” Până la această oră, nu există dovezi ştiinţifice concludente despre o cauză biologică a homosexualităţii. Nimeni nu se naşte homosexual, iar acest lucru este recunoscut prin numeroase articole, studii şi cărţi scrise de cei care susţin homosexualitatea şi chiar de către homosexualii. Dacă veţi vizita site-ul www.banap.net şi veţi citi secţiunea Behavior or Born, veţi găsi informaţii şi studii adesea citate despre o posibilă bază biologică a homosexualităţii

Există multe moduri în care poate fi direcţionat cineva către asumarea unui comportament homosexual. Pentru mine, a fost vorba de explorarea sexualităţii cu un băiat adolescent. Ceea ce m-a făcut să cred minciuna homosexualităţii potrivit căreia, prin acte sexuale cu alţi bărbaţi, îmi pot îndeplini nevoia legitimă de intimitate cu cei de acelaşi sex. Dar homosexualitatea este o modalitate nelegitimă de a-ţi împlini acea nevoie. Intimitatea este mai mult decât relaţii sexuale. Homosexualitatea este o problemă de relaţionare.

Într-o zi, le-am povestit la şase prieteni despre problema mea cu homosexualitatea. Le-am povestit fiecăruia individual, iar niciunul nu a ştiut că vorbisem şi cu ceilalţi despre homosexualitatea mea. Primele cuvinte pe care mi le-a spus fiecare, după ce le-am povestit despre problema mea, au fost identic. Era ireal, pur şi simplu de necrezut. Toţi mi-au răspuns: „Larry, ştiu că ai o problemă. Larry, nu eşti homosexual.” Nu a avut loc o schimbare miraculoasă în viaţa mea în acea zi, dar atunci am început să-mi schimb percepţia de sine. Larry nu este homosexual. Am început să înţeleg şi să rezolv adevărata problemă care îmi crea dificultăţi în viaţă. Homosexualitatea încerca să-mi împlinească nevoia de intimitate cu cei de acelaşi sex, o nevoie sănătoasă de altfel. Am trecut prin homosexualitate în încercarea de a-mi împlini nevoia, dar în acest sens homosexualitatea este o cale greşită. Homosexualitatea este o problemă de relaţionare.

Aşa cum există o mulţime de modalităţi care îl pot conduce pe un om la un comportament homosexual, tot aşa există şi multe modalităţi prin care comportamentul homosexual poate fi învins şi prin care mulţi continuă să-l învingă. Există un interes crescut pentru cei care continuă să se identifice ca homosexuali sau lesbiene şi care au relaţii sexuale cu sexul opus. Urmează câteva exemple de astfel de persoane, care şi-au făcut public modul de viaţă. JoAnn Loulan a fost o puternică activistă pro-lesbianism în anii 1970 şi 1980, care s-a întâlnit şi s-a îndrăgostit de un bărbat la sfârşitul anilor 1990 şi chiar a apărut într-un episod TV din 20/20 în 1998. Jan Clausen, tot o activistă pro-lesbianism, scrie în două din cărţile sale, Dincolo de a fi gay sau hetero: Înţelegerea orientării sexuale [Beyond Gay or Straight: Understanding Sexual Orientation] şi Mere şi portocale: Călătoria mea prin identitatea sexuală [Apples and Oranges: My Journey Through Sexual Identity], despre o relaţie sexuală cu un bărbat. Cea din urmă carte este autobiografică. În 1987, ea a început o relaţie monogamă pe termen lung cu un bărbat. Bert Archer, care se identifică drept homosexual în cartea sa Sfârşitul homosexualităţii (şi moartea heterosexualităţii) [The End of Gay (and the Death of Heterosexuality)], scrie despre relaţia lui sexuală cu o femeie. El dă, de asemenea, exemple despre alţi bărbaţi homosexuali cu experienţe similare. În Anglia, Russell T. Davies a scris Queer as Folk şi a mai scris, de asemenea, pentru British TV, scenariul show-ului Bob şi Rose [Bob & Rose], difuzat în septembrie 2001. Acest al doilea show este despre un bărbat homosexual care se îndrăgosteşte de o femeie şi are relaţii sexuale cu ea. Serialul l-a avut în spate pe un prieten al lui Davies, Thomas, bine-cunoscut în lumea homosexualilor din Manchester.

Pe 9 august, BBC2 a difuzat recent în Anglia un material special numit Trist că sunt gay [Sad To Be Gay]. Este despre David Akinsanya, un jurnalist BBC de ştiri interne. După ce a trăit douăzeci şi patru de ani ca homosexual, David pune viaţa sub semnul întrebării. Îşi doreşte să nu mai creadă ce i s-a spus că este, un homosexual, fiind încurajat să trăiască aşa. Abandonat la naştere, David a avut primele experienţe sexuale cu băieţi la şcoala unde a crescut. David susţine că pentru el homosexualitatea a fost o „experienţă învăţată”. Ca tânăr adult care îşi punea problema comportamentului homosexual, lui David i s-a spus că s-a născut homosexual şi că, pentru a fi fericit, trebuia să trăiască în stilul de viaţă homosexual. Acum David, în vârstă de peste patruzeci de ani, regretă viaţa pe care a trăit-o şi, făcând parte din programul special al BBC2 intitulat Trist că sunt gay, este dispus să vorbească despre cum şi-a trăit viaţa până acum şi despre cum încearcă să se schimbe.

Următoarele afirmaţii îi aparţin profesorului universitar Martin Duberman, care se declară homosexual şi scrie despre „istoria homosexualilor”.

„Nu este deloc evident de ce o mişcare pentru drepturile homosexualilor a trebuit să apară în primul rând în Statele Unite. Şi este profund enigmatic de ce o asemenea mişcare a trebuit să devină, în mare măsură, cea mai puternică astfel de formaţiune politică din lume. Actele sexuale cu persoane de acelaşi gen au fost obişnuite de-a lungul istoriei şi culturilor. Astăzi, ca să vorbim plini de siguranţă despre o chestiune pentru care nu există absolut nicio dovadă statistică, mai multe dosuri de băieţi adolescenţi sunt penetrate în lumea arabă, latino-americană, în Africa de Nord şi în Asia de Sud-Est, decât în Occident.

Dar noţiunea «identităţii» homosexuale rareori însoţeşte asemenea acte sexuale, nici nu apar mişcări politice pentru a face cereri în numele unei asemenea identităţi. Aproape numai în lumea occidentală şi în naţiunile occidentale genul partenerului este considerat o primă marcă a personalităţii, în Statele Unite – o ţară altminteri considerată un bastion al conservatorismului – s-a ridicat cea mai puternică mişcare politică centrată în jurul unei asemenea identităţi.

Am început să analizăm de ce, iar situarea în timp nu poate spune mai mult decât că anumite premise anterioare s-au dezvoltat în această ţară şi, într-o anumită măsură, oriunde altundeva în lumea vestică, premise care nu au fost prezente sau nu primiseră substanţa critică necesară altundeva. Printre asemenea factori au fost slăbirea legăturii religioase tradiţionale între sexualitate şi procreare (cea care făcuse din dorinţa neprocreatoare pentru persoane de acelaşi sex un candidat automat pentru denunţare, ca fiind «nenaturală»). În al doilea rând, urbanizarea rapidă şi industrializarea Statelor Unite şi a Occidentului în general în secolul XIX, au slăbit autoritatea materială (şi morală) a familiei nucleare şi le-a permis rebelilor să scape în anonimitatea primitoare a vieţii marelui oraş, unde puteau alege un stil de viaţă inacceptabil anterior, de celibat şi neconformitate, fără să se îngrijoreze constant că părinţii băgăreţi sau că băgăreţii satului îi vor respinge.” (Duberman, Left Out, p. 414-415)

[Larry Houston, Larry. Copyright © 2005 Larry Houston. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul în limba engleză a fost publicat pe site-ul www.banap.net. Larry poate fi contactat la adresa de e-mail: lhou4357@yahoo.com.]