de Dan Hitz

Dan Hitz

De ce Îl slujim pe Dumnezeu? De obicei, când pun această întrebare unui grup, primesc combinaţia de răspunsuri adevărate, de genul şcolii duminicale, precum… „Fiindcă merită.” „Fiindcă ne iubeşte.” „Fiindcă El este calea, adevărul şi viaţa.” Toate acestea sunt adevărate, dar mai sunt multe alte răspunsuri, în adâncul sufletului nostru, cărora nu suntem la fel de dornici să le dăm glas. Îl slujim şi fiindcă nu vrem să mergem în iad. Îl slujim fiindcă este singurul care ne poate împlini nevoile. Îl slujim fiindcă am căutat oriunde altundeva şi nu am găsit un răspuns mai bun. Când suntem atât de stresaţi încât suntem pe cale să o luăm razna, El este prezent pentru noi, ca să nu fim copleşiţi de durerea emoţională.

De ce continuăm să păcătuim? Din nou, răspunsurile tind să fie elegante, cum se aşteaptă de la cei din Biserică: „Fiindcă toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu.” „Fiindcă suntem răi.” „Fiindcă diavolul ne ispiteşte.” Adevărul este… păcătuim pentru că vrem. Ne place păcatul. Păcatul ne face să ne simţim bine. Când suntem atât de stresaţi încât nu mai ştim încotro să privim, păcatul ne ajută să scăpăm de realitate. Când a face lucrul care se cuvine pare să coste prea mult sau nu pare să merite efortul, păcatul ne oferă o răsplată rapidă. Păcătuim deoarece credem că este singurul lucru care ne va ajuta să nu ne lăsăm copleşiţi de durerea emoţională. Păcatul ne oferă siguranţă, este mângâierea noastră. El devine idolul care am crezut că ne va împlini nevoile.

Ce păcate idolatrizezi şi slujeşti? Toţi avem un anumit păcat pe care îl idolatrizăm, care pe vremuri am crezut că era o idee bună. Celor singuri, o întâlnire sexuală anonimă rapidă părea să le umple golul, fără cerinţe legate de durată. Pentru cei care nu Îl văd pe Dumnezeu, păcatul le oferă o soluţie cât de repede par să aibă ei nevoie, banii, cazinourile oferă o soluţie rapidă. Alcoolul ne amorţeşte creierul faţă de stresul şi eşecurile vieţii. Este beneficiul perceput al păcatului nostru – idolul nostru – care am crezut că ne va împlini toate nevoile. În Luca 16:13 citim: „Nicio slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt, sau va ţine numai la unul şi va nesocoti pe celălalt.” Nu poţi sluji şi lui Dumnezeu, şi păcatului. Ei se exclud reciproc. Păcatul tău va cere să scapi de Dumnezeu. Dumnezeu cere să scapi de păcat. Nu vorbesc despre lucrarea religioasă, legalistă a naturii umane păcătoase. Vorbesc despre un stil de viaţă în care ne pocăim şi Îl iubim pe Domnul Isus Cristos, şi Îi dăm Lui păcatele noastre, în timp ce ne atinge inima şi face o lucrare sfântă în noi, ca să ne împlinească cele mai profunde nevoi.

Fă-ţi timp să te rogi aceste cuvinte, meditând la ele, şi notează ce îţi spune Domnul. „Păcatul meu obişnuit ________ pretinde că-mi oferă ________.”

Gândul de a avea un „păcat care ne înfăşoară” sau un păcat cu care ne luptăm mai mult decât cu alte păcate vine din Evrei 2:1. „Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” Lucrăm pornind de la premisa că noi, fiind creştini, ne vom reţine de la lucrurile pe care Biblia le numeşte păcătoase şi de la toate lucrurile dăunătoare fizic şi/sau psihologic, fie că au ajuns la nivelul de adicţie, fie că nu. Orice păcat este dăunător. 1 Tesaloniceni 5:22 ne spune: „Feriţi-vă de orice se pare rău.”

Care sunt principalele rădăcini ale păcatelor cu care ne luptăm? Uneori păcătuim ca să evităm durerea. Sexualitatea este foarte plăcută. Părţile trupului nostru sunt amorale. Un orgasm ne face să ne simţim bine. Durerea ne face să ne simţim rău. Zdrobirea noastră vrea, pur şi simplu, să evităm durerea emoţională şi să alegem cu entuziasm ceea ce ne face să ne simţim bine – un orgasm. Uneori ne este teamă de intimitate. Ne poate fi teamă să ne apropiem prea mult de cineva sau să devenim vulnerabili fiindcă riscăm să fim din nou răniţi, aşa că scăpăm pe tărâmul fanteziei. Fanteziile vor face orice le cerem şi nu ne vor respinge niciodată. Alţii vor să scape de anxietăţile vieţii. Păcatul ne poate sluji ca o mică barcă de salvare. Când anxietatea devine prea mare, intrăm în mica noastră lume păcătoasă şi scăpăm de toate. Dacă vrem să evităm singurătatea, cedarea la presiunea grupului ne va ajuta să corespundem aşteptărilor. Există şi alte motive pentru care ne implicăm în păcat repetat… răzvrătirea, încrederea în minciunile publicităţii şi marketingului, faptul că răspundem la cultura noastră. Uneori, pur şi simplu, ne-am înrădăcinat de decenii într-un obicei vechi şi nu ştim cum să scăpăm. Oricare ar fi rădăcinile păcatului nostru, de multe ori el ne ajută să evităm ceva ce nu vrem cu adevărat să înfruntăm.

Fă-ţi timp să te rogi aceste cuvinte, meditând la ele, şi notează ce îţi spune Domnul. „Păcatul meu obişnuit ________ pretinde că-mi oferă ________ şi mă ajută să evit ________.”

Păcatul este foarte costisitor. În Romani 6:23 scrie: „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Cristos, Domnul nostru.” Când mă întâlnesc cu oameni care se luptă cu un păcat adictiv, una dintre cele mai sumbre întâlniri pe care le avem este cea când estimăm costul păcatului lor. Deşi mulţi mărturisesc că au cheltuit multe mii de dolari în închinarea idolatră faţă de păcat, sunt foarte conştienţi că există alte costuri mult mai ridicate. Păcatul i-a costat pe mulţi soţia şi copiii. Păcatul i-a costat pe alţii slujbe cu salarii de şase cifre şi/sau casa şi maşina. Păcatul ne împiedică să ne ocupăm cu curaj locul de drept în Împărăţia lui Dumnezeu. Deşi suntem cu adevărat victimizaţi de idolii noştri, păcatul nostru i-a rănit şi pe alţii. Victimele secundare sunt cei răniţi de victimizarea altora. Ei sunt familia celui exploatat sexual, care este martora efectelor abuzului şi trăieşte cu cel care suferă. O victimă secundară este copilul alcoolicului, care îşi pierde tatăl din cauza băuturii şi trece prin viaţă fără un model evlavios care să îl înveţe cum să-şi conducă propria-i familie. El trece prin viaţa de adult neştiind cum să aibă încredere în alţii. Păcatul îl costă mult pe cel care păcătuieşte. De obicei, pe cei nevinovaţi îi costă mult mai mult.

Fă-ţi timp să te rogi aceste cuvinte, meditând la ele, şi notează ce îţi spune Domnul. „Păcatul meu obişnuit ________ pretinde că-mi oferă ________ şi mă ajută să evit ________. De asemenea, mă costă ________ şi mă împiedică să fiu capabil să ________.”

Care este preţul schimbării? Când Isus S-a dus la omul paralizat din Luca, capitolul 5, l-a întrebat dacă vroia să fie vindecat. Ştia că exista un preţ de plătit pentru schimbare. Nu oricine este dornic să plătească preţul. Dacă mă schimb şi renunţ la păcatul cu care mă lupt, va trebui să-mi înfrunt uriaşii. Lucrurile pe care le evitam tratându-mă singur, vor începe să strige la mine. Bătălia poate fi prea copleşitoare. Acestea sunt doar câteva răspunsuri sincere care pot să sălăşluiască în inima noastră când înfruntăm realitatea renunţării la păcatul cu care ne luptăm în mod constant.

Când Naaman leprosul s-a dus la Elisei pentru vindecare, în 2 Regi, capitolul 5, vroia ca vindecarea să vină cum dorea el. Vroia ca vindecarea să reflecte onoarea înaltei lui poziţii militare. Elisei nu a lucrat conform agendei lui. În schimb, i-a spus lui Naaman să se smerească şi să accepte nişte neplăceri. Care sunt neplăcerile cu care te vei confrunta dacă te decizi să îţi părăseşti păcatul? Îţi este teamă că nu te vei mai lupta cu anumite lucruri ai prefera să te lupţi cu ele, decât să nu ai nimic? Îţi este teamă că nu vei şti cum să te porţi normal? Îţi este teamă de responsabilităţile mai mari pe care le vei avea dacă nu vei mai fi zdrobit? Asemenea temeri sunt foarte reale în inima cuiva care ia în considerare renunţarea la siguranţa de o viaţă a păcatului. La fel cum Naaman a rezistat cererilor inimii lui de a găsi vindecare în modul său şi l-a ascultat pe profetul Elisei, ca să găsească vindecare în modul lui Dumnezeu, şi tu vei găsi speranţă şi vindecare când vei umbla în adevărul, harul şi îndurarea Domnului Isus Cristos şi vei căuta vindecarea în modul Lui.

Fă-ţi timp să te rogi aceste cuvinte, meditând la ele, şi notează ce îţi spune Domnul. „Păcatul meu obişnuit ________ pretinde că-mi oferă ________ şi mă ajută să evit ________. De asemenea, mă costă ________ şi mă împiedică să fiu capabil să ________. Dacă renunţ, lucrul care mă sperie cel mai mult este ________. Dumnezeu are un dar mai bun decât ________ pentru mine în care să umblu şi voi avea încredere în El ca să mă echipeze pentru a-l obţine.”

Dacă ai nevoie de ajutor pentru păcatele sexuale şi/sau relaţionale, apelează 586.739.5114 şi află cum te poate ajuta Reconciliation Ministries să intri în plinătatea sexuală şi relaţională.

[Dan Hitz, The Perceived Benefits of Sin. Copyright © 2010 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Articolul a fost adaptat după o serie de învăţături pe care Dan le-a prezentat la biserica Christ Community Church şi după o predică de a sa de la biserica River’s Edge Church din Sterling Heights, Michigan.]

de Alan Medinger

Alan Medinger

Erau opt sau nouă ani de când ieşisem din homosexualitate. Regeneration fusese înfiinţată şi eram activ în Exodus. Apărusem la radioul şi televiziunea creştină şi fusesem identificat ca fost homosexual într-un număr de publicaţii creştine. Dar acum, cu cooperarea mea, unul dintre cotidienele din Baltimore avea să scrie un articol despre Regeneration şi Alan Medinger. Când a publicat povestea, ea a apărut pe pagina întâi în ziarul de duminică şi conţinea fotografia mea. Acum lumea seculară avea să ştie; vecini, prieteni, colegi de muncă.

Luni, după ce a apărut articolul, am păşit în birou simţindu‑mă complet gol. Nu mă pot gândi la niciun alt mod în care să-mi descriu sentimentul. Nu mai puteam controla cine ştia şi simţeam că pentru cei mai mulţi dintre colegii mei, era o situaţie atât de jenantă, încât nu aveau să menţioneze nimic, dacă nu deschideam eu discuţia. Acea zi de luni a fost una dintre cele mai dificile din viaţa mea. Aşa cum s-a dovedit, pentru cei mai mulţi prieteni ai mei, descoperirea adevărului nu a părut să schimbe prea mult lucrurile.

Anterior interviului care a condus la acel articol, am simţit că primisem un mesaj clar de la Domnul că venise timpul să înlătur toate limitările impuse publicităţii. Dumnezeu fusese blând, îngăduindu-mi să mă fac cunoscut în viaţa publică câţiva ani, dar acum restricţiile existente împiedicau lucrarea misiunii şi trebuiau să dispară.

Cei mai mulţi bărbaţi şi femei care ies din homosexualitate nu trebuie să decidă cu privire la articole pe prima pagină în ziarul local. Dar efectiv, pentru fiecare bărbat sau femeie cu un trecut homosexual, decizia cu privire la cui să spună este critică – adesea agonizantă. Mulţi nu simt că au direcţia clară pe care am avut-o eu. Pentru mulţi, chestiunea are de-a face nu cu un interviu de presă, ci cu discuţia cu un prieten apropiat sau cu un membru de familie, cu un pastor, cu cineva cu care se întâlnesc sau cu membri ai unui grup de părtăşie în casă, de la biserică. Pentru mulţi este o decizie extrem de dureroasă, una despre care simt corect că poate să aibă un impact major asupra celor mai importante relaţii ale lor, asupra propriei lor vindecări în desfăşurare şi asupra eforturilor lor de a duce o viaţă în ascultare de Dumnezeu.

Pentru a-i ajuta pe cei care se luptă cu aceste decizii, aş dori să ofer şapte principii cu privire la decizia de a le spune altora despre trecutul nostru homosexual şi să sugerez apoi cum ar cântări ele în luarea acestor decizii dificile. Mai întâi, principiile:

1. Cea mai mare libertate este să nu-ţi pese cine ştie

Când nu avem nimic de ascuns, suntem complet liberi. Când ştie toată lumea sau nu ne pasă cine ştie despre trecutul nostru homosexual, acest lucru devine mai puţin important pentru noi. Nu mai protejăm permanent acel domeniu al vieţii noastre. Nu trebuie să fim mereu în gardă. Dacă spunem sau nu unei persoane sau alteia nu este o problemă şi suntem liberi să ne concentrăm asupra altor lucruri şi liberi să fim cine suntem cu adevărat.

2. Una dintre cele mai mari ameninţări pentru vindecarea noastră este să cădem din nou în izolare

Pentru mulţi oameni, un pas mare în procesul de vindecare are loc când ne contactează prima oară şi sparg astfel izolarea care a ascuns mulţi ani lupta lor cu homosexualitatea. Izolarea este un teren propice pentru ruşine. Izolarea în această chestiune ne desparte de suportul iubitor al altor oameni. Complet singuri cu lupta noastră, adesea singura voce pe care o auzim cu privire la acest subiect este vocea duşmanului, expert în acuzare şi înşelare. În special pentru cei care vin dintr-un mediu creştin conservator, se deschide o perspectivă nouă asupra vieţii şi realităţii, când află că pot fi deschişi şi sinceri cu privire la acea parte a vieţii lor, faţă de creştini.

Când cineva părăseşte misiunea pentru foştii homosexuali, este posibil să se întoarcă la izolare. În special dacă deschiderea rămăsese între limitele sigure ale grupului. Creşterea permanentă cere interacţiune cu alţi creştini. Ascultarea fidelă cere adesea darea de seamă în cadrul Trupului lui Cristos. O identitate personală sănătoasă cere să avem un loc unde să ne simţim liberi să fim cine suntem noi cu adevărat. Nu putem să avem niciuna dintre acestea, dacă ne întoarcem la izolare.

3. Consecinţele dezvăluirii trecutului nostru pot fi severe

Am fi nesocotiţi să minimalizăm posibilele consecinţe negative – pentru noi înşine şi pentru cei pe care îi iubim – care pot să apară din cauză că suntem deschişi cu privire la trecutul nostru. În unele medii religioase, un trecut homosexual ar putea descalifica total pe cineva pentru misiune. Cei care slujesc ca profesori, antrenori de cercetaşi, în armată sau care au roluri foarte importante în companii sau organizaţii conservatoare, trebuie să recunoască faptul că temerile lor cu privire la consecinţele dezvăluirii ar putea fi întemeiate.

Şi sunt oameni dragi de care trebuie să ţinem seama. La mine, cea mai mare durere a dezvăluirii mele publice a fost posibilul său efect asupra copiilor mei. Recent, un reporter de la un alt ziar local mi-a cerut să fac un articol despre Regeneration. I‑am cerut să amânăm până la terminarea anului şcolar. Nu vroiam ca fiul meu de 15 ani să fie nevoit să meargă pe holurile şcolii în ziua în care povestea mea apărea în ziarul de dimineaţă. Poate greşesc protejându-l astfel, dar nu greşesc crezând că pentru un băiat de 15 ani într-o astfel de situaţie, ar exista consecinţe.

4. Nimeni nu te cunoaşte cu adevărat, dacă nu ştie despre trecutul tău homosexual

Suntem cine ne-a făcut Dumnezeu, plus suma experienţelor noastre. Să fim incapabili să împărtăşim una dintre cele mai mari lupte – şi sper una dintre cele mai mari victorii – din viaţa noastră cu cineva pe care îl iubim cu adevărat, înseamnă să-i luăm acelei persoane oportunitatea de a cunoaşte cine suntem cu adevărat. Dacă trebuie să ocolim întotdeauna o parte majoră din viaţa noastră, înseamnă că ascundem o parte din noi înşine de cei apropiaţi nouă. Nu poate exista intimitate adevărată într‑o astfel de situaţie. Părinţi, fraţi, soţi, soţii sau viitori soţi sau soţii, prieteni adevăraţi, pastori, creştini de care suntem strâns legaţi, tuturor li se contestă dreptul de a ne cunoaşte cu adevărat, dacă nu le facem cunoscută această parte din viaţa noastră. Relaţiile nu pot ajunge niciodată la potenţialul lor, dacă nu suntem sinceri şi vulnerabili.

5. Nu vrei să fii definit de trecutul tău homosexual

Frank Worthen, unul dintre întemeietorii Exodus, a spus că pentru aceia dintre noi care ne aflăm la conducere în misiunea pentru foştii homosexuali, trecutul homosexual este urma piroanelor în mâinile noastre. Nu poate dispărea, fiindcă mărturia personală este o parte esenţială a misiunii noastre. Alţii, însă, care nu sunt persoane publice în acest gen de misiune, au dreptate nevrând să fie cunoscuţi ca „fostul homosexual”. Nimeni din Trupul lui Cristos nu ar trebui să fie definit de păcatele din trecut. Şi totuşi, din cauza atitudinii multor creştini faţă de homosexualitate şi a faptului că atât de puţini foşti homosexuali sunt vizibili în Biserică, acea identitate, odată cunoscută, poate să rămână lipită de noi. Ea poate să devină filtrul prin care suntem priviţi de fraţii şi surorile noastre.

6. Faptul de a fi deschis îţi permite să-i ajuţi pe alţii

Mulţi oameni mi-au mărturisit, cu o anumită amărăciune şi ruşine, că cineva le-a dezvăluit lupta sa personală cu zdrobirea sexuală, iar ei, jurând să nu-şi descopere trecutul, au păstrat tăcerea, fără să îi împărtăşească speranţa pe care ştiau că o puteau oferi. Când vorbesc într-o biserică, de orice mărime ar fi ea, sunt contactat invariabil de cineva din acea biserică, o persoană care se confruntă cu o problemă sexuală serioasă – cineva care este foarte probabil să fi suferit în tăcere ani de zile. Nu cred prea mult că „profesionalismul” meu îi face să vină în faţă; ci faptul că îmi fac cunoscută mărturia, iar aceasta mă face neameninţător. Ei ştiu că sunt capabil să le înţeleg dilema.

7. Mărturia ta Îi poate da glorie lui Dumnezeu

Cu cât lumea spune mai mult că nu ne putem schimba, cu atât mai multă glorie primeşte Dumnezeu când o facem. Împărtăşirea Evangheliei nu este o opţiune pentru creştin; este parte a ordinelor noastre de înaintare. Pentru mine şi, probabil, pentru tine, o parte a Veştii Bune este că, în viaţa noastră, Dumnezeu a câştigat victoria asupra homosexualităţii. Putem spune despre lucrările Lui minunate sau Îl putem tăgădui. Este un mesaj dur, dar nu este adevărat?

Cinci dintre principiile de mai sus par să susţină dezvăluirea trecutului nostru. Două din ele – posibilitatea consecinţelor negative reale şi faptul că am putea fi definiţi de trecutul nostru – par să fie împotriva dezvăluirii. Mai există un motiv împotriva dezvăluirii care nu a fost menţionat, şi el este probabil motivul‑cheie pentru mulţi oameni. Mândria înrădăcinată în stima de sine scăzută.

Stima de sine scăzută este elementul-cheie în condiţia homosexuală. Mulţi dintre noi au învăţat să scape de durerea stimei de sine scăzute prin diferite mijloace de autoprotecţie. Unii dintre noi, determinându-ne valoarea prin felul în care credem că ne văd alţii, ne-am creat o identitate falsă care ar câştiga respectul şi admiraţia altora. Să dezvăluim cuiva adevărul despre noi înşine ar însemna să punem în primejdie persoana falsă pe care am creat-o cu atâta atenţie; persoana care este creaţia mândriei noastre.

Dar aceasta înseamnă să ne agăţăm de vechea noastră zdrobire. Nu este ceva justificat. Autoprotecţia şi falsa imagine nu ne vor ajuta niciodată să scăpăm de stima de sine scăzută. Trăindu-ne viaţa ca persoana care suntem cu adevărat, vom scăpa de ea. Trăind în concordanţă cu cine suntem cu adevărat este ceea ce ne forţează să ne acceptăm pe noi înşine şi ne permite, în final, să aflăm dacă cineva ne iubeşte sincer şi acceptă persoana care suntem cu adevărat. Duşmanul nu va mai putea să şoptească: „Dacă ar şti cu adevărat şi ei te-ar respinge.” Dezvăluirea de sine potrivită poate fi parte a procesului de vindecare. Dacă îngăduim fricii şi ruşinii să ne ţină închişi într-o identitate falsă, aceasta împiedică procesul de vindecare. Cu siguranţă al Doisprezecelea Pas al Alcoolicilor Anonimi – să ducem mesajul celorlalţi – se bazează în parte pe aceste principii. AA consideră al Doisprezecelea Pas esenţial în menţinerea recuperării.

Deci cum decidem? Cui îi spunem? Ce este „dezvăluirea potrivită” pe care tocmai am menţionat-o? Dacă accepţi cele şapte principii de aici, va trebui să ajungi la concluzia că fiecare dintre noi are nevoie să se dezvăluie cuiva – pentru a fi cunoscut cu adevărat. Mai mult, eu cred: cu cât suntem mai liberi să dezvăluim adevărul despre noi înşine, cu atât este mai bine. Posibilitatea consecinţelor negative şi şansa de a fi pentru totdeauna etichetat ca „fost homosexual” hotărăsc momentul şi amploarea dezvăluirii noastre, dar nu ar trebui să fie o justificare pentru a nu o face deloc. În sfârşit, măsura şi durata vindecării ar trebui să influenţeze cât de publică ne facem viaţa şi cum ne folosim vieţile ca pe un semn de speranţă pentru alţii.

Psalmistul ne spune: „Fiecare neam de om să laude lucrările Tale şi să vestească isprăvile Tale cele mari!” (Psalmul 145:4). Să ne hotărâm să facem aceasta.

[Alan Medinger, Should We Shout It From the Housetops? Copyright © 1992 Alan Medinger & Regeneration, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Mike Ensley

Mike Ensley

L-am întâlnit pe „Greg” la liceu, prin echipa de teatru. A venit, pur şi simplu, la mine într-o zi şi mi-a cerut să-l fac să râdă, deci am făcut-o. De atunci am fost nedespărţiţi.

Ar fi fost greu pentru mine să găsesc un alt tip care să aibă acelaşi simţ al umorului, acelaşi gust pentru filme şi hobby-uri, aşa că faptul de a ne afla împreună era cu adevărat distractiv. Şi petreceam timp împreună – din plin. Întotdeauna îmi plăcea să petrec timp cu Greg, atât de mult, încât mă gândeam la el ori de câte ori nu eram cu el. În orice mă implicam, mă gândeam la modalităţi de a-l implica şi pe el.

Am sfârşit prin a merge la acelaşi colegiu şi prin a urma o mulţime de cursuri împreună. Când ne-am îndepărtat de prietenii de liceu, am ajuns şi mai apropiaţi. Era un tip cu adevărat afectuos, care nu avea nicio problemă în a mă îmbrăţişa şi uneori chiar ne luptam împreună. Era atât de atent, sunându-mă deseori şi dându-mi mici daruri prosteşti sau mesaje.

Cu toate acestea, exista o parte deprimantă a prieteniei noastre aparent satisfăcătoare. Indiferent cât de iubitor era Greg faţă de mine, întotdeauna vroiam mai mult. Chiar dacă petreceam o zi întreagă împreună, dintr-un anume motiv, mă duceam acasă la sfârşitul zilei cu un fel de sentiment de frustrare şi de lipsă de satisfacţie. El era foarte sociabil, iar când îl vedeam râzând cu alţi tipi eram gelos. Întotdeauna mă îngrijoram: „Dacă îi place mai mult de ei?”

Apoi Greg şi-a făcut o prietenă, iar relaţia lor a devenit repede serioasă. Acum mă durea cu adevărat ceva în interiorul meu. Întotdeauna vroia să fie singur cu ea, iar prietenia noastră a avut de suferit. Nu puteam nicidecum suporta gândul că se sărutau, mă supăra atât de tare – o supărare plină de răutate, care mă lăsa lipsit de speranţă şi deprimat. Am înţeles că eram gelos şi pe ea.

În lumina faptului că încercam să înving luptele mele cu homosexualitatea, aceasta a fost o înţelegere incredibil de descurajatoare. Credeam că încercam să clădesc prietenii sănătoase! Credeam că mă schimbam! Dar „mă îndrăgostisem” de cel mai bun prieten al meu şi mă simţeam ca un ratat.

Şi mai rău a fost sfârşitul prieteniei mele cu Greg. În cele din urmă, gelozia mea faţă de prietena lui s-a transformat în amărăciune. Prin sarcasm şi bârfă am sabotat relaţia noastră, care s-a deteriorat – rău. Când el n-a mai făcut parte din viaţa mea, m-am simţit ca şi cum aş fi pierdut un mădular într-un accident tragic. M-am simţit deprimat săptămâni întregi.

A fost una dintre cele mai rele experienţe din viaţa mea, iar cel mai dur lucru a fost că s-a întâmplat mai mult de o dată, cu alţi oameni. Nu am aflat decât mai târziu că exista o denumire pentru asta. Dependenţă emoţională.

Ce este dependenţa emoţională?

Mike Ensley

Adevărul este că Greg nu era numai cel mai bun prieten al meu, cel puţin nu pentru mine. Încercam să-l fac cel mai bun prieten, frate, mentor, tată şi, sincer, chiar dumnezeul meu. În mod sigur, era mai important pentru mine şi decât Dumnezeu. Dar de ce aş fi făcut eu, un creştin, un asemenea lucru?

Ei bine, probabil pentru că mă aflam încă în căutarea tuturor acelora: un frate, un mentor, un tată şi Dumnezeu. Toate reprezentau roluri împlinite inadecvat în viaţa mea. Nu erau dorinţe pervertite; erau nevoi reale şi eram disperat să le împlinesc. Dar dependenţa emoţională apare când încercăm să concentrăm toate nevoile noastre asupra unei singure persoane. Pentru un timp, suntem în stare să credem iluzia că funcţionează şi devenim profund ataşaţi de obiectul nevoii noastre. Dar în cele din urmă, caracterul nesănătos al acestei practici va pune stăpânire pe tine, cum a pus stăpânire pe mine.

S-ar putea spune că mi-am pus toate ouăle emoţionale într-un singur coş, prietenul meu Greg. Problema era că el nu a fost niciodată destul de mare ca să le cuprindă pe toate.

În timp ce, din punct de vedere tehnic, noi nu am avut niciodată o relaţie homosexuală, din punct de vedere emoţional, relaţia noastră era homosexuală. De fapt, deşi nu am fost niciodată atras de el din punct de vedere sexual, faptul de a mă afla în preajma lui declanşa deseori episoade în care îmi exprimam dorinţele în comportament, prin pornografia de pe internet sau chiar cu alţi oameni. Ceea ce se întâmpla deoarece faptul de a mă afla în preajma lui mă făcea atât de conştient de dorinţa profundă de intimitate pe care o aveam.

Adevărul dureros este că astfel de relaţii sunt absolut păcătoase şi distructive. Sunt păcătoase mai întâi fiindcă violează cea dintâi poruncă, de a-L pune pe primul loc în inima noastră pe Dumnezeu şi de a nu ne închina înaintea altcuiva. Ceea ce este deseori evident în modul în care ne compromitem integritatea de dragul relaţiei nesănătoase – neglijându-ne responsabilităţile, fiind egocentrici, încălcând barierele sexuale etc.

Într-un cuvânt, aceasta este idolatrie. Este, de asemenea, ceva distructiv pentru noi. Întocmai ca cineva dependent de mâncarea nesănătoasă, încercăm să ne împlinim o nevoie cu ceva care nu o va împlini niciodată. În acest proces, ne lipsim de ceea ce este cu adevărat bun şi satisfăcător.

[Mike Ensley, Emotional Dependency. Copyright © Mike Ensley. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Joe Dallas

Joe Dallas

Dacă eşti serios cu privire la menţinerea purităţii morale în viaţa ta, aceste sfaturi practice, despre cum să rămâi consecvent şi concentrat asupra ţintei, sunt scrise special pentru tine.

Sfatul 1: Fii sincer!

Recunoaşte că ispita sexuală este de neevitat în cultura noastră obsedată de sex. Imagini erotice pe panouri publicitare, filme, televiziunea şi o mie de alte stimulente te bombardează zilnic. Faptul că eşti creştin nu te scuteşte de ispită – cel mai sfânt dintre bărbaţi poate să cadă pradă ei [dacă nu se roagă şi nu veghează – vezi Matei 26:41, n. trad.]. Deci, primul pas spre menţinerea integrităţii sexuale este să fii sincer. Recunoaşte faţă de tine însuţi că ispita sexuală este o problemă pe care trebuie să o iei în considerare. Aminteşte-ţi avertizarea lui Ioan: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri.” (1 Ioan 1:8)

Sfatul 2: Fii serios!

Ar trebui să ştii până acum că păcatul sexual devastează pe oricine are legătură cu el. Ceea ce poate nu ştii este că fiecare fantezie sexuală pe care o întreţii, fiecare conversaţie în care flirtezi pe care o porţi sau fiecare „a doua privire” în care te complaci, reprezintă sămânţa pentru SIDA, adulter, o inimă zdrobită, o viaţă distrusă. Fii serios – dacă întreţii pofta, dansezi pe marginea prăpastiei. Acţionează concret acum, cât mai poţi. „Pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:15)

Sfatul 3: Fii pregătit!

Dacă tu crezi cu adevărat că va veni un cutremur cândva, te pregăteşti pentru el făcând un plan de salvare. Dacă tu crezi cu adevărat că ispita sexuală este comună şi poate deveni mortală, vei face şi pentru ea un „plan de salvare”. Hotărăşte, în avans, ce să faci când eşti ispitit: cum să-ţi distragi atenţia de la ispită, pe cine să suni, cum să scapi de întâlniri. Chiar Sfântul Pavel a recunoscut: „Mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.” (1 Corinteni 9:27) Îţi poţi permite să faci mai puţin?

Sfatul 4: Păstrează legătura!

Păcatul sexual înfloreşte în întuneric. Dacă eşti prins într-un viciu sexual, un lucru este sigur: secretul care îţi înconjoară comportamentul face ca el să-şi păstreze puterea asupra ta. Oricât de ruşinat te simţi să recunoşti problema ta faţă de o altă persoană, realitatea este că nu poţi învinge pe cont propriu. Dacă ai fi putut, nu ai fi făcut-o până acum? Urmează sfatul lui Iacov: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5:16). Găseşte un prieten creştin de încredere, matur, căruia să i te destăinui. Fă din acel prieten un partener în restaurarea ta şi nu presupune niciodată că ai ajuns într-un punct în care nu mai este nevoie să dai socoteală.

Sfatul 5: Fii dur!

Cred că este undeva o a unsprezecea poruncă ce avertizează: „Să nu te amăgeşti.” Dacă eşti serios cu privire la integritatea sexuală, te vei distanţa nu numai de orice păcat specific la care eşti cel mai mult predispus (fantezii, pornografie, relaţii sexuale, prostituţie), ci te vei distanţa, de asemenea, de orice persoană sau lucru care te ademeneşte la acel păcat. Uneori, chiar şi o activitate legitimă (anumite filme, muzică sau cluburi, de exemplu) pot să fie OK pentru alţi oameni, dar nu şi pentru tine. Fii brutal de onest cu privire la stilul tău de viaţă: orice te face să fii înclinat spre păcatul sexual trebuie să dispară. „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite”, a spus Pavel, „dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.” (1 Corinteni 6:12)

Sfatul 6: Primeşte ajutor!

Păcatele sexuale sunt adesea simptomele unor nevoi emoţionale mai profunde, pe care un bărbat încearcă să le satisfacă pe căi greşite. Pocăinţa şi renunţarea la păcatul respectiv sunt primul pas necesar, dar recunoaşterea conflictelor sau nevoilor care te-au condus la acel comportament poate să fie următorul pas, care cere un anumit ajutor specializat din partea unui consilier creştin. Nu ezita să cauţi sfat după voia lui Dumnezeu, dacă eşti prins în capcana ciclului unui comportament neîntrerupt, scăpat de sub control. Răspunsul de care ai nevoie poate să fie mai mult decât: „Roagă-te şi treci peste asta!” Regele David (care, apropo, nu era străin de păcatul sexual) a găsit adăpost în mentoratul înţelept al lui Samuel (1 Samuel 19:18). Dacă eşti gata să cauţi ajutor calificat pentru taxe, îngrijire medicală sau consiliere pentru carieră, cu siguranţă că vei dori să faci acelaşi lucru pentru a-ţi păstra integritatea sexuală.

Sfatul 7: Simte-te confortabil!

Problema ispitei sexuale nu va dispărea. A fost cu noi din vremuri imemoriale şi, fără îndoială, ne va chinui până va veni Cristos. Deci simte-te confortabil cu ideea că va trebui să-ţi stăpâneşti dorinţele sexuale toată viaţa, amintindu-ţi întotdeauna că integritatea sexuală este doar o parte a procesului de sfinţire generală, pentru toată viaţa, prin care trec toţi creştinii. „Nu… că am şi ajuns desăvârşit”, le-a spus Pavel filipenilor (Filipeni 3:12). Aşa că învaţă să iubeşti procesul de îndreptare, nu perfecţiunea.

Sfatul 8: Primeşte dragoste!

„Am căutat dragoste în multe locuri greşite”, se plânge un cântec vechi. Păcatul sexual de care eşti atras poate fi într‑adevăr un substitut ieftin (deşi intens) pentru dragoste. Te poţi căi de păcat, dar nu şi de nevoia pe care păcatul o reprezintă. Deci primeşte dragoste în viaţa ta: de la prieteni, familie, tovarăş de viaţă, tovarăşi de credinţă. Un bărbat care iubeşte cu adevărat şi care ştie că este iubit cu adevărat, este mult mai puţin probabil să caute ceea ce are deja, în locuri în care nu va găsi niciodată acel lucru. „De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură?” a întrebat Isaia (Isaia 55:2). Învaţă să fii apropiat şi sincer. Este unul dintre cele mai bune moduri în care îţi poţi păzi inima şi integritatea.

Sfatul 9: Primeşte har!

Nu bărbatul fără păcat ajunge la ţintă, ci mai degrabă bărbatul care a învăţat să se ridice după ce se poticneşte. Dacă lupta pare fără sfârşit, aminteşte-ţi: când te dedici integrităţii sexuale, te dedici unei direcţii, nu perfecţiunii. Te poţi poticni pe cale – nu este o justificare pentru păcat, doar o imagine realistă a vieţii, într-o lume căzută. Ceea ce determină succesul sau eşecul unui bărbat imperfect este voinţa lui de a se ridica, de a-şi mărturisi greşeala şi de a continua în direcţia căreia s-a dedicat. Aminteşte-ţi abordarea lui Pavel: „Uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti.” (Filipeni 3:13-14)

Sfatul 10. Trăieşte-ţi viaţa!

Care este pasiunea ta? Care este chemarea ta? Cât de clare sunt scopurile tale? Şi apropo, te distrezi? Bărbatul care nu-şi trăieşte viaţa – o pasiune, un sentiment al sensului, o abilitate de a se distra la fel de tare cum lucrează – este un bărbat cu un gol potrivit pentru păcatul sexual. Viaţa înseamnă mai mult decât cum să te păstrezi curat din punct de vedere sexual, oricât de importantă este puritatea. Viaţa înseamnă să ştii cine eşti şi de ce eşti, unde se află priorităţile tale şi încotro te îndrepţi. Dacă nu ştii acestea despre tine însuţi, trebuie să te gândeşti serios. Dedică-te îmbunătăţirii vieţii tale, ca un bun ispravnic al darurilor şi oportunităţilor tale, şi fă aceasta în contextul în care cauţi să-ţi păstrezi integritatea sexuală. Integritatea sexuală de dragul ei este un lucru bun; integritatea sexuală de dragul unei chemări mai înalte este mai bună. Deci întoarce-te neapărat de la păcatul tău. Dar, în timp ce o faci, întoarce-te către o viaţă orientată spre un scop, pasionată, plină de sens. Aceasta este pocăinţa în sensul ei adevărat, cel mai frumos.

[Joe Dallas, 10 Tips For Maintaining Sexual Integrity. Copyright © Joe Dallas. Publicat cu permisiune.]

Andy Comiskey, Director la Living Waters

Living Waters este un program profund centrat pe Cristos pentru cei care caută vindecarea în domeniile zdrobirii sexuale şi relaţionale. Sub forma unei serii de întâlniri despre vindecare, învăţătură şi ucenicie, Living Waters se adresează realităţii că toţi suntem zdrobiţi în abilitatea noastră de a-i iubi pe ceilalţi aşa cum trebuie. Scopul Living Waters este să pună temelia pentru plinătate sexuală şi relaţională în viaţa noastră.

Prin închinare, învăţătură, rugăciune şi grupuri mici, la Living Waters învăţăm despre:

• puterea dragostei lui Dumnezeu pentru noi şi cum Isus este central pentru speranţa noastră de a fi împliniţi;
• profunzimea zdrobirii noastre şi nevoia noastră profundă de El;
• puterea Crucii de a restaura sufletele, sexualitatea şi relaţiile noastre;
• procesul de a umbla în vindecare;
• locul nostru în Biserică şi cum să îi iubim pe ceilalţi în mod onorabil.

Pentru cine este Living Waters?

Living Waters se adresează tuturor. Oameni care se luptă cu zdrobirea sexuală şi relaţională, inclusiv cu codependenţa, dependenţa de pornografie, promiscuitatea, homosexualitatea, ambivalenţa sexuală, abuzul sexual în copilărie, probleme de tip transgender şi dificultăţi în stabilirea şi menţinerea intimităţii în relaţii au găsit speranţă şi vindecare prin Living Waters. Suntem recunoscători deoarece capacitatea lui Cristos de a-i atinge şi a-i restaura pe cei care suferă profund din cauza ruşinii şi zdrobirii se extinde la noi toţi, indiferent de specificul problemei noastre. Găsiţi mărturii ale oamenilor ale căror vieţi au fost schimbate la secţiunea Mărturii a site-ului nostru.

Cum se prezintă Living Waters?

Living Waters este un program de 23 de lecţii predat în cadrul unui grup închis. Liderii sunt instruiţi, iar politica de confidenţialitate instituită contribuie la asigurarea unui climat de încredere şi siguranţă în grup. Fiecare întâlnire include:

Închinare – Ne concentrăm atenţia şi lauda mai degrabă asupra lui Dumnezeu, decât asupra problemelor noastre.

Cuvântul – Instruirea oferită de Living Waters combină înţelegerea psihologică şi adevărurile biblice, care ne ajută să Îl cunoaştem mai bine pe Dumnezeu, ca şi pe noi înşine.

Lucrările lui Dumnezeu – Prin rugăciunea de vindecare în cadrul oferit de grupurile mari şi mici, Îl invităm pe Duhul Sfânt să vindece diferitele noastre răni. Îi aducem Domnului, care este credincios ca să ne elibereze, păcatele noastre şi cele comise împotriva noastră.

De bază pentru Living Waters este realitatea că Dumnezeu ne-a creat după chipul Său, bărbat şi femeie. Prin urmare, preţuim bărbaţii şi femeile care îşi duc împreună, la bun sfârşit, vindecarea. O mare vindecare vine când bărbaţii şi femeile slujesc şi primesc unul lângă celălalt, prin aceasta reflectând intenţia şi caracterul lui Dumnezeu. (Deşi grupurile mici sunt alcătuite din persoane de acelaşi sex, persoane de ambele sexe participă împreună la închinare, învăţătură şi rugăciune în grupul mare.) Living Waters foloseşte un ghid care include învăţături, întrebări şi texte adiţionale care ne ajută să trecem de la zdrobire la maturitate.

Temele abordate includ:

• Recunoaşterea nevoii noastre de Dumnezeu
• Cum ne afectează „căderea” sexualitatea şi relaţiile
• Primirea dragostea Tatălui
• Cine suntem ca bărbaţi şi femei
• Crucea şi mărturisirea
• Renunţarea la idolii noştri
• Rădăcinile zdrobirii sexuale
• Vindecarea de abuzul sexual
• Restaurarea adevăratei noastre identităţi prin cruce
• Înţelegerea şi învingerea ispitei
• Învingerea adicţiei sexuale
• Acceptarea Bisericii ca fiind comunitatea noastră vindecătoare
• Clădirea relaţiilor sănătoase
• Umblarea de creştini maturi

Secţiunea 1: Dragostea revelată

Capitolul 1: Introducere la Living Waters

Capitolul 2: Recunoaşterea nevoii noastre

Capitolul 3: Căutarea noastră de către Tatăl

Capitolul 4: Isus, Fiul

Capitolul 5: Realinierea şi întărirea voinţei

Secţiunea 2: Înţelegerea zdrobirii sexuale şi relaţionale

Capitolul 6: Învitându-L în zdrobirea noastră

Capitolul 7: Declanşatorii nesiguranţei de gen

Capitolul 8: Graniţele încălcate, inima invadată

Capitolul 9: Narcisismul şi idolatria relaţională

Secţiunea 3. Reconcilierea

Capitolul 10: Crucea: Aducând la viaţă adevărata identitate

Capitolul 11: Iertându-i pe ceilalţi

Capitolul 12: Speranţă pentru plinătatea genului: Restaurarea adevăratei feminităţi

Capitolul 13: Speranţă pentru plinătatea genului: Restaurarea adevăratei masculinităţi

Secţiunea 4. Învăţând să umblăm

Capitolul 14: Acceptarea procesului

Capitolul 15: Ispita: Obligat sau condiţionat?

Capitolul 16: Eliberare de adicţia sexuală

Secţiunea 5. Învăţând să iubim

Capitolul 17: Devoţiunea faţă de Cristos prin comunitatea Sa

Capitolul 18: Prietenii sănătoase cu persoane de acelaşi sex

Capitolul 19: Heterosexualitatea sănătoasă

Capitolul 20: Către maturitatea creştină

Pentru mai multe informaţii despre acest program, apelează Reconciliation Ministries la 586.739.5114.

[What Is Living Waters? Copyright © 2007 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Paul Cîmpeanu

Până prin anii ’90, homosexualitatea era un subiect tabu, atât pentru societatea românească, cât şi pentru comunităţile creştine. Cu toate că anii au trecut, mentalitatea românilor nu s-a schimbat prea mult şi, în continuare, cu mici excepţii, atât societatea, cât şi Biserica, refuză să discute deschis subiectul, contribuind prin această atitudine greşită la agravarea problemei, nu la rezolvarea ei. În ţara noastră, mulţi se confruntă cu atracţii homosexuale, ceea ce, vrând, nevrând, afectează şi societatea în care trăim, pentru că ei sunt printre noi, ca membri de familie, prieteni, vecini, colegi de muncă sau membri în comunitatea noastră.

Deci să nu aruncăm cu piatra! Ei au nevoie, în primul rând de înţelegere şi apoi de ajutor. Printre ei sunt unii care se luptă de ani şi ani de zile cu această înclinaţie sexuală greşită. Unii au biruit, alţii încă nu, dar au speranţa că într-o zi vor fi oameni liberi şi îşi vor putea întemeia o familie în care îşi vor găsi pacea şi liniştea sufletească după care tânjesc de multă vreme.

Acest articol nu se adresează celor care consideră homosexualitatea ca ceva normal, celor care se complac în ea fără să aibă remuşcări, celor care nu-şi mai ascultă de mult propria conştiinţă, ci se adresează celor care simt că sunt înrobiţi de homosexualitate peste voia lor, celor care nu ar dori să practice astfel de relaţii, dar nu se pot înfrâna, celor care se pocăiesc de starea lor şi doresc vindecarea.

Pentru început, ca să putem demara procesul schimbării, trebuie să înţelegem şi să fim de acord că, din punct de vedere socio-relaţional, comportamentul homosexual este nefiresc. Din punct de vedere religios, alături de relaţiile sexuale în afara căsătoriei şi de perversiunile sexuale în cadrul căsătoriei, homosexualitatea este un mare şi grav păcat, săvârşit împotriva lui Dumnezeu Creatorul.

Voi, cei care căutaţi schimbarea, trebuie să credeţi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca omenirea să-şi guverneze viaţa în conformitate cu principiile Lui. Vă invit să vedem ce este scris în Biblie referitor la consecinţele ce vor fi suportate de cei care se complac în astfel de relaţii sexuale: „Şi, măcar că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri sunt vrednici de moarte, totuşi ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.” (Romani 1:32)

Tot în Biblie citim despre motivul nimicirii cu desăvârşire a Sodomei şi Gomorei. (Geneza 19:1-29) O societate decăzută şi prea tolerantă a dus cele două oraşe, prospere din punct de vedere economic, la distrugere totală.

Tot în Sfânta Scriptură mai găsim un serios avertisment împotriva celor ce trăiesc în relaţii sexuale păcătoase, de orice natură ar fi ele, cu mesajul că cei nedrepţi, printre care şi cei ce practică relaţiile sexuale în afara căsătoriei, adulterul şi homosexualitatea, nu vor intra în raiul lui Dumnezeu. (1 Corinteni 6:9) Concluzia este simplă, dacă nu vor intra în rai, atunci soarta lor va fi iadul, chinurile veşnice.

Prezint aceste realităţi nu pentru a ameninţa, ci cu toată compasiunea pentru cei ce se confruntă cu homosexualitatea, pentru a-i avertiza, ca să conştientizeze cu adevărat gravitatea acestui păcat şi ca să dorească tot mai mult să renunţe la el.

În al doilea rând, în procesul schimbării trebuie să ţinem cont de faptul că homosexualitatea nu este o moştenire genetică. Nimeni nu se naşte homosexual. Dacă ai adoptat comportamentul homosexual, ai făcut-o din cauza unor alegeri greşite în viaţă sau datorită unor abuzuri la care ai fost supus din partea altor homosexuali. Cercetătorii americani de la NARTH (Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii) au concluzionat că nu există nicio dovadă pentru a susţine teoria biologică, ci mai degrabă ideea că homosexualitatea se poate explica cel mai bine printr-un model în care trăsăturile de temperament şi personalitate interacţionează cu mediul familial şi social în formarea sexualităţii individului. Atracţiile homosexuale nu sunt înnăscute. Nu există dovezi în cercetările ştiinţifice pentru a afirma că homosexualitatea este determinată biologic. Nu există nicio genă care să îi facă pe oameni homosexuali, concluzionau cercetătorii de la NARTH.

Deci este cât se poate de clar că niciun om de pe planetă nu se naşte homosexual, aceasta ca să vin în întâmpinarea celor ce, plini de durere şi lipsiţi de speranţă, afirmă că aşa s‑au născut şi nu mai pot fi schimbaţi. Schimbarea este posibilă, crede lucrul acesta!

Nu uita că ispita nu este păcat în sine, fie ea şi de natură homosexuală, dar este păcat să îi dai curs şi să trăieşti o viaţă homosexuală. Comportamentul homosexual este un păcat de care poţi fi eliberat. Dumnezeu are puterea să te elibereze, dar trebuie să vrei şi tu, este nevoie şi de aportul tău. Pentru a reuşi, îţi recomand să urmezi câţiva paşi necesari în procesul schimbării.

În primul rând, renunţă să mai ai relaţii homosexuale. Evită orice dialog sau întâlnire cu persoane homosexuale. Schimbă numărul de telefon şi nu mai accepta nicio invitaţie sexuală, indiferent cine o lansează.

Pe urmă, dacă nu poţi stăpâni internetul, apelează la cineva de încredere pentru a-ţi instala un filtru eficient împotriva pornografiei şi pentru a-ţi bloca ID-urile unde ai contacte homosexuale. Dacă o faci singur, poţi dezinstala filtrul sau poţi intra pe acele ID-uri oricând, de aceea trebuie să rogi pe altcineva să o facă pentru tine.

De asemenea, nu partaja şi nu lua de la alţii fişiere pornografice. Este o problemă de decizie să nu iei ce îţi face rău. Privind imagini murdare sau vorbind cu persoane homosexuale, nu faci altceva decât să pregăteşti terenul pentru săvârşirea unui nou păcat. Nu mai privi imagini indecente, aruncă orice îţi aminteşte de trecut sau îţi amplifică atracţiile, oricât de nevinovat ar părea. Încearcă să-ţi stăpâneşti privirile. Ai grijă să ai doar pachetul de bază la televizorul din casă, pentru a nu avea la dispoziţie canale pornografice.

Caută pe cineva abilitat cu care să poţi discuta deschis problema ta. De preferat ar fi un slujitor al lui Dumnezeu care a mai întâlnit astfel de cazuri. Ai nevoie atât de consiliere din partea unui om credincios, cât şi de rugăciunile lui. Şi tu va trebui să te rogi lui Dumnezeu cu credinţă, cu cuvintele tale, atunci când eşti singur în camera ta sau ori de câte ori ai ocazia.

Ar fi ideal să renunţi definitiv la o viaţă de păcat şi să-L alegi pe Dumnezeu şi voia Lui pentru tine. Dumnezeu iartă păcatele oamenilor când ei se pocăiesc şi se lasă de ele. Dacă iartă curvia, iartă şi homosexualitatea. El nu pedepseşte înainte de a-i oferi omului păcătos şansa pocăinţei şi a renunţării la păcat.

Renunţarea la homosexualitate este un proces, iar durata lui depinde de mai mulţi factori. Chiar dacă se întâmplă să ai un eşec, nu dispera! Continuă lupta, iar într-o zi vei vedea cu ochii tăi vindecarea.

Nu te-ai născut homosexual! Soarta dură şi vitregiile vieţii poate te-au adus în această stare, o stare la care va trebui să renunţi odată pentru totdeauna. Viaţa ta şi destinul tău veşnic sunt în joc. Vestea bună este că unii s-au schimbat. Sute de mărturii atestă aceasta. Ca student la teologie şi ca evanghelist, am toată încrederea că schimbarea este posibilă.

Dumnezeu să lucreze în dreptul tău! Dumnezeu să-ţi redea cu adevărat o viaţă împlinită!

[Copyright © 2010 Paul Cîmpeanu. Publicat cu permisiune. Extras din cartea Contra Curentului. Paul Cîmpeanu locuieşte în Dej, este căsătorit şi tată a cinci copii.]