Archive for Prostituţia homosexuală

Întrebări frecvente despre prostituţia masculină

Cum ajungeţi la bărbaţii implicaţi în prostituţia de supravieţuire?

Echipele noastre de ajutorare, alcătuite din personal şi voluntari, petrec noaptea pe străzi, acolo unde lucrează bărbaţii. Pe toată perioada anului suntem o prezenţă consecventă în aceste zone.

Cum pot să le explic altora despre Emmaus?

Emmaus slujeşte bărbaţilor din Chicago care sunt implicaţi în prostituţia de supravieţuire pe străzi.

Clienţii acestor bărbaţi sunt femei?

100% dintre clienţii lor sunt bărbaţi.

Bărbaţii implicaţi în prostituţia de supravieţuire sunt homosexuali?

Bărbaţii implicaţi în prostituţia de supravieţuire se autoidentifică drept heterosexuali, homosexuali sau bisexuali. Într-un studiu, numai 17,9% dintre bărbaţii examinaţi s-au autoidentificat ca homosexuali.

Care este relaţia dintre comunitatea homosexuală şi bărbaţii cărora le slujiţi?

Deşi unii membri ai comunităţii homosexuale cu tradiţii din Chicago se folosesc, într-adevăr, de serviciile prostituaţilor, mulţi clienţi vin cu maşina din altă parte. Nu toţi clienţii sunt în mod public homosexuali.

Prostituţia masculină este în creştere?

Vedem o creştere a numărului de bărbaţi pe străzi. Arestările pentru prostituţie care au implicat bărbaţi au crescut de la 20,7% în 1970, la 42% în 1998. Între 1989 şi 1998, arestările pentru prostituţia feminină au scăzut la 13,3%; în aceeaşi perioadă, la bărbaţi arestările au crescut la 16%.

Cum poate o femeie să lucreze la o misiune pentru bărbaţi?

Pentru bărbaţii implicaţi în prostituţie, să vadă relaţii sănătoase între bărbaţi şi femei este de mare preţ; mulţi au crescut în familii destrămate. Prin femeile de la Emmaus, bărbaţii au oportunitatea să aibă parte de relaţii sănătoase de camaraderie cu femeile şi să observe bărbaţii şi femeile interacţionând unii cu ceilalţi.

Cum faceţi ca bărbaţii să vină la Centrul Misiunii?

Îi invităm. Cei care vin, au dorinţa de a începe procesul de renunţare la viaţa pe străzi şi recunosc nevoia schimbării în viaţa lor.

De unde începeţi când vin la centru?

Emmaus ia în considerare imaginea de ansamblu a vieţii unui bărbat şi începe acolo unde el însuşi percepe cea mai mare nevoie. Dându-le mese calde şi îmbrăcăminte curată într-un mediu sigur, Emmaus le oferă bărbaţilor un loc pentru a se concentra asupra relaţiilor lor, adicţiilor lor, îngrijirii sănătăţii, educaţiei, obţinerii unei slujbe şi asupra altor probleme de viaţă. Mâncăm împreună, îi ascultăm şi îi trimitem la alte servicii, biserici şi grupuri de suport.

Câţi bărbaţi ajutaţi?

Asistenţa medie la Centrul Misiunii este de două, trei sute de bărbaţi pe an şi de peste două sute de bărbaţi la misiunea pe străzi; există peste o mie de contacte cu bărbaţii în fiecare an. Pentru cele mai recente numere, avem Raportul Anual.

Cum mă pot implica în calitate de voluntar?

Cei care sunt voluntari o singură dată pot ajuta cu proiecte speciale sau oferind o masă. Deoarece relaţia este baza misiunii noastre cu bărbaţii, cerem ca voluntarii care vor să petreacă timp făcând misiune pe străzi sau oferind ospitalitate la Centrul Misiunii să urmeze un training de un weekend, care este oferit de trei, patru ori pe an, şi să se dedice unei slujiri de cel puţin un an, lunar sau săptămânal.

[Frequently Asked Questions. Copyright © 2014 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Fiind mame pentru prostituați: Doamnele de la biserică

de Katie Yee

Misiunea urbană nu este numai pentru tineri de douăzeci de ani cu codiţe africane – ci şi pentru bunici şi secretare de biserică!

Jean Ann (stânga) and Jeri nu arată că niște lucrătoare „tipice” de misiune urbană.

Jean Ann (stânga) and Jeri nu arată că niște lucrătoare „tipice” de misiune urbană.

Jeri Oleksy şi Jean Ann Wieczorek sunt tipicele „doamne de la biserică”, ale căror inimi generoase şi muncă neobosită reprezintă coloana vertebrală a întregii naţiuni. Duminica pot fi găsite făcând cafea pentru ora de părtăşie. În timpul săptămânii pot fi găsite conducând diferite misiuni pentru femei. În fiecare zi Jeri poate fi găsită la biroul bisericii, unde este secretară.

Şi o, da, o dată pe lună pot fi găsite la Emmaus, pregătind cina pentru bărbaţii prostituaţi.

Bărbaţii noştri le numesc pe Jean Ann şi pe Jerri „doamnele de la biserică” şi întreabă mult despre ele. „Când se întorc doamnele de la biserică?”

De când au început la Emmaus, Jeri şi Jean Ann au învăţat să gătească (şi încă perfect) o varietate de feluri de mâncare culturale precum napi, care le plac bărbaţilor noştri. (În special fiindcă bărbaţii noştri nu ezită să ofere numeroase şi adesea elaborate indicii pentru gătit!)

Recent, un membru al personalului nostru s-a aşezat alături de Jeri şi Jean Ann. În cuvintele lor, este uşor să percepi pasiunea pe care o au pentru Emmaus – felul de pasiune pe care o preţuim la toţi voluntarii şi suporterii noştri.

Iată povestea modului în care au devenit ele doamnele de la biserică pentru bărbaţii noştri…

Jean Ann: „Am fost la acel loc de recreere pentru femei. Vorbitoarea m-a afectat cu adevărat. A vorbit despre oamenii care chiar au nevoie de ajutor în afara Bisericii. O prietenă de la KT [membră a personalului KT], care era la locul de recreere, mi-a sugerat să mă interesez de Emmaus şi a sugerat gătitul ca mod de a ajuta. M-am gândit: «Pot să fac asta! Pot să şi vorbesc!»”

Aşa că Jean Ann a luat-o pe prietena ei Jeri şi au venit la un training pentru voluntarii Emmaus.

Jeri: „Eram foarte intimidate la gândul că vom interacţiona cu bărbaţii. Ne gândeam: «Ce le-am putea noi oferi?» Ce ne-a surprins a fost cât de repede ne-au fost risipite temerile. Voluntariatul la Emmaus este printre cele mai importante lucruri pe care le fac într-o lună. Îmi spun: «Mă duc să-i văd pe băieţii mei!» Unde altundeva poţi găti pentru cină şi să te aplaude?! Le servesc cina şi îi întreb cum şi-au petrecut ziua. Au tot mai multă încredere în noi.

Uit că sunt prostituaţi. Îmi pasă de ei. Este dureros să mă gândesc la ei dormind pe străzi. Asta m-a făcut conştientă de oamenii care adesea nu au un chip pentru cei din Biserică. Îmi place, de asemenea, că misiunea este ecumenică… Trupul lui Cristos lucrând împreună.”

Jean Ann: „Am doi fii şi, dacă nu ar fi fost îndurarea lui Dumnezeu, şi-ar fi luat lumea în cap. [Jean Ann chicoteşte puţin.] Fiii mei ar fi putut fi aceşti bărbaţi, dacă circumstanţele ar fi fost diferite. Lucrurile ar fi putut fi diferite pentru ei.”

Jeri: „Am învăţat că oamenii sunt oameni. Îi încurajez pe aceşti bărbaţi. Este ceva specific unei mame. Şi Doamne, cum mai răspund ei la asta!”

Jean Ann: „Toţi au nevoie de o mamă care să se îngrijească de ei.”

Jean Ann şi Jeri sunt o dovadă că voluntarii Emmaus nu se potrivesc unui tipar. Dumnezeu va folosi talentele voastre speciale – fie că este vorba de gătit, făcut curăţenie, ascultat, încurajat, orice altceva – ca să vă ajute să vă potriviţi aici. Iar apoi, ca Trup al lui Cristos, vom sluji şi vom iubi.

[Katie Yee, “Mom-ing” Hustlers: The Church Ladies. Extras din newsletter-ul Distant Country, noiembrie 2006. Copyright © 2006 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Pentru a afla mai multe despre misiunea cu bărbaţii implicaţi în prostituţia homosexuală, clic aici!

Văzând potențialul lui: Viața lui Paul, zece ani mai târziu

de Katie Yee

Cu trei ani în urmă, când m-am mutat în clădirea Emmaus ca să-mi încep stagiul, l-am întâlnit pe Paul în parcare.

Încărca unelte în camion, după ce lucrase la peisajul din jurul clădirii. Cu un zâmbet prietenos şi o strângere de mână fermă, s-a prezentat şi mi-a spus că făcuse parte din misiune.

Deşi Paul continuă să vină la misiune, nu o mai face ca unul dintre „bărbaţi”. De fapt, numai câţiva dintre cei care lucrăm aici acum, l-am cunoscut pe Paul când a venit prima dată la Emmaus.

… Îl cunosc ca pe un om prietenos, care îl ajută pe John să aibă grijă de clădire şi se asigură întotdeauna că avem flori care înfloresc în jurul clădirii pe timpul verii.

… Îl cunosc pe Paul, care învaţă să citească şi încearcă să-şi şteargă cazierul.

… Îl cunosc ca pe un membru devotat al bisericii, care de zece ani nu a mai băut.

… Îl cunosc pe Paul, care a fost total reclădit pe Cristos.

Totuşi, dacă aş fi fost aici când a venit prima dată la Emmaus, aş fi cunoscut un om complet diferit…

Paul a crescut într-o furtună de instabilitate. Mama lui a murit pe când era doar un copilaş care începea să umble, iar el a fost împins din casă în casă, în timp ce rudele se străduiau să aibă grijă de el. Schimba adesea şcoala şi nu avea pe nimeni ca să-l ajute să se acomodeze cu o nouă clasă.

Nu a învăţat niciodată ceea ce cei mai mulţi dintre noi învăţăm la şcoală – a învăţat în schimb să supravieţuiască pe cont propriu, vânzând droguri şi petrecând timp cu oameni nepotriviţi. În cele din urmă, aceasta l-a condus la o viaţă de străzi – să consume droguri, să se prostitueze, să facă tot ce putea pentru a rămâne în viaţă.

Când Emmaus l-a întâlnit pe Paul prima dată, era un bărbat dur, cu o mulţime de bagaje. Dar s-a încălzit surprinzător de repede într-o comunitate creştină căreia îi păsa de el. Obosise să fie influenţat de oameni negativi şi era deschis faţă de o forţă pozitivă în viaţa lui.

În 1997 a urmat tratament, iar după aceea s-a mutat cu John şi Carolyn pentru un an şi jumătate. Iar de atunci Paul nu s-a mai drogat.

Paul realizează că mulţi oameni de la Emmaus şi-au asumat un risc şi au investit mult în el, fiindcă au văzut în el o valoare şi un potenţial pe care el nu le văzuse niciodată pentru sine. Paul atribuie succesul şi sobrietatea lui îndurării şi tăriei lui Dumnezeu şi, în al doilea rând, asentimentului său de a renunţa la tot. Ştie că, dacă nu ar fi predat puterii transformatoare a lui Dumnezeu vreun domeniu al vieţii lui, aceasta l-ar fi condus, în cele din urmă, înapoi pe străzi. Este ceea ce Paul vrea ca ceilalţi bărbaţi de la Emmaus să facă: să-I predea totul lui Dumnezeu. Paul ştie că este singura cale spre libertate.

Uneori, când suntem alături de bărbaţii noştri, parcă mai mult mergem în cerc, decât pe un drum care duce undeva. Poate să fie atât de greu pentru ei să se elibereze de lanţurile care îi ţin pe străzi! Dar dacă suntem vreodată descurajaţi, Dumnezeu ne aduce pe cineva ca Paul în minte, ca să ne amintească faptul că o transformare incredibilă este posibilă prin puterea Lui.

[Katie Yee, Seeing His Potential: Paul’s Life 10 Years Later. Extras din newsletter-ul Distant Country, noiembrie 2006. Copyright © 2006 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Katie Yee îşi aduce accentul uşor din Dakota de Nord şi inima de slujitoare în slujba ei de coordonatoare la Centrul Misiunii. Katie s-a alăturat Comunităţii Kaio în 2003 pentru un an de voluntariat cu program întreg, înainte de a se alătura personalului Emmaus în 2004. Ea şi soţul ei Ben frecventează Biserica lui Cristos Lakeview din cartierul Uptown din Chicago.]

Pentru a afla mai multe despre misiunea cu bărbaţii implicaţi în prostituţia homosexuală, clic aici!

Gol, sângerând, zdrobit: Transfomarea lui Samuel

de Chris McGarvey

Samuel (stânga) cu Chris

Samuel (stânga) cu Chris

Ca mulţi dependenţi de droguri, Samuel a trebuit să ajungă în nivelul cel mai de jos, înainte să realizeze că acţiunile lui îl distrugeau. Totuşi, cel mai de jos nivel la Samuel a fost literalmente jos – ca atunci când te loveşti de trotuar după o cădere.

„Am avut partea mea de năravuri rele. Odată, un tip şi cu mine ne aflam în casa lui drogându-ne, iar el a avut o experienţă rea din cauza drogului. Şi tipul m-a lovit în cap cu o ţeavă şi m-a aruncat pe fereastră de la etajul patru.” Samuel a ajuns la nivelul cel mai de jos. Cu un braţ rupt ca dovadă.

Samuel şi-a petrecut jumătate din viaţă pe străzi. A crescut fără să vadă nici măcar o fotografie cu tatăl său. La şaisprezece ani, hoinărea prin adăposturi pentru oamenii fără locuinţă, singur şi temător, printre bărbaţi destul de în vârstă ca să-i fie taţi. Cam tot pe atunci, cel mai bun prieten al lui a fost împuşcat de patru ori şi lăsat să moară lângă statuia lui George Washington pe Strada 51. Samuel s-a apucat să bea lichior tare şi cocaină crack pentru a face faţă durerii, acesta fiind modul în care „taţii lui de pe stradă” îl creşteau. La scurt timp după aceea a devenit prostituat, pentru a-şi susţine obiceiul.

Emmaus a fost prezent pentru Samuel, când a apărut după căderea lui de la fereastra de la etajul patru. A apărut gol şi sângerând, şi zdrobit. „Atunci am venit aici la Emmaus, iar ei m-au ajutat, au chemat ambulanţa. Asta m-a făcut, pur şi simplu, să realizez că prostituaţia pe stradă… era timpul să ies din ea.”

Dar chiar şi nivelul cel mai de jos poate să aibă trape de vizitare, iar adicţia lui era atât de puternică încât, peste câteva zile, Samuel se afla din nou pe străzi prostituându-se, cu un braţ înfăşurat într-un aparat gipsat. Lucrurile doar s-au înrăutăţit. „Atunci am fost iniţiat în heroină, iar aceea a fost cea mai mare decădere a mea. M-a făcut să mă prăbuşesc precum o piatră scufundându-se în apă.”

Închisoare, supradoze, prostituţie – după orice indicator uman, Samuel se îndrepta împleticindu-se către un sfârşit lipsit de speranţă. Dar atunci Dumnezeu l-a adus înapoi la Emmaus.

Zâmbetul zugrăvit pe faţa lui Samuel zilele acestea spune o poveste complet diferită – iar eu mă minunez de curajul lui, de munca lui din greu şi de perseverenţa lui.

L-am văzut pe Samuel primind un apartament, după ce timp de şaisprezece ani nu a avut nici măcar o dată un loc al său. L-am văzut mergând la instruiri pentru slujbe şi căutând de lucru, luptându-se cu cazierul lui şi cu lipsuri intimidante în CV. Nu pot doar să mă uit la el când trece pe la Centrul Misiunii, fiindcă mă atrage într-o discuţie despre ultimul pasaj din Scriptură pe care l-a citit, totul în timp ce îşi calcă pantalonii şi îmi cere să-i dau o sacoşă cu fermoar pentru îmbrăcămintea lui proaspăt călcată. Aproape te scoate din minţi să ţii pasul cu activitatea lui plină de agitaţie.

Samuel are vise mari acum, vise care arată cum parteneriatul vostru cu Emmaus trece dincolo de o viaţă schimbată. Pentru că l-aţi ajutat, Samuel plănuieşte acum să ajute pe alţii.

„Mi-ar plăcea să împărtăşesc nişte versete cu alţi tipi de pe stradă şi să le spun că Dumnezeu nu lasă ca păcatul să-i distrugă dincolo de orice speranţă, că Dumnezeu îi iubeşte şi că Dumnezeu le poate schimba vieţile. Mi-ar plăcea ca ei să vadă puterea transformatoare a lui Dumnezeu în viaţa mea şi efectiv să privească şi să gândească: «Ei bine, Dumnezeu i-a transformat într-adevăr viaţa. Ştiu ce făcea tipul ăsta pe străzi.» Emmaus m-a ajutat să vin în acest loc al înţelegerii şi sunt atât de recunoscător.”

[Cris McGarvey, Naked, Bleeding. Broken: Samuel’s Transformation. Extras din newsletter-ul Distant Country, august 2006. Copyright © 2006 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Chris a absolvit în 2005 Hope College (Holland, Michigan) şi este voluntar cu normă întreagă la Emmaus, prin programul romano-catolic augustinian din Chicago. Este creştin ortodox şi frecventează biserica din parohia Cristos Mântuitorul din Chicago.]

Pentru a afla mai multe despre misiunea cu bărbaţii implicaţi în prostituţia homosexuală, clic aici!

Ascultând povestea lor

de Douglas Van Ramshorst

Când fac misiune pe teren, când vorbesc cu bărbaţii pe care îi întâlnim pe străzi, am grijă să nu-L aduc pe Dumnezeu în discuţie.

Ascultând poveștile lorDar am descoperit că, dacă reuşim să pătrundem dincolo de suprafaţă chiar şi numai pentru câteva clipe, Îl vor aduce ei pe Dumnezeu în discuţie, dându-mi un prilej nesolicitat şi asigurându-mă că le slujesc lor, nu… pentru ei.

Cinci nopţi pe săptămână, uneori până la ora patru dimineaţa, o mică armată de voluntari vigilenţi şi cu mine mergem pe străzi, în parcuri şi baruri în căutarea clienţilor noştri şi a potenţialilor noştri clienţi.

Lăsându-i să-şi spună ei primii povestea, aflu unde se află în prezent. În mod ideal, aş încheia conversaţia cu o invitaţie la Centrul Misiunii noastre, iar ei ar veni în ziua următoare.

Dar nu trăim într-o lume ideală.

În felul acesta, Emmaus este prezent pe străzi pentru a fi o lumină consecventă în locurile unde întunericul domneşte deplin. Datorită sprijinului vostru, le putem oferi bărbaţilor de pe străzi o ceaşcă de cafea fierbinte, mâncare pentru a le umple stomacul şi invitaţia de a păşi alături de noi pe drumul care duce la vindecare.

[Douglas Van Ramshorst, Hearing Their Stories. Extras din newsletter-ul Distant Country, august 2006. Copyright © 2006 Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Doug cântă într-o formaţie punk numită Dreadnok Ripper, cea mai înfocată admiratoare a lui fiind soţia lui, Mary. Este licenţiat al Colegiului Creştin Lincoln şi frecventează Biserica Anglicană Sfântul Pavel din cartierul Rogers Park din Chicago.]

Pentru a afla mai multe despre misiunea cu bărbaţii implicaţi în prostituţia homosexuală, clic aici!

Pășind alături de străini: Cum ajuți la schimbarea unei vieți

de Al Tauber

Părea cam prostesc să stau în picioare cu o pungă cu prăjiturele la un colţ de stradă la ora unu dimineaţa, dar de fapt cui nu-i plac prăjiturelele?

Nu lui James, care ne-a prins la momentul potrivit ca să câştige şi o ceaşcă de cafea, pe care o luasem pentru Deon, care plecase înainte să ne întoarcem.

James nu se afla de mult pe străzi când l-am întâlnit în noaptea aceea. Tocmai i se dăduse drumul din spitalul V.A., unde suferise o operaţie la genunchi, o urmare gravă a celor două perioade petrecute în Forţele Speciale în timpul Războiului din Golf. După Armată, învăţase cum să-şi aline durerea fizică considerabilă cu droguri şi alcool, pentru care plătea prostituându-se. Îşi alina, de asemenea, durerea psihică, luptându-se atât cu o tulburare de stres posttraumatic, cât şi cu depresie. Dar recentele săptămâni ale lui James la V.A. întrerupseseră momentan ciclul, iar în noaptea aceea se afla la o intersecţie de drumuri.

Nu pare că am făcut mult. Am povestit despre viaţa lui, despre Emmaus, despre încotro se îndreptau cei mai mulţi dintre bărbaţii noştri în noaptea aceea. Dar cel mai mult am împărtăşit poveşti, în timp ce ne sorbeam cafeaua şi mâncam prea multe prăjiturele. Fiindcă era o noapte liniştită, rece, am petrecut cea mai bună parte din ea vorbind cu James.

Dar, un an mai târziu, iată ce îşi aminteşte James despre noaptea aceea: „Acea ceaşcă de cafea şi prăjiturelele făcute în casă m-au dus acasă, ştiţi? Şi eram ca şi cum… «Ei nici măcar nu mă cunosc şi au făcut asta pentru mine.» Era rece în noaptea aceea, iar voi, oameni buni, aţi stat acolo şi aţi vorbit cu mine. Am ştiut că îi păsa cuiva. Asta mi-a deschis ochii şi am început să vin aici.”

„Aici” înseamnă Centrul Misiunii, unde James a venit în ziua următoare şi a întâlnit şi mai mulţi oameni cărora le pasă. Ei l-au condus la Cristos. L-au ajutat când s-a decis să meargă la centrul de reabilitare din droguri, ceea ce l-a condus la înţelegerea rădăcinilor bolii lui mintale. James are înainte un drum lung şi dificil de străbătut, dar astăzi păşeşte pe el plin de speranţă.

Fred Rogers (da, acel domn Rogers) [personalitate americană de televiziune, n. trad.] a fost întrebat de ce oamenilor le este adesea atât de teamă să le întindă o mână de ajutor celor diferiţi de ei înşişi. „Poate gândim că nu vom găsi o altă fiinţă omenească înăuntrul acelei persoane”, a replicat el. „Poate că gândim: «Există oameni în lumea asta cu care nu pot nici măcar comunica, aşa că o să renunţ chiar înainte de a încerca măcar.» Şi cât de trist este să gândim că vom renunţa la o altă fiinţă care este exact ca noi!”

Ca suporter al Emmaus, eşti unul dintre cei cărora le pasă. Acorzi importanţă sprijinirii celor dornici să facă un pas înainte şi să le aducă lumina Evangheliei celor care par atât de „diferiţi”.

Un refren obişnuit, pe care îl aud când călătoresc interpretând prezentarea noastră Poveşti de pe străzi, este: „Ce faceţi cu aceşti bărbaţi este minunat, dar eu nu aş putea-o face niciodată.” Cred că înţeleg – mare parte din lucrarea noastră la Emmaus este dificilă. Dar ceea ce am făcut noi în acea noapte cu James a fost uşor. Eu am copt prăjiturele, am stat treji până târziu şi am vorbit cu un străin până nu a mai fost străin. Apoi l-am invitat să vină acasă.

[Al Tauber, Walking Beside Strangers: How You Help Change Lives. Extras din newsletter-ul Distant Country, august 2006. Copyright Emmaus Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Împreună cu soţia lui, Andi, Al interpretează Poveşti de pe străzi. El este un menonit vegetarian, pacifist, iubitor de hockey, chitarist, cântăreţ şi compozitor, care îşi adoră pisica şi se plictiseşte când i se tot spune că arată ca Isus. Familia Tauber frecventează Biserica Apa Vie, o adunare menonită din cartierul Rogers Park din Chicago.]

Pentru a afla mai multe despre misiunea cu bărbaţii implicaţi în prostituţia homosexuală, clic aici!

1 2 3 4