Archive for Pedofilie și abuz sexual al copilului

Luptând cu pedofilia în biserică: O misiune specială de observare

de Jimmy Hinton

Jimmy Hinton cu familia

Jimmy Hinton cu familia

Când studiam la colegiul biblic, visam cu ochii deschiși cum voi sluji. I-am auzit pe profesori povestindu-ne nouă, studenților, relatări frumoase despre slujirea dincolo de ocean. Pentru prima dată în viață, mă aflam în inima Centurii Bibliei, unde Biserica înflorea. Și era extraordinar! Multe ore am sorbit cuvintele unor oameni ai lui Dumneeu uimitori, plini de pasiune, care au influențat și au inspirat pe atât de mulți – oameni ca Jimmy Allen, Jack Lewis, Jerry Rushford și atâția alții. Visam să fiu un lider al bisericii care, prin Duhul Sfânt, să experimenteze suflarea de viață a lui Dumnezeu în anemica Lui biserică din Northeast în care crescusem. Apoi, în anul 2011, la numai doi ani de când intrasem în rolul de predicator în biserica copilăriei mele, acele vise au fost spulberate când o victimă mi-a dezvăluit că fusese molestată ani de zile de tatăl meu.

Lumea mea s-a prăbușit. Nu aveam idee despre povara pe care Dumnezeu avea să mi-o pună pe umeri și despre turnura radicală pe care urma să o ia slujirea mea. Nici nu cunoșteam prețul pe care familia mea avea să îl plătească din cauza păcatelor tatălui meu. Mama mea și cu mine l-am raportat pe eroul copilăriei mele la poliție. Tremuram amândoi de frică, neștiind ce urma să se întâmple. Tatăl meu, care slujise decenii întregi în biserica unde eu predic și în ziua de astăzi, ispășește o sentință de 30-60 de ani în închisoare pentru delicte sexuale împotriva unor copii foarte mici.

Continui să predic cu normă întreagă la biserica Somerset Church din Pennsylvania, la aproximativ 24 km de locul în care zborul 93 s-a prăbușit pe 9 noiembrie 2001 și la 9 km de mina Quecreek, unde nouă mineri prinși sub pământ au fost salvați în anul următor. În 2015 am cofondat Church Protect, Inc. Este o misiune nonprofit are oferă training specializat pentru prevenirea și detectarea abuzului sexual al copilului în biserici. De asemenea, în mod obișnuit, ne consultăm cu bisericile în care au apărut acuzații de abuz și îi asistăm pe lideri în procesul slujirii bisericii în circumstanțele date. Nu se reduce totul la suspectarea abuzului, raportarea lui și revenirea la viața dinainte. Odată ce raportarea a fost făcută, viața și drumul bisericii sunt schimbate pentru totdeauna. Deoarece personal am înaintat cu greu prin dezastrul lăsat în urmă de tatăl meu, am un interes legitim pentru a ajuta bisericile și familiile să se pregătească pentru un asemenea impact.

Abuzatorii sunt incredibil de abili în seducerea și molestarea copiilor, alocă mult timp pentru a-și acoperi urmele și sunt adesea oamenii pe care îi respectăm și îi admirăm cel mai mult. De fapt, aproape fiecare biserică pe care am consiliat-o a avut ca abuzatori pe cei mai de încredere și mai plăcuți lideri ai săi – predicatori, conducători, diaconi, pastori de tineret, misionari, învățători de școală duminicală și lideri de tabere creștine. Deși nu există niciodată scuze pentru protejarea unui abuzator, înțeleg de ce cei mai mulți oameni neagă că cineva cunoscut de ei violează copii, chiar și când le relatăm din nou faptele. Este cel mai important motiv pentru care le sugerăm bisericilor să apeleze la profesioniști, pe care să-i consulte. Deoarece eu și colegul meu de obicei nu-l cunoaștem personal pe făptaș, putem fi mult mai obiectivi și avem interes zero pentru protejarea sau acoperirea abuzatorului. Tentația de a-l apăra pe abuzator este mult prea mare când liderii bisericii sunt forțați să-l raporteze pe cel mai bun prieten al lor. Aceasta creează un conflict major de interese pentru cei mai mulți, iar a avea pe cineva din exterior care să evalueze situația este un sistem bun. După cum a spus recent un bun prieten de-al meu: „Justiția nu mai este oarbă dacă un judecător pronunță sentința pentru un bun prieten de-al său.” Asistarea unei biserici în perioada care urmează după abuz, în special când există victime în biserică, este un proces incredibil de delicat și trebuie tratat cu o grijă deosebită. Există atât de multe variabile care trebuie luate în considerare.

Church Protect are o secțiune online în dezvoltare numită Suportul Supraviețuitorului, unde bisericile pot trimite oameni care au fost cândva victime ale abuzului sexual al copilului. Serviciile sunt 100% gratuite și confidențiale. Majoritatea victimelor abuzului cu care vorbim fie au fost ignorate, excluse, date afară de la părtășie, forțate să îl ierte de abuzator, fie au fost abuzate verbal (și uneori sexual) de către liderii bisericii. Este o revictimizare de nesuportat și, din păcate, se întâmplă destul de des. Am simțit că supraviețuitorii aveau nevoie de un loc sigur pentru a comunica între ei, deci o urmare firească a acestei înțelegeri a fost să dezvoltăm un suport pentru supraviețuitorii abuzului sexual al copilului care să fie condus numai de astfel de supraviețuitori.

În lunile recente, rareori trece o săptămână fără să nu fim contactați de câteva biserici din cauza unor acuzații de abuz. Chiar ieri am primit un apel cu privire la un violator de copii dintr-o biserică locală. Astăzi am mai primit unul. Prădătorii au infiltrat cu entuziasm Biserica și distrug sufletele copiilor noștri într-un număr uriaș. Petru avea cu adevărat dreptate cu privire la oamenii răi care prădează inocența altora: „Ca nişte îndrăzneţi şi încăpăţânaţi ce sunt, ei nu se tem să batjocorească dregătoriile, pe când îngerii, care sunt mai mari în tărie şi putere, nu aduc înaintea Domnului nicio judecată batjocoritoare împotriva lor. Dar aceştia, ca nişte dobitoace fără minte, din fire sortite să fie prinse şi nimicite… Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare. Ca nişte întinaţi şi spurcaţi, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, când ospătează împreună cu voi. Le scapără ochii de preacurvie şi nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt nişte blestemaţi!” (2 Petru 2:10-14) Există un număr estimat de 42 de milioane de persoane, numai în Statele Unite, care au un istoric îngrozitor, în care adulți i-au molestat, în mod repetat, când erau copii. Abuzul nu se întâmplă într-un vacuum, el se întâmplă în bisericile noastre și în căminele noastre. Și se întâmplă din plin.

Pentru a fi eficienți în ceea ce facem, trebuie să cunoaștem exact cum gândesc prădătorii, cum plănuiesc și cum îi manipulează pe toți cei din jurul lor. Deoarece victimele sunt copii, sunt amenințate dacă spun și nu au un vocabular pentru a descrie ce li s-a făcut, foarte puține spun cuiva. Strângerea de suficiente informații, chiar și numai pentru a face un raport la poliție, este incredibil de dificil de realizat. Cei mai mulți investigatori, conform experienței noastre, nu iau în considerare rapoartele despre abuz, chiar dacă cele mai multe state mandatează ca liderii Bisericii să raporteze orice suspiciune rezonabilă de abuz. Nu pentru că investigatorilor nu le pasă, ci pentru că sunt supraîncărcați. Din păcate, investigatorii ajung la capătul răbdării din cauza raportorilor necooperanți, care oferă doar o cantitate minimă de informații.

Lucrăm din greu să ajutăm bisericile să strângă suficiente informații pentru a face un raport solid, dar lucrăm chiar și mai din greu ca să-i menținem pe copii în siguranță față de abuzatori. Nu ne putem baza exclusiv pe sistemul justiției. Oamenii spun adesea că avem nevoie de legi mai dure pentru a lupta cu epidemia abuzului. Răspunsul meu este că abuzul sexual al copilului este un delict în toate cele cincizeci de state americane. Nu putem face ca abuzul copilului să fie mai ilegal de atât. Nu avem nevoie de mai multe legi, ci de mai mulți protectori instruiți. În cele din urmă, este nevoie ca noi toți să lucrăm împreună pentru a ne menține copiii în siguranță.

În mod curent, eu pătrund în „lumea subterană” a Bisericii – locul căruia prădătorii îi aparțin, în care gândesc, plănuiesc și molestează copii. Numim aceasta misiunea noastră „specială de observare”, deoarece puțini au curajul de a o face. În trecut, lucrul cuminte convențional era ca bisericile să fie învățate să caute „semne ale abuzului”. Noi inversăm aceasta și învățăm bisericile să nu caute abuzatori, ci să ne privim prin ochii unui prădător sexual. Când suntem capabili să facem astfel, lupii nu mai arată ca oile. Deghizarea le este dată la o parte și putem preveni abuzul înainte de a se întâmpla.

Am creat recent o metodă care necesită 30-60 de minute, pe care o folosesc când instruiesc personalul bisericii și părinții. Scopul este să intru în rol și să demonstrez cum caută prădătorii oportunități de a abuza copii și ce metode specifice folosesc ei când abuzează copii în biserici. Umblu prin clădire și identific cele mai vulnerabile zone, iar apoi continui cu un raport care detaliază cum poate îmbunătăți biserica zonele respective. Am vizitat biserici care au politici de protecție incredibile, dar și în ele identific, fără excepție, multe zone vulnerabile. Motivul este că oamenii subestimează cât de îndrăzneți, doritori și persistenți sunt abuzatorii. Cei mai mulți oameni nu cred că abuzatorii molestează copii în clădirea bisericii în timpul închinării (în special dacă implementăm politici de protecție) și cred, în mod fals, că am fi capabili să recunoaștem abuzul dacă ar avea loc. Dar experiența noastră este că abuzatorii abuzează copii în timpul slujbelor de la biserică intenționat, că o fac frecvent, iar dacă nu gândim ca prădătorii, nu vom recunoaște abuzul aproape niciodată.

Copiii nu ar trebui să trăiască în teamă continuă din cauză că sunt în mod repetat molestați, amenințați și făcuți să creadă că sunt lipsiți de valoare. Ironia este că abuzatorii au cea mai mică teamă odată ce au pătruns în viața bisericii. Biserica, foarte ușor, este cel mai sigur loc în care abuzatorii să molesteze copii. Credem că este timpul să schimbăm situația și să-i facem pe violatorii de copii să-și piardă somnul datorită amenințării reale de a fi prinși. Suntem deciși să lucrăm neobosiți pentru a convinge bisericile să deschidă calea, arătând lumii că cea mai prețioasă resursă a planetei noastre sunt copiii. Copiii merită să aibă o comunitate de adulți care îi iubesc, îi respectă și îi protejează. Haideți să fim o astfel de comunitate pentru ei!

[Jimmy Hinton, Fighting Pedophilia in the Church: A Special Ops Ministry. Copyright © 2016 Jimmy Hinton. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul www.wineskins.org.]

Abuzul sexual al copilului nu este doar o problemă catolică

de Monseniorul M. Francis Mannion

Monseniorul M. Francis Mannion

Monseniorul M. Francis Mannion

Filmul Spotlight (pe care l-am văzut săptămâna trecută, considerându-l remarcabil de corect – deloc elocvent pentru atacurile obișnuite ale mass-mediei asupra Bisericii Catolice) a deschis din nou discuția despre problema abuzului sexual al copilului în Biserica Catolică. Filmul zugrăvește modul dezastruos în care a fost tratat abuzul sexual în Arhiepiscopia Boston de-a lungul mai multor decenii.

„Boz” Tchividjian[1] (nu mă întrebați cum i se pronunță numele) a oferit săptămâna trecută un comentariu pătrunzător pe blogul Religion News Service, intitulat Spotlight: Nu este doar o problemă catolică. Tchividjian, fost procuror pentru cazurile de abuz al copilului, fondatorul și Directorul Executiv al ABUSE (Răspuns Evlavios la Abuz în Mediul Creștin) și profesor de drept la Universitatea Liberty (și presupun că baptist) a argumentat că abuzul sexual al copilului este la fel de răspândit în bisericile protestante precum în Biserica Catolică.

Cu privire la filmul Spotlight, Tchividjian scrie: „Unii pot fi tentați să vizioneze acest film cu un sentiment de dezgust față de Biserica Catolică și cu un oftat de ușurare pentru protestanți.” Dar, adaugă el, „o asemenea ușurare ar fi nefondată și deplasată, pentru motivul că de un număr de ani cele trei companii de asigurare pentru cele mai multe biserici protestante au primit aproximativ 260 de rapoarte pe an despre minori care au fost abuzați sexual de lideri sau membri ai bisericilor. Aceasta comparativ cu cele 228 de „acuzații credibile” pe an de abuz sexual al copiluli raportat de Biserica Catolică.”

Tchividjian oferă o evaluare surprinzătoare: „În realitate, este mai probabil ca mai mulți copii să fie abuzați sexual în bisericile protestante decât în bisericile catolice.” Aceasta înseamnă că „Protestanții vor trebui să accepte faptul că avem mult mai multe similarități decât diferențe cu frații noști catolici și cu surorile noastre catolice, când este vorba de felul în care am dat greș să protejăm și să slujim copiii lui Dumnezeu.”

Tchividjian identifică trei domenii de similaritate între biserici în această chestiune. Mai întâi, referitor la clericii care abuzează: „Răul săvârșit de cei care folosesc religia ca acoperire pentru a avea acces la copii și a-i abuza este bine merci în protestantism.” Realitatea sinistră este că „abuzatorii sexuali care dețin poziții de autoritate în timp ce își poartă Bibliile și citează versete sunt perfizi, indiferent dacă sunt numiți preoți, pastori sau reverenzi. Nu este doar o problemă catolică.”

În al doilea rând, încercările de a proteja reputația liderilor de biserici și reputația denominațiilor de care aparțin este larg răspândită. Tchividjian afirmă că acesta este o problemă mult prea obișnuită în bisericile protestante. El arată situații în care pastori, misionari și alți lideri care au molestat copii au fost repartizați în altă parte sau li s-a permis să se retragă în tăcere, totul în efortul de a-i separa de instituție.

În al treilea rând, este problema martorilor. „Un adevăr tulburător care a ieșit la iveală în Spotlight a fost tăcerea asurzitoare care a înconjurat abuzul sexual al copiilor și care a pus stăpânire pe interiorul Bisericii în proporții epidemice.” Totuși, „aceeași tăcere asurzitoare pune stăpânire pe interiorul multor instituții protestante”. Pastorii predică despre tot felul de rele sociale, dar evită cu sârguință tema abuzului sexual al copilului.

Catolicii nu ar trebui să se bucure deloc de evaluarea lui Tchividjian. Un copil abuzat sexual în orice tradiție este prea mult. Dar evaluarea sa pune situația din catolicism într-o perspectivă utilă. Totuși, catolicii nu au mai puțin de lucrat pentru a preveni abuzul copilului, ci au de continuat măsurile stringente pentru protejarea copiilor și aducerea abuzatorilor la judecată.

În sfârșit, s-ar putea pune întrebarea de ce situația catolică nu a primit un tratament corect în presa scrisă și în media electronică. Răspunsul: mass-media în sine pare adeseori mai puțin interesată de expunerea abuzului copilului la toate nivelele societății, decât de criticarea dură a catolicilor.

Notă

[1] Basyle „Boz” Tchividjian este nepotul bine-cunoscutului evanghelist american Billy Graham. [N. trad.]

[Msgr. M. Francis Mannion, Child sexual abuse is not just a Catholic problem. Copyright © 2015 Msgr. M. Francis Mannion. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul Catholic News Agency, www.catholicnewsagency.com. Monseniorul Mannion este preot merit la parohia St. Vincent din Salt Lake City, Utah. Deține un doctorat în Teologie Sacramentală la The Catholic University of America. A fost Președinte fondator al The Society for Catholic Liturgy în 1995 și editor fondator al jurnalului acesteia, Antiphon. La invitața Cardinalului Francis George din Chicago a fondat Mundelein Liturgical Institute în anul 2000.]

Este adevărat că aproape toţi experţii în abuzul sexual al copilului sunt de acord că interesele homosexuale şi/sau experienţa homosexuală nu reprezintă un factor de risc în abuzul sexual al copilului?

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Da, după câte se pare, afirmaţia este adevărată. Terenul cercetării abuzului sexual este dominat de academicieni liberali foarte înţelegători faţă de drepturile homosexualilor. Mai mult, când este vorba de susţinerea homosexualităţii există o mare presiune internă şi externă asupra academicienilor pentru a se conforma, chiar dacă ei personal nu sunt de acord cu mişcarea pentru drepturile homosexualilor. Ca atare, vasta majoritate a studiilor despre abuzul sexual al copilului – în special cele din ultimii douăzeci sau treizeci de ani – fie concluzionează că homosexualitatea nu reprezintă un factor de risc pentru abuzul sexual al copilului, fie argumentează de ce alţi factori, în afară de homosexualitate, trebuie învinuiţi pentru proporţia disproporţionată de abuz sexual al copilului la bărbaţii care fac sex cu bărbaţi.

De o importanţă crucială este că opiniile – chiar şi ale unor aşa-numiţi „experţi” – nu sunt acelaşi lucru cu dovezile empirice. Iată greşeala: în aceleaşi studii în care cei mai mulţi cercetători opinează că homosexualitatea şi abuzul sexual al copilului nu sunt legate între ele, aproape invariabil datele efective spun o poveste diferită. Mai mult, alte studii şi alte surse pentru dovezi contrare acestor afirmaţii sunt frecvent ignorate de experţi sau clasificate ca „discreditate” sau „cu o proastă reputaţie” şi, prin urmare, considerate nedemne de a fi citate când se evaluează „consensul” ştiinţific.

[Do nearly all sexual abuse experts agree that homosexual interests and/or experience are NOT a risk factor in child sexual abuse? Extras din Response to BSA Membership Standards Study Findings. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Abuzul sexual al copiilor în bisericile evanghelice (2)

Pedofilul adventist Vasile Fereșteanu: Perspectiva unui jurist
Vasile Fereșteanu a fost exclus din Biserica Adventistă pentru abuz sexual al copilului, a fost reprimit după un an.

Vasile Fereșteanu a fost exclus din Biserica Adventistă pentru abuz sexual al copilului, a fost reprimit după un an.

20.05.2012

Vasile Fereșteanu a fost exclus din Biserica Adventistă pentru abuz sexual al copilului, dar a fost reprimit după un an.

„Ceea ce e grav, este că această Biserică a trecut recent printr-un scandal, despre care eu cred că e penal. Spun că eu cred, fiindcă mă consider sănătos psihic. Concret, un moşuleţ din această Biserică, pe nume Vasile Fereșteanu, tocmai a fost deconspirat, cu ajutorul internetului, că de foarte mulţi ani, mai exact, cel puţin 50 – acum are 83 – a abuzat sute de copii. Adică e un PEDOFIL. Nu s-a aflat dacă a dus infracţiunea în vreun caz până la capăt, dar foarte mulţi copii (unii dintre ei acum sunt şi de cel puţin 50 de ani) au suferit psihic din cauza acestui maniac. De zeci de ani i s-au adus acuze acestui degenerat, dar conducerea acestei biserici a muşamalizat situaţia, cazul. Acum nu a mai avut ce să facă, doar pentru că vechi victime s-au întâlnit pe internet, au creat un blog şi au divulgat totul. Biserica, conducerea ei, l-a întrebat pe moş, iar acesta a confirmat acuzaţiile. Evident că a fost excomunicat. Dar ceea ce e mai frustrant e că după un an a fost reprimit în organizaţie. De ce? Pentru că moşul, de foarte mulţi ani, e un foarte bun colector de bani din donaţii, de cele mai multe ori aduse din SUA. Iar banii nu strică niciodată. Moşul a fost reinclus în proiecte şi participă alături de conducătorii organizaţiei la diferite evenimente.”

„Ca organizaţie, până acum nu ar fi ceva foarte grav. Grav mi se pare faptul că omul nu a fost deferit justiţiei. În mod normal, el ar trebui să-şi ducă ultimele zile din viaţă după gratii. Sper că nu v-am obosit sau plictisit expunându-mă destul de lung. Îmi asum tot ce am scris mai sus….”

Sursa: reinviesperanta.com

Predicatorul penticostal Costel Viorel Luniță a fost ridicat de DIICOT sub acuzația de pedofilie

Costel Viorel Luniţă

Costel Viorel Luniţă

27.11.2013

Predicatorul penticostal Costel Viorel Luniță a fost reținut miercuri seara pentru pornografie infantilă. Odată cu el a fost reținut și un bărbat în vârstă de 70 de ani, cel care se ocupa de racolarea copiilor. Potrivit reprezentanților Poliției Caraș-Severin, cei doi bărbați, dintre care unul are 70 de ani, care recrutau minori îi obligau să întrețină raporturi sexuale cu predicatorul, în mod repetat.

„Acesta din urmă primea şi găzduia minorii recrutaţi de ceilalţi doi suspecţi, cărora le oferea bani sau alte foloase pentru a-i determina să întreţină cu el relaţii sexuale. Bărbatul de 45 de ani le prezenta acestor minori materiale ce conţineau imagini pornografice şi deţinea, totodată, pe sisteme informatice, imagini cu acte sexuale cu minori. De asemenea, din investigaţii a reieşit că minorii ar fi fost plasaţi şi către alte persoane cu astfel de preocupări. Cu ocazia percheziţiilor domiciliare au fost ridicate mai multe sisteme informatice şi medii de stocare a datelor informatice. Până în prezent, au fost identificate cinci victime minore”, se arată într-un comunicat al Poliției Caraș-Severin.

Sursa: www.evz.ro

Falșii „pastori” pedofili de la Bocşa, condamnați la câte 6 ani de închisoare, pentru perversiuni cu băieţi cu vârste cuprinse între 12 și 15 ani

17.07.2014

Cei doi penticostali care au fost judecaţi la Tribunalul Caraş-Severin pentru trafic de minori şi-au primit pedepsele.

Viorel Costel Luniţă şi Ştefan Fogoroşan, care se dădeau pastori ai Bisericii Penticostale, dar despre care reprezentanţii oficiali ai cultului spun că nu au făcut altceva decât să participe la slujbele religioase, vor sta departe o vreme de biserică, dar nici nu-şi vor mai putea satisface poftele bolnave. Apucăturile lor îi costă ani de închisoare, numai că victimele lor, cel puţin patru băieţi cu vârste până în 14-15 ani, vor rămâne marcaţi pe viaţă.

Au recunoscut faptul că au întreţinut relaţii sexuale cu bărbaţi, dar au căutat scuze, precizând că nu cunoşteau faptul că sunt minori. Nu i-a crezut nimeni, dar, cu toate astea, Luniţă şi Fogoroş au cerut instanţei schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor, sperând într-o pedeapsă cât mai mică. Nu s-a întâmplat însă aşa, astfel că ambii pedofili au primit câte şase ani de închisoare.

Luniţă şi Fogoroş au fost obligaţi, în solidar, la plata a câte 3000 euro ori contravaloarea în lei pentru fiecare dintre cele patru părţi vătămate, reprezentând daune morale. Totodată, a fost menţinut sechestrul asigurător instituit asupra autovehiculului marca Dacia Logan aparţinând inculpatului Luniţă.

Sursa: expressdebanat.ro

Încă un „pastor” penticostal pedofil, Valentin Adrian Adam, condamnat pentru trafic de minori!

06.03.2015

Imaginea Bisericii Penticostale din Caraş-Severin este din nou pătată, după ce un al treilea „pastor” a fost condamnat la închisoare cu executare, pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu băieţi de 14 ani!

Cei doi penticostali care profitau de naivitatea copiilor, în special băieţi cu vârste de până în 15 ani, s-au dovedit a fi de fapt trei. Viorel Costel Luniţă şi Ştefan Fogoroşan, care au pretins că sunt pastori ai Bisericii Penticostale, şi-au satisfăcut poftele sexuale bolnave cu cel puţin patru copii. Cei doi au fost condamnaţi definitiv la câte şase ani în închisoare şi vor achita câte 3000 euro fiecăreia dintre cele patru părţi vătămate, reprezentând daune morale.

Săptămâna aceasta a venit rândul unui alt pedofil care pretinde că e pastor penticostal, să-şi afle sentinţa. Deocamdată, cea dată de prima instanţă. Valentin Adrian Adam a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de trei ani şi şase luni închisoare.

Cei trei pedofili au în mod cert o legătură cu Biserica Penticostală, dar oficialii acesteia susţin că nu au fost pastori, ci cel mult au frecventat lăcaşul de cult. „Astfel de fapte nu se practică! Sunt împotriva Legii, a Statului și a Bibliei. Nu au fost botezaţi în Biserica Penticostală, dar este posibil să fi făcut parte dintr-o mișcare independentă”, a explicat pastorul Ciprian Bârsan.

Sursa: expressdebanat.ro

Biserica Adventistă din România reactionează dur și prompt, lăsându-l pe Antal Orban fără titlurile de pastor și director de liceu
Antal Orban

Antal Orban

21.12.2014

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din România reacţionează cinstit şi prompt în faţă tsunami-ului media declanşat de Ziar de Cluj. Înţelegând bine demersul nostru, conducerea Bisericii Adventiste din România nu ascunde mizeria sub preş şi ne trimite un comunicat emoţionant, prin care spune că oameni precum Orban Antal nu reprezintă valorile comunităţii de adventişti, de creştini, anunţându-ne că a decis retragerea calităţii de pastor al Bisericii şi de director al Liceului Teologic Adventist Maranatha.

Poziţia Bisericii Adventiste este una fermă. În comunicat se vorbeşte despre faptul că există dovezi şi la Biserica Adventistă despre cele întâmplate între pastorul Orban Antal şi eleva A. O., ba chiar aflăm de la conducerea adventiştilor că Orban Antal şi-a recunoscut comportamentul imoral.

„În urma confirmării însoțite de dovezi, dar și a recunoașterii unui comportament imoral al domnului Orban Antal Ferencz, vă facem cunoscută decizia retragerii calității de director al Liceului Teologic Adventist «Maranatha» și a calității de pastor al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

De asemenea, luând în considerare evidențele cu privire la faptele relatate, în cadrul următoarei întâlniri administrative, ținând cont de prevederile Manualului Bisericii, care prevede pentru acest caz excluderea din rândul membrilor, credincioșii bisericii locale vor discuta acest caz și vor decide situația legată de calitatea de membru al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea a domnului Orban Antal Ferencz.

Dincolo de aceste precizări administrative, Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea, cu profundă durere, își manifestă dezamăgirea și durerea față de apariția unui astfel de comportament incompatibil cu această chemare nobilă și sfântă, în cadrul unei instituții de învățământ adventiste.

De asemenea, dorește să își exprime dezaprobarea față de acest gest inexplicabil pentru o persoană atât de respectată în societate și un model al educației adventiste.

Putem doar să constatăm o enormă distanțare între realitatea afișată față de familie, colegi și elevi și realitatea, consternant de neplăcută și surprinzătoare, din viața personală.

Putem doar să ne cerem iertare că am făcut o alegere greșită în privința unui om în care am avut încredere, că i-am dezamăgit pe copii și pe părinți, pe cei care au avut încredere în noi și în standardele înalte ale educației adventiste.

Însă credem că putem recâștiga încrederea pierdută. Poate cu «zgârieturi», poate cu întârziere, însă vrem să arătăm că a fost doar o eroare nefericită, că educația oferită aici aduce rezultate vizibile în ceea ce privește rezultatele școlare și standardele morale personale.

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea se remarcă în rândul bisericilor creștine prin faptul că deține unul dintre cele mai dezvoltate sisteme educaționale protestante din lume, cu 7800 școli, colegii și universități ce asigură educația a peste 1800000 de persoane.

Dorim să vă asigurăm că, în calitate de parte componentă a acestui ansamblu, ne dorim să rămânem parteneri în educarea copiilor dumneavoastră.

Din acest motiv, credem că este nevoie de noi standarde în ceea ce privește alegerea și numirea cadrelor didactice și a managerilor Liceului Teologic «Maranatha». În următoarea perioadă, atenția și prioritățile noastre se vor îndrepta spre aceste aspecte, pentru a vedea care sunt cele mai bune soluții implementate de alte unități școlare similare și care au dat rezultate.”

Comunicatul este semnat de Romeo Asanache – Director Departament Educație din Conferința Transilvania de Nord.

Sursa: www.ziardecluj.ro

Un pastor neoprotestant, principalul suspect în cazul „răpirilor” de la fosta Şcoală Generală nr. 4 din Arad

Părinţii celor două copile au depus plângeri, marţi, la sediul IPJ Arad, după ce, recent, fetiţele lor le-au povestit că un individ le-a abordat spunându-le: „Hai să te plimb! Hai să-ţi arăt ceva frumos!” Potrivit informaţiilor pe care le deţinem, bărbatul dădea de câteva zile târcoale şcolii, fiind văzut în zonă. La două ore de la sesizare, poliţiştii din cadrul IPJ Arad l-au identificat pe bărbat, fiind dus – marţi după-masa – la sediul Poliţiei pentru audieri. „În cauză au fost întocmite două dosare de cercetare penală pentru hărţuire. Poliţiştii efectuează cercetări pentru a stabili cu exactitate starea de fapt”, a declarat inspectorul de poliţie Lorena Radu, purtătorul de cuvânt al IPJ Arad.

Sursa: www.aradon.ro

„Răpirile”, varianta pastorului

14.10.2016

După câteva ore de audieri, fostul pastor din Arad, acuzat că a încercat să răpească două eleve de pe stradă, a fost lăsat să plece acasă. Bărbatul de 70 de ani nu recunoaşte că ar fi avut intenţia să profite de copile şi spune că el a dorit doar să o ducă pe una dintre ele până acasă, pentru că afară ploua. Părinţii susţin însă că individul le-ar fi ademenit şi că ar fi vrut să le bage cu forţa în maşină.

„M-am apropiat de el, de copil, fără să-l ating. Era o fetiţă. I-am zis: «Nu vrei să te duc?», pentru că ştiam că spre cartierul Bujac merg aproape toţi… Trecând pe-acolo m-am oprit, m-am adresat ei, să o ajut: «Nu vrei să mergi acasă?» – Ea: «Nu, că aştept că vine mami şi mergem cu autobuzul.» Bun! Ciao şi am plecat. Fără să o ating, fără să o ameninţ şi fără să îi promit nimic… Cei care m-au acuzat să vină la detectorul de minciuni…”, a declarat Constantin Angheluţă.

Bărbatul, care şi-a petrecut, miercuri seara, câteva ore în sediul Poliţiei, oferind explicaţii, ar fi fost indicat de către una dintre fetiţe ca fiind cel care a încercat să o convingă să urce la el în maşină. Mai mult, părinţii elevelor susţin că fetele le-au povestit că bărbatul ar fi avut alte intenţii, fiind foarte determinat să le urce în maşină. Una dintre mamele celor două fetiţe susţine că: „I-a repetat, de nenumărate ori, să meargă cu el cu maşina acasă şi fetiţa a refuzat şi s-a tot îndepărtat de el, şi el tot mergea şi îi întindea mâna şi îi spunea că e om bun, că el nu vrea să îi facă niciun rău şi a insistat mult de tot, şi cealaltă fetiţă a fost luată în braţe şi aproape băgată în maşină…” Şi cealaltă mamă a povestit prin ce a trecut fetiţa ei: „S-a dat jos din maşină, a prins-o de ghiozdan, i-ar fi zis «Hai cu mine că te duc într-un loc frumos», ea a zis «Nu, că merg la şcoală», domnul a mers după ea şi a prins-o de mână şi a tras-o. Apoi ea i-a tras un picior, a fugit şi a intrat în şcoală, că era foarte aproape de şcoală”.

Acuzaţiile sunt întărite şi de directorul şcolii, care susţine că fetele i-au povestit totul învăţătoarei imediat după ce ar fi fost abordate pe stradă.

„Învăţătoarea unor eleve de clasa a III-a m-a anunţat că, din discuţiile cu două eleve din clasă, a aflat că cele două au fost acostate pe stradă, pe nişte străzi din jurul şcolii, în două zile diferite, de un bărbat cărunt. Ambele ne-au spus că li s-a cerut să meargă cu el, că o să le cumpere jucării şi bomboane. Nici vorbă că a vrut să le ajute, oricum, mi se pare o atitudine deplasată şi este un om bolnav cel care face aşa ceva”, a precizat Marius Gondor, directorul Colegiului Naţional „Vasile Goldiş” Arad.

De cealaltă parte, rudele suspectului şi vecinii pun rămăşag că bătrânul nu ar fi capabil de aşa ceva. „El ar fi în stare să facă aşa ceva? Nu cred, că suntem oameni pocăiţi, chiar dacă nu suntem în relaţii bune, suntem pocăiţi, cu frică de Dumnezeu”, a spus cumnata bărbatului. „Costică? Nu ştiu să spun ce aptitudini are el, acuma, poate s-o fi copt, poate e infirm, nu ştiu, nu e cu noi, la biserică, împreună…”, spune fratele lui Constantin Angheluţă. Întrebat dacă fratele său ar fi putut face aşa ceva, fostul pastor, de 84 de ani, a spus: „Nu ştiu, eu am bicicletă.”

După patru ore la Poliţie la audieri, omul a fost lăsat să plece acasă, deoarece dovezile strânse împotriva lui sunt insuficiente deocamdată.

„Am fost sesizaţi prin plângere de părinţii a două minore despre faptul că acestea ar fi fost acostate, în apropierea şcolii, de un bărbat care se deplasa într-un autoturism. La mai puţin de două ore de la sesizare poliţiştii au reuşit identificarea celui bănuit de comiterea faptei”, a precizat Lorena Radu, purtătorul de cuvânt al IPJ Arad. În acest caz s-a deschis dosar de cercetare pentru pentru tentativă de lipsire de libertate.

Pe de altă parte, părinţii celorlalţi elevi sunt şocaţi şi cer ca autorităţile să se implice mai mult în protejarea copiilor: „Nu ştim ce să credem, că un sâmbure de adevăr este, adevărul este că ne temem pentru siguranţa copiilor, ar trebui ca Poliţia să se implice mai mult în siguranţa copiilor.”

Sursa: www.aradon.ro

Reacție ipocrită a Bisericii Baptiste în cazul pastorului neoprotestant acuzat de tentativă de răpire

07.10.2016

În urmă cu mai puțin de o săptămână toată presa locală a reacționat față de un caz nemaintâlnit în Arad – un bătrân de 70 de ani, fost pastor neoprotestant, era acuzat că a încercat să răpească fetițe minore din zona Școlii Generale nr. 4 „Vasile Goldiș”. Cum era de așteptat, reacțiile au fost negative la adresa septuagenarului în cauză. În febra întâmplărilor și în goana după aflarea adevărului, presa a apelat la autoritățile competente pentru a afla despre ce este vorba și mai ales despre cine. Informațiile au fost prezentate rapid în toate publicațiile online în timp record, exact așa cum au fost primite. Toate datele făceau referire la Constantin Angheluță, un bătrân de 70 de ani, fost pastor neoprotestant. Desigur, s-au făcut erori, în fotografiile publicate de presă fiind prezentat inițial fratele lui Constantin Angheluță, la rândul său fost pastor neoprotestant. Când s-a vehiculat ideea că ar fi vorba despre o confuzie, că vorbim despre doi frați, o parte din publicații, printre care și Special Arad, au retras fotografia publicată. Precizăm că publicația noastră și-a prezentat și scuzele de rigoare în urma erorii făcute. Cu toate acestea, restul informațiilor erau corecte.

La o zi după apariția în presă a acestui caz, Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste din Arad a reacționat printr-un comunicat publicat pe site-ul lor. Aceștia spun că:

„Având în vedere articolele apărute în Jurnalul Arădean (n.red. – vorbim despre toată presa locală) legate de pastor neoprotestant acuzat de răpirea a două eleve, considerăm că este necesar să facem următoarele observații:

Persoana incriminată nu este pastor activ sau pastor pensionar în niciuna dintre bisericile din cadrul Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Arad.

Este regretabil faptul că presa folosește expresia de pastor neoprotestant fără alte explicații și în felul acesta umbrește imaginea tuturor pastorilor cultelor neoprotestante.”

Considerăm că replica dată de către Comunitatea Bisericilor Creștine Baptiste din Arad este una ipocrită.

În primul rând, Constantin Angheluță a fost pastor neoprotestant, iar această titulatură îi rămâne pentru totdeauna, nu se poate desprinde de ea atunci când nu le convine ceva celor din Comunitatea Baptistă.

În al doilea rând, responsabilitatea este una personală, nu de grup, deci Angheluță va răspunde pentru faptele sale dacă va fi găsit vinovat.

Totodată, aceeași Comunitate Baptistă folosește următoarea frază „este regretabil faptul că presa folosește expresia”. Domnilor, aici nu este regretabil că băgați toată presa în aceeași oală, aici este regretabil că intenționat nu vedeți pădurea din cauza copacilor. Asta pentru că, foarte important, comunitatea baptistă, acești indivizi care se pretind de o moralitate impecabilă și ne dau tuturor lecții de conduită, nu suflă o vorbă despre fetițele care aproape au fost răpite. Domnilor, soarta acestora, trauma lor, trauma părinților, a profesorilor, aceste lucruri nu vă interesează?

Din cele scrise de dumneavoastră, ca precizări importante, înțelegem că tot ce vă interesează este DOAR imaginea voastră. Și că nu vă pasă nici măcar de părinții din comunitatea dumneavoastră.

Sursa: www.specialarad.ro

Abuzul sexual al copiilor în bisericile evanghelice (1)

Homosexualitatea loveşte bisericile evanghelice

Reacţii la excluderea din biserică a unui evanghelic pentru homosexualitate şi alcoolism

Homosexualitatea, pedofilia şi agenda homosexuală în lumea creştină de astăzi

Pastors Who Sexually Abused Children

„Pedofil”, o categorie inutilă

Unii (de exemplu, Herek, 1991) argumentează că cei care fac sex cu copii sunt mai degrabă „pedofili” decât „homosexuali” adevăraţi. O astfel de deosebire complexă de diagnostic nu este foarte utilă. Termenul „pedofil” este chiar mai recent şi mai ambiguu decât termenul „homosexual”. Relatările din ziare tratează adesea termenul „pedofil” ca fiind sinonim cu „molestator al copilului”, aşa cum fac şi unii susţinători ai sexului bărbat-băiat (de exemplu, O’Carroll, 1980). Dar Manualul de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mintale (Asociaţia Americană de Psihiatrie, 1994) specifică faptul că „tulburarea” dorinţei pentru copii/de a face sex cu copii trebuie să dureze cel puţin 6 luni (p. 528). Foarte puţini dintre respondenţii homosexuali care au raportat sex cu copii în studiile lui Bell & Weinberg (1978) sau Jay & Young (1979) ar justifica diagnosticul de „pedofil”.

Evreii ortodocşi permit căsătoria unei fete la vârsta de 3 ani, dar consumarea aşteaptă până ce are păr pubian sau până ajunge la vârsta de 12 ani. Legea romană şi legea bizantină permiteau căsătoria fetelor la 12 ani şi căsătoria băieţilor la 14 ani (Lacaratos & Poulaku-Rebelakou, 2000), în vechea lege engleză vârsta consimţământului sexual pentru sexul cu o persoană de sex opus era pentru fete de 10 ani şi pentru un băiat de 13 ani, iar în 1900 recensământul făcut în SUA avea o categorie pentru fetele între 10-15 ani „căsătorite şi care lucrează”. Cu siguranţă, nu toţi bărbaţii care au trăit sub acele legi şi care au făcut sex cu fete pe care noi le considerăm minore sufereau de „tulburarea” „pedofilie”. Cei care încalcă legea vârstei consimţământului din societatea lor sunt delincvenţi, dar proporţia unor asemenea delincvenţi care suferă de o „tulburare” este discutabilă.

Legătura dintre bărbaţii cărora le place sexul cu persoane de acelaşi sex şi încearcă să includă băieţii în activitatea lor sexuală are o lungă istorie. Didahia din secolul al doilea poruncea „să nu corupi băieţi”, iar în secolul al patrulea legea romană, ca şi legea bizantină şi cea engleză, condamna deja cu severitate sexul homosexual cu băieţi.

Încercarea mişcării homosexuale de a elimina legile împotriva sexului băiat-bărbat a primit atenţie atât în Europa, cât şi în SUA în ultimele patru decenii (Ruda, 1982). În consecinţă, cartea Paedophilia: The Radical Case [Pedofilia: cazul radical] de Tom O’Carroll (1980), care argumentează în favoarea legalizării sexului bărbat-băiat, a fost recenzată favorabil în The Advocate [revista homosexuală cu cea mai largă circulaţie] şi publicată de Alyson [pe vremea aceea, cea mai mare editură de orientare homosexuală]. Cei în favoarea sexului „intergeneraţional” au mărşăluit sub bannere descriptive în multe parade pentru drepturile homosexualilor, de la San Francisco la New York şi până la Berlin. Consecvenţa dintre istoria pederastiei, sexul raportat cu copii (Bell & Weinberg, 1978), sentimentele pozitive raportate faţă de sexul cu copii (Jay & Young, 1979), studiile empirice despre interacţiunea sexuală profesor-elev şi imaginea publică a mişcării homosexuale este demnă de atenţie.

Referinţe

Bell, A. P. & Weinberg, M. S. (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster.

Herek (1991) Myths about sexual orientation: A lawyers guide to social science research. Law and Sexuality, 1:133-172.

Jay K. & Young A. (1979) The Gay Report. New York: Summit.

Lascaratos, J. & Poulakou-Rebelakou, E. (2000) Child sexual abuse: historical cases in the Byzantine Empire (324-1453 A. D.). Child Abuse & Neglect 24, 1085-1090.

O’Carroll, T. (1980) Paedophilia: the radical case. Boston: Alyson.

Rueda, E. T. (1982) The Homosexual Network: Private Lives & Public Policy. Old Greenwich, Connecticut: Devin Adair.

[“Pedophilie”, Not A Useful Category. Extras din Are Over A Third of Foster Parent Molestations Homosexual? Copyright © 2009 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Este adevărat că cei care molestează sexual copii de acelaşi sex sunt pedofili şi nu sunt de fapt homosexuali? Cei mai mulţi dintre aşa-numiţii molestatori homosexuali nu sunt de fapt pedofili heterosexuali?

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Președintele Institutului pentru Cercetarea Familiei

Termenul „pedofil” a fost inventat de psihiatri pentru a-i clasifica pe cei cu interese sexuale pentru copii. Termenul încearcă să descrie motivaţia şi dorinţele interioare ale unui abuzator al copilului. De asemenea, este folosit în mod obişnuit de „experţii” în abuzul sexual şi de academicieni, pentru a „explica” faptul că abuzul sexual al copilului bărbat-copil de sex masculin nu este un exemplu de homosexualitate, ci mai degrabă de pedofilie (când victima este un copil) sau poate de efebofilie (când victima este un adolescent).

Problema cu astfel de termeni este că motivaţiile şi dorinţele sunt dificil de definit exact şi că ele se pot schimba în timp sau în circumstanţe diferite. Comportamentul este nu numai mai uşor de evaluat şi cuantificat, dar este în general cea mai bună reflectare a motivaţiilor unei persoane. De aceea la începutul epidemiei SIDA, Centrele pentru Controlul Bolii au încetat să eticheteze indivizii după orientarea sexuală şi i-au clasificat în schimb după comportament (de exemplu, bărbaţi care fac sex cu bărbaţi). Conform acestei opinii, toate cazurile de abuz sexual bărbat-copil de sex masculin sunt cazuri de molestare homosexuală, la fel cum toate cazurile de abuz sexual bărbat-copil de sex feminin sunt cazuri de molestare heterosexuală.

Dar mai există o diferenţă importantă. Deşi psihiatria a definit pedofilia ca un interes sexual primar sau exclusiv faţă de copii, în realitate foarte puţini indivizi se potrivesc unei asemenea definiţii. Vasta majoritate a molestatorilor fac sex şi cu adulţi (adesea cu partenerul de căsătorie) sau cu persoane de diferite vârste. Ceea ce este adevărat în special pentru molestatorii copilului care abuzează homosexual, care adesea susţin că au orientare homosexuală sau dorinţe homosexuale.

Studiile pe molestatorii copilului demonstrează că abuzatorii se autoidentifică frecvent ca homosexuali sau ca având înclinaţii homosexuale. Într-un studiu unde întrebarea s-a pus direct, 86% dintre bărbaţii care au abuzat sexual băieţi s-au autoetichetat ca bisexuali sau homosexuali.[1] Alte investigaţii, pe grupuri de molestatori ai copilului condamnaţi (care au inclus toate tipurile de abuzatori şi victime atât băieţi, cât şi fete), au raportat că proporţia celor care erau homosexuali sau care aveau „experienţe homosexuale semnificative” a variat de la 22% la 60%.[2]

Legătura dintre homosexualitate şi abuzul sexual al copilului este documentată şi de studii ample făcute chiar de homosexuali, sub conducerea unor cercetători favorabili homosexualilor. Studiul Kinsey original din 1948[3] a găsit că 28% dintre bărbaţii homosexuali nedelincvenţi şi 20% din întregul eşantion de homosexuali au recunoscut că, adulţi fiind (18+), au făcut sex cu băieţi în vârstă de 15 ani sau mai puţin. Studiul ulterior al Institutului de Cercetare Kinsey din anul 1970[4] a găsit un rezultat similar: 23% dintre respondenţi au recunoscut că au făcut sex ilegal cu băieţi în vârstă de 16 ani sau mai mici, când ei înşişi aveau cel puţin 21 de ani. Idem pentru studiul Raportul Homosexual din 1979 făcut pe 4300 de bărbaţi homosexuali, care a raportat că 22% au recunoscut abuzul sexual ilegal al copilului de tip homosexual.[5]

În realitate, cei cu interese homosexuale tind să fie destul de flexibili sexual, spre deosebire de cei care susţin că nu au dorinţe homosexuale. Un studiu naţional aleatoriu a găsit că majoritatea bărbaţilor care se autoidentificau ca homosexuali fuseseră excitaţi sexual de persoane de sex opus (73%), făcuseră sex cu persoane de sex opus la vârsta adultă (54%), erau în prezent atraşi sexual de persoane de sex opus (54%) şi/sau fuseseră îndrăgostiţi de o membră al sexului pus (66%).[6] Alte studii au raportat că nu mai mult de 1-5% dintre cei care recunosc că sunt homosexuali susţin că au făcut sex numai cu bărbaţi. Majoritatea covârşitoare recunosc, de asemenea, că au făcut sex cu femei.[7]

Niciun participant la studiul ulterior al Institutului Kinsey citat mai sus nu a susţinut că era pedofil în sensul de a fi făcut sex exclusiv sau în principal cu copii. Toţi cei 23% care au recunoscut sexul ilegal cu băieţi au spus că minorii au reprezentat „jumătate sau mai puţin” dintre partenerii lor sexuali. Însuşi cercetătorul sexual Alfred Kinsey a fost acuzat că era pedofil, dar indiferent dacă afirmaţia este sau nu adevărată, este bine documentat faptul că el nu era doar homosexual, având sute de parteneri homosexuali, ci era şi căsătorit, avea copii şi a făcut sex cu colegii lui şi cu soţiile lor, ca şi cu studenţi.[8]

Referinţe

[1] Erickson W. D. ş.a. (1988) Behavior patterns of child molesters. Archives of Sexual Behavior 17:77-86.

[2] Freund K. & Watson R. J. (1992) The proportions of heterosexual and homosexual pedophiles among sex offenders against children: an exploratory study. Journal of Sex & Marital Therapy 18:34-43; Freund K. ş.a. (1984) Pedophilia and heterosexuality vs. homosexuality. Journal of Sex and Marital Therapy 10:193-200; Boston Globe (1988) Citat de A. Bass, 8 august; (1971) Child molesting. Sexual Behavior 1:16-24; Knight R. A. (1991) Interviu la prezentarea sa Differential prevalence of personality disorders in rapists and child molesters. Eastern Psychological Association Convention, New York, 12 aprilie; Wasserman J. ş.a. (1986) Adolescent sex offenders, Vermont 1984. Journal American Medical Association 255:181-182; Marshal W. L. ş.a. (1991) Early onset and deviant sexuality in child molesters. Journal Interpersonal Violence 6:323-336; Bradford J. M. W. ş.a. (1988) The heterogeneity/homogeneity of pedophilia. Psychiatric Journal of the University of Ottawa 13:217-226.

[3] Kinsey A. ş.a. (1948) Sexual Behavior in the Human Male. Philadelphia: Saunders; Gebhard P. H. & Johnson A. B. (1979) The Kinsey Data: Marginal Tabulations of the 1938-1963 Interviews Conducted by the Institute for Sex Research. New York: Saunders.

[4] Bell A. P. & Weinberg M. (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster.

[5] Jay K. & Young A. (1979) The Gay Report. New York: Summit.

[6] Cameron P. ş.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron P. ş.a. (1988) Homosexuals in the armed forces. Psychological Reports 62:211-219.

[7] Roberts S. & Turner C. (1991) Male-male sexual contact in USA. Journal Sex Research 28:491-519.

[8] Jones J. H. (1997) Alfred C. Kinsey: A Public/Private Life. New York: W. W. Norton & Co.

[Is it true that same-sex child molesters are pedophiles and not really homosexuals? Are not most so-called homosexual molesters actually heterosexual pedophiles? Extras din Response to BSA Membership Standards Study Findings. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

1 2 3 14