de Tim Wilkins

Tim Wilkins

Apostolul Ioan scria: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi” (Ioan 1:14). Aceste câteva cuvinte redau puterea, măreţia, dragostea şi harul Dumnezeului atotputernic. Marele Creator a coborât la nivelul experienţei omului, pentru a experimenta oboseala (Ioan 4:6), nevoia de somn (Matei 8:4), de hrană (Matei 4:2 şi 21:18) şi de apă (Ioan 19:28). Mai important, a coborât la nivelul nostru pentru a experimenta atracţia înşelătoare a ispitei, căreia totuşi i S-a împotrivit. „Şi prin faptul că El Însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiţi” (Evrei 2:18). Ce ne învaţă întruparea despre ajutarea homosexualilor pentru a ieşi din homosexualitate? „Întotdeauna Dumnezeu iniţiază căutarea şi salvarea.” Dumnezeu a părăsit splendoarea cerului pentru duhoarea unui staul de vite. A renunţat la tronul Lui pentru o troacă de mâncare rece. Creatorul omnipotent a devenit un prunc neajutorat, care a trebuit să depindă total de o mamă biologică şi de un tată adoptiv. Ca şi creştini suntem chemaţi să fim parte a „căutării şi salvării”. Nu, nu aşteptăm ca homosexualii să-şi pună în ordine viaţa, înainte să venim în întâmpinarea nevoii lor; mai degrabă iniţiem salvarea. Isus a ilustrat frumos aceasta în pilda fiului risipitor. După ce fiul risipitor îşi risipise moştenirea pe materialism (inclusiv imoralitate), se întoarce la tatăl său. Singura dată când Dumnezeu este descris ca grăbit în Sfânta Scriptură este aici, în Luca 15:20. Tatăl, care Îl reprezintă pe Dumnezeu, aleargă la fiu! „Dar Tatăl a alergat la fiu, când l-a văzut pe fiu întorcându‑se acasă. Homosexualul trebuie să se pocăiască, să-şi pună viaţa în ordine, să se acopere cu cenuşă, să spună un milion de „ave Maria” etc., înainte ca să-l ajutăm.” Aceasta poate fi o interpretare literală a textului, dar am face bine să ne amintim că după păcatul lui Adam şi Eva în grădina Edenului şi în timp ce ei se ascundeau de Dumnezeu, Dumnezeu a iniţiat o căutare a lor. Geneza 3:9 spune: „Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om şi i-a zis: Unde eşti?” În excelenta carte Recoltă nedorită citim: „Creştinii evanghelici îi vor salva pe cei care pier (pe homosexuali), numai când vor fi siguri că vesta lor de salvare se va întoarce la ei curată şi în bună stare.” Dar aşa cum spune cântecul: „El S-a uitat dincolo de greşeala mea şi mi-a văzut nevoia.” Dumnezeu nu trece cu vederea greşeala noastră; mai degrabă priveşte dincolo de ea, realizând că avem nevoie de o relaţie vitală cu El. El ştie, de asemenea, că „despărţiţi de El nu putem face nimic” (Ioan 15:5). Când Duhul Sfânt începe să locuiască în viaţa unui homosexual sau în viaţa oricărui alt păcătos iertat, îi dă putere să trăiască în acord cu Cuvântul Său. În acest anotimp, când sărbătorim naşterea lui Cristos, haideţi să ne croim, de asemenea, drum prin confuzia lumii şi să luăm hotărârea să iniţiem misiuni de „căutare şi salvare”, care să ne ducă „unde puţini creştini s-au dus înainte” – la homosexuali, cu un mesaj de vindecare.

[Tim Wilkins, What the Incarnation Teaches Us About Helping the Homosexual. Copyright © Cross Ministry, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Scott Davis

Scott Davis

Cu patru ani în urmă, un prieten apropiat de la biserica mea din campus mi-a spus că avea atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex. Nu mi se mai întâmplase niciodată aşa ceva. Am fost şocat, confuz şi complet nesigur cum să mă raportez la el. Întrebările mele reprezentau o întreagă gamă, de la cele intens teologice – „Ce îmi spune asta, dacă îmi spune ceva, despre credinţa lui? – la cele intens practice: „Mai este în ordine dacă îl îmbrăţişez?” Întrebările lui erau mult mai profunde: „De ce eu? Cine sunt eu de fapt? Mă iubeşte Dumnezeu cu adevărat? Ce fac acum?”

În ultimii câţiva ani, am căutat răspunsuri nu numai la propriile mele întrebări, ci şi la întrebările şi nevoile inimii lui, ale celorlalţi tineri pe care i-am întâlnit şi care se luptau cu aceeaşi dificultate, şi ale nenumăraţilor tineri din biserica mea care se luptă nu cu atracţia faţă de bărbaţi, ci cu pofta, pornografia şi necurăţia sufletului, care le distrug vieţile. Ce înseamnă să fii bărbat într-o lume care ne efeminează prin imaginile ei distorsionate despre sexualitate şi masculinitate?

Rămân, ca tânăr slujitor la o biserică de colegiu, la ceea ce consider a fi una din liniile întâi în bătălia pentru suflete. Îi vedem în fiecare zi pe cei care umblă răniţi, cu zâmbete false pe faţă, alinându-şi durerea cu alcool, sex şi realizări. Îi vedem în fiecare zi în biserica noastră. Este nevoie de puţin timp şi de multă încredere ca să-şi dea măştile jos şi să ne lase să îi vedem aşa cum sunt. La început am crezut că era ceva ciudat cu mine fiindcă atrăgeam oamenii răniţi. În cele din urmă, am acceptat adevărul – nu există oameni care nu sunt răniţi. La îndrumarea clară a lui Dumnezeu şi cu ajutorul unui prieten minunat, m-am dus la Conferinţa Exodus 2002 din Chicago, luna trecută. Eram complet nepregătit pentru ceea ce avea să facă Dumnezeu în viaţa mea.

Cum poate că aţi înţeles, atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex nu este ceva cu care mă lupt. M-am dus la conferinţă din dragoste pentru prietenii mei şi din dorinţa profundă de a face ceva. Nu mă aşteptam să fiu atins în mod personal. Aşteptam, în cel mai bun caz, ajutor ca să încep un grup de suport în campus. Cu toate acestea, Dumnezeu avea altceva pregătit pentru mine.

Acea săptămână a fost pentru mine o experienţă ca rugul care ardea. A fost o dezvăluire complet neaşteptată a gloriei lui Dumnezeu în modul cel mai greu de imaginat. Am venit la conferinţă ca să învăţ cum să îi vindec pe alţii; Dumnezeu mi-a vindecat propriul suflet. Am venit ca să dobândesc abilităţi pentru misiune; Dumnezeu m-a atins profund cu prezenţa Lui. Am venit să învăţ cum să ajut o mică parte din biserica mea; Dumnezeu m-a învăţat cum să îi ajut pe toţi. Când am ajuns la Chicago, nu aveam idee cum să îi ajut pe prietenii mei care se luptau cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex; aveam numai un gol în stomac care mă îndemna: „Trebuie să faci ceva!” Când am plecat, aveam o bază solidă pentru înfiinţarea unei misiuni pentru cei din biserica mea a căror sexualitate era distorsionată. Personalul Exodus şi liderii misiunii au fost fantastici. Mi-au dat o comoară de cunoştinţe din experienţa lor de ani de zile, în numai câteva zile: am învăţat despre înţelegerea cauzelor atracţiei faţă de persoanele de acelaşi sex, despre dificultăţile la care trebuie să se aştepte misiunile care susţin masculinitatea, cum să îi ajut pe cei răniţi să găsească vindecarea interioară şi multe altele.

De asemenea, nu am venit la Chicago aşteptând o reînnoire spirituală personală, dar tocmai aceasta am primit. Închinarea oamenilor înaintea lui Dumnezeu în acel loc al smereniei şi frângerii a fost uimitoare! Sentimentul prezenţei lui Dumnezeu a fost mai presus de orice îndoială. Am venit ca bărbaţi şi femei smeriţi, profund conştienţi de nevoile noastre, iar Domnul ne-a întâmpinat acolo. Ei bine, mulţi eram deja conştienţi: trebuie să merg la o conferinţă Exodus ca să încep să recunosc propriile-mi nevoi şi răni. În acel weekend, Dumnezeu m-a adus într-o poziţie nouă de smerenie şi de conştienţă a lucrării Lui în propria-mi inimă.

Ceva extrem de interesant ce am învăţat la conferinţă a fost că bărbaţii care se luptă cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex au o nevoie disperată de prietenii puternice cu bărbaţi care nu se luptă cu aşa ceva. Îmi este ruşine că atât de multe biserici ale lui Dumnezeu au renunţat la responsabilitatea de a-i ajuta pe bărbaţi şi pe femei să iasă din homosexualitate. Bisericile sunt locul firesc în care să găsească vindecare spirituală şi în care să cultive şi să dezvolte prietenii cu persoane de acelaşi sex, dar noi îi respingem şi îi evităm. Chiar şi cele mai iubitoare şi mai bine- intenţionate biserici pot avea tendinţa de a-i expedia la consilieri, când o nevoie semnificativă a lor este, pur şi simplu, să aibă un prieten bun. Am văzut în propria mea biserică efectul vindecător pe care îl poate avea un bărbat evlavios, care nu are atracţii faţă de persoanele de acelaşi sex, asupra unui bărbat care are asemenea atracţii. Trebuie să ne facem curaj să renunţăm la stigmatizare şi să-i îmbrăţişăm cu căldură pe homosexuali. Nu credeţi că Isus ar fi făcut-o?

Raportându-ne ca la nişte egali

Nu suntem chiar atât de diferiţi, tu şi cu mine. Bărbat sau femeie, heterosexual sau homosexual (iudeu sau păgân, sclav sau liber, de fapt): toţi suntem răniţi de această lume, toţi suntem pătaţi de păcatul nostru, toţi suntem iubiţi de Dumnezeu. Am găsit prietenie şi fraternitate la conferinţă. Am descoperit că mă puteam raporta la cei care se luptă cu atracţiile faţă de persoane de acelaşi sex ca la nişte egali, deşi luptele mele sunt diferite. M-am simţit inconfortabil? Bineînţeles. Dar familia lui Dumnezeu este o legătură puternică, iar identitatea mea de bază nu a fost niciodată cea de „heterosexual”, ci cea de „copil al lui Dumnezeu”.

Credinţa creştină a fost întotdeauna o „camaraderie a celor răniţi”. David, omul după inima lui Dumnezeu, s-a culcat cu soţia altui bărbat. Solomon, regele cel înţelept, a fost atras de numeroasele lui soţii să se închine altor zei. Femeia de la fântână, a cărei viaţă Isus a acceptat-o cu atâta tandreţe, fusese căsătorită de cinci ori. Femeia care I-a uns picioarele lui Isus cu mir era o prostituată. Când a hotărât dintr-odată familia lui Dumnezeu că numai cei „sănătoşi” ar trebui să fie lăsaţi înăuntru? Noi suntem Biserica, cei răniţi, aflaţi în procesul de vindecare. Ar trebui să îi vedem pe homosexuali şi lesbiene îngrămădindu-se la uşile noastre, renunţând plini de bucurie la viaţa de păcat datorită dragostei noastre primitoare. Cum de am devenit duşmanii lor? Suntem cei mai buni prieteni naturali ai lor! Noi suntem proscrişii, cei răniţi – Biserica.

Darul lui Exodus

Scott Davis cu familia

Nevoile de bază ale bărbaţilor pe care i-am întâlnit luna trecută nu sunt diferite de ale mele. Ei tânjesc după o legătură profundă şi semnificativă cu Tatăl, pe care să se poată baza. Tânjesc după un model masculin care să le arate cum să fie bărbaţi adevăraţi. Tânjesc în interiorul lor după o putere vindecătoare, care să le atingă rănile ascunse şi să le aducă mângâiere. Au nevoie de Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Duhul. Nevoile mele nu sunt diferite.

De asemenea, nevoile bisericii mele (pastori, auziţi?) nu sunt diferite. Trăim în ceea ce este poate cea mai plină de sexualitate societate din istorie. Nu poţi să mergi pe stradă sau să deschizi televizorul fără să fii bombardat cu sexualitate distorsionată. Generaţia mea a crescut îmbibată cu noţiunea că sexul este cheia către fericire şi către adevărata satisfacţie în viaţă. Ce minciună tristă, care ne face să ne închinăm mai degrabă unei versiuni distorsionate a frumosului dar al sexualităţii pe care ni l-a dat Dumnezeu, decât Creatorului Însuşi.

Generaţia mea şi cei care vin după noi au o sexualitate distorsionată. Nu numai pedofilii şi violatorii. Nu numai cei care sunt homosexuali sau lesbiene. Noi toţi. Cultura noastră este saturată de sexualitate. De ce nu vorbim despre aceasta cel puţin la fel de deschis duminica dimineaţa, cum o fac cei de la televiziune la „orele pentru familie”? Membrii bisericilor noastre au sexualitatea distorsionată în orice mod imaginabil. Le putem arăta bunăvoinţă ca să-şi facă rănirea cunoscută, fără să îi condamnăm? Prietenii noştri sunt răniţi în interior. Ne vom încrede în Dumnezeu pentru vindecarea lor? Este timpul ca Biserica să înceapă să răspundă cu dragostea şi adevărul lui Dumnezeu, în puterea Lui.

Ceea ce a dat Exodus este un dar de care Trupul lui Cristos are nevoie cu disperare. Am simţit la conferinţă o atmosferă care mă rog să pătrundă în Biserică. Am venit ca oameni care îşi recunoşteau propria lor rănire şi fără stigmatizare sau tabuuri. Am strigat ca Dumnezeu să ne vină în întâmpinare acolo. Iar El a făcut-o! Dumnezeul nostru, Vindecătorul nostru a venit cu putere la cei răniţi şi smeriţi.

Mă rog ca Trupul lui Cristos să devină mai mult ca acei bărbaţi şi femei pe care i-am întâlnit la Chicago. Ar trebui să veniţi şi voi anul viitor. Chiar ar trebui.

[Scott Davis, Camaraderie of the Broken. Copyright © 2002 Scott Davis. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance.]

Clic aici pentru mărturia video a lui Scott Davis!

de Cosmin

Ce înseamnă să fii homosexual? Mai ales în ziua de astăzi, când caracterul este aşa des asasinat? Când senzualitatea a atins cote maxime?

Orice om are nevoie de cunoaştere şi, mai ales, de relaţii bazate pe dragostea care se împlineşte dăruind, numită agape. Reţeta fericirii exact acest lucru înseamnă: relaţii perfecte, între persoane perfecte. Dar, fiindcă noi nu suntem perfecţi, fericire nu vom avea. Omul este făcut pentru relaţii, precum peştele pentru apă. Dar omul poate fi abuzat emoţional şi fizic. Emoţia lasă urme adânci în personalitatea lui, de aceea orice fel de abuz care are implicaţii sentimentale afectează reciproc pe cei implicaţi în actul sexual.

Sunt unii homosexuali care nu doresc să se implice emoţional, vor doar sex, eros, senzualitate. Însă orice homosexual este însetat după agape, acea dragoste care dă tot ce are, care se împlineşte dăruind. Dar în ziua de astăzi găseşti mai mult dragostea fileo, care este între prieteni, jumătate tu, jumătate eu, care nu are implicaţii totale, profunde pentru cei doi îndrăgostiţi.

Suntem martorii unui mare colaps universal privind relaţiile, colaps privind familia şi echilibrul natural al bărbatului, neîmplinit sexual. Foamea aceasta care îl macină mereu, aşa cum Eminescu spunea în poezia lui: „Ce e amorul? E un lung/Prilej pentru durere,/Căci mii de lacrimi nu-i ajung/Şi tot mai multe cere.” Erosul e o foame care poate calma doar temporar sufletul, privind cunoaşterea atât de însetată a omului după om.

Cum ar trebui un om care Îl cunoaşte pe Dumnezeu să se poarte cu aceşti oameni răniţi? Fiecare are o problemă: de relaţionare, nu a avut tată ca model, a fost abuzat în tinereţe, iar acum aceasta îi aduce o anumită plăcere, a fost curios şi un altul l-a introdus în „tainele vieţii gay”, taine care l-au lăsat pe jumătate mort.

Precum spunea un mare scriitor: „Cel care nu se stăpâneşte în orice domeniu, chiar şi în sex, nu are energie înmagazinată, rezervată pentru performanţe.” Sexul e ca un izvor, prin care curge ce e mai bun din tine, dar dacă suprasoliciţi sau foloseşti in mod păcătos acest lucru, te vei distruge.

Calităţile unui om care îi ajută pe aceşti tineri homosexuali care doresc relaţii – tineri atât de răniţi, fără un sistem de valori în propria viaţă – ar fi „armele” cu care Cristos a venit în lume, cu care a luptat, şi anume: adevărul, dragostea şi jertfa de sine. De ce ne este aşa de jenă şi ruşine de ei? De ce nu suntem obiectivi? Deoarece categorisim păcatul? Păcatul e păcat, indiferent dacă este făcut cu un bărbat sau cu o femeie. Omul învaţă păcatul, să îi placă unele aşa-zise plăceri, nu învaţă să-i placă ceea ce trebuie să facă. De aceea, omului lui Dumnezeu îi trebuie „ochelarii” lui Dumnezeu, prin care se uită şi priveşte pe toţi, ca pe nişte oi fără păstor. Apocalipsa 21:8: „Cât despre scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori…” Nu ştiu dacă este destul de clar: dacă îţi asumi natura Diavolului, tu decizi pe cine îl asculţi. Pe cine-l crezi, pe acela-l asculţi, pe cine-l asculţi, ca acela devii şi ca cine devii, cu acela vei locui.

Obiceiurile rele nu se schimbă peste noapte. Orice păcat care te domină, orice viciu poate fi schimbat. Nu uita: de ce te dezbraci şi apoi cu ce te îmbraci, până când ţi-ai dat toate silinţele, e o muncă în care Duhul Sfânt te energizează şi îţi dă puterea necesară.

Homosexualii au nevoie de un păstor care să îi ducă la ape de odihnă, să observe valoarea egoismului dus până la extreme. Mulţi psihologi şi consilieri consideră că majoritatea tinerilor homosexuali sunt extrem de narcisişti, că duc egoismul până la extreme.

Câţi oameni care nu sunt homosexuali nu duc, într-un alt fel, egoismul până la extreme, sub altă formă!

Fă-ţi un plan şi spune-I Domnului: „Doamne, cum pot în săptămâna care urmează să vindec un homosexual, un bărbat rănit din cauza unei relaţii eşuate? Doamne, adu-mi în cale un om care Te caută.” Oamenii sunt însetaţi după dragostea de tip agape. Dacă vei arăta mare interes, Dumnezeu Îşi va face datoria şi, la timpul potrivit, îi va elibera de sub imperiul narcisismului.

Un instinct inerent al omului este să caute plăcerile. Chiar Dumnezeu îmi spune să mă bucur de sex: „Bucură-te de nevasta tinereţii tale” (Proverbe 5:18) şi să fiu fericit.

Desfătarea în Dumnezeu, dacă e descoperită de orice om, este un maximum absolut al oricărei dorinţe raţionale, iar ceva mai presus de aceasta nu poate exista.

Legea fiinţei umane este să caute plăcerea. Dumnezeu ne-a făcut ca fiinţe care doresc plăcere, bucurie, desfătare şi fericire. „Fiule, dă-Mi inima ta şi să găsească ochii tăi plăcere în felul Meu de a fi.” „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4) Când ţi se dăruieşte El pe Sine, atunci ai toate desfătările. „Bucuraţi-vă în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!” (Filipeni 4:4) „Pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine… Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu.” (Psalmul 73:25, 28)

Doamne, învaţă-ne plăcerea şi desfătarea pe care le găsim în Persoana Ta, învaţă-ne şi împlineşte-le în noi, ca să putem trăi plenar, satisfăcător, prin Tine.

Nu numai bărbaţii homosexuali greşesc ţinta, ci şi cei heterosexuali care se uită după soţia altuia, care caută plăcerea şi desfătarea în altă parte decât la adevărata sursă. Toţi greşim ţinta, aşa spune Biblia.

Omul nu e creat pentru sex, ci sexul pentru om. Împlinirea umană în viaţa fiecărui bărbat este femeia şi Doamne, mulţi tineri homosexuali am întâlnit care doreau o familie. E adevărat şi că multe fete din zilele noastre nu mai ştiu nici ele ce vor de la un băiat şi astfel, încearcă tânărul pasionat în altă parte împlinirea, din curiozitate.

Noi trebuie să iubim astfel de oameni, prin jertfă de sine. Unii vor fi foarte reci sentimental, pentru că au trecut prin experienţe cu sute de băieţi şi chiar şi-au pierdut încrederea, iar acum se simt ca un pahar gol. De aceea omul poartă o mască, pentru autoprotecţie, ca să nu fie respins, deoarece respingerea naşte o puternică durere şi desocializare de alţii.

O, Doamne, ajută-ne să umplem aceste pahare goale. Omul lui Dumnezeu are şi el un pahar, dar e plin de dă peste el… spre alţii. Ce uşor unii din noi, evanghelicii, suntem egoişti. Doamne, iartă-ne! Fă-ne oameni care ajută la bandajarea rănilor, nu la sângerarea lor.

Cum putem fi, Doamne, balsam pentru alţii, când noi nu vrem deloc să îi iubim? Ce înseamnă să îi iubim? Să le arătăm drumul vieţii presărat cu iubirea lui Dumnezeu, acea dragoste care satură, care împlineşte pe orice om.

Dumnezeu îmi dă poruncă să iubesc pe Domnul Dumnezeu şi pe aproapele meu, deci stă în puterea mea să iubesc sau să urăsc pe cineva. Ai dat ce ai mai bun în tine, iubindu-ţi „Inventatorul” şi apoi aproapele?

Roagă-te pentru aceşti oameni care nu văd decât cu ochii fizici, realităţile lumii spirituale. Văzutul devine duşmanul nevăzutului. Posteşte o zi pentru un homosexual, cum e Cristian sau Ionel, pentru ca Dumnezeu să-i descopere frumuseţea plăcerii în El.

Doamne, ajută-ne să acceptăm aceşti oameni. Doamne, schimbă-mi atitudinea faţă de ei. Aşa cum Tu îi accepţi, cum ai acceptat femeia prinsă în preacurvie, ajută-ne şi pe noi să îi ajutăm şi să fim unelte prin care să rupi egoismul şi narcisismul secularizat în postmodernism.

Dragostea nu caută folosul său, acoperă totul, suferă totul şi crede totul (1 Corinteni 13). Mă bucur nespus de mult că Dumnezeu iubeşte homosexualii, dar nu le acceptă ideile. Eu îi iubesc foarte mult, uite, de exemplu, azi a venit la mine unul care nu poate procrea, nu poate să se căsătorească şi să aibă urmaşi, predispoziţia lui este pentru viaţa homosexuală.

„Caut… un om… care să stea în mijlocul spărturii”, spune Dumnezeu. (Ezechiel 22:30) „Caut un om care să simtă ca Mine şi care să empatizeze cu cei bolnavi, care au nevoie de Doctor.”

Oare tu, cel care citeşti aceste rânduri, eşti conştient de faptul că trebuie să ajuţi pe orice om rănit pe care Dumnezeu ţi‑l scoate în cale?

Biblia e o voce care vorbeşte aşa clar lumii de azi, inclusiv ţie şi mie. Nu dispreţui mucul care mai fumegă, nu te socoti singur înţelept, ci caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un lucrător încercat, care nu are de ce să-i fie ruşine. (2 Timotei 2:15)

Oare toţi homosexualii ajung în iad? O fi aşa dur Dumnezeu? Duritatea nu înseamnă răutate, ci dreptate. Nu uita: Dumnezeu este foarte aspru cu Sine, nu tolerează nimic rău la El, dar tolerează pe alţii. Noi suntem invers: toleranţi cu noi şi aspri cu ceilalţi. Fii tolerant, nu argumenta păcatul, fii flexibil, dar nu un om care acceptă păcatul în viaţa unui om. A fi tolerant înseamnă să iubeşti pe păcătos, dar să nu iubeşti păcatul lui.

Caută şi în scrum, poţi găsi bijuterii şi acolo. Să nu zideşti ce Dumnezeu demolează şi să nu demolezi ce Dumnezeu zideşte. Zideşte în oameni dragoste agape.

Dumnezeule, deschide-mi ochii, să Te pot vedea în mine şi împrejurul meu. Învaţă-mă să ascult! Vremurile sunt zgomotoase şi urechile mele au obosit din cauza miilor de sunete stridente care le asaltează fără răgaz. Vreau receptivitate spirituală, Doamne. Am fost orb la Prezenţa Ta. Deschide-mi ochii, ca să Te pot vedea în fiecare om de lângă Mine.

Doamne, Tu nu ai venit să faci din oamenii religioşi oameni şi mai religioşi, ci din omul pierdut (pe un om fără dragoste agape, un homosexual), copilul Tău. Cei sănătoşi nu au nevoie de Doctor, ci bolnavii, cei care au sentimentele zdrobite, cei care caută în altă parte, în puţuri care nu ţin apă, adevărata apă vie. Ce uşor e să le spunem acestor oameni: „Du-te şi nu mai păcătui”, dar fără să îi acceptăm ca semănând cu noi.

Care e diferenţa dintre tine şi un homosexual? Tu eşti un păcătos iertat de Fiul lui Dumnezeu, iar el, unul care nu este iertat, care nu cunoaşte pe Cristos. Şi chiar dacă cunoaşte, schimbarea este foarte grea. Uită-te la tine: nu te mai lupţi cu păcate pe care le consideri mici? Bârfa, indiferenţa, mândria religioasă. La fel şi ei se luptă, încurajează-i să lupte. Spunând aceasta urăsc păcatul, dar iubesc pe păcătos. Cineva m-a iubit pe mine şi mi-a umplut paharul cu dragoste mare, iar eu sunt dator să umplu paharul altora cu dragostea Lui. Am de unde da. Tu ai de unde da?

Cristos spune: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25:40) Biblia este o voce. Aşteaptă ca ea să-ţi vorbească, e respiraţia lui Dumnezeu care umple lumea. Eul este vălul opac, care ne ascunde faţa lui Dumnezeu.

Realitatea este că Dumnezeu nu tace şi nu a tăcut niciodată. Este în natura lui Dumnezeu să îţi vorbească. Acum îţi vorbeşte: „Iubeşte homosexualii acum. Du-le o vorbă bună, că Eu îi iubesc şi îi vreau în cerul Meu. Nu fi nepăsător, privind goliciunea vieţii lor.” Dacă paharul tău e plin de dă peste el, atunci vei da afară ceea ce e mai bun în tine şi etern: iubire pentru cei care nu ştiu decât eros, agape pentru cei care nu ştiu ce e ea, dar care tânjesc după ea, fiind bolnavi după ea. Dacă paharul tău e gol, vino şi umple-l de la sursa de viaţă. Eşti receptiv la vocea care te cheamă să ajuţi un homosexual cu dragostea agape?

Amabil, blând, flămând şi însetat după dreptate, pasionat pentru milă, Cristos a venit pe pământ fiindcă a avut milă de cei căzuţi, să-i ridice, să le dea o şansă nouă. Ferice de cei care-s ca El şi nu lovesc pe cel lovit, pe cel căzut, ci se duc să-l ridice. E prea multă răutate între noi, ştim să judecăm, să dăm afară, dar câţi dintre noi ştiu să vindece, să ridice, să se îndure, cu preţul jertfei de sine? Când trăieşti mila şi blândeţea, atunci Îl ai pe Cristos.

Meditaţii îndelungate asupra Scripturii ne vor purifica şi vor dirija privirea noastră; părtăşia în biserică ne va lărgi perspectiva şi ne va mări dragostea faţă de ceilalţi. Serviciul divin, lucrarea, activităţile cu homosexualii, toate sunt bune şi creştinii trebuie să se angajeze în ele. Dar la temelia tuturor acestor lucruri stă deprinderea lăuntrică de a privi la Dumnezeu. Ochi noi, dacă pot spune aşa, ni se vor dezvolta în suflet. Ajutându-ne să-L vedem pe Dumnezeu în aproapele de lângă noi, în timp ce ochii noştri exteriori văd doar priveliştile acestei lumi efemere.

Doamne, păcatul mi-a întunecat privirea, aşa încât Te văd nedesluşit. Te rog, spală-mă în sângele Tău scump şi curăţă-mă, să îi văd pe toţi prin ochii Tăi.

Dumnezeu caută mereu inimi cărora să le vorbească şi inimi pe care să le vindece. Nu uita: Ai fost vindecat ca să vindeci!

[Mărturia lui Cosmin poate fi citită online aici. Între timp, Cosmin a părăsit acest pământ, pentru a locui veşnic cu Acela pe care L-a iubit.]