Archive for Consiliere şi misiune

Bine ați venit la Misiunea Parakaleo!

Bine ați venit la Misiunea Parakaleo!

Bine ați venit la Misiunea Parakaleo!

Bine ați venit la Misiunea Parakaleo!

Parakaleo, însemnând „a face apel” sau „a sfătui”, este cuvântul grec original folosit în 1 Timotei 5:1-2.

Am ales acest nume pentru misiunea noastră fiindcă, așa cum arăta Pavel în scrisoarea sa către Timotei, reflectă atitudinea cu care căutăm să slujim celor care experimentează confuzia de gen.

Confuzia identității de gen sau tulburării de identitate de gen este termenul folosit pentru a-i descrie pe cei al căror sentiment de sine (identitate) este contradictoriu cu sexul lor biologic.

Cei care suferă de așa ceva sunt de obicei numiți travestiți, transsexuali sau transgenderi. Deși există exemple istorice ale confuziei de gen, termenii de travestiți și transsexuali sunt caracteristici secolului 20. Prin urmare, Bblia pare să aibă puține de spus direct despre acest subiect.

Din nefericire, asemenea stări sunt prost înțelese, iar când cei în cauză caută ajutor și înțelegere fie de la autorități seculare (adică medicale etc.), fie de la surse creștine, poate apărea confuzia. Consecințele, atât pentru individ, cât și pentru cei cărora le pasă de ei, pot fi devastatoare.

Isus le-a oferit alinare oamenilor fără a-i judeca, ca în cazul femeii prinse în adulter (Ioan, capitolul 8). Scopul Misiunii Parakaleo este să înceapă într-o stare de spirit similară și să le facă cunoscut acestor oameni mesajul Evangheliei și dragostea vindecătoare a Domnului Isus Cristos.

[Welcome to Parakaleo Ministry. Copyright © Keith Tiller & Parakaleo Ministry. Tradus şi publicat cu permisiune. Misiunea poate fi contactată pe site-ul său www.parakaleo.co.uk.]

„Problematica orientării sexuale în consilierea creștină” cu Reverend Dr. Bob Froese la Centrul Areopagus Timișoara

problematica-orientarii-sexuale

Joi, 10 noiembrie 2016, de la orele 19.00, vă invităm la o dezbatere privind Problematica orientării sexuale în consilierea creștină. Invitatul nostru va fi Dr. Bob Froese. Moderator, Conf. Univ. Dr. Alexandru Neagoe.

În cadrul acestei întâlniri vom lansa trei articole din seria de studii creștine Cambridge Papers:

  • Redefinirea căsătoriei: argumente pentru prudență, de Julian Rivers
  • Legea dragostei, de David McIlroy
  • Promisiuni, promisiuni, de Caroline Eade

Cei care doriți să participați, vă rugăm să ne scrieți pe adresa de e-mail inscrieri@areopagus.ro sau să sunați la numărul de telefon 0256487485. Vă așteptăm cu drag.

Misiunea pentru homosexuali – Interviu cu Teofil Gavril la Credo TV

Delia Filip: Bună, sunt Delia Filip. Suntem la o nouă ediție a emisiunii Bucuria de a fi tânăr. Teofil Gavril a fost unul dintre oamenii care au adoptat un stil de viață controversat. Mai multe despre aceasta ne spune chiar el. Bine ai venit!

Teofil Gavril: Bine v-am găsit!

D.F.: Spune mai multe despre problema în care tu te-ai implicat.

T.G.: Contra Curentului este un site care se dorește a fi un punct de informare pentru tineri și nu doar pentru tineri, dar în special pentru tineri care luptă cu atracții homosexuale, fie băieți, fie fete. Este adevărat că ne concentrăm mai mult pe băieți, pentru că procentul este mai mare, dar în general se vrea a fi un punct de plecare, un punct de informare și un punct de evanghelizare a oamenilor, vorbindu-le despre Isus, despre Dumnezeu, despre dragostea Lui, oamenilor cărora alți oameni n-ar merge să le vestească Evanghelia.

D.F.: Oameni cărora societatea, Biserica le închid ușile în nas.

T.G.: Sigur, societatea le închide [ușile] cu toate demersule care se fac pentru a fi acceptați. Biserica are o oarecare reticență, chiar foarte mare, poate mai mare decât societatea la așa ceva.

D.F.: Ți se pare corect că Biserica îi respinge pe oamenii aceștia, în loc să…? Biserica în general.

T.G.: Da, sunt și biserici care adoptă alte atitudini, de la o permisivitate foarte mare până la o anumită permisivitate mai scăzută. Însă Biserica ar trebui să fie – cum a fost și pentru mine un sprijin, un loc în care să mă întăresc – ar trebui să fie și pentru ei, pentru că și ei sunt vinovați de păcat înaintea lui Dumnezeu, cum am fost și eu și cum sunt mulți alți oameni.

D.F.: Cum privește societatea comunitatea de homosexuali, ca să spunem așa?

T.G.: Societatea, dacă vorbim de cea laică…

D.F.: Da.

T.G.: Se fac diferite demersuri. Sunt programe europene care lucrează ca oamenii să cunoască despre ei, să-i considere normali. Însă se pare că România este ceva mai rezistentă la aspectul acesta și se încăpățânească să nu-i considere normali și-i consideră oameni cu probleme.

D.F.: Că tot vorbim de societate, de Biserică, ca reacție asupra unei comunități, asupra unor oameni. La urma urmei sunt și ei oameni. Dar s-au născut așa? De unde provine influența asta, ce s-a întâmplat?

T.G.: Psihologii zilelor noasre, psihiatrii și așa mai departe caută să ne planteze ideea asta că ei se nasc așa și este o alternativă a normalității. Biblia însă ne spune un lucru contrar acestei idei și cred că acceptăm punctul de vedere al Bibliei. Oamenii nu se nasc așa. Cele mai multe probleme de genul acesta, 90%, 95% aș îndrăzni să spun, sunt datorate educației și relației din familie, de acasă. Poate îi șochează pe mulți.

D.F.: Practic, totul se naște în copilărie.

T.G.: Da, totul se naște în copilărie. Poate îi șochează pe mulți lucrul acesta, dar este un deficit în educarea, în educația copiilor.

D.F.: Și vorbim de un deficit la capitolul dragoste, arătarea dragostei din partea părinților pentru copii?

T.G.: Ce se întâmplă? Copiii, când se nasc, se nasc cu un rezervor afecțional care are o anumită cantitate de afecțiune necesară până în momentul nașterii. Din momentul nașterii până la momentul în care se despart de familie, ei trebuie să aibă rezervorul acela afecțional plin. Într-un mod echilibrat, mamă-tată. Sunt cazuri în care tatăl pleacă în Spania la muncă și atunci umplerea aceea se face disproporțional și niciodată nu va fi plin rezervorul acela afecțional. Sau invers, mama pleacă. Sau pleacă ambii și rămân bunicii. Sau tata este violent sau mama este foarte autoritară și atunci…

D.F.: Intervin schimbări.

T.G.: … au loc dezechilibre emoționale severe în privința aceasta și ele nu se văd în momentul acela. Un specialist le-ar vedea. Dar consecințele apar mult mai târziu. Și unele dintre consecințe sunt stilul de viață homosexual.

D.F.: Lucrezi cu tineri care trec prin aceasta. Chiar sunt și oameni maturi?

T.G.: Da, da. Avem foarte mulți oameni. Nu știu dacă e locul să o spun, dar din mediul evanghelic avem destul de mulți oameni care ne solicită sprijinul.

D.F.: E surprinzător pentru mine și probabil și pentru telespectatori că sunt oameni care apelează și care recunosc că ei trec prin asta.

T.G.: Da. Sub protecția anonimatului au curaj să se deschidă și să ceară ajutor. Pentru ei o recunoaștere publică a aspectului acesta i-ar îndepărta, i-ar rupe practic de Biserică, de societate, de rude și așa mai departe.

D.F.: Practic, Contra Curentului lucrează sub anonimat. Ce te-a motivat pe tine să intri în aceasta?

T.G.: Inițial, prima dată am fost solicitat să fac câteva intervenții asupra site-ului – îmi place programarea – și ulterior, aflând că fac consiliere, am început să colaborăm pe teme teologice mai mult, îmi cereau anumite păreri, și până la urmă am ajuns într-o relație în care conlucrăm, adică căutăm să vedem unde-i putem plasa, la ce consilier, în ce zonă. Și aici avem un deficit mare, că nu există o rețea de consilieri creștini în România. Și lucrez în momentul acesta la ea.

D.F.: Și ai ceva succes? Sunt oameni care se implică?

T.G.: Deocamdată am o bază de date cu vreo 20 de persoane. Sperăm să mai găsim. Nu știu prin ce metodă să face publicitate la chestia aceasta, să se poată… măcar din fiecare oraș din țară câte un om care… Domnule, se ivește un caz, să poți să-l direcționezi în direcția aceea.

D.F.: Cred că cea mai mare problemă ține de prejudecățile noastre vizavi de asta.

T.G.: Da, foarte mult. Nici mie nu mi-e ușor să mă întâlnesc cu alți bărbați. Eu sunt căsătorit, am doi copii, am o oarecare implicare în biserică, și oamenii se uită cu alți ochi la tine când ai de-a face cu persoane, cu bărbați homosexuali. Avantajul este pe undeva că acești bărbați nu sunt cunoscuți ca homosexuali. Mă întâlnesc cu ei la o întâlnire de consiliere normală. Și este un avantaj, cel puțin pentru mine.

D.F.: Îți influențează viața că lucrezi cu oameni care au o mentalitate, să spunem, diferită de cea a restului?

T.G.: Tot ceea ce se întâmplă în viețile noastre particulare ne influențează viața. Orice întânire. Acum, trebuie să ne fie influențată viața. Trebuie să avem principii corecte, biblice, însă viața, dacă nu este influențată, nu progresăm, nu creștem, nu ne mișcăm, rămânem în același punct. Deci îmi este influențată viața și în mod pozitiv, și în mod negativ. În mod negativ, că sunt speriat uneori de amenințările pe care le primesc și așa…

D.F.: Amenințări?

T.G.: Sigur, sigur.

D.F.: Din partea cui?

T.G.: Sigur. Dacă vă uitați pe Contra Curentului sunt unele postate acolo. Unele sunt chiar amenințări cu moartea, telefoane și așa mai departe. Deci nu este o muncă lipsită de riscuri. Nu știu dacă astea chiar sunt serioase, dar le primim.

D.F.: Automat îți influențează starea.

T.G.: Sigur, sigur. Nu poți să faci abstracție de ele. Suntem oameni și noi.

D.F.: Am văzut cum societatea îi privește pe cei care sunt homosexuali. Cum văd homosexualii societatea?

T.G.: Homosexualii văd societatea ca un loc care îi respinge. Ca un loc care nu e de dorit. De aceea homosexualii se organizează. Sunt anumite localități în care sunt comunități de homosexuali, anumite cartiere, cel puțin în afară. În România sunt puține, sunt două locații din acestea. Dar în afară există zone ale orașului Los Angeles unde sunt o concentrație mai mare. Ei acolo se simt acceptați, acolo se simt primiți. Și aici este o problemă mare, că dacă ei s-ar simți acceptați și primiți ori în societate, ori în Biserică, ar avea șanse mult mai mari să se schimbe.

D.F.: Aici intervine și cealaltă problemă, frica de a nu încuraja atitudinea lor.

T.G.: Da, este adevărat. Însă un om cu principii biblice, sănătoase poate să fie un real sprijin pentru un om care are atracții homosexuale. Vreau să vă spun că ei nu sunt niște oameni care toată ziua merg pe stradă și vânează alți bărbați sau alte femei, nu sunt niște oameni agresivi. Însă adoptă stilul acesta de viață pentru că efectiv au fost canalizați în direcția aceea. Ei nu sunt veseli. Apropo de titlul emisiunii, Bucuria de a fi tânăr. Ei nu au bucurie. Sunt câteva postere cu diferiți actori sau diferite actrițe care au un stil de viață homosexual și acolo apar veseli, sărutându-se sau așa mai departe. Însă ei, în adâncul lor, dintre câte cazuri am avut la consiliere, de un an și jumătate de când consiliez pe homosexuali – sunt măcar 15 cazuri care au fost sau care sunt încă – niciuna dintre aceste persoane nu a venit la mine fiind bucuroasă, în vreun fel oarecare. Și cei care ne scriu pe site feedback-uri, niciunul nu arată bucurie.

D.F.: Practic e o frustrare permanentă că ceva nu e în regulă.

T.G.: Sigur, sigur, este o nemulțumire. Pentru că ei caută dragoste, găsesc o dragoste greșită în relațiile homosexuale și atunci nu pot să fie împliniți. Nu pot să aibă bucurie.

D.F.: Ai văzut de-a lungul timpului oameni care au ales să renunțe la asta și chiar au reușit?

T.G.: Da. Eu cunosc o singură persoană, pe care nu am consiliat-o eu. În momentul acesta eu am două persoane care au renunțat la homosexualitate. Renunțarea la homosexualitate nu înseamnă că niciodată nu vor mai avea probleme cu păcatul respectiv. Înseamnă conștientizarea lui și lupta cu el. Și Dumnezeu, dacă Îi cerem putere, ne călăuzește pas cu pas mai departe. Nu este ca la o operație de apendicită, te operează, ți-o scoate, se vindecă rana și atât. Este un proces de durată mai lungă.

D.F.: Cam cât durează să renunți?

T.G.: Din experiențele altora pe care le-am citit și din cazurile pe care le consiliez eu, cred că în mai puțin de un an nu poate fi vorba. Mă gândesc la procesul de consiliere cu mine, ca și consilier. Dar el va trebui plasat în grupuri suport mai departe, în Biserică. Și aici am o mare, mare problemă.

D.F.: De ce?

T.G.: Pentru că Biserica nu este gata să-i accepte. Am un caz, am avut, acum s-a rezolvat, într-o biserică din Timișoara. O fată care s-a pocăit în mod miraculos. Efectiv, a primit o înștiințare pe hi5 de la cineva că este o evanghelizare nu știu unde, a mers acolo. Dumnezeu i-a vorbit într-un mod atât de clar, încât a ieșit în față la sfârșit și amărturisit că trăiește cu o altă femeie și că au relații și a mărturisit tot, în fața întregii audiențe.

D.F.: Practic totul a pornit de la un mesaj pe hi5.

T.G.: Da, da. Avantaje și la rețelele astea de socializare. Îi încurajez pe tineri să trimită astfel de mesaje. S-a pocăit, în biserică însă toată lumea… Ea nu avea curaj încă să-și ridice ochii de jos, simțea încă presiunea păcatului respectiv, chiar dacă ea a mărturisit, a fost iertată. Și anumite surori, foarte „amabile”, îi spuneau mereu: „Știi, de aceea păcătoșii nu pot ține capul sus în adunarea celor vii” și tot felul de „complimente” din acestea. Și atunci femeia a zis: „Domnule, acolo mă simțeam iubită. În relația aceea cineva mă prețuia, mă iubea, mă aprecia așa cum eram. Aici nu sunt.” Și atunci singura variantă este să cauți să extragi omul din comunitatea aceea și să îl plasezi într-o comunitate care îl acceptă.

D.F.: Și e greu de găsit o astfel de comunitate.

T.G.: Sunt foarte puține, sunt foarte puține.

D.F.: Care e rolul lui Dumnezeu în tot procesul acesta?

T.G.: Rolul lui Dumnezeu… De fapt, dacă am vorbi despre consiliere cu homosexualii și L-am scoate pe Dumnezeu din ecuație, atunci ar fi nul totul. Pentru că omenește, psihologia clasică, seculară, să-i spun așa, nu mai consideră o problemă homosexualitatea. Nu mai găsești niciun material ajutător de care să te folosești în consilierea lor, pentru că nu mai este o problemă. Și atunci singurul punct de reper sau singura sursă de informare este Dumnezeu. Prin Sfânta Scriptură, prin Biblie și prin călăuzirea Duhului Sfânt. Deci, fără o călăuzire a Duhului Sfânt în procesul de consiliere, atât a consiliere, cât și a consiliatului, eu cred că este inutil să te apuci de consiliere cu homosexualii.

D.F.: Practic singura soluție este…

T.G.: Singura soluție este Dumnezeu. Și pentru mine este câteodată o dezamăgire că procesele acestea de consiliere durează foarte mult, dar nu vă pot spune ce bucurie am în inimă când văd un astfel de om zâmbind. La sfârșitul unei ședințe de consiliere sau când se consideră încurajat, când se simte apreciat, când se simte acceptat…

D.F.: E un pas înainte.

T.G.: Un zâmbet la un om din acesta chiar este prețios, apropo de titlul emisiunii. Un zâmbet la el chiar e prețios. Și chiar ar vrea să zâmbească și ei, dar ar trebui să fie mai mulți oameni dispuși să-i ajute să zâmbească.

D.F.: Pentru că suntem tineri și lucrăm cu tinerii, ar trebui să avem o bucurie, și bucuria de care ziceai tu, pe care o găsim în Cristos, la urma urmei. Și ei nu o au. Și poate că sunt telespectatori care ne urmăresc și trec prin problema aceasta, a homosexualității, o problemă cu care se confruntă de ceva timp și în care nimeni nu le este alături. Ce le spui lor? Cum îi încurajezi? Cum îi motivezi să meargă înainte? Să meargă înainte în sensul de a face o diferență.

T.G.: Să fii tânăr implică de obicei sau s-ar subînțelege că e o viață a bucuriei. Și mă uit și la tinerii care nu sunt creștini neapărat. Se duc, caută anturaj, caută să socializeze cumva cu ceilalți și să fie bucuroși. Oamenii aceștia, care sunt implicați în realții homosexuale, nu pot să aibă bucuria aceasta. Au niște satisfacții de foarte scurtă durată, dar nu pot să aibă bucuria aceasta. Și atunci, dacă ești un tânăr care te lovești de problema aceasta, dacă în inima ta ești măcinat de gândul că nu este bună situația în care te afli, primul pas este să recunoști înaintea lui Dumnezeu și să ceri ajutor oamenilor. Caută o persoană de încredere, caută o persoană căreia ai putea să-i spui. Dacă este nevoie, noi, pentru Contra Curentului, la rubrica de contact suntem acolo. Eventual putem să purtăm o discuție în anonimat. Putem să te încurajăm, putem să te direcționăm către cineva, doar cu acordul tău. Dar trebuie să acționezi, pentru că ieșirea din păcat nu înseamnă doar rugăciune, înseamnă acțiune.

D.F.: Sunt mai multe tinere sau mai mulți tineri care apelează la voi, la serviciile voastre?

T.G.: Băieții sunt mai mulți. Din 15 cazuri pe care le-am avut într-un an și jumătate, am avut doar 3 fete. Una căsătorită, două necăsătorite.

D.F.: Știi de ce te-am întrebat?

T.G.: Trebuie să recunosc că mai ușor se rezolvă cazurile fetelor.

D.F.: Dar tocmai de asta te-am întrebat, pentru că știu că de obicei noi, femeile, avem mai multe frustrări, mai multe probleme și ne refulăm într-un fel în relații.

T.G.: Da, într-adevăr, stilul de consiliere diferă foarte mult de la bărbați la femei. Bărbații au și alte riscuri. Este o viață foarte, foarte riscantă. HIV-SIDA e un cuvânt de ordine printre ei și foarte rapid se îmbolnăvesc. La femei este cu totul altă situație. Dacă unei femei îi oferi o alternativă în dragostea lui Cristos, o femeie fiind emoțională, mult mai ușor interacționează și acceptă dragostea lui Cristos sau înțelege. În schimb, un bărbat altfel vede dragostea, la un bărbat dragostea înseamnă foarte mult și partea sexuală. Și atunci dragostea lui Dumnezeu este, în primul rând, una care apelează la intelectul nostru, la inima noastră, și pentru bărbați e un pic mai dificil. Dar există speranță și pentru bărbați, și pentru femei.

D.F.: E o lucrare foarte frumoasă ceea ce voi faceți, ceea ce tu faci, și vreau să-ți mulțumesc că ai acceptat invitația mea la emisiune ca să povestim despre asta.

T.G.: Mulțumesc. Nu știu, sper să puteți să încurajați. Să știți că tinerii care au atracții homosexuale sunt în biserici, sunt în anturaje și nu spun nimănui. Ei nu recunosc față de nimeni, pentru că ar însemna să se extermine singuri. Dacă ați putea promova în vreun fel să apeleze la cineva, să caute ajutor. Ar fi un lucru minunat. Pentru că altfel stau așa, în starea în care se află, nu caută ajutor pentru că se tem și se pot pierde.

D.F.: De astăzi am auzit de o nouă alternativă: www.contracurentului.ro.

T.G.: .com. Și ro, și com, cum vreți.

D.F.: Așa. Și acolo au posibilitatea în anonimat, sub anonimat, să…

T.G.: În anonimat, numai dacă vor ei să-și dezvăluie identitatea. Deci în anonimat se poartă toate discuțiile și, dacă acceptă la un moment dat să meargă la un consilier… Deci totul depinde de ei.

D.F.: Mulțumesc foarte mult pentru informațiile acestea și, cu siguranță, tinerii care ne urmăresc îți mulțumesc pentru amabilitatea de a împărtăși informațiile acestea cu noi. Dacă și tu treci prin aceasta, nu uita să vizitezi site-ul lor. Și dacă ai nevoie de ajutorul lor, cere-l. Trebuie să-l ceri și cu siguranță vei fi ajutat. Îți mulțumesc pentru că ai stat și ne-ai urmărit și astăzi la o altă emisiune, o altă ediție a Bucuria de a fi tânăr. Pe data viitoare!

[Interviul a fost realizat în anul 2010 și poate fi vizionat pe site-ul resursecrestine.ro. Emisiunile televiziunii creștine Credo TV pot fi urmărite pe credo.tv. Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România, al cărei Preşedinte a fost între anii 2011-2014. În prezent este prezbiter la Biserica Baptistă Agârbiciu. Locuieşte în Mediaş, este căsătorit şi tatăl a doi copii. Poate fi contactat prin e-mail la adresa ajutor@consiliere.org sau telefonic la numărul 0744201601.]

Church Protect instruiește bisericile pentru a-i demasca pe pedofili și a preveni abuzul sexual al copilului

Jimmy Hinton ajută bisericile să prevină abuzul sexual al copilului.

Jimmy Hinton ajută bisericile să prevină abuzul sexual al copilului.

Despre Church Protect

Misiunea noast: Protejarea, Echiparea și Susținerea bisericilor pentru a preveni și raporta abuzul, în timp ce îi ajută semnificativ pe cei care au fost impactați de trauma abuzului sexual.

Church Protect a început ca rezultat al faptului că Jimmy Hinton a aflat că tatăl său, care era pastor, este pedofil. Dumnezeu a îngăduit ca drumul lui Jimmy să se intersecteze cu cel al lui Jon Uhler, și astfel a luat naștere un parteneriat. Jon are o experiență de consiliere de peste 20 de ani în care a lucrat la terapeut clinic, a lucrat extensiv cu supraviețuitorii abuzului sexual al copilului și are peste 10 ani de experiență de lucru cu infractorii sexuali din închisoare. Jimmy călătorește în toată țara, vorbind în biserici și la alte organizații, instruind și echipând liderii bisericii și profesioniștii, pentru a detecta și preveni abuzul.

Jimmy este pastor cu normă întreagă, iar Jon are și instruire teologică, aceasta făcându-i o echipă bună pentru a ajuta bisericile să combată abuzul. Deoarece amândoi ascultă nenumărate relatări despre zdrobire, umilire și inocență sfărâmată, ei sunt de acord că este un păcat să stai pe margine în timp ce milioane de copii sunt abuzați sexual și traficați în fiecare an.

Jon Uhler

Jon Uhler

„Nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le. Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.” (Efeseni 5:11-16)

Peste 90% dintre pedofili se identifică drept religioși. Aceasta are o mare importanță pentru biserici, fiindcă oamenii religioși tind să meargă la biserică. În cuvintele unui pedofil: „Bisericile sunt locurile în care este cel mai ușor să abuzezi.” Pedofilia are proporții epidemice în biserică și, trist, există puține resurse pentru liderii bisericii ca să combată această plagă. Cu 42 de milioane de supraviețuitori ai abuzului sexual în Statele Unite, este aproape imposibil să găsești o biserică unde să nu existe victime ale abuzului. Din nefericire, cele mai multe abuzuri rămân nedepistate. Și mai rău, cele mai multe cazuri dezvăluite de victime nu sunt raportate autorităților de către liderii bisericii, iar majoritatea acuzațiilor sunt respinse de lideri care nu știu cum să depisteze abuzul.

Church Protect este o misiune de consultanță care oferă expertiză combinată și experiența lui Jon și Jimmy. Liderii bisericii nu mai trebuie să ghicească cum să gestioneze situații dificile care implică copiii mici sexualizați în bisericile lor. Este timpul să luăm poziție împotriva abuzului și să strigăm: „Destul!”

About Church Protect. Copyright © Church Protect, Inc. Tradus și publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză, clic pe churchprotect.org.

Misiunea pentru homosexuali – Interviu cu Teofil Gavril la Radio Vocea Evangheliei Cluj-Napoca

Teofil Gavril – Interviu la Radio Vocea Evangheliei Cluj-Napoca (16.07.2010). Varianta audio se găsește aici.

Anca Brășfălean: „Vă scriu aceste rânduri cu ochii plini de lacrimi. Eu aşa sunt destinat, să trăiesc o viaţă de chin. Nu am pe nimeni, pentru că tuturor le este ruşine de mine, colegii îşi bat joc într-una de mine, mă fac să sufăr enorm. Simt o foarte mare singurătate, nu mai rezist. De ce vrea Dumnezeu asta? Cu ce sunt eu de vină? Nu ştiu dacă mai are rost să trăiesc.”

Este una dintre mărturisirile pe care le puteți găsi pe site-ul contracurentului.ro. Echipa responsabilă de ceea ce se întâmplă acolo și-a propus o misiune, unii ar zice, imposibilă, ei spun, posibilă: să le întindă o mână de ajutor celor care se confruntă și luptă cu homosexualitatea. Este posibilă schimbarea? Ne răspunde reprezentantul site-ului, al echipei, Teofil Gavil.

Teofil Gavil: Din experiența pe care o am până acum, chiar dacă în procente destul de mici deocamdată, schimbarea este posibilă.

A.B.: Dar cum v-ați gândit să oferiți un sprijin celor care se luptă cu homosexualitatea?

T.G.: În România, cu toate că se propagă o aparentă libertate pentru persoanele care au atracții față de același sex, libertatea asta este una falsă, pentru că ei nu se simt liberi. Sunt unii dintre ei care se afișează pe străzi, se afișează la televiziune, însă nu se simt liberi. Și nu se simt liberi din două motive: pentru că nu este normal să fie atrași, nu sunt făcuți să fie atrași de același sex, și a doua la mână, dacă sunt atrași de persoane de același sex, relația lor este una în care trebuie să stea în permanență în ascuns.

A.B.: Bine, dar…

T.G.: Puțini au curajul să și-o facă publică.

A.B.: Bine, dar s-ar putea ca oamenii să fie convinși că asta e normalitatea.

T.G.: Sunt unii oameni care au fost convinși că asta este normalitatea. Însă persoanele cu care am stat de vorbă, fie bărbați, fie femei care au atracții față de același sex îmi spun că nu se simt liberi. Cel puțin cei care ajung la mine pentru consiliere, pentru suport ș.a.m.d., îmi spun că nu sunt liberi și simt că nu sunt normali, sunt diferiți de ceilalți oameni, pentru că practică așa ceva.

A.B.: Dar cum de v-a mers la inimă această categorie de oameni, astfel încât să faceți efortul acesta, ca în timpul liber, din câte știu, să faceți efortul de a-i sfătui?

T.G.: Inițiativa nu este a mea, este a altei persoane, care a început proiectul acesta. Eu m-am alăturat proiectului într-un anumit moment, inițial cu suport pentru pagina de web și, după aceea, prin consiliere și prin suport pentru persoanele care apelau la suport. Cred că cel mai mult m-a convins faptul că deși sunt și ei păcătoși, și noi păcătoși, pentru păcatele noastre ceilalți oameni au indulgență, ne acceptă, iar pentru ale lor, nu. Sunt persoane a căror singură șansă de vindecare este să aibă o părtășie reală cu oameni de același sex, dar sănătoși sau echilibrați, să spunem așa. Deci dacă un homosexual, un bărbat este atras de alt bărbat, cea mai mare șansă ca vindecarea lui să se producă este ca el să aibă parte de anturajul unui bărbat fără problema asta. Și nu are parte de așa ceva.

A.B.: Pentru că, de fapt, în general societatea cam respinge, dacă nu cumva condamnă cu furie.

T.G.: Nu doar societatea. Mai mult decât atât, Biserica condamnă și respinge și este o foarte mare reținere în cadrul Bisericii în a-i accepta sau în a discuta cu ei.

A.B.: Și nu e normal?

T.G.: Acuma s-ar putea ca ceea ce spun să surprindă pe unii, dar cred că minciuna este păcat; curvia este păcat; furtul este păcat; hoția este păcat; homosexualitatea este păcat. Deci fiecare dintre noi avem păcate. Și mergem cu ele la biserică. Este și normal, că acolo ne putem mărturisi păcatul, putem să primim iertare pentru el, putem să relaționăm unii cu alții, să ne sprijinim, să ne fim suport unul pentru altul. Ori ei nu au privilegiul acesta, nu sunt primiți în cercurile acestea și, în consecință, vindecarea sau procesul de vindecare este foarte mult îngreunat.

A.B.: Deci Biserica e cam blocată în dreptul acestor oameni.

T.G.: Este blocată și este foarte surprinsă, cel puțin liderii bisericilor, în momentul în care se aude că și din biserica lor este cineva cu asemenea problemă. Noi avem în momentul acesta peste 200 de persoane din mediul evanghelic, nu vorbesc de cele din mediul ortodox și catolic, din mediul evanghelic, care se luptă cu astfel de atracții.

A.B.: Prin urmare, ați decis să vă adresați în vreun fel prin acest proiect și Bisericii, să o sensibilizați?

T.G.: Da. Ne adresăm și Bisericii, nu în modul în care ne adresăm oamenilor cu astfel de probleme pe site, dar personal discut cu lideri din biserici, cel puțin cu lideri din bisericile din care vin oameni spre consiliere, și încerc să le aflu părerea. Și constat, cu mare surprindere, că exclud total posibilitatea ca în biserica lor să existe așa ceva, cu toate că eu știu foarte bine, dar nu am cum să le dezvălui numele, pentru că totul se desfășoară în anonimat. Și încerc, prin discuțiile pe care le am, să îi conving să nu mai fie atât de categorici, că este foarte posibil ca și în Biserică să existe astfel de oameni. Unii acceptă până la urmă și iau în calcul și ipoteza asta, alții resping categoric. Dar aici nu vorbesc doar de biserici din mediul evanghelic, ci și de ortodocși și catolici ș.a.m.d.

A.B.: Și în felul acesta oamenii care se luptă cu problema homosexualității nu primesc ajutor, pentru că nici măcar nu le e recunoscută problema.

T.G.: Da. Din păcate, homosexualii sunt cea mai mare categorie de oameni neevanghelizată în mod intenționat. Nu știu să existe campanii de evanghelizare în rândul unor astfel de oameni. În momentul în care vin la biserică sau la vreo evanghelizare, ei vin complet anonimi, nedezvăluindu-și problema, pentru că ar fi stigmatizați. Problema mare este că nu doar din afara Bisericii sunt oameni cu astfel de probleme, ci și din interiorul ei. Iar în sensul acesta am scris și o carte, este editată de Contra Curentului și a apărut pe piață tocmai pentru a sensibiliza, pentru a vedea cu ce se confruntă oamenii aceștia, ce lupte au înăuntrul lor. Iar cine citește cartea își va da seama foarte bine cam care sunt cele mai comune cauze pentru care oamenii ajung la atracții față de persoane de același sex.

A.B.: Presupun că mai multe detalii despre carte se pot găsi pe site-ul Contra Curentului.

T.G.: Se pot găsi pe site. Cartea se găsește și la librăriile creștine online, la Kerigma ș.a.m.d.

A.B.: Cine sunt cei de la Contra Curentului? Câți sunt? Ce fel de oameni sunt?

T.G.: Aș vrea să pot să vă dau mai multe detalii, însă Contra Curentului deocamdată funcționează sub un anumit anonimat. Pentru că există o împotrivire pe față, față de astfel de suport pentru oameni de genul acesta. Nu este ușor, pentru că vin și amenințări uneori.

A.B.: Din partea cui ar veni amenințările? Adresate membrilor echipei, înțeleg, da?

T.G.: Amenințările vin de regulă de la persoane, de la partenerii oamenilor care vin la consiliere, care la un moment dat au renunțat, iar partenerul lor a rămas dezamăgit și nu a vrut să vină, nu a vrut să urmeze o terapie sau ceva de genul acesta. Sau vin de la persoane teribiliste care, văzând cu ce ne ocupăm și că oferim un ajutor, și că spunem că…

A.B.: Că sunteți contra curentului.

T.G.: … Dumnezeu are soluție pentru problemele lor, vin cu tot felul de amenințări care, sincer, multe, cele mai multe dintre ele nu sunt reale, sunt doar niște vorbe aruncate și gesturi de teribilism, și nu au fond. Dar nu toți din echipă sunt gata să-și dezvăluie identitatea și își protejează familia, copiii ș.a.m.d.

A.B.: Bun, poate un alt lucru bun de știut ar fi, poate mai bun de știut, ar fi dacă sunteți specialiști, specializați, nu știu, în psihologie, consiliere? E nevoie de așa ceva pentru a discuta cu oameni care vor, sunt interesați să încerce să renunțe la homosexualitate?

T.G.: Da, este nevoie, dar, din păcate, psihologia și medicina care se orientează în segmentul acesta al psihicului uman, al luptelor lăuntrice, nu mai abordează homosexualitatea ca fiind o problemă. Dacă citim în literatura seculară, în domeniul psihologiei, vom vedea că homosexualitatea este considerată ca fiind parte din normal, deci nu mai este oferit suport în psihologia seculară. Bine, toate noțiunile pe care cineva le învață într-o facultate de profil sunt foarte utile în procesul de consiliere. Dar, ca să spunem, ca și specializare pe domeniul acesta, școlile actuale seculare nu oferă absolut niciun suport.

A.B.: Ceea ce vă face situația și mai grea.

T.G.: Sigur, o face și mai complicată și ne bazăm foarte mult, și noi, ca oameni care oferim suport, pe materiale mai vechi sau pe materiale pe care le găsim pe la asociații de același gen din afara țării.

A.B.: Consilierea creștină vă ajută? Dacă o aprofundați în așa fel încât să o puteți practica.

T.G.: Sigur. Eu fac consiliere de măcar zece, doisprezece ani și, în legătură cu homosexualii, partea asta am preluat-o doar de trei ani, trei ani și un pic. Dar de la început am fost doar pe familie și consiliere premaritală și maritală. Deci este de foarte mare ajutor dacă știi noțiuni de consiliere, dacă stăpânești noțiunile de consiliere. Iar cei de la Asociația Consilierilor Creștini chiar fac cursuri de consiliere și sunt recomandate, foarte bune în domeniul acesta.

A.B.: Ați pomenit un pic mai devreme despre cauzele care pot declanșa homosexualitatea. Care ar fi acestea?

T.G.: Cel mai evident dintre ele, sau care are incidența cea mai mare, este un dezechilibru din copilărie, un dezechilibru afectiv. Noi, când ne naștem, ne naștem cu un rezervor afecțional, iar acesta trebuie umplut în proporții egale de mamă și de tată. În momentul în care nu este umplut în proporții egale de mamă și de tată, intervine un dezechilibru. Iar la unii oameni dezechilibrul acesta le poate orienta viața în direcția asta. Mai ales dacă vor suferi un eșec într-o relație sentimentală. Am avut cazuri în care mama și tata nu au fost acasă. A fost crescut de bunici, după aceea s-a întors doar mama acasă, și a crescut de la 5 până la 17 ani cu mama. Iar mama îi spunea „fata mamei”, și îl punea la bucătărie, și spăla prin casă, și mătura. Mai târziu a avut o relație cu o fată și a eșuat, și i-a venit gândul deodată că „Eu nu sunt ca ceilalți oameni. Eu am fost fată în casă toată viața.” Și a încercat o relație cu un bărbat, iar de acolo a derapat tot. Dar, în general, cea mai frecventă cauză este asta, a dezechilibrului sau a disproporționalității cu care se umple rezervorul afecțional al copilului, sau a neumplerii acestuia.

A.B.: Sigur că ar mai fi și abuzurile.

T.G.: Sigur, abuzurile cântăresc foarte mult, dar mai mult în partea feminină cântăresc abuzurile. Și la bărbați sunt multe cazurile de consiliere în care băiețeii au fost abuzați de mici, de verișori, de vecini, de o grămadă de oameni care pot fi abuzatorii lor, iar asta a dus în direcția aceasta. Dar cel mai mult abuzurile împing fetele, femeile spre homosexualitate.

A.B.: Dar vi s-a întâmplat să constatați că nu depistați cauza, să nu fie nici lipsa afecțiunii, nici abuzul? Totul să pară normal.

T.G.: Sigur, sigur. Sunt cazuri. Vreau să vă spun că nu am succes 100%. Aș vrea să am succes 100% în cazurile pe care le consiliez, și nu vorbesc acum doar de homosexualitate, vorbesc și de consiliere de familie, premaritală ș.a.m.d. Dar nu pot să am succes 100%. M-aș bucura să am măcar 80%. Sunt unele cazuri care sunt foarte dificile și mă depășesc, și atunci încerc să le transfer la alți specialiști pe care îi știu mai buni decât mine. Dar este posibil ca un om să fie absolut închis, să fie o enigmă pentru toată lumea, și atunci nimeni nu prea poate să-i dea de capăt. Dumnezeu însă, în momentul în care hotărăște să-l salveze, să-l scoată de acolo, va trimite în contact cu el un om care s-ar putea să nu fie specialist în nimic, s-ar putea să fie doar un prieten bun, și prin el să se rezolve problema. Eu consider că n-ar trebui să existe consilieri sau specialiști în domeniile acestea, atâta timp cât Biserica ar funcționa ca Trup după regulile pe care le-a lăsat Domnul Isus Cristos. Dacă am funcționa după regulile acelea, n-ar mai fi nevoie de specialiști.

A.B.: Sperăm ca și discuția noastră să inspire pe cât mai mulți și să ajungem mai aproape de cazul acela pe care l-ați pomenit, ideal.

T.G.: Da. Le stăm la dispoziție într-un mod total anonim. Cunoaștem numele multor persoane și din mediul evanghelic, și din mediul ortodox, și catolic, care au problema asta, însă datele lor sunt complet în anonimat, și încercăm să le fim de ajutor în măsura în care ne pricepem și în care Dumnezeu ne luminează în ceea ce avem de făcut cu ei. Singurul lucru care le mai rămâne de făcut este să ne contacteze, într-un fel sau altul, și să stăm de vorbă ori prin internet, ori prin telefon, ori ne întâlnim la consiliere față către față.

A.B.: Ați pomenit de succes și de insucces. N-aș vrea să vă intristez, dar care e procentajul cazurilor în care aveți succes?

T.G.: În privința homosexualilor, vă referiți?

A.B.: Da, da.

T.G.: Pot să vă spun că în consilierea cu homosexualii este foarte dificil, în sensul că nu ai succese, sau nu ai o rată de succes satisfăcătoare. Pentru că ei se schimbă foarte ușor. Îți promit că vin la consiliere și la a doua sau la a treia ședință nu mai vin. Deci, din cazurile personale, rata de succes pot să zic că se ridică la un maxim de 30-40%.

A.B.: Ce rol joacă rugăciunea? Pentru că ați spus că uneori omul nu mai poate face absolut nimic pentru semenul lui aflat într-o asemenea situație, numai Dumnezeu.

T.G.: Tot procesul de consiliere este însoțit de rugăciune, fie că persoana care vine este un creștin și acceptă lucrul acesta, fie că nu. Eu, ca și consilier am o echipă de oameni în spate care nu sunt consilieri, care nu fac parte din proiectul acesta, dar care mă susțin în rugăciune de fiecare dată când eu am un caz în consiliere. Pe oamenii aceia nu-i interesează numele, nu-i interesează nimic, efectiv îmi oferă sprijin și suport în rugăciunile lor pentru cazul respectiv. Cred că dacă n-ar fi o echipă de rugăciune în spate, prin măiestrie omenească, prin dibăcia omului de a-l citi, de a-l vedea pe celălalt nu știu dacă s-ar putea face mare lucru. Cred că rata de succes ar fi sub 1% la homosexuali.

A.B.: Cum reușiți să câștigați încrederea celor care vă caută pe internet, pe site?

T.G.: În toate cazurile de consiliere pot să spun că nu mi-am făcut niciodată publicitate. Publicitatea a venit din gura celor care au fost la consiliere. Și nu și-au auzit numele pe nicăieri, și și-au dat seama că nu știe nimeni ceea ce au discutat cu mine. Și cred că cel mai mare punctaj al încrederii îl capeți atunci când ești complet anonim și oamenii nu-și aud poveștile din altă parte. Acesta este punctul vital al consilierii creștine. Și al consilierii de orice fel.

A.B.: Ce fel de argumente puteți aduce cuiva care nu-i credincios, este homosexual, și dv. vreți să îl aduceți la normalitate, la heterosexualitate, poate folosind argumente biblice? Cum comunicați cu un asemenea om?

T.G.: Încă din start, toți cei care vin la consiliere știu că eu fac consiliere creștină. Și toate aspectele le abordez în maniera asta. De regulă cei care vin la consiliere vin pentru că și-au dat seama că ceva nu este în regulă. Faptul că vin la consiliere înseamnă că recunosc că au o problemă. Și acesta este primul pas. În momentul în care recunosc că au o problemă, iar eu le spun condițiile sub care fac consiliere – noi încheiem și un contract de consiliere, iar acolo le vede foarte clar – în momentul în care vede condițiile în care fac consiliere și le semnează, atunci înseamnă că persoana respectivă acceptă modul în care fac consiliere și faptul că eu pun pe Dumnezeu ca centru al consilierii mele, și prin această prismă ofer procesul de consiliere și terapie.

A.B.: Dacă vă abordează cineva care vrea doar să vă muștruluiască pentru că sunteți contra curentului și vreți să declarați anormalitate homosexualitatea, ce îi spuneți?

T.G.: Am avut multe persoane care s-au deghizat, să spunem așa, și au căutat doar să demonstreze și cu Biblia, și logic, și în toate felurile că oamenii aceștia nu ar trebui să aibă vreo șansă, că ei sunt păcătoși, sunt proscriși, pentru ei, nu trebuie să te apropii de astfel de oameni. Însă vă spun, nu cu ironie sau cu aroganță, timpul meu este foarte prețios și nu-mi permit să-l pierd cu controverse de genul acesta. Sunt destui care sunt gata să dezbată îndelung, poate ani în șir, astfel de subiecte. Eu prefer să mă concentrez, că timpul pe care îl am și așa este puțin, să mă concentrez, ajutând efectiv oamenii. În discuții și în polemici nu sunt foarte ușor de atras.

A.B.: Asta-i bine. Dar dacă cineva care consideră că și homosexualitatea e normală și că demersul dv. e inutil, pentru că oamenii aceștia și ei sunt normali, și heterosexualitatea e normală, și homosexualitatea e normală. Pentru că societatea tinde, dacă nu cumva e deja acolo…

T.G.: Este.

A.B.: … le pune pe picior de egalitate. Și dacă cineva pe site, sau în alt fel, vă întreabă dacă nu vedeți că e inutil, ce-i spuneți? E inutil ce faceți.

T.G.: Da. Inutil ar fi dacă eu aș căuta să conving oameni că este păcat, însă, deși fac consiliere creștină, eu nu fac evanghelizare. Eu le spun oamenilor despre Dumnezeu. Scopul meu principal este să-i ajut, să-i scot de acolo și să știe varianta corectă. Nu fac evanghelizare în mod direct, dar se face în mod indirect. Dacă cineva vine cu gândul că lupt inutil împotriva unei normalități, le pot spune foarte lejer că eu consiliez doar persoane care văd lucrul acesta ca fiind anormal. Pentru că la mine vin oameni care sunt homosexuali și nu mai pot trăi în starea aceea, și sunt apăsați, și sunt împovărați, iar eu cu oamenii aceia lucrez. Nu mă duc pe stradă să spun că homosexualitatea este anormală, deși pe internet – e un fel de altă stradă, să zicem așa – propagăm foarte mult conceptul acesta. Dar v-am spus, iarăși, nu intru în polemici, tot ceea ce este de afișat este afișat pe site. Sunt materiale de calitate, sunt materiale documentate. Unele sunt preluate, altele sunt scrise de cei din echipa noastră. Și sunt acolo destule dovezi, și nu mai este nevoie să intru în discuții și în polemici cu astfel de persoane.

A.B.: Ce rol are timpul? De cât timp e nevoie, de cele mai multe ori, ca cineva să înceapă să iasă din starea sa?

T.G.: Am avut cazuri în care pacienții, clienții – noi așa îi numim – clienții au ieșit din situația asta, din starea asta, sau au început să iasă, mai bine zis, după patru, cinci ședințe. La mine o ședință durează în jur de 45 de minute, până la maxim o oră și jumătate. Sunt clienți pe care îi am de un an și jumătate deja, cred că și mai mult, care acum ies, acum cad din nou, acum ies, acum cad din nou. Și au o ciclicitate din asta, la care se vede totuși un progres, dar continui să lucrez cu ei pentru că îi văd că își dau silința, dar cad iarăși. Sper că într-o zi vor ieși și ei la liman și vor reuși să-și rezolve problema.

A.B.: Ce credeți că nu știe publicul larg, în general, despre homosexualitate și, poate, despre cum ar trebui să se raporteze creștinii la ideea de a ajuta?

T.G.: Publicul…

A.B.: Și ce prejudecăți ați văzut că există?

T.G.: În România este o carte foarte bună, tradusă, se cheamă Un gram de prevenire. Nu-mi amintesc acum autorul; se găsește foarte ușor pe librăriile online. Și cartea pe care am scos-o noi, cu mărturii în primă instanță, mărturii ale oamenilor care trec prin astfel de probleme. Urmează și lucrăm, colegii mei lucrează de fapt, la o carte cu terapii și procedee, care va fi mult mai groasă, va avea vreo 500 de pagini.

Oamenii din mediul laic nu știu că homosexualitatea aduce nefericire. Ei au idei despre homosexualitate, ceea ce văd la televizor. Văd diferiți actori celebri, văd diferite actrițe celebre care se afișează în public cu zâmbetul pe buze, iar presa îi scoate foarte mult în evidență.

Ei, vreau să vă spun că ceea ce se vede acolo este regizat foarte bine. În realitate, din mărturiile pe care le am, personale, ale celor care vin la consiliere, și din ceea ce spun ei despre ceilalți cu care au fost în relații, pot să vă spun că ei sunt nefericiți. Se simt marginalizați, se simt izolați, și asta nu le aduce fericire, nu le aduce împlinire.

Cât despre lumea creștină, noi ca frați, ca biserici, ar trebui poate să ne gândim că singura lor șansă de scăpare este ca ei să audă Cuvântul lui Dumnezeu, să ajungă în anturaj sănătos, să ajungă într-un mediu sănătos. Nu spun, nu sunt deloc susținătorul ideilor pe care le auzim acum în afară, ca să fie declarați normali, să fie puși în slujbe bisericești ș.a.m.d. Nu. Consider homosexualitatea păcat, și ea trebuie să fie rezolvată înainte ca un om să poată să acceadă în astfel de funcții.

Ar trebui să fim, nu știu, „toleranță” este privit, cuvântul acesta este privit cumva ciudat. Dar probabil ar trebui să fim oameni care să-i accepte, oameni care să le arătăm suport, să le arătăm o dragoste curată, pentru că ei au o dragoste, dar care este pervertită, este murdărită, să le arătăm cum este o dragoste curată, adevărată și suportul unor frați sau unor surori.

A.B.: Dar dacă cineva, care tocmai v-a auzit pomenind de izolare, ar zice că e un factor care produce nefericire în rândurile acestei minorități, dacă tocmai izolarea ar putea fi un argument în lupta împotriva homosexualității? În ideea că izolându-i, le semnalăm, le declarăm că așa merită să fie, izolați, până când vor renunța la homosexualitate?

T.G.: Aș fi de acord, dacă procedeul acesta ar avea vreun succes. Sunt localități foarte multe în lume, la nivel mondial, care au cartiere întregi, iar oamenii care sunt cu orientare homosexuală ajung în cartierele respective. Nu expulzați de societate în mod direct, ci pentru că acolo e singurul loc în care ei se pot manifesta liberi. Liberi între ghilimele, după cum consideră ei că sunt liberi. Însă izolarea, dacă am putea face o izolare a minții, a spiritului, probabil ar avea o oarecare rată de succes, deși mă îndoiesc.

Dar izolarea niciodată n-a dat rezultate în procesul de terapie, pentru că Dumnezeu ne-a creat să fim făpturi relaționale. Adică, dacă noi ne împlinim menirea de frați și de surori, cum spuneam mai înainte, dacă ne sprijinim unii pe alții, ne îmbărbătăm, ne ridicăm, ne mustrăm unii pe alții, în felul acesta putem să funcționăm corect, la parametri normali. În momentul în care nu ne mai împlinim menirea asta ca Biserică, ca Trup, atunci intervin disfuncționalități iar acestea sunt greu de estimat și de tratat după aceea. Cred că cel mai bun mediu în care ei să se vindece este un mediu de dragoste și de acceptare.

A.B.: Deci opusul izolării e dragostea.

T.G.: Da, da.

A.B.: Care e povestea care v-a impresionat cel mai mult?

T.G.: Cel mai mult m-a impresionat povestea unei fete din zona de vest a țării, care și-a mărturisit problema… Ea a ajuns la o evanghelizare, printr-un mesaj pe care l-a primit pe hi 5. În sfârșit găsesc și eu o utilitate la rețelele de socializare, alta decât să trimitem poze și comentarii. A primit un astfel de mesaj, s-a dus la o evanghelizare și a fost atât de mișcată de Cuvântul lui Dumnezeu, încât a ieșit în față și a mărturisit vina ei, în fața celor care erau la evanghelizarea respectivă. A fost una de mici dimensiuni, din câte îmi dau seama și din câte mi-a spus.

Ulterior a mers într-o biserică. Biserica respectivă știa totul despre ea, pentru că toți cei din biserică fuseseră la respectiva evanghelizare. Doar că membri din biserică, femei, o apostrofau cu tot felul de versete – „De aceea cei răi nu pot ținea capul sus în adunarea celor vii…” – și tot felul de complimente, între ghilimele. Fapt care o împingea înapoi în relația respectivă, pentru că acolo, în relația pe care o avusese cu femeia respectivă era acceptată, era iubită, era primită. Iar lucrurile astea o împingeau înapoi în relații aceea, și în punctul acela am fost contactat eu.

Ca să descopăr ulterior că de fapt problema ei era un abuz al tatălui, care începuse de la vârsta de 7 ani și care continua și acum, în momentul consilierii, când avea 27 de ani. A fost un caz foarte dificil, la care a trebuit să dezgropăm tot trecutul, să provocăm multă durere. Dar acum putem vorbi despre o femeie care este liberă, care se bucură în relația cu Cristos și care se bucură de o nuntă, probabil în toamna aceasta.

A.B.: Oricine poate să facă ceea ce faceți dv.?

T.G.: Mulți oameni încearcă să facă consiliere. Și nu zic că ar trebui să fii un om deosebit ca să faci consiliere. Însă dacă nu există o doză mare de dragoste de oameni, doar cu teorie, doar cu carte, doar cu școală nu poți să ai succes în consiliere. Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în lumea seculară, la psihologi, la psihiatri, la cei care lucrează cât de cât în sfera asta, interesul lor este – și am fost la astfel de oameni, din curiozitate, și pentru că la un moment dat am avut nevoie de suport – caută să te întindă pe cât mai multe ședințe, să-ți ia mulți bani, iar interesul lor este financiar, cu preponderență.

În cazul celor care vor să facă astfel de consiliere, fie cu homosexuali, fie pe orice domeniu care ține de sufletul omului, trebuie să ai foarte multă dragoste, iar dacă ai multă dragoste pentru astfel de oameni, ești provocat să înveți, să înveți și în fiecare zi să cauți să-ți completezi cunoștințele, să-ți împrospătezi relația cu Dumnezeu. Pentru că degeaba ai cunoștințe, dacă nu ai o relație cu Dumnezeu, care să-ți descopere. Sunt cazuri uimitoare, în care Duhul lui Dumnezeu îmi descoperă doar în anumite momente, anumite adevăruri despre persoanele respective, pe care omenește nu ai cum să le realizezi, nu ai cum să-ți dai seama de ele. Și atunci este foarte important să ai o relație vie cu Dumnezeu și să ai o echipă de rugăciune puternică în spate.

A.B.: Dv. sunteți contra curentului. Contra cărui curent, ca să lămurim în finalul discuției noastre?

T.G.: Sunt contra curentului care spune că homosexualitatea este ceva normal și nevindecabil. Deci noi considerăm că homosexualitatea este un păcat pe care Dumnezeu îl urăște, și vrea ca oamenii care sunt implicați în astfel de relații să fie vindecați.

În același timp, suntem contra curentului pentru cei care spun că nu se poate vindeca. Chiar dacă incidența sau rata de succes este mai mică decât în celelalte cazuri de consiliere, pentru că procesul de consiliere este mai greoi, avem multe cazuri, cazuri vizibile, în care procesul a dat rezultat.

Asta nu înseamnă că după ce au terminat procesul de consiliere, ședințele de terapie, oamenii aceia nu vor mai avea niciodată treabă cu astfel de gânduri. Însă vor ști cu siguranță cum să le abordeze și cum să le facă față.

Deci suntem contra celor două concepte și nu ne axăm foarte mult pe dezbateri pe tema asta, cât ne axăm pe a întinde mâna și a scoate omul din nevoie, în măsura în care Dumnezeu ne dă lumina și puterea să facem lucrul acesta.

A.B.: L-ați ascultat, din partea echipei Contra Curentului, pe Teofil Gavril. Eu sunt Anca Brășfălean Sebestyen. Vă salut. Pe curând!

Copyright © 2015 www.contracurentului.com.

Teofil Gavril este consilier creştin şi trainer la Asociaţia Consilierilor Creştini din România, al cărei Preşedinte a fost între anii 2011-2014. În prezent este prezbiter la Biserica Baptistă Agârbiciu. Locuieşte în Mediaş, este căsătorit şi tatăl a doi copii. Poate fi contactat prin e-mail la adresa ajutor@consiliere.org sau telefonic la numărul 0744201601.

Doar Împreună – locul în care învăţăm relaţii

Doar Împreună – locul în care învăţăm relaţii

Un site pentru toţi soţii şi soţiile, cu sau fără probleme de relaţii. Încercăm să venim în ajutorul celor care întâmpină greutăţi în relaţionare dintr-o varietate de motive, de la lipsa de cunoştinţe în domeniu, până la probleme cauzate de infidelitate, violenţă sau implicarea în homosexualitate. Dumnezeu oferă soluţii la toate problemele contemporane ale relaţiilor. Te ajutăm să vezi soluţiile lui Dumnezeu. Şi nu uita – o relaţie familială sănătoasă şi matură este soluţia de vindecare a multor probleme ale Bisericii şi societăţii contemporane.

Acordăm o atenţie deosebită consilierii bărbaţilor şi femeilor care suferă de tulburări de orientare sexuală. Aici nu eşti respins sau ridiculizat. Nu te condamnăm, nici nu te forţăm, ci încercăm să te sprijinim în efortul tău de a-ţi rezolva problema. Pentru noi, confidenţialitatea şi discreţia sunt lege. Suntem convinşi că cei care caută să se schimbe pot şi credem că doar Duhul Sfânt este Cel care te îndeamnă să cauţi ajutor, pentru că Dumnezeu doreşte să ai pace în suflet şi relaţii familiale sănătoase şi binecuvântate.

Credem că Dumnezeu are soluţie şi pentru problema ta. Suntem aici şi pentru tine.

[Copyright © 2010 Teofil Gavril. Publicat cu permisiune. Pentru mai multe detalii, vezi www.doarimpreuna.ro.]

1 2 3 6