Alex

La început nu am vrut să-mi scriu mărturia. De ce să râdă alţii de mine şi să mă arate cu degetul? Doar atât îmi doresc de la viaţă: să am un loc de muncă, o soţie şi să trăiesc în linişte.

Îmi pare rău, dar sunt o fire puţin închisă. Nu prea spun despre asta la nimeni, dar am fost violat când eram mic, şi de atunci nu am reuşit să fiu normal. Iar acum mai am coşmaruri. Nu ştiu ce mă pot considera, un om ca toţi ceilalţi sau un ciudat. Este o povară să fii violat şi este foarte greu să treci peste aşa ceva. De când s-a întâmplat, nu mai pot avea încredere în nimeni, mai ales în prieteni. Nici măcar o prietenă nu sunt în stare să-mi fac, pentru că sunt atras de băieţi.

Eram un băiat cu bani şi cu mulţi prieteni cărora le plăceau banii. Pe la zece sau doisprezece ani, nu mai ţin minte exact, am fugit de mai multe ori de acasă. Prima oară am ajuns în Bucureşti împreună cu prietenii mei. Ne-am plimbat prin oraş, apoi ne-am despărţit care încotro, iar mie mi s-a întâmplat cel mai rău lucru: am rămas singur. A venit noaptea, nu aveam unde să mă duc şi am dormit în scara unui bloc. Pe la cinci dimineaţa a venit un bărbat, care m-a văzut şi mi-a zis că nu este bine să dorm acolo, să mă duc acasă; dar nu aveam cum, pentru că eram la trei sute cincizeci de kilometri de casă. Mi-a propus să dorm la el câteva ore. Am fost de acord, dar odată ajuns la el m-a violat cu sălbăticie. După ce a terminat, m-a lăsat în pace să dorm, dar cine să mai doarmă? Aveam dureri, eram derutat, nu înţelegeam ce s-a întâmplat cu mine.

M-am îmbrăcat şi am mers prin oraş până am dat de o fată de douăzeci şi opt de ani de la Asociaţia Salvaţi Copiii, care m-a întrebat pe cine caut. I-am spus prin ce am trecut, iar ea m-a dus la un centru de plasament. Fiindcă nu am vrut să rămân acolo, m-a luat la Asociaţie. De acolo am plecat la spital, unde m-a consultat un medic, care a constatat că am fost abuzat sexual. I-am spus fetei numărul de telefon al tatălui meu, ea l-a sunat şi, împreună cu şefa ei de la Asociaţie, m-a dus la Unirii să mă întâlnesc cu el. Pe atunci era în Bucureşti cu serviciul. A venit să mă ia acasă, dar nu a aflat ce mi s-a întâmplat, pentru că o rugasem pe fată să nu-i spună.

În următoarea lună am plecat de multe ori de acasă, dar numai la mine în oraş. De fiecare dată m-am întors singur. Părinţii spuneau că fac orice ca să nu mai fug. Dar la o lună după Bucureşti, pentru că nu vroiam să se afle de primul viol, am fugit la Braşov. Acolo am mai fost abuzat de trei ori. A fost mai trist şi mai dur, mai rău ca la Bucureşti. În Braşov am dormit în gară şi în scările blocurilor.

Într-o noapte de septembrie am mers cu un băiat mai mare decât mine într-un bloc, sub pretextul că vrea să-l ajut să spele o scară. A zis că începe de la ultimul etaj. Am ajuns sus, dar în loc să spele scara, m-a obligat să întreţinem relaţii sexuale, sub ameninţarea unui cuţit, spunând că, dacă nu accept, îmi taie gâtul şi mă lasă ca pe un câine. Ca să nu mă omoare, am fost nevoit să fac ce vroia. În aceeaşi noapte am mai trecut prin două violuri, despre care nu vreau să vorbesc, fiind prea dureros pentru mine. M-am trezit dimineaţa, singur şi dezbrăcat, şi atât am făcut, m-am ridicat, m-am îmbrăcat, m-am dus la poliţie şi i-am rugat să-l cheme pe tata să vină să mă ia de acolo. Când a venit tata după mine la Braşov, am jurat să nu mai fug şi m-am ţinut de promisiune. Dar apoi am avut mai multe tentative de sinucidere. Devenisem depresiv. De fiecare dată am mai adăugat o cicatrice pe corp, dar am rămas întreg.

După doi ani am început să-mi fac prieteni, mai ales băieţi, dar unul singur a rămas alături de mine. Cu el am avut singura mea relaţie homosexuală; celelalte au fost violuri. Stătea în spatele casei mele. Deşi au avut loc şi în timp ce eram împreună, tentativele mele de sinucidere nu au avut legătură cu el. Am fost împreună doi ani şi jumătate, după care eu am pus capăt, când el şi-a găsit o fată şi s-a căsătorit, iar eu am considerat că venise timpul să-mi refac viaţa.

De patru ani nu am mai avut o relaţie sexuală cu un băiat şi nu am mai încercat să mă sinucid. Am vrut să iau viaţa de la început încercând să-mi fac o prietenă, dar nu a mers decât două săptămâni. Nu rezist mult în preajma fetelor, dar a băieţilor, da. Nu pot sta mult de vorbă cu fete, adică mă blochez, nu ştiu ce să vorbesc cu ele; cu băieţii pot vorbi orice, doar despre viaţa mea nu. Cum să fac să am o soţie? Mă întreb dacă mai există vreun băiat care până la douăzeci şi trei de ani să nu fi avut o relaţie sexuală cu o fată? Totuşi, există o fată în viaţa mea. Şi ea a fost abuzată de bunicul ei. Cu ea mă împac bine, este cea mai bună amică a mea.

Am început să merg la o biserică evanghelică. Duminica trecută am fost prima oară acolo. Am fost invitat de nişte fete şi băieţi; suntem prieteni, joc volei cu ei. A fost super‑bine. Nu am înţeles prea multe, dar duminica viitoare voi merge din nou.

Cineva mi-a spus că sunt scump în ochii lui Dumnezeu. Aş vrea să fiu scump, dar mă simt mai degrabă ieftin, după aceste păcate, cu această povară. Acum ştiţi toată povestea.

DUPĂ UN TIMP

M-am schimbat complet. Nu mai am atracţii pentru băieţi. Cu ajutorul lui Dumnezeu, sunt atras de fete şi sunt mulţumit de schimbare. Am un viitor strălucitor şi vreau să fac ce am deja rezervat pentru mine. Iubesc o fată.

Print Friendly, PDF & Email

One comment

  1. Teoray says:

    Am citit povestea ta şi sunt impresionat. Mi-au atras atenţia ultimele cuvinte, faptul că te simţi ieftin. Mi-ar face plăcere să putem comunica, deoarece sunt de acord 100% cu cel care ţi-a spus că eşti scump în ochii lui Dumnezeu.

    Adevărul acesta nu-l va putea schimba nimeni, nici chiar trecutul tău, de care nu eşti bucuros, nici sentimentele tale negative, nimic.

    Nu am trecut prin ce ai trecut tu, deci nu pot spune că te înţeleg, dar voi încerca să o fac. În primul rând, aş vrea să ne îndreptăm atenţia asupra sentimentelor tale (care te fac să te simţi ieftin), dar mai întâi vreau să-ţi mai spun încă un adevăr despre Dumnezeu.

    El este specialist în a reface orice vas (viaţă), indiferent în câte bucăţele s-ar sparge. Pentru aceasta El foloseşte toate mijloacele posibile. Nu doarme, nu oboseşte, Se prezintă la adunare, are răbdare cu fiecare în parte. Mă înţelegi, este expert în reconstrucţii de vieţi. El nu se intimidează de faptul că te simţi uşor. Pentru El eşti greu, ai valoare, Alex. Aceasta este caracteristica Lui, lucru pe care l-am înţeles mai bine (nu l-am simţit mai bine) după ce am devenit părinte.

    Alex, tu eşti preţios in ochii Lui pentru că eşti creaţia Sa. Nu trebuie să simţi aceasta ca să fie adevărat, ci să crezi, ceea ce implică un act de voinţă. Legat de simţăminte, vreau să te conştientizez că Satan va căuta prin orice mijloc să te depărteze de adevărul lui Dumnezeu, adevăr care este adresat intelectului.

    Dacă îţi pot fi de ajutor, doresc să ţinem legătura. Şi curaj, Domnul Dumnezeu este plin de resurse!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *