de Paul Diamond

Aceasta este povestea unui bărbat care s-a confruntat cu homosexualitatea şi SIDA.

Paul a fost unul dintre primii noştri clienţi, el contactând prima dată misiunea noastră în 1977. Primele lui scrisori nu reflectau în vreun fel ceea ce avea să urmeze. Scriind din casa lui din Oklahoma, Paul părea entuziasmat de umblarea lui cu Cristos, de căsnicia lui şi de eforturile lui de a începe o misiune a foştilor homosexuali. Apoi scrisorile lui au încetat brusc.

Câţiva ani mai târziu, Paul a apărut la uşa misiunii Love In Action. Îşi părăsise soţia, se mutase în San Francisco şi intrase în stilul de viaţă homosexual. Acum dorea să-şi rededice viaţa lui Cristos.

Fiind un om agresiv, sincer şi sensibil, Paul se dedica din toată inima oricărei cauze pe care o urma. În timpul pe care l-a petrecut la Love In Action şi la biserica Church of the Open Door din San Rafael, California, Paul a intrat în misiune şi a produs o impresie profundă asupra tuturor celor care îl cunoşteau.

Dar când dorinţa de a se întoarce la vechiul lui stil de viaţă îl biruia, dispărea. De două sau de trei ori s-a întors la Domnul pentru o scurtă perioadă.

În 1984, Paul l-a vizitat pe directorul nostru, Frank Worthen, într-un moment în care se gândea să se întoarcă la Domnul. Frank a vorbit cu Paul până noaptea târziu, avertizându-l cu privire la „noua” boală care îi lovea pe bărbaţii homosexuali.

Paul s-a dus acasă, promiţând să ţină cont de ce i-a spus Frank. În ziua următoare, l-a sunat pe Frank ca să-i comunice decizia lui: avea să rămână în stilul de viaţă homosexual.

Cu aproximativ două lui înainte de moartea lui, pe data de 15 iulie 1985, Paul s-a întors pentru ultima dată la Domnul. Deşi din punct de vedere fizic era slăbit din cauza luptei de şase luni cu sarcomul Kaposi şi cu alte infecţii, Dumnezeu l-a folosit pe Paul în mod uimitor. Chiar înainte de a fi spitalizat pentru ultima oară, Paul a scris un mic articol despre SIDA şi l-a adus la biroul Love In Action. Pe când se afla în spital, cineva din personalul nostru a bătut la maşină ce a scris el despre SIDA, iar apoi a multiplicat.

Soţia directorului nostru, Anita, i-a adus copiile lui Paul, care s-a bucurat să le împartă de pe patul de spital. Ceea ce urmează este articolul lui Paul despre SIDA…

Căci mânia Lui ţine numai o clipă, dar îndurarea Lui ţine toată viaţa: seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia. (Psalmul 30:5)

SIDA a devenit criza de sănătate numărul unu în lume, iar datele medicale arată că epidemia devine mult mai gravă, în loc ca situaţia să se îmbunătăţească.

Revista Life a publicat un articol despre SIDA în numărul său din iulie 1985, în care scria: „SIDA este o epidemie care poate schimba modul în care trăieşte America.”

De ce a devenit SIDA o asemenea problemă? Ar trebui să învăţăm ceva din toate acestea? Haideţi să privim cu onestitate SIDA, din punct de vedere creştin.

Epidemia SIDA este rezultatul păcatului homosexual şi heterosexual. Nu putem să ignorăm faptul că de-a lungul istoriei, Dumnezeu a îngăduit ca anumite nenorociri să cadă asupra creaţiei Sale. Există exemple în Biblie în care Dumnezeu a intervenit în treburile omului şi a spus: „Până aici! Petrecerea s-a încheiat.” (Parafraza îmi aparţine.) Uneori mergem prea departe, chiar şi pentru Dumnezeu, crezând că suntem infailibili în orice alegem să facem.

Dacă suntem sinceri faţă de noi înşine, vom vedea că nu suntem infailibili. Facem greşeli şi avem nevoie de Persoana lui Isus Cristos pentru a ne vindeca vieţile.

Am făcut o greşeală teribilă cu patru ani în urmă. Am decis să părăsesc Biserica şi să mă arunc din nou în stilul de viaţă homosexual. M-am întors la şcoală şi am obţinut o diplomă de asistent medical, şi am simţit că deveneam cu adevărat bogat şi aveam succes.

Chiar înainte de a absolvi şcoala medicală, SIDA a început să apară în spitale. A fost multă isterie printre profesioniştii din domeniul medical. Tot ce ştiam sigur era că numeroşi tineri, cei mai mulţi dintre ei bărbaţi homosexuali, mureau de o moarte îngrozitoare, în floarea vârstei.

La doi ani după ce am început să lucrez ca asistent, am fost diagnosticat cu SIDA. La început, nu mi-a trecut deloc prin minte că Dumnezeu ar putea îngădui să mi se întâmple aşa ceva pentru a mă aduce aproape de El.

După o luptă de şapte luni cu fiecare etapă agresivă a bolii, am realizat cât de mult îmi lipsea Cristos în viaţă. L-am întrebat pe Dumnezeu dacă mă primeşte înapoi şi am primit ca răspuns un „da” răsunător. „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5:6-7) Acest verset îmi arată că şi dacă am SIDA, lui Dumnezeu tot Îi pasă de mine.

Dacă ai SIDA sau o stare preliminară declanşării SIDA şi eşti un creştin care se poticneşte, Dumnezeu te vrea înapoi în turma Sa. El ne caută cu stăruinţă şi nu putem scăpa de dragostea Lui.

Odată ce Îl acceptăm pe Cristos ca Domnul şi Mântuitorul nostru personal, suntem morţi faţă de păcat şi vii numai pentru noua viaţă în Cristos. Nu există nimic şi nimeni care ne-ar putea satisface cu adevărat, fiindcă ştim deja Adevărul. „Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17) Cere-I lui Dumnezeu călăuzire. Sunt convins că îi iubeşte foarte mult pe copiii Lui cu SIDA.

Vindecarea spirituală este mult mai importantă decât vindecarea fizică. „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi.” (2 Corinteni 4:16)

Trebuie să vrem să-I îngăduim lui Dumnezeu să aibă suveranitate deplină în viaţa noastră. Uneori Domnul ne cere să aşteptăm după El. Şi dacă aşa stau lucrurile, atunci tot ce putem face este să aşteptăm.

Nu vom avea nimic de câştigat întrebându-L de ce trebuie să aşteptăm. Nu există nimic în Biblie care să ne confirme că Dumnezeu ar trebui să ne explice ceva nouă. El are dreptul suveran de a ne cere să aşteptăm pentru că este Dumnezeul nostru, iar gândurile Lui sunt mult presus de gândurile noastre.

Când ne confruntăm cu o boală care ne ameninţă viaţa, o capcană a duşmanului nostru, Satan, este să încerce să ne convingă să căutăm vindecare fizică.

Desigur, cred că este voia lui Dumnezeu ca unii care au SIDA şi care se întorc la Cristos să experimenteze vindecarea fizică. Dar ştiu, de asemenea, sigur că toţi vom cunoaşte vindecarea spirituală interioară pe care numai Cristos o poate oferi. Este vital să înţelegem acest adevăr spiritual cât mai devreme în umblarea noastră cu El. Sunt atât de multe situaţii în care Dumnezeu ne cere să aşteptăm ca gloria Lui să fie revelată. Aceasta nu înseamnă că ne oprim din creşterea spirituală – în niciun caz!

Acesta este timpul când creşterea noastră ar trebui să facă parte mai mult ca oricând din viaţa noastră. Acesta este momentul în care Dumnezeu ne va arăta curajul pe care ni l-a dat în interior prin Duhul Sfânt. Este timpul în care credinţa noastră şi duhul nostru sunt întărite.

„Te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi.” (Psalmul 32:8)

Amintiţi-vă, Îl putem iubi pe Cristos numai prin ascultare de El. „Dacă mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” (Ioan 14:15)

Ne închinăm unui Dumnezeu care Se aşteaptă să respectăm un standard în viaţa noastră. El este un Dumnezeu iubitor, îndurător şi Îşi va disciplina copiii. „Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului şi nu te mâhni de pedepsele Lui. Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care-l iubeşte!” (Proverbe 3:11-12) Chiar cu SIDA în viaţa noastră, Dumnezeu tot vrea să facă lucruri minunate în noi şi prin noi. „Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău! Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale.” (Proverbe 3:5-8)

Promisiunile lui Dumnezeu şi dragostea Lui desăvârşită pentru noi valorează mai mult decât ne-ar putea oferi vreodată lumea. „Căci toate aceste lucruri se petrec în folosul vostru, pentru ca harul mare, căpătat prin mulţi, să facă să sporească mulţumirile spre slava lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 4:15)

Cristos a înviat! Pacea să fie cu voi!”

[Paul Diamond, The True Spiritual Aspects of AIDS. Copyright © Paul Diamond. Tradus şi publicat cu permisiune.]