Abuzul sexual al copilului nu este doar o problemă catolică

de Monseniorul M. Francis Mannion

Monseniorul M. Francis Mannion

Monseniorul M. Francis Mannion

Filmul Spotlight (pe care l-am văzut săptămâna trecută, considerându-l remarcabil de corect – deloc elocvent pentru atacurile obișnuite ale mass-mediei asupra Bisericii Catolice) a deschis din nou discuția despre problema abuzului sexual al copilului în Biserica Catolică. Filmul zugrăvește modul dezastruos în care a fost tratat abuzul sexual în Arhiepiscopia Boston de-a lungul mai multor decenii.

„Boz” Tchividjian[1] (nu mă întrebați cum i se pronunță numele) a oferit săptămâna trecută un comentariu pătrunzător pe blogul Religion News Service, intitulat Spotlight: Nu este doar o problemă catolică. Tchividjian, fost procuror pentru cazurile de abuz al copilului, fondatorul și Directorul Executiv al ABUSE (Răspuns Evlavios la Abuz în Mediul Creștin) și profesor de drept la Universitatea Liberty (și presupun că baptist) a argumentat că abuzul sexual al copilului este la fel de răspândit în bisericile protestante precum în Biserica Catolică.

Cu privire la filmul Spotlight, Tchividjian scrie: „Unii pot fi tentați să vizioneze acest film cu un sentiment de dezgust față de Biserica Catolică și cu un oftat de ușurare pentru protestanți.” Dar, adaugă el, „o asemenea ușurare ar fi nefondată și deplasată, pentru motivul că de un număr de ani cele trei companii de asigurare pentru cele mai multe biserici protestante au primit aproximativ 260 de rapoarte pe an despre minori care au fost abuzați sexual de lideri sau membri ai bisericilor. Aceasta comparativ cu cele 228 de „acuzații credibile” pe an de abuz sexual al copiluli raportat de Biserica Catolică.”

Tchividjian oferă o evaluare surprinzătoare: „În realitate, este mai probabil ca mai mulți copii să fie abuzați sexual în bisericile protestante decât în bisericile catolice.” Aceasta înseamnă că „Protestanții vor trebui să accepte faptul că avem mult mai multe similarități decât diferențe cu frații noști catolici și cu surorile noastre catolice, când este vorba de felul în care am dat greș să protejăm și să slujim copiii lui Dumnezeu.”

Tchividjian identifică trei domenii de similaritate între biserici în această chestiune. Mai întâi, referitor la clericii care abuzează: „Răul săvârșit de cei care folosesc religia ca acoperire pentru a avea acces la copii și a-i abuza este bine merci în protestantism.” Realitatea sinistră este că „abuzatorii sexuali care dețin poziții de autoritate în timp ce își poartă Bibliile și citează versete sunt perfizi, indiferent dacă sunt numiți preoți, pastori sau reverenzi. Nu este doar o problemă catolică.”

În al doilea rând, încercările de a proteja reputația liderilor de biserici și reputația denominațiilor de care aparțin este larg răspândită. Tchividjian afirmă că acesta este o problemă mult prea obișnuită în bisericile protestante. El arată situații în care pastori, misionari și alți lideri care au molestat copii au fost repartizați în altă parte sau li s-a permis să se retragă în tăcere, totul în efortul de a-i separa de instituție.

În al treilea rând, este problema martorilor. „Un adevăr tulburător care a ieșit la iveală în Spotlight a fost tăcerea asurzitoare care a înconjurat abuzul sexual al copiilor și care a pus stăpânire pe interiorul Bisericii în proporții epidemice.” Totuși, „aceeași tăcere asurzitoare pune stăpânire pe interiorul multor instituții protestante”. Pastorii predică despre tot felul de rele sociale, dar evită cu sârguință tema abuzului sexual al copilului.

Catolicii nu ar trebui să se bucure deloc de evaluarea lui Tchividjian. Un copil abuzat sexual în orice tradiție este prea mult. Dar evaluarea sa pune situația din catolicism într-o perspectivă utilă. Totuși, catolicii nu au mai puțin de lucrat pentru a preveni abuzul copilului, ci au de continuat măsurile stringente pentru protejarea copiilor și aducerea abuzatorilor la judecată.

În sfârșit, s-ar putea pune întrebarea de ce situația catolică nu a primit un tratament corect în presa scrisă și în media electronică. Răspunsul: mass-media în sine pare adeseori mai puțin interesată de expunerea abuzului copilului la toate nivelele societății, decât de criticarea dură a catolicilor.

Notă

[1] Basyle „Boz” Tchividjian este nepotul bine-cunoscutului evanghelist american Billy Graham. [N. trad.]

[Msgr. M. Francis Mannion, Child sexual abuse is not just a Catholic problem. Copyright © 2015 Msgr. M. Francis Mannion. Articolul în limba engleză a fost publicat inițial pe site-ul Catholic News Agency, www.catholicnewsagency.com. Monseniorul Mannion este preot merit la parohia St. Vincent din Salt Lake City, Utah. Deține un doctorat în Teologie Sacramentală la The Catholic University of America. A fost Președinte fondator al The Society for Catholic Liturgy în 1995 și editor fondator al jurnalului acesteia, Antiphon. La invitața Cardinalului Francis George din Chicago a fondat Mundelein Liturgical Institute în anul 2000.]

Print Friendly, PDF & Email

Leave a Reply

%d bloggers like this: