Dacă te lupţi cu homosexualitatea, pe lângă consiliere este nevoie să găseşti câţiva bărbaţi creştini dedicaţi, care să te monitorizeze şi cu care să te întâlneşti pentru a da socoteală, răspunzând concret la întrebările pe care ţi le vor pune cu privire la gânduri homosexuale, fantezii homosexuale, masturbare, pornografie şi tentativa de a contacta homosexuali. În afara întâlnirilor voastre regulate, când simţi o nevoie puternică de a te masturba, de a viziona pornografie sau de a contacta homosexuali, trebuie să îi suni, să le dai un SMS sau să le trimiţi un e-mail, anunţându-i cu ce te confrunţi şi cerându-le să se roage pentru tine, urmând ca la prima întâlnire să te întrebe dacă te-ai păstrat curat.

Întrebări prin care dai socoteală

Dumnezeu lucrează prin Trupul lui Cristos ca să aducă vindecare şi restaurare. Îngăduie-le partenerilor tăi care te monitorizează să te privească în ochi şi să-ţi pună întrebări specifice, directe:

1. Te-ai simţit [inserează ceea ce te provoacă emoţional] de la ultima noastră întâlnire? Dacă da, cum ţi-ai controlat sentimentele?
2. Te-ai [inserează obiceiul (obiceiurile) tău (tale) emoţional(e) negativ(e) prin care răspunzi la ceea ce te provoacă] de la ultima noastră întâlnire?
3. Ai întreţinut gânduri de poftă de la ultima noastră întâlnire?
4. Te-ai autosatisfăcut sau ai început să te autosatisfaci de la ultima noastră întâlnire?
5. Ai intrat pe site-uri discutabile, ai privit videouri inacceptabile sau ai folosit pornografie de la ultima noastră întâlnire?
6. Te-ai implicat în comportament inaceptabil, inclusiv în aluzii sexuale sau întâlniri sexuale cu oricine altcineva în afară de soţia ta de la ultima noastră întâlnire?
7. Ai avut zilnic momentele tale de linişte cu Domnul de la ultima noastră întâlnire?
8. Ce te învaţă Dumnezeu?
9. Te-ai rugat cu soţia şi copiii tăi regulat de la ultima noastră întâlnire?
10. I-ai spus unui alt partener de monitorizare ceva ce eviţi să-mi spui mie/să ne spui nouă?
11. Ai făcut vreuna din cele de mai sus înainte de ultima noastră întâlnire şi încă nu mi-ai mărturisit?
12. Ai minţit la vreuna din întrebările de mai sus sau ai ascuns informaţii pentru a evita să spui întreg adevărul?

Modifică întrebările pentru a se adresa specific nevoilor tale.

Decide în inima ta că vei răspunde sincer la aceste întrebări!

[Copyright © 2013 www.contracurentului.com. Fragmentul Întrebări prin care dai socoteală este extras din articolul Creating Your Personal Action Plan de Dan Hitz. Copyright © Reconciliation Ministries 2007. Tradus şi publicat cu permisiune.]

de Michelle Ferguson

Exodus promovează un sistem de suport care include biserica, terapeutul şi grupul de suport. Cele trei lucrând împreună, oferă mediul ideal în care cel care se luptă cu homosexualitatea poate fi vindecat.

Biserica şi biserica locală

Biserica cu „B” mare este familia universală a credincioşilor puşi deoparte ca fiind ai lui Dumnezeu. Suntem Trupul lui Cristos, fiecare dintre noi fiind un mădular diferit. Dacă unul dintre noi este bolnav sau rănit, tot trupul este afectat. (1 Corinteni 12:26)

Biserica locală este o parte a trupului mai mare. În adunările noastre individuale, avem oportunitatea de a forma relaţii intime şi de a face o lucrare specifică pentru zidirea Împărăţiei lui Dumnezeu. În biserica locală are loc misiunea practică şi acolo ar trebui să primească susţinere şi îndrumare cel care se luptă cu homosexualitatea. Ca parte a unui sistem trinitar, biserica locală trebuie să se dedice unui rol întreit, în confruntarea cu homosexualitatea:

Crede şi învaţă vestea cea bună: Există iertare şi eliberare de păcat! (Romani 1:16, 10:14-15)

Nu contează cu ce se luptă cel care intră pe uşile bisericii tale: Isus Cristos îi iartă pe toţi şi are puterea de a-i elibera pe toţi. Deşi este posibil ca un anumit pastor să nu ştie cum să se ocupe de o problemă, Dumnezeu are în plan să facă toate lucrurile noi. Pe cât de nebuneşte trebuie să li se fi părut iudeilor din primul secol ca neamurile să intre în familia lui Dumnezeu, la fel, multe biserici de astăzi cred că este ridicol ca homosexualii să fie parte a Bisericii.

Cunoaşte adevărul şi spune adevărul! (Ioan 8:31-32, Matei 5:13-16, 28:18-20)

Bisericile trebuie să ştie ce învaţă Biblia despre homosexualitate şi să fie dornice să apere acel adevăr. Numirea homosexualităţii păcat nu înseamnă condamnarea omului; înseamnă condamnarea păcatului. Deoarece credem în iertare şi libertate, ne putem confrunta cu păcatul. Suntem chemaţi să ne iubim unul pe celălalt, iar dragostea nu permite unui frate sau unei surori în Cristos să continue să trăiască în păcat, ci îi îndeamnă să urmărească sfinţenia.

Şi bisericile trebuie să fie educate cu privire la problemele legate de homosexualitate. Vocile pro-homosexualitate căpătând amploare, bisericile trebuie să aibă un răspuns şi un plan. O mare iluzie [A Strong Delusion] de Joe Dallas, ca şi multe alte resurse, sunt disponibile pentru aceasta.

Crede în puterea lui Dumnezeu de a vindeca şi fii un instrument al vindecării!

Speranţa aflată la îndemâna oricui luptă cu homosexualitatea constă în realitatea că schimbarea este posibilă. Dacă o biserică nu crede aceasta, cel care se luptă cu homosexualitatea va fi alimentat cu îndoială.

O biserică trebuie, de asemenea, să fie dedicată responsabilităţii sale de a facilita procesul de vindecare şi de a oferi un suport iubitor pentru cel care se luptă cu homosexualitatea. Ceea ce nu înseamnă că biserica este responsabilă de vindecarea sa, ci că are o responsabilitate faţă de cel care caută schimbarea. A se vedea Efeseni 5:25-27, Romani 15:1-16, Galateni 5:22-6:10, Filipeni 2:1-18 şi 1 Tesaloniceni 5:14-24.

Terapia şi rolul terapeutului

Mulţi se simt inconfortabil la ideea terapiei. Să vorbeşti despre terapie înseamnă să vorbeşti despre probleme reale, ceea ce nu este un subiect popular. Să recunoşti probleme reale înseamnă că trebuie să faci ceva cu privire la ele.

Conform unui studiu făcut de Dr. Warren Throckmorton, terapia este un factor important în căutarea schimbării. Throckmorton comenta: „O relaţie cu un consilier este unică. Este privată, confesională, exploratorie, lipsită de judecată, emoţională, încurajatoare, de mentorat şi caută intenţionat rezultatul pe care îl caută şi clientul. Personalitatea umană se exprimă prin gând, emoţie, relaţie socială şi acţiune, iar consilierii caută intervenţii şi activităţi care au impact în toate aceste domenii. (Interviu, 12.12.2002)

Terapeutul ar trebui să-şi păstreze autoritatea

Relaţia dintre cel care se luptă cu homosexualitatea şi terapeut este dedicată abordării unor chestiuni dintr-o poziţie foarte practică şi informată. Pentru a-şi păstra autoritatea şi credibilitatea, terapeuţii ar trebui să fie instruiţi cu privire la problema homosexualităţii, nu să deducă totul din cele cunoscute de cei care se luptă cu homosexualitatea. NARTH (Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii) este o bună sursă. (A se vedea www.narth.com.)

Clădind pe lucrarea lui Dumnezeu

Un creştin care se luptă cu homosexualitatea este mişcat şi influenţat de Dumnezeu, chiar dacă nu este conştient de aceasta. Ceea ce primeşte la întâlnirile bisericii, de la liderii şi mentorii săi creştini, în timpul său personal cu Dumnezeu etc., contribuie la procesul vindecării. Un terapeut ar trebui să fie conştient de acest lucru şi să caute să clădească pe ceea ce Dumnezeu face deja; este important pentru cel care se luptă cu homosexualitatea să aibă un terapeut creştin. Throckmorton spune. „Văd consilieri care au nevoie de darurile spirituale ale discernământului şi învăţării. Creştinii sunt cei mai buni consilieri pentru creştinii care încearcă să adere la o poziţie morală creştină, deci dacă motivul părăsirii homosexualităţii are de-a face cu aderarea la credinţă, atunci un consilier creştin ar trebuie să fie mai bine acordat la problemă, decât unul din afara credinţei.” (Interviu, 12.12.2002)

Terapia şi relaţia ei cu Biserica

Strângerile bisericii şi pastorii au limite. Nu pot face totul sau să ofere tot ceea ce are nevoie cel care se luptă cu homosexualitatea. Cel care se luptă trebuie să înţeleagă aceasta şi să caute un terapeut, pentru a-şi împlini celelalte nevoi. Timpul concentrat faţă în faţă îi permite să se adreseze unor chestiuni specifice şi să pună în aplicare conceptele mai mari şi mai abstracte pe care le aude la strângerile bisericii.

Terapia completează relaţia sa cu biserica locală şi este o parte a Bisericii universale. Terapeuţii creştini sunt parte a aceluiaşi Trup ca şi clientul lor creştin şi, când ajută individul, lucrează la întărirea întregului.

Grupuri de susţinere mici

Indiferent că sunt numite grupuri de suport, grupuri de monitorizare etc., grupurile de susţinere mici joacă un rol major în călătoria înspre eliberarea de homosexualitate. Astfel de grupuri se încadrează în două categorii: grupuri de suport de consiliere şi grupuri de suport de prieteni.

Grupul de suport de consiliere

Misiunile membre ale Exodus sunt exemple de grupuri de suport de consiliere. Aceste grupuri se concentrează asupra unei chestiuni sau unui set de chestiuni şi oferă un loc sigur pentru practicarea a ceea ce se învaţă la terapie. Relaţiile care se formează împlinesc o anumită nevoie de ataşament, în timp ce îl pregătesc pe individ să se încadreze în biserica mai mare unde este membru. Ele nu sunt destinate să fie ataşamentele relaţionale finale ale individului; totuşi, pentru a depăşi o problemă care are asociată atâta ruşine şi vină, este vital ca cel în cauză să ştie că nu este singur.

Grupul de suport de prieteni

Acest tip de grup este şi locul ideal pentru practicarea a ceea ce se învaţă la terapie; dar el constă în grupul principal de prieteni ai cuiva, care sunt de acord să practice monitorizarea biblică. Din acest loc al siguranţei relaţionale, individul este capabil să se aventureze în grupul mai mare al bisericii.

Biserica oferă dragoste

„Nu există o altă activitate care să identifice atât de complet creştinul şi Biserica cu Domnul, în afară de dragoste.” (VanEngen, pag. 54) Uneori, din cauza zdrobirii relaţionale, oamenii sunt incapabili să simtă intimitatea sănătoasă şi dragostea. Dacă Biserica este chemată să iubească, trebuie să lucreze şi ca să-i facă pe oameni capabili să accepte dragoste şi să ofere dragoste în mod potrivit. Cercetările lui Throckmorton susţin sistemul de suport triunic.

Acest sistem relaţional este pentru toţi creştinii care caută să-şi împlinească chemarea adresată lor în calitate de credincioşi şi mădulare ale Trupului lui Cristos. Poate că sună idealist, dar Biserica mai are de străbătut un drum lung până ce acest sistem va fi norma, nu excepţia; totuşi, „Dacă Biserica poate să-şi redescopere identitatea dată de Dumnezeu şi să devină vie spiritual, cea mai antrenantă parte a istoriei sale îi stă înainte. Totul depinde de abilitatea noastră de a avea o nouă viziune a Bisericii, aşa cum ar trebui să fie ea, de disponibilitatea noastră de a schimba acolo unde este necesar şi, mai presus de toate, de hotărârea noastră de a ne menţine vieţile în permanenţă deschise pentru reînnoirea spirituală. Trebuie să trecem de la concepţia noastră cu privire la ceea ce este Biserica, la dedicarea noastră faţă de ce trebuie să devină Biserica.” (VanEngen, pag. 65)

Surse consultate: 1) Throckmorton, Ph.D., Warren E. Interviu via e-mail. 12-13 decembrie 2002. 2) Throckmorton, Ph.D., Warren E. Cercetare nepublicată. Prezentată la Conferinţa NARTH, noiembrie 2002. 3) VanEngen, Charles. God’s Missionary People: Rethinking the Purpose of the Local Church, Grand Rapids: Baker Book House, 1991. 4) Woolsey, Ron. Interviu prin e-mail. 11-12 decembrie 2002.

[Michelle Ferguson, Three Factors of Healing. Copyright © Michelle Ferguson. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru ajutorul care nu mai este disponibil la Exodus International, contactează Exodus Global Alliance.]

de Dan Hitz

Dan Hitz

Cu câtva timp în urmă, meditam la cum arăta recuperarea mea după cinci ani sau mai mult. Îl întrebam pe Domnul cum se descurcau oamenii la mult timp după ce absolviseră programul de recuperare Living Waters. Mă întrebam de ce unii aveau succes în restaurare, iar alţii aveau de dus o luptă mult mai îndârjită. Aceia dintre noi care am fost legaţi de păcat ne vom afla permanent în recuperare, care însă nu va arăta întotdeauna la fel. Vom avea întotdeauna nevoie de monitorizare. Vom avea întotdeauna nevoie de limite potrivite pentru a ne proteja. Vom fi întotdeauna vulnerabili. În acelaşi timp, putem sta tari – tari în Domnul şi în puterea Lui, care ne poate păzi de cădere. (Iuda 24) Pe când mă gândeam la aceste lucruri, Domnul a vorbit inimii mele şi a mi-a spus: „Ai absolvit programul Living Waters în 1999. Uită-te în oglindă. Ce te face puternic? Ce s-a întâmplat în momentele când ai devenit slab?” A început să-mi arate aspecte ale prevenirii recidivei de care avem nevoie pentru tot restul vieţii. Dorinţa mea pentru cei care au absolvit programul Living Waters este să depăşească zdrobirea şi să-şi ocupe locul de drept în Trupul lui Cristos. Când ieşim din grupul de recuperare, avem nevoie să practicăm în continuare ce am fost învăţaţi. Va trebui să continuăm să implementăm prevenirea recidivei. Acest articol va acoperi trei aspecte ale prevenirii recidivei: aspectele spirituale, aspectele recuperării şi aspectele emoţionale.

Aspectele spirituale – De multe ori, aspectele spirituale ale prevenirii recidivei sunt ingredientele restaurării noastre de care ţinem seama cel mai puţin. Este uşor să petrecem mult timp pe genunchi când lumea din jurul nostru se dezintegrează, dar când situaţia începe să se îmbunătăţească şi avem atâtea de făcut, părem să ne bazăm pe harul lui Dumnezeu ca să aibă grijă de noi. Uităm că El aşteaptă să ne facem partea. „Dumnezeu ştie că am atâtea programări săptămâna asta, deci sunt sigur că va fi mulţumit că mă rog în timp ce conduc maşina spre serviciu şi ascult muzică de laudă.” Părem să uităm că în momentele intime, fără întreruperi, cu Domnul, poate El să ajungă în acele zone întunecate, protejate ale inimii noastre şi să ne elibereze. Pur şi simplu, nu există un substitut pentru timpul personal de devoţiune cu El, în care ne golim inimile înaintea Lui şi aşteptăm în prezenţa Lui atingerea de care avem nevoie. Citirea Bibliei, adorarea Lui prin cântare şi aşteptarea înaintea Lui ne dau răspunsurile şi tăria de care avem nevoie pentru luptă. (Isaia 40:31)

Pocăinţa personală şi monitorizarea sunt la fel de importante. Este uşor să ne mărturisim păcatele sau dorinţele lui Dumnezeu şi să profităm de harul Său, dar este mult mai dificil să mărturisim cuiva care ne va privi în ochi data viitoare când ne vom întâlni şi ne va întreba: „Cum merg lucrurile?” Aceia dintre noi care au parteneri de monitorizare ştiu ce înseamnă asta. Odată mă luptam cu gândurile şi ştiam că mă aflam într-un moment vulnerabil, iar Domnul mi-a spus să merg pentru rugăciune la partenerul meu de monitorizare. „Nu, Doamne, Te rog… Am vorbit cu el de atâtea ori în ultimele luni, încât mă simt ca un idiot. Nu vreau să-i spun din nou aceleaşi lucruri urât mirositoare.” Deşi ştiam că Domnul mă întreba dacă vroiam ca gândurile să continue sau să fie distruse, pur şi simplu, nu mai vroiam să mai vorbesc despre aşa ceva. Eram dornic să aleg tăcerea şi să las lupta să continue. Încă mă certam cu Domnul în timp ce mă îndreptam pe hol către biroul partenerului meu de monitorizare, sperând că era plecat sau avea o întâlnire. Astfel mă puteam simţi îndreptăţit să nu renunţ la lupta mea. Dumnezeu S-a îndurat. Uşa era larg deschisă, el stătea la birou îndreptat către uşă şi m-a întâmpinat cu elan: „Bună, Dan”, când am intrat. A fost greu să mă mai cert cu Domnul după aceea. I-am făcut cunoscut ce aveam pe inimă, am avut parte de rugăciune şi am avut parte de biruinţă chiar în acel moment. Pocăinţa şi mărturisirea sunt amândouă procese care aduc viaţă. Ele sunt o parte critică a prevenirii recidivei.

Să nu ne mai gândim la noi înşine, slujindu-le altora, şi să mergem la biserică regulat, sunt, de asemenea, aspecte importante în călătoria care ne stă înainte (Evrei 10:24-25); totuşi, nu există niciun aspect mai important în viaţa creştină decât menţinerea relaţiei cu Isus Cristos. Când ne trezim că ne facem „îndatoririle de jelire” în locul rugăciunilor de dimineaţa sau că suntem prea ocupaţi ca „să ne rugăm”, ca să-I spunem Domnului ce avem pe inimă, este timpul pentru o schimbare. Creştinismul mecanic aduce plictiseală şi ne slăbeşte. Faptul că ne deschidem inima faţă de un Mântuitor viu ne face puternici. Toţi avem nevoie de momente în care să ne separăm de rutină. Postul şi punerea în acord cu Dumnezeu ne ajută să rămânem şi să trăim în El. Am un prieten care mi-a spus de multe ori: „Dumnezeu este mult mai interesat de tine decât de misiunea ta.” Nimic nu este mai important decât timpul şi relaţia noastră cu Isus Cristos. (Luca 10:38-42)

Aspectele restaurării – Aspectele restaurării pentru prevenirea recidivei sunt la fel de importante la şase ani după program, cum sunt când te afli la mijlocul programului. Nu trebuie să uităm niciodată că suntem vulnerabili. (1 Corinteni 10:9-14) Le spun deseori oamenilor că lupta cu păcatul ne poate duce între-un punct în care păcatul nu mai este debilitant, ci se află sub stăpânirea noastră, prin puterea lui Isus Cristos; totuşi, trebuie întotdeauna să-l ţinem cu tărie în stăpânire. Trebuie să respectăm întotdeauna limitele emoţionale şi fizice, rămânând departe de oamenii şi locurile care ne fac să ne poticnim – sau care ne amintesc de vremurile când trăiam în păcat.

Mă aflam în autobuz, întorcându-mă de la o întâlnire pentru bărbaţi în afara statului, când cei cu care eram au început să-şi spună mărturia. Problema a fost că au alunecat repede de la povestirea lucrurilor glorioase pe care le făcuse Dumnezeu în vieţile lor, la depănarea amintirilor despre plăcerile trecutului păcătos. Când ne trezim dorind plăcerile păcatului, este necesar să restabilim imediat limitele, să găsim parteneri de monitorizare şi să se roage alţii pentru noi. Există un motiv pentru care mai suntem atraşi de întâlniri şi incidente specifice din viaţa noastră. Acelea sunt lucrurile pentru care trebuie să cerem ajutor şi să-L rugăm pe Domnul să ne descopere „momeala” ascunsă în amintirile respective.

Multe aspecte ale recuperării sunt, pur şi simplu, mecanice. Lupta fiecărui bărbat de Stephen Arterburn şi Fred Stoeker oferă sfaturi bune pentru „păzirea ochilor” şi „păzirea gândurilor”. Ceea ce înseamnă, pur şi simplu, ca atunci când suntem ispitiţi să ne uităm lung la cineva, să ne mutăm privirea într-un loc sigur. Nu este nevoie să ştim cum arată cel care păşeşte pe culoarul magazinului; este nevoie doar să ştim că este acolo, ca să nu ne lovim de el. Când gândurile ne zboară la amintiri sau dorinţe sexuale păcătoase, le îndreptăm acolo unde trebuie să fie. Este nevoie de efort pentru a dezvolta un asemenea obicei, dar aceasta va evita multe lupte mai târziu pe cale. Căzând înainte de Craig Lockwood ne învaţă cum să ne descurcăm cu ciclul adicţiei şi cum să ne confruntăm cu declanşatorii emoţionali. Când realizăm că ne îndreptăm către o perioadă de vulnerabilitate, putem pune la cale un plan de acţiune în care să-i sunăm pe cei în care avem încredere, să prevenim recidiva şi să revenim pe calea cea bună. Mulţi declanşatori pot fi procesaţi prin implementarea noilor aspecte ale prevenirii recidivei, aspectele emoţionale.

Aspectele emoţionale – Aspectele emoţionale ale prevenirii recidivei, numite şi aspectele interioare ale vindecării, se ocupă de câteva chestiuni care ne-au alimentat de la bun început lupta cu adicţia. Prin programele de recuperare Living Waters şi prin alte programe de recuperare învăţăm să nu ne îngropăm durerea emoţională, ci să ne „asumăm durerea” şi să o lăsăm să iasă la suprafaţă, ca să o putem aduce la Isus Cristos pentru vindecare. Deşi intensitatea sentimentelor dureroase ar trebui să slăbească în timp, Îi mulţumesc Domnului că vrea să ne vindece la un nivel mai profund, în timp ce progresăm în umblarea cu El. Domnul pare să lucreze în etape. Uneori ne aflăm în vale şi ne agăţăm cu disperare de El pentru tărie. Alteori suntem pe vârful muntelui, unde binecuvântările Lui par să nu se sfârşească. El ne duce şi în perioade staţionare, când învăţăm să umblăm în vindecarea pe care ne-a adus-o până acum. Perioadele staţionare par mai degrabă terestre. Ne confruntăm cu provocările rutinei şi câştigăm unele victorii de bază. Devenim mai puternici când vedem roadele restaurării acţionând în relaţiile şi emoţiile noastre, dar putem fi, de asemenea, tentaţi să ne slăbim concentrarea asupra restaurării. Prevenirea recidivei înseamnă să continuăm şi să menţinem umblarea spirituală, limitele, monitorizarea şi să ne păzim ochii şi a gândurile chiar şi în perioadele de staţionare.

De-a lungul anilor, am avut întotdeauna un partener de monitorizare sau de rugăciune. Cu partenerul meu de monitorizare am libertatea de a discuta despre starea în care mă aflu cu privire la aspectele spirituale şi de restaurare. Am posibilitatea să primesc ajutor pentru aspectele emoţionale şi problemele care îmi măresc vulnerabilitatea din trecut la „automedicaţie”. Când se declanşează durerea nevindecată, îmi permit să merg la el pentru a-i cere ajut ca să-mi arunc povara asupra Domnului. (Galateni 6:1-2, Romani 12:15-16) Este important să ai un partener de monitorizare care să te asiste prin ucenicizare, cu care să vorbeşti despre victoriile şi luptele tale şi la care să cauţi ajutor în rugăciune.

„Să te rogi până treci de ispită” este un ingredient important în aspectele emoţionale ale prevenirii recidivei. Toţi avem perioade când ispitele sunt mai intense decât de obicei. În acele perioade putem să-I mărturisim Domnului ispita noastră specifică şi să Îl întrebăm care este problema de bază care ne face să fim mai vulnerabili astăzi decât am fost săptămâna trecută. Uneori El ne va arăta că am lăsat garda jos şi i-am privit lung pe toţi cei care au intrat în câmpul nostru vizual. Alteori poate că nu am avut parte de somn suficient sau nu am avut grijă de noi, ceea ce ne afectează rezistenţa la păcat. Vor fi, de asemenea, momente când vom fi provocaţi şi vom cădea din nou în vechile obiceiuri păcătoase, pentru a evita durerea emoţională. Atunci vom putea să mărturisim lupta noastră Domnului şi să Îi cerem răspunsul la durerea noastră. Domnul este credincios ca să vorbească inimii noastre şi să ne ofere un răspuns care să rezolve problemele mult mai bine decât evadările noastre păcătoase.

Cu câţiva ani în urmă mă luptam cu fantezia unor întâlniri sexuale agresive. Nu era lupta mea obişnuită şi mă simţeam mai degrabă condamnat de imaginile respective. În loc să mă duc la partenerul meu de monitorizare pentru a primi ajutor, am încercat să mă lupt cu gândurile de unul singur, fără prea mare succes. După ce m-am luptat cu gândurile respective aproape două săptămâni, în cele din urmă, mi-a fost de ajuns. L-am întrebat pe Domnul care era problema şi de ce mă luptam specific cu acele imagini. El mi-a arătat că eram copleşit de stresul zilnic de a conduce misiunea. Eram îngrijorat din cauza unor probleme familiale cu care mă confruntam şi aveam parte de provocări financiare atât eu personal, cât şi misiunea. Problema de bază era că mă simţeam copleşit şi căutam tăria masculinităţii altcuiva, ca să-mi rezolve problemele. M-am simţit zdrobit şi m-am pocăit fiindcă nu mi-am alungat gândurile aşa cum ar fi trebuit să o fac şi L-am rugat pe Domnul să-mi răspundă. Mi-a arătat că El va fi pentru mine tăria masculină după care tânjeam, pentru a mă învăţa cum să fac faţă stresului. Odată ce mi-am dus lupta la Isus şi am primit răspuns de la El, imaginile cu care mă luptasem timp de două săptămâni au dispărut cam în douăzeci de minute. Ani de zile mai târziu, Dumnezeu este în continuare pentru mine tăria masculină, ajutându-mă să mă confrunt cu provocările vieţii, purtându-mă prin perioadele dificile şi ajutându-mă să-mi ţin gândurile fixate pe El. În acest fel suntem ajutaţi în recuperare şi în prevenirea recidivei când ne rugăm până trecem de ispită.

Dacă te afli în procesul de restaurare de un număr de ani şi simţi că să te păstrezi curat nu mai este la fel de uşor cum era cândva, aminteşte-ţi paşii pe care i-ai făcut la început ca să scapi de lupta ta. Vorbeşte cu cineva din echipa de conducere a bisericii tale şi fă-i cunoscut unde te afli. Cere-I Domnului să-ţi dea un partener de monitorizare care să te poată ajuta pe cale. Reconciliation Ministries oferă inclusiv ajutor pastoral individual celor care au nevoie de o „acordare la restaurare”. Sună la 586.739.5114 pentru a programa o întâlnire şi a te întoarce la calea cea bună. Poţi primi ajutor.

[Dan Hitz, Relapse Prevention. Copyright © 2008 Reconciliation Ministries. Tradus şi publicat cu permisiune. Acest articol este adaptat după un mesaj pe care Dan l-a prezentat la o întâlnire Celebrate Recovery la biserica Woodside Bible Church of Troy. Celebrate Recovery este un pas în programul creştin pentru ajutorarea celor care se recuperează dintr-o largă varietate de probleme, care includ abuzul de substanţe, adicţia sexuală, codependenţa şi multe altele. Pentru mai multe informaţii despre Celebrate Recovery, clic aici.]