Un nou studiu despre terapiile reparative

de Robert L. Spitzer, doctor în medicină

Robert L. SpitzerRobert L. Spitzer, doctor în medicină, este profesor de psihiatrie şi Şeful Departamentului de Cercetare Biometrică la Institutul de Stat Psihiatric din New York, SUA. A primit recunoaştere internaţională ca o autoritate în evaluarea psihiatrică şi în clasificarea tulburărilor mentale.

Dr. Spitzer s-a aflat în centrul deciziei Asociaţiei de Psihiatrie Americane (APA) în 1973, de a retrage homosexualitatea de pe lista sa de tulburări mentale, DSM (Manualul de diagnostic şi statistică). Discuţia Dr. Spitzer cu foşti homosexuali la adunarea anuală a APA din 1999, a avut ca rezultat un nou interes al său pentru studierea eficienţei terapiilor pentru reorientare sexuală.

„Ca mulţi psihiatri”, a spus  Dr. Spitzer, „am crezut că unui comportament homosexual i te poţi împotrivi, dar că orientarea sexuală nu poate fi schimbată. Acum cred că este neadevărat – unii oameni pot să se schimbe şi se schimbă.” În noul său studiu prezentat pe 9 mai 2001, la adunarea anuală a Asociaţiei de Psihiatrie Americane, Dr. Robert L. Spitzer a făcut cunoscută dovezile concluziilor sale. Tipărirea prezentării sale s-a făcut prin bunăvoinţa Dr. Spitzer.

Acesta este un titlu mai exact pentru prezentarea mea: „200 de subiecţi care susţin că şi-au schimbat orientarea sexuală, de la cea homosexuală la cea heterosexuală”.

Orientarea sexuală se referă la o atracţie sexuală care se menţine, fantezie sexuală, dorinţă pentru o relaţie romantică, intimă din punct de vedere emoţional şi comportament sexual cu excitare, îndreptat în primul rând spre acelaşi sex sau spre sexul opus.

Orientarea sexuală este multidimensională şi fiecare componentă este parte a unui întreg.

Există un consens profesional că unui comportament homosexual i te poţi împotrivi, că la el se poate renunţa sau poate fi reetichetat. Totuşi, orientarea homosexuală nu poate fi schimbată.

Am împărtăşit cu siguranţă acest punct de vedere, deci cum a ajuns Bob Spitzer, care a jucat un rol central în eliminarea homosexualităţii ca tulburare mentală din DSM-II în 1973, să aibă îndoieli cu privire la acest consens? Răspunsul este că la adunarea anuală a APA din Washington din 1999, am vorbit cu mai mulţi oameni care pichetau întâlnirea şi care susţineau, contrar declaraţiei de poziţie a APA, că schimbarea orientării sexuale este posibilă şi nu ar trebui să fie descurajată şi că ei personal s-au schimbat de la homosexuali la heterosexuali. Am început să mă întreb, ar putea fi posibil ca unii homosexuali să-şi poată de fapt schimba orientarea sexuală? După ce m-am gândit mult şi realizând că studiile anterioare care au susţinut că o asemenea schimbare este posibilă aveau tot felul de defecte metodologice, am ajuns la concluzia că mi-ar fi satisfăcută curiozitatea numai dacă aş conduce un studiu eu însumi.

Ideea de bază este simplă. Studiul experienţelor relatate personal, de indivizi care susţin că au ajuns la o schimbare de la atracţia homosexuală la cea heterosexuală, care durează de cel puţin cinci ani.

Întrebările de bază ale studiului ar fi … Poate găsi cineva un număr substanţial de astfel de indivizi? Dacă da, cât de des este însoţită o asemenea schimbare de schimbări în alţi indicatori homosexuali? Există diferenţe de gen?

Cu ajutorul Dr. Richard C. Friedman, am conceput un interviu structurat la telefon, astfel încât să fie absolut clar pentru alţii cum ne-am evaluat subiecţii. Am fost surprinşi să realizăm că atât chestionarele cât şi măsurătorile anterioare despre orientarea sexuală au fost destul de neadecvate, prin faptul că se concentrau de obicei asupra unei singure variabile a atracţiei sexuale sau a identităţii, astfel încât a trebuit să concepem în mare parte propriile noastre întrebări şi categorii de răspuns. Am continuat să revedem planul interviului în timpul unui studiu pilot pe 40 de indivizi care ne-au fost trimişi ca potenţiali subiecţi. În timpul acestei faze de dezvoltare am pus întrebări precum: „Ce gen de ajutor ai primit?” „Cum erai înainte (de efortul de schimbare)?” „Cum eşti diferit acum?” „Ce aspecte ale homosexualităţii rămân?”.

Am dezvoltat întrebări specifice pentru aceşti indicatori cheie ai homosexualităţii. Atracţia sexuală timp de un an pe o scară subiectivă de la 100 (exclusiv homosexual) la 0 (exclusiv heterosexual). Subiectul alege orice număr de la 100 la 0. Gândurile sexuale sau visarea cu ochii deschişi despre a face sex cu cei de acelaşi sex – niciodată, de câteva ori pe an, de câteva ori pe lună, de câteva ori pe săptămână şi în fiecare zi într-o perioadă de un an. Unele fantezii sexuale în timpul masturbării – procentul ocaziilor de fantezii masturbatoare cu acelaşi sex în timpul sexului heterosexual – procentul ocaziilor sexuale. Dorinţa intimităţii emoţionale romantice – din nou, de la niciodată la aproape în fiecare zi. Comportamentul homosexual însoţit de excitare.

Interviul pentru studiul final, pe care l-am administrat personal tuturor subiecţilor, a durat aproximativ 45 de minute. Am introdus datele direct într-un program SPSS de introducere a datelor, în timp ce interviul progresa.

Sunt 112 întrebări cu răspuns închis, cu categorii de răspuns fixe şi 9 întrebări deschise, unde am introdus răspunsul subiectului.

Înregistrările audio a aproximativ o treime dintre subiecţi pot fi revăzute de alţi cercetători, iar întreaga serie de date pentru studiu este de asemenea disponibilă.

Când am încercat să recrutăm posibili subiecţi am solicitat numai indivizii care au menţinut o anumită schimbare în orientarea homosexuală pentru cel puţin cinci ani. Totuşi, criteriile de intrare efective au fost mai restrictive. Pentru a fi acceptat în studiu a fost necesar ca subiectul care lua parte la interviu să raporteze: Atracţie predominant homosexuală … Folosim mai degrabă expresia „efort de schimbare” decât terapie, deoarece unele dintre schimbări presupun eforturi specifice, precum implicarea într-o relaţie de mentorat cu un heterosexual, pe care de obicei subiecţii nu au privit-o ca terapie. Individul trebuia să aibă ca scop heterosexualitatea funcţională. A fost de asemenea necesar ca după efortul de schimbare să existe o schimbare a cel puţin 10 puncte pe scala noastră de atracţie sexuală. 10 puncte este o schimbare minimală subiectivă, dar cel puţin reflectă evaluarea subiectului că a existat o anumită schimbare în obiectul atracţiei sexuale.

Pentru a obţine 200 de subiecţi pentru studiu, care în cele din urmă au fost 143 de bărbaţi şi 57 de femei, am intervievat 274 de potenţiali subiecţi, pe care i-am găsit cu mare greutate, într-o perioadă de 16 luni. 74 de subiecţi au fost excluşi, cel mai adesea pentru că a existat o schimbare în comportament şi identitatea de sine, dar nu şi în atracţia sexuală, sau fiindcă subiectul nu era predominant homosexual, sau schimbarea dura de mai puţin de 5 ani.

Cei 200 de subiecţi ai noştri au fost recrutaţi în principal de la misiunile religioase Exodus, care oferă o varietate de programe pentru a-i ajuta pe homosexualii care vor să îşi învingă sentimentele homosexuale. Şi de la NARTH, Asociaţia Naţională pentru Cercetarea şi Terapia Homosexualităţii, un grup de clinicieni de sănătate mentală şi de laici, care în general privesc homosexualitatea ca o tulburare de dezvoltare tratabilă. „Ceilalţi” au fost în mare parte alţi subiecţi, terapeuţi care fac reorientare sexuală Rx, ca şi răspunsuri la anunţurile despre studiu la radio sau în ziar. Prin mijloace diferite, ei au luat legătura cu subiecţii potenţiali, care apoi au sunat la biroul meu ca să stabilească un interviu.

Aproximativ 90% dintre subiecţi au relatat că au folosit mai mult de un tip de efort de schimbare. Slide-ul prezintă răspunsul la întrebarea: „Ce te-a ajutat cel mai mult?”. Profesionistul în sănătate mentală a fost cel mai adesea un psiholog (23), un consilier pastoral (12%). Rareori un psihiatru (3%). „Altele” au inclus întâlnirea repetată cu un heterosexual model, adesea numit „mentorat”, cărţi prin care te ajuţi singur sau ceea ce unii subiecţi au numit „lucrare spirituală” – înţelegând schimbarea relaţiei cu Dumnezeu.

Când rezultatele pentru bărbaţi şi femei sunt foarte similare, este arătat rezultatul pentru eşantionul total de 143 de bărbaţi şi 57 de femei. Aproximativ trei sferturi dintre bărbaţi şi jumătate dintre femei erau căsătoriţi heterosexual. Cam o cincime dintre subiecţi erau căsătoriţi înainte de efortul de schimbare şi deseori au raportat că acel comportament sau atracţie homosexuală le ameninţa căsătoria. Cei mai mulţi erau albi şi terminaseră colegiul.

Cei mai mulţi subiecţi erau protestanţi. Marea majoritate au spus că religia este „extrem” sau „foarte” importantă în viaţa lor. Mulţi terapeuţi nereligioşi la care am căutat subiecţi au fost reticenţi în a lua legătura cu foştii pacienţi. În parte, aceasta ar putea fi cauza pentru proporţia neobişnuit de ridicată în eşantionul nostru a celor care erau foarte religioşi. Marea majoritate a subiecţilor au vorbit în mod public în favoarea eforturilor de a schimba orientarea homosexuală. Într-adevăr, motivaţia primară pentru participarea la studiu, pentru aproape toţi subiecţii, a fost interesul lor în a oferi dovezi, din propria lor experienţă, că homosexualitatea poate fi schimbată, şi de a oferi speranţă altora.

De ce au vrut subiecţii să se schimbe? Acestea au fost cele mai obişnuite răspunsuri date. Stilul de viaţă gay nu era satisfăcător emoţional … De obicei aceasta se referea la promiscuitatea răspândită, la relaţii furtunoase, dureroase, deseori cu gelozie extremă. Conflict religios … Dorinţa de se căsători sau de a putea rămâne căsătorit, îndeosebi pentru bărbaţi.

Iată timpul mediu – aproape identic pentru bărbaţi şi femei. A existat, desigur, o mare variabilitate individuală. Apariţia interesului sexual faţă de acelaşi sex a apărut la aproximativ 12 ani. Cam după 18 ani începe efortul de schimbare, pe care l-au găsit de ajutor (adesea precedat de unul sau mai multe eforturi de schimbare care nu au fost de ajutor … adesea incluzând terapeuţi care le-au spus că nu aveau altă alegere decât să îşi accepte homosexualitatea). Marea majoritate a subiecţilor au raportat că această schimbare a fost treptată şi că deseori a început cu diminuarea sentimentelor homosexuale şi cu apariţia treptată, sau cu intensificarea sentimentelor heterosexuale. Trei ani mai târziu, după cinci ani de efort de schimbare, schimbarea ia sfârşit pentru 78% dintre subiecţi. Cei 12% care rămân raportează că efortul de schimbare continuă până în prezent, referindu-se de obicei la continuarea participării la un grup de suport pentru foştii gay sau la o luptă de o viaţă cu probleme de bază, despre care ei cred că au cauzat homosexualitatea lor.

Cât de homosexuali erau subiecţii înainte de efortul de schimbare? Mai întâi, cât de des aveau atracţie faţă de acelaşi sex ca adolescenţi? Folosim roşu pentru bărbaţi, roz pentru femei. Pentru a arăta ceea ce dorim, în acest slide ca în multe alte slide-uri, arătăm extremele. Mulţi aveau „deseori” sau „foarte des” atracţie faţă de acelaşi sex ca adolescenţi.

În contrast, cei mai mulţi subiecţi nu aveau „niciodată” sau aveau doar „rar” atracţie faţă de sexul opus ca adolescenţi, îndeosebi subiecţii bărbaţi.

Cu câţi indivizi a făcut subiectul sex homosexual înainte de efortul de schimbare? O mică proporţie, chiar şi mai mică pentru femei, se împotriviseră impulsurilor homosexuale şi nu făcuseră niciodată sex homosexual. Aşa cum era de aşteptat, o proporţie însemnată de bărbaţi făcuseră sex cu un număr mare de bărbaţi.

53% dintre bărbaţi şi 33% dintre femei nu făcuseră niciodată de bunăvoie sex heterosexual.

Am evaluat schimbarea în indicatorii orientării sexuale comparând cele 12 luni înainte de efortul de schimbare – la care ce vom referi ca „Înainte” – cu ultimele 12 luni înainte de interviu – la care ne vom referi ca „După”.

Următorul grup de slide-uri, contrastează ÎNAINTE cu DUPĂ, pentru diferiţi indicatori. Mai întâi valorile atracţiei sexuale pentru bărbaţi şi femei. Amintiţi-vă, 100 este exclusiv pentru acelaşi sex şi 0 este exclusiv pentru sexul opus, ÎNAINTE şi DUPĂ. Atât bărbaţii cât şi femeile, în medie, ÎNAINTE se află în categoria homosexualităţii foarte ridicate. DUPĂ, în medie, sunt în categoria heterosexualităţii foarte ridicate, chiar mai mult pentru femei. Aici, ca şi în cele mai multe slide-uri care urmează, observaţi că indicatorii homosexuali ai femeilor ÎNAINTE, în medie sunt adesea similari sau mai puţin extremi, iar DUPĂ sunt întotdeauna mai heterosexuali decât ai bărbaţilor.

Cât de mulţi au raportat atracţia sexuală ca exclusiv homosexuală înainte? Aproape jumătate dintre bărbaţi şi femei. DUPĂ, 17% dintre bărbaţi şi considerabil mai multe femei, 55%, raportează o valoare zero, fiind exclusiv heterosexuali.

Să privim la dorinţa sexuală sau la visarea cu ochii deschişi la întreţinerea de relaţii sexuale cu acelaşi sex, cel puţin de câteva ori pe lună. Acesta a fost cazul pentru aproape toţi subiecţii ÎNAINTE şi numai pentru un mic număr DUPĂ, în special pentru femei.

Dorinţa puternică pentru implicare homosexuală emoţională romantică, cel puţin de câteva ori pe lună. Extrem de obişnuit ÎNAINTE, foarte neobişnuit DUPĂ.

Aproape toţi cei 138 de bărbaţi şi 50 de femei care ÎNAINTE se masturbau, au avut fantezii masturbatorii cu acelaşi sex în 20% de ocazii masturbatorii sau mai mult.

Aceasta a fost mult mai puţin obişnuit la cei 112 de bărbaţi şi 39 de femei care se masturbau DUPĂ, îndeosebi pentru femei.

Fanteziile masturbatorii cu sexul opus, fără a face un efort de a avea astfel de fantezii, printre cei care se masturbau, erau neobişnuite ÎNAINTE, dar destul de obişnuite DUPĂ.

Ce proporţie de subiecţi, DUPĂ, nu aveau absolut niciunul dintre aceşti indicatori homosexuali – de ex. 0 pe scara atracţiei homosexuale şi „niciodată” pe scara gândurilor sexuale. Aceasta ar exclude ce cineva care, de exemplu, ar raporta 5 pe scara atracţiei homosexuale şi „niciodată” pe scara gândurilor sexuale. Acesta – ceea ce privim ca un criteriu nerealist al unor indicatori lipsă, a fost cazul pentru doar 11% dintre bărbaţi şi pentru o proporţie mult mai mare de femei, 37%. Am făcut un criteriu mai puţin stringent pe care l-am numit Numai Indicatori Minimali Homosexuali. Pentru aceasta acordăm punctaje de la 0 la 10, pe variabile care folosesc o scală de la 0 la 100 şi permit o frecvenţă de „câteva ori pe an” la variabilele de frecvenţă. Acum aceasta se aplică la 29% dintre bărbaţi şi la 63% dintre femei.

Cât de des au fost capabili subiecţii heterosexuali să-şi realizeze scopul unei funcţionări heterosexuale bune? Am definit că aceasta cere: În ultimul an într-o relaţie de dragoste heterosexuală. Satisfacţia relaţiei emoţionale cu partenerul, cel puţin 7 + (pe o scară de la 1 la 10, unde 10 este cât de bine se poate, iar 1 cât de rău se poate). Sex heterosexual cel puţin o dată pe lună. Satisfacţia fizică a sexului heterosexual cel puţin 7 + (aceeaşi scară de la 1 la 10). Gânduri rare (mai puţin de 20%) cu acelaşi sex în timpul sexului heterosexual. Acesta a fost cazul pentru 66% dintre bărbaţi şi 44% dintre femei. Mulţi subiecţi femei au spus că se avuseseră întâlniri romantice şi fuseseră atrase sexual, dar relaţia nu s-a terminat prin căsătorie.

Ne-am aşteptat ca Buna Funcţionare Heterosexuală să nu fie atinsă la fel de des de subiecţi care înainte de efortul de schimbare erau extremi la indicatorii homosexuali. Am definit aceasta ca: Fără atracţie sexuală faţă de sexul opus. Niciodată sex heterosexual. Înainte: fără fantezii masturbatorii heterosexuale. Înainte: atracţie 95 + (homosexuală). Raportăm că rezultatele pentru cei 33 de bărbaţi au fost în acest grup. Au fost prea puţine femei, numai 5, pentru a raporta. La aceşti 33 de bărbaţi, funcţionarea heterosexuală bună a fost obţinută de 67% dintre subiecţi, spre marea noastră surpriză.

56 de subiecţi aveau sex heterosexual regulat atât ÎNAINTE cât şi DUPĂ, în aproape toate cazurile cu aceeaşi persoană, partenerul de căsătorie. Am privit aceste trei variabile. Relaţie emoţională satisfăcătoare ( 7 + pe scara de la 1 cât se poate de rău – la 10 cât se poate de bun) care au fost de la 25% la 98%. Sex fizic satisfăcător (7 + pe scara de la 1 la 10) care a fost de la 43 la 100%. În cele in urmă, deseori (20%) gânduri sexuale cu acelaşi sex, care au fost de la 52 la 6%. Aceste valori DUPĂ sunt foarte similare cu valorile acestor trei variabile la 81 de subiecţi care făceau sex heterosexual regulat DUPĂ, dar care nu făcuseră sex heterosexual ÎNAINTE.

Depresia a fost raportată ca fiind un efect colateral obişnuit al încercărilor de a schimba orientarea sexuală. Cu siguranţă nu a fost cazul pentru subiecţii noştri, care au fost deseori „accentuat” sau „extrem de” deprimaţi ÎNAINTE, dar rareori atât de deprimaţi DUPĂ.

În timpul studiului pilot am notat modurile obişnuite în care subiecţii au spus că fuseseră ajutaţi de efortul de schimbare. Aceasta arată cât de des au raportat subiecţii că aceste moduri de a fi i-au ajutat, când li s-au pus întrebări cu răspuns închis în timpul studiului … mă simt mai [masculin, feminină] … dezvoltarea relaţiilor ne-sexuale cu acelaşi sex.

Desigur, marea întrebare este, datorită faptului că aceştia sunt subiecţi foarte motivaţi să ofere suport pentru valoarea eforturilor de schimbare de reorientare, în ce măsură sunt raportările lor mai mult decât auto-înşelare, sau exagerare grosolană? Lipsind orice dovadă obiectivă a schimbării, precum modificările penisului la vederea stimulilor erotici ai sexului opus, nu există niciun mod în care putem fi siguri că raportările lor sunt în general exacte. Totuşi, următoarele motive ne sugerează că ele nu pot fi uşor date la o parte. Complexitatea şi gama schimbării raportate. Marea gamă şi natura limitată a rezultatelor care au fost raportate şi faptul că foarte puţini au raportat o schimbare totală, dau o anumită credibilitate raportărilor lor. Subiecţii nu au avut nicio dificultate în a oferi detalii când li s-a cerut să descrie diferite rezultate, precum în ce constau exact fanteziile lor masturbatoare cu sexul opus. Natura treptată a schimbării şi modelul frecvent a mai puţine sentimente homosexuale, urmate de mai multe sentimente heterosexuale, arată că nu este o simplă poveste inventată. Diferenţele de gen – de ex. uşurinţa mai mare cu care subiecţii femei au fost capabili să se schimbe, şi raportările femeilor că adeseori erau mai heterosexuale la început – sunt în concordanţă cu literatura de specialitate. Ar fi dificil de explicat de ce, dacă nimeni nu s-a schimbat cu adevărat, subiecţii femei ar raporta o schimbare mai mare decât bărbaţii.

Răspunzând la întrebarea: „Cum ai transpus ceea ce ai învăţat în efortul de schimbare pentru a-ţi schimba sentimentele?” subiecţii au raportat următoarele strategii de schimbare, care au fost recunoscute în general în literatură ca şi componente eficace ale eforturilor psihoterapeutice: Povestiri care leagă copilăria sau experienţele din familie de sentimentele sexuale. Clădirea unei relaţii emoţionale intense pentru a aduce schimbare în sentimentele sexuale, de ex. mulţi bărbaţi au raportat că au dezvoltat interes sexual heterosexual numai după ce au devenit implicaţi emoţional intens cu o femeie. Suportul de grup sau individual, precum grupuri de suport pentru foştii gay. Oprirea gândurilor, de ex. „când am astfel de gânduri, nu mai urmez acea cale”. Evitarea situaţiilor care declanşează sentimentele homosexuale. Acestea sunt tehnici care sunt în mod obişnuit considerate eficiente în psihoterapie, făcând plauzibile afirmaţiile lor. Ne putem imagina mecanismele prin care pot acţiona aceste tehnici.

Ajungem la concluzia conform căreia, contrar cu înţelepciunea convenţională, unii indivizi foarte motivaţi, folosind o varietate de eforturi de schimbare, pot face o schimbare substanţială în indicatori multipli ai orientării sexuale şi pot obţine o funcţionare heterosexuală bună. Subiecţii care au făcut schimbări mai puţin substanţiale credeau că asemenea schimbări erau extrem de benefice. Schimbarea completă – care este în general considerată ca un scop nerealist în psihoterapie – este neobişnuită, îndeosebi la subiecţii bărbaţi.

Deşi terapeuţii care fac acest gen de terapie susţin că obţin rezultate similare la aproximativ o treime dintre pacienţii pe care îi tratează, dificultatea de a găsi subiecţi sugerează că probabilitatea ca schimbările substanţiale raportate de subiecţii noştri să fie relativ neobişnuite pentru toţi indivizii care fac un efort de schimbare. Pe de altă parte, alţi factori, precum ezitarea subiecţilor de a fi intervievaţi şi rezistenţa terapeuţilor la contactarea foştilor clienţi pot de asemenea să fi jucat un rol în dificultatea pe care am întâmpinat-o în găsirea a 200 de subiecţi potriviţi. Numărul mare de potenţiali subiecţi respinşi de la studiu, arată că unii indivizi care susţin că şi-au schimbat orientarea sexuală şi-au schimbat numai identitatea sau comportamentul homosexual evident. Totuşi, aceşti indivizi au considerat o astfel de schimbare limitată ca o îmbunătăţire substanţială, fiindcă a împlinit scopurile proprii de control al comportamentului şi o schimbare în identitate, chiar dacă schimbarea a fost mai puţin decât ceea ce au dorit ei.

Un mod mai bun de a conceptualiza „reorientarea sexuală” este de a o vedea ca pe o diminuare a homosexualităţii nedorite şi ca pe o creştere a potenţialului heterosexual – recunoscând că pentru unii, schimbarea este posibilă într-un întreg multidimensional.

Suntem preocupaţi de folosirea greşită a rezultatelor studiului nostru. În primul rând, presupunerea că orientarea homosexuală se poate schimba la indivizii cei mai motivaţi. În al doilea rând, respingerea valorii pentru anumiţi homosexuali a unei schimbări în identitatea sexuală şi a comportamentului sexual nedorit, chiar şi când orientarea sexuală nu este substanţial schimbată. În al treilea rând, rezultatele studiului ar putea fi folosite pentru a justifica tratamentul coercitiv şi negarea drepturilor civile ale homosexualilor. Închei prin a reaminti că mai mulţi subiecţi au spus spontan: „Nu am nicio problemă să accept că cei mai mulţi gay nu au niciun interes să se schimbe. Îmi doresc ca şi ei să poată recunoaşte că eu am dreptul să mă schimb”.

Retipărit de la:

Institutul German pentru Tineret şi Societate

Deutsches Institut für Jugend und Gesellschaft

Christen in der Offensive e. V.

Postfach 1220, D-64382 Reichelsheim, Germany

Tel: 06164/9308-211, Fax: 06164/9308-30

Tradus şi preluat cu permisiune de pe www.pfox.org.

My interview with Dr. Robert Spitzer

Leave a Reply

%d bloggers like this: