Sunt disperat, nu ştiu ce să fac! Sunt homosexual şi vreau să mă schimb! M-am închis în mine de foarte mult timp, mi-e ruşine foarte mult de ceea ce sunt. Nu am avut niciodată cu cine vorbi despre problemele mele. Sunt trist mereu, nu pot zâmbi, mi-e teamă de lume, să nu râdă de mine. Până acum un an nu am spus nimănui. Apoi am spus, fiindcă nu am mai putut ţine în mine.
Am avut nişte crize, am căzut în depresie, m-au luat cu salvarea. Începusem să vorbesc singur şi plângeam, parcă era ceva în mintea mea şi îmi spunea într-una cuvântul „spune!” Nu m-am mai putut abţine şi am spus unui prieten. Îmi era foarte ruşine. La vreo câteva zile am spus şi familiei, dar mă bucur că au reacţionat bine. Şi prietenii mi-au spus numai cuvinte frumoase, m-au acceptat aşa cum sunt.
Dar eu nu mă accept, nu pot, mă simt prost faţă de toţi. Am încercat să mă sinucid de două ori; nu am reuşit. Eu cred că e mai bine să mor, dar ţin foarte mult la familie şi nu vreau să îi fac să sufere. Acum sunt pensionat pe caz de boală, din cauză că am probleme psihice. Cred că din cauză că m-am închis prea mult în mine.
O să fie foarte greu să mă schimb, pentru că sunt prea obsedat, nu pot să stau fără să visez. O relaţie nu am avut niciodată cu un homosexual, fiindcă mi-a fost ruşine, dar am avut numere de telefon şi le-am şters acum. Am şi cont pe un site şi pe chat, dar nu mai intru.
Astăzi am vorbit cu un specialist din Bucureşti, care lucrează cu Dumnezeu, despre problema mea şi mi-a spus la fel ca voi: numai cu ajutorul lui Dumnezeu mă pot schimba, să mă rog cât mai mult, să merg să mă spovedesc. Dar eu nu am fost la biserică niciodată. Nu prea sunt credincios, din cauza a ceea ce sunt. Nu am deloc încredere în Dumnezeu, pentru că am numai ghinioane. Trebuie să învăţ să trăiesc aşa, chiar dacă nu mă acceptă nimeni.
Îmi cer încă o dată scuze că v-am deranjat degeaba. Vă doresc multă sănătate şi vă mulţumesc pentru ceea ce faceţi!
DUPĂ UN TIMP
Am citit cartea, e o lecţie de viaţă. M-a făcut să cred mai mult în Dumnezeu, am mai şi plâns când am citit-o. Am făcut multe păcate, am avut probleme cu băutura şi făceam lucruri oribile. Nu ştiu dacă mă va ierta Dumnezeu pentru ceea ce făceam când eram beat. Sper că nu vă supăraţi că vă trimit mesaj, dar simt nevoia să mă descarc.
Nu ştiu care a fost cauza care a dus la atracţia sau interesul tău fizic pentru persoane de acelaşi sex, dar ştiu că orice lucru nociv poate fi eliminat din viaţă. Nu există obicei, atracţie, plăcere interzisă la care să nu se poată renunţa.
Obsesii putem avea cu toţii la un moment dat. Lumea în care trăim ne îmbie cu diverse lucruri, pe care ni le serveşte drept materie primă pentru obsesii. Homosexualitatea nu se diferenţiază prea tare de alte patimi, despre care Dumnezeu ne-a avertizat că ne vor distruge vieţile şi ne vor condamna la iad. Există un numitor comun: îţi surâde ideea, provoacă o oarecare plăcere (fie ea şi mentală doar), şi alţii o fac şi par să nu aibă probleme, iar totul în jurul tău pare să conveargă spre ea, ai cale liberă, nu te împiedică nimeni să practici acea patimă.
Nici eu nu puteam sta fără pornografie acum ceva ani buni şi eram foarte obsedat de ea. În mintea mea erau numai sex, imagini pornografice şi autosatisfacere. Aparent nu era nicio cale de ieşire, însă Dumnezeu nu m-a lăsat să pier în păcatele mele.
M-am rugat să mă scoată din mocirla în care eram, am început să arunc toate CD-urile, revistele, să şterg toate videoclipurile pornografice de pe calculator, să îmi pun programe anti-porn, practic să elimin tot ce mă lega de patima respectivă. Acesta a fost primul pas.
Apoi am continuat să Îl rog să mă ajute şi să biruiesc dependenţa psihică (cea mai grea de depăşit), ce mă tot împingea să mă întorc la practicile care mi-au mâncat ani buni din viaţă.
A început o luptă foarte grea, căci Diavolul nu renunţă uşor la sclavii lui. Dar, după câţiva ani în care am spus nu, nu şi nu gândului de a relua ce făceam înainte, am reuşit, cu ajutorul maxim al lui Dumnezeu, să mă uit în urmă şi să nu îmi vină să cred că eu eram cel care făcea acele lucruri.
Drept urmare, ia exemplul meu în privinţa aceasta şi renunţă la tot ce te ţine legat de problema ta (homosexualitate). Aruncă toate pozele, filmele, contactele telefonice, anulează-ţi toate conturile pe site-urile de profil, şterge cu desăvârşire orice urmă de homosexualitate din viaţa ta de zi cu zi, pune-te pe genunchi şi începe să te rogi cu toată inima la Dumnezeu să te schimbe. Şi o va face negreşit.
Nu contează că nu ai fost credincios, că nu ai mers la biserică. Nici eu nu am fost uşă de biserică înainte de a mă întoarce la Dumnezeu. Nu sfinţii se întorc, ci păcătoşii. Dumnezeu nu a venit să vindece oameni care nu au stricăciuni, ci a venit să-i vindece tocmai pe cei cu probleme. El abia aşteaptă să îţi întoarcă viaţa pe drumul cel bun. Trebuie doar să Îl rogi şi să stărui într-o relaţie permanentă cu El.
„Ghinioanele” pe care le menţionezi tu sunt atacurile Diavolului, care nu vrea cu niciun chip să-ţi dea pace, căci ştie că te poate pierde, dacă Îi vei da şansa Domnului să te schimbe. Aşa că nu te înşela singur, va fi o luptă. Dar Dumnezeu ne asigură că, dacă facem primul pas, ceilalţi îi va face El pentru noi. Eşti deja învingător, dacă alegi să te laşi pe mâna Lui.
Ţine minte: totul e cu putinţă celui care crede în Dumnezeu, căci El Însuşi Se luptă pentru el. Debarasează-te de orice ţine de homosexualitate, roagă-te zilnic, citeşte Biblia (pentru a-ţi curăţa şi reabilita psihicul) şi crede în Dumnezeu!
Garantat vei spune ca mine, peste ani: „Nu pot să cred că am făcut/gândit/visat aşa ceva! Trebuie să fie o greşeală, acela nu eram eu!” Domnul să fie cu tine!