Cosmin
Nu voi fi un om obişnuit pentru că am dreptul să fiu extraordinar!
Societatea de azi valorizează perversiunea, viata pro-gay, minciuna, într-un cuvânt corupţia. Inima mea a fost coruptă de sistemul de valori al acestei lumi cu filosofia ei despre lume şi viaţă, şi nu în ultimul rând de senzualitate. Fiind educat într-un mediu evanghelic foarte conservator, am interiorizat în mine lumea senzuală, imaginaţii tot mai perverse, care mă făceau să cedez ispitei virtuale, masturbându-mă chiar şi de şase ori pe zi. Vorbeam cu colegii mei de clasă şi unul a întrebat: „De câte ori pe zi e bine să te masturbezi?”. Eu am spus de două, trei ori şi li s-a părut mult, cu toate că eu întreceam cu mult numărul afişat.
În liceu, la practică, un coleg, din pasiune şi într-un loc ascuns, a încercat să mă forţeze să îl ating. I-am spus că dacă încearcă aşa ceva îi spun profului şi nu a mai insistat. Apoi un tinerel din Moldova se ţinea de mine să ne împrietenim. Eu am văzut că doreşte altceva şi totuşi am acceptat. Nu am simţit nicio plăcere, cu toate că era foarte pasional. Aşa ştia el să iubească! M-am despărţit de el, deşi mă iubeşte şi acum mult, dar eu nu îi dau voie. Curiozitatea sexului şi atingerile nu m-au împlinit, ci mi-au adâncit şi mai mult povara. Cu toate că toţi ziceau că nu e greşit, nu e păcat, că aiurez, eu simţeam aceasta ca păcat! De ce? Auzeam un Toboşar diferit. „Dacă o persoană nu trăieşte în pas cu semenii săi, poate că e din cauză că aude un Toboşar diferit!''
Tatăl meu a iubit mult alcoolul. L-au dat afară din biserică fără să-i spună, nu a aflat decât după vreo patru luni. A vrut să meargă din nou dar ... a murit. Spunea că ar vrea ca Dumnezeu să îi dea o boală numai să scape de băutură. Eu nu mai merg acolo la biserică pentru că sunt foarte distanţi, fac grupuleţe. Am încercat să mă integrez şi nu se poate. Acolo a fost viaţă cândva ... Generaţia aceasta de pocăiţi e groaznică, să-mi fie cu iertare. Ei sunt morali, au crescut în familii de creştini pocăiţi, aşa că au pretenţii. Desconsideră chiar şi pe unul de la casa de copii. Mi-a zis mie personal acel băiat: „Numai tu mi-ai ţinut apărarea”, pentru că a venit cu o idee bună. Şi a zis unul care conducea corul: „Oi, fată” şi l-a ghiontit peste cap ca fiind fraier. Râdeau de el când cânta în biserică. Băiatul a plecat din biserică împreună cu încă unul, care e la conservator. Băieţi super sinceri.
Tata nu avea timp de mine, de aceea mi-am spus că dacă aşa arată o familie eu nu vreau să am şi mi-am pus în gând să nu mă căsătoresc niciodată. De aceea am avut doar indiferenţă pentru orice fată. Cu ce m-ar fi putut ajuta ea să rezolv problema sexului singur, a masturbării? În plus era femeie. Două fete superbe m-au iubit mult, mult, când eram student, dar nu am vrut să am relaţii sexuale cu niciuna, cu toate că doreau. Când am terminat facultatea o fată mi-a scris aşa: „Să ştii să te faci iubit ... să înveţi să te faci iubit''. Acum mi-a venit mintea la loc şi nu mai gândesc ca atunci.
Timpul a trecut, iar parcul frumos cu amintirile adolescenţei rămâne deschis înaintea mea. Puteam să-mi trăiesc altfel tinereţea dacă mă ajuta cineva şi îmi spunea că ce fac e rău, deşi în conştiinţa mea ştiam ca nu este bine, dar unii spuneau că nu e rău. Chiar unii psihologi considerau că e OK. Am găsit o carte pe stradă care trata acest subiect, atât de simplu, „Isus, destinul nostru”. Cartea mi-a devenit aşa de dragă încât am scris un eseu pentru profesoara de filosofie, care a spus că în imaginaţia mea naşterea din nou, schimbarea inimii, religia sunt o cârjă psihologică! Atunci îl citeam pe Kierkegaard pentru olimpiadă şi bac. Şi am zis: „Doamne, dacă Tu exişti, fă minunea aceasta!”. A făcut-o pentru că mă iubea! Când voi ajunge în cer prima dată Îi voi mulţumi lui Dumnezeu că am ajuns, apoi lui Wilhelm Buhne, pastorul german care prin simplitatea lui copleşitoare mi-a deschis mintea prin puterea Duhului ca să înţeleg că Isus este ultimul cuvânt al lui Dumnezeu.
De ce sa fiu bun? Băieţii râdeau de mine că de ce nu mă duc cu o fată. Un coleg de facultate a vrut să plătească o fată într-o noapte, dar eu am zis nu, deoarece mă simţeam gol, mai ales că pun suflet într-o relaţie. Şi fratele meu a încercat să îmi ofere fructul oprit, o fată frumoasă, apoi am văzut pentru prima dată un film cu gay. Eram curios cum se iubesc. Mi-am cultivat un întreg arsenal de idei şi scene erotice cu ei, dorind apoi să le şterg din minte, dar fără să pot. Mi-am format deprinderea masturbării privind imagini cu bărbaţi, cu toate că la început am folosit o revistă porno cu femei şi bărbaţi. Apoi însuşindu-mi ideea că e rău să o faci cu o fată, că e curvie, m-am gândit că atunci cu bărbaţi nu e aşa rău. Memoria îmi scăzuse efectiv, nu puteam învăţa o lecţie. Iar începeam cu noi hotărâri şi iar eşuam, dar nu mă consideram păcătos. Nu o făcusem cu o fată, deci eram un om moral, care ştia cum să-şi construiască viaţa.
Aveam atracţii bisexuale. Mă atrăgeau băieţii şi mă mai atrag puţin, ca frumuseţe şi ca dorinţă să am şi eu acel corp super, dar nu mai sunt senzual şi spun: „Doamne, ai creat acest univers frumos! Slavă Ţie!”. Am primit jigniri în viaţă, mi s-a spus „fetiţă”. Nu eram gay, mă considerau alţii aşa, fiindcă eram frumos, cântam super în public, eram tăcut, introvertit. Sunt mai sensibil ca temperament, sunt melancolic flegmatic, iar viitoarei mele soţii mele îi place mult de mine, cu sensibilitatea asta mare a mea.
Mă întrebam cine este Dumnezeu? Ce vrea de la mine? Întrebările mă răscoleau puternic. Merită să trăieşti în lumea aceasta? Merită să trăieşti o viaţă morală? Apoi am citit o carte care m-a făcut să plâng şi să-mi predau fiinţa lui Dumnezeu, fiindcă eu nu mai ştiam ce să fac cu ea. Am căutat sprijin în filosofie, la facultate, am căutat un sens, un scop ... Da, am fost la o şcoală biblică, sperând să-l găsesc. După un an şi jumătate, când îmi puneam probleme de viaţă şi de moarte privind destinul meu, dacă există Dumnezeu, chiar în acea zi am primit simplu răspunsul: „Cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută'' (Evrei 11:6). Uau, cum aşa? Trebuie să cred!
M-am aruncat în întuneric, acel salt orb în întuneric, dar de fapt într-o lumină de care nimic nu mă poate despărţi. După patru luni de luptă cu masturbarea, când ispita a revenit, am pus piciorul în prag şi am dat foc la toate CD-urile cu filme gay. Apoi i-am zis Domnului: „De ce sunt atâtea persoane excitante şi sexy?” El mi-a spus: „Ca să ştii să te stăpâneşti!''. „Doamne, de ce îmi dai internetul şi unele site-uri?” „Ca să te păstrezi integru.” Dar nu m-am lecuit şi am luat-o din nou cu senzualitatea, apoi Dumnezeu m-a trecut prin două mari probe. L-am întrebat de ce şi a doua zi am primit răspunsul pe un pat de spital. „Fii curat, nu mai fi senzual.” Nu am crezut că o carte aşa simplă ca Biblia are răspunsuri şi în privinţa sexului şi că vorbeşte atât de complex.
Orice învăţ are şi dezvăţ! Astăzi nu mai am niciun film cu curvie – porneia, pe calculator. Doresc să-mi păstrez viaţa şi gândirea curate. Am exersat mult. Am avut o naştere prin cezariană foarte, foarte grea, dar atunci, în ziua când am primit darul cel mai minunat inventat în lumea aceasta, iertarea, I-am zis: „Niciodată nu voi uita să-Ţi mulţumesc, Doamne, pentru înţelepciunea Ta minunată pe care mi-ai dat-o ca să Te cunosc şi pentru eliberarea de sub puterea pornografiei”. Dumnezeu îmi vrea cel mai mare bine din lumea aceasta, de aceea m-a făcut aşa. Ştie care e cel mai bun lucru pentru mine. Îl las pe El să aleagă, nu mai sunt independent cum îmi doream. Dumnezeu este mai înţelept decât mine! De aceea vreau să am un băiat frumos ca mine, care să fie ceea ce n-am fost eu!
Să ai ispite pentru femei nu te face curvar, să ai ispite pentru gay nu te face gay. Gândurile mele sunt păsări călătoare, dar gândurile nu trebuie să îşi facă şi cuib. Bărbaţii nu mă mai ispitesc. Poate veni oricine la mine şi nu e o ispită pentru mine. Am făcut duş cu un bun prieten, l-am spălat pe spate. Efectiv nu m-a mai ispitit. Sunt liber! Ce cuvinte frumoase! Eu sunt stăpânul sexului, nu sexul e stăpânul meu! Ştiţi cât de aspru mă port cu mine? Dumnezeu e mare şi voi putea sta biruitor. Am şi acum în oraş buni amici şi dacă vreau să vină peste o oră să facem sex, vin cântând, deci oricând pot fi victimă. Dacă vreau eu. Dar nu vreau să Îl supăr pe Cel care mi-a dat viaţă nouă, să nu mi se întâmple ceva mai rău. Ştiu de ce am trecut pe aici, ştiu starea aceea urâtă de gol interior şi scârbă totală. Isus îi spunea oricărui păcătos : „Du-te şi să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5:14). Problema mea mare nu a fost homosexualitatea, ci masturbarea însoţită de senzualitate. Dar curiozitatea te face homosexual? Nu cred. Dacă o cultivi, dacă pui informaţie în mintea ta, ea macină ce pui.
Am câţiva prieteni care doresc să scape de viaţa gay dar nu pot. Eu am ajutat pe doi: pe unul efectiv îl sunam pe telefon zi de zi, iar celălalt, un călugăr, e prins, spunându-mi că simte o apăsare mare şi vrea să scape. Nu vor să apeleze la Hristos, cum nici eu nu am vrut, dar într-un târziu am zis „Hai să o încerc şi pe asta” şi a dat rezultate. Doamne, fă-i să apeleze la Tine! Aşa că ajut tineri să scape şi ei de această povară, cum am fost şi eu ajutat de Hristos, înţelegându-le pasiunea, atracţia şi gândirea coruptă. Vreau să salvez un gay de la moarte! Ajută-mă, Doamne! În cer mă va invita în casa lui. „Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca atunci când veţi muri, să vă primească în corturile veşnice'' (Luca 16:9). Vreau să cumpăr o Biblie unui gay! Fiţi binecuvântaţi pentru că faceţi aşa mare lucrare, pe care alţii nu o văd decât ca o pierdere de timp! God bless you! Poate cândva ne vom vedea! Adu Doamne ziua!
Acum sunt un fel de pastel al Pământului în care Cineva a amestecat printre luturi şi catifele, nuanţe de gri dintr-un cer de cenuşă cu pulberi, din zilele în care te dor ochii de atâta soare. Viaţa e cel mai frumos lucru ce mi-a fost dăruit, de aceea am propriul meu rol de jucat şi caut să-l descopăr şi să-l umplu cât mai bine cu aptitudinile mele, căci vreau să trăiesc în armonie cu mine şi cu ceilalţi, să-i tratez cu iubire, înţelegere şi respect. Ştiu că în fiecare om ca şi în lemnul unui copac se poate ascunde o vioară Stradivarius, drept pentru care nu-mi voi arunca niciodată visele la gunoi şi voi căuta cântecul în acea sonoritate compatibilă cu mine.
Mă uit la păsările cerului, „ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare", iar „crinii de pe câmp ... nici nu torc, nici nu ţes" (Matei 6:26, 28), atunci de ce mi-aş face vreo grijă?! Foarte important nu e ce avem în buzunare, sex, corp frumos, ci mai ales ce ţinem în inimă, pentru că şi sufletul are nevoie de hrană! Îmi plac lucrurile uşor atinse de frumos, fiindcă aşa cum spunea Baudelaire, ceea ce nu este puţin diform are aerul banal, de unde reiese că neregularitatea, adică neprevăzutul, surpriza, uimirea, sunt o parte esenţială şi caracteristică a frumuseţii. Sunt fragil ca şi clarul de lună şi puternic precum înaltul din munţi, sunt transparent ca un pârâu în care se oglindesc păstrăvii în jocul lor argintiu şi alteori atât de opac precum o fereastră cu storurile trase, sunt un amestec alcătuit din crâmpeie de răsărit şi apus, învârtind ades morile de vânt ale norilor, sunt noaptea plină de stele şi spuma tuturor dimineţilor, sunt sarea şi piperul, pelinul şi mierea, sunt bărbat, iar viaţa îmi curge prin sânge cu flori de cireş.
Cui i se iartă mult, iubeşte mult!
Iată o poezie de-a mea care nu merită publicată, să vedeţi cum gândeam. Nu îi etichetam pe gay. Aceşti bărbaţi sunt ca nişte orfani.
gay împerecheat
ei şi ce dacă
anotimpul şmecher
mă-ndeamnă să iubesc
bărbaţi arătoşi zilelor furate
de scăparea iubirii în odaie?
eram maestrul îngropării femeii
într-un alt corp
uneori vreau un altul, ce are al 6-lea simţ
proaspăt vopsit cu greşeli intuitive
vânătorul cine va fi? vânatul eu?
abandona-voi trupul 'pe o mare'
între două 'valuri'-ca-ntr-un cuib
pamântul aduce ispita magică
orfanilor bărbaţi
pândind frumosul pe străzi
şi prin viată
bărbaţii plâng! eclipsaţi
în sângele fiert la piept
zvârcolindu-şi aroma
lângă trup prin vene
scuturându-şi cerul în mine ... în tine
lângă marginea drumului
bărbaţii plâng
ca o salcie
lângă universitatea norilor
Nu uita: unii gay plâng dorind eliberarea, ajută-i! Cine nu cunoaşte iubirea trăieşte în mijlocul sălbăticiunilor, dar cine nu iubeşte cum trebuie înspăimântă sălbăticiunile!
Astăzi sunt un om care are un Stăpân, un bărbat adevărat. Nu am vrut niciodată să mă căsătoresc, dar acum iubesc o fată scumpă şi atractivă, care cunoaşte problemele mele din trecut. Dorim să ne începem viaţa sexuală după căsătorie, chiar dacă unii văd rău lucrul acesta. O iubesc mult, deşi nu prea ştiu cum să-i arăt dragostea, îmi este greu, dar nu imposibil. Voi găsi ocazii. „Este nevoie de oameni ca oamenii să se îmbolnăvească şi este nevoie de oameni ca oamenii să se însănătoşească!” Barca vieţii noastre este la malul mării şi cât de curând va pleca în larg. Abia aşteptăm să-L experimentăm pe Dumnezeu în doi. El mă va întreba ce am făcut cu ce mi s-a încredinţat – soţia mea – de aceea trebuie să investesc mult în ea. Dumnezeu să mă ajute să rămân binecuvântatul Lui pentru eternitate! Slăvit să fie Domnul!
Autorul a folosit un pseudonim.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
Am citit, este foarte bine că a avut curajul să înfrunte o asemenea situaţie. Este greu pentru astfel de oameni care pur şi simplu disperă datorită unei gândiri false despre viaţă, dar mă bucur că reuşeşte treptat. Este greu să treci prin situaţii ca aceasta, dar nu imposibil. Îi doresc baftă şi cred că este conştient că vor veni ispite, dar să nu intre prin ele.
Şi mie îmi e greu dar vă mai am pe voi şi pe cei din biserică care mă încurajează să nu mă abat de la cale. Domnul să vă binecuvânteze pentru lucrarea aceasta!
