Experienţa unui copil
de Dawn Stefanowicz
Numele meu este Dawn Stefanowicz. Am crescut într-un cămin homosexual în timpul anilor ‘60 şi ‘70, în Toronto. Când eram copil am fost expusă la subculturile LGBT şi la practici sexuale explicite, care sunt parte a lor.
Tatăl meu a fost abuzat sexual şi fizic în copilărie de alţi băieţi mai mari. Datorită acestui lucru, s-a luptat cu depresia, problema controlului, izbucniri de mânie, tendinţe suicidare şi dependenţe sexuale. A încercat să-şi împlinească nevoile legitime pentru susţinere, afecţiune şi atenţie din partea tatălui său, prin relaţii pasagere şi promiscue. Prin urmare, el şi partenerii lui au fost expuşi la diferite boli cu transmitere sexuale, în timp ce călătoreau de-a lungul Americii de Nord.
De la o vârstă fragedă, am fost expusă la un limbaj sexual explicit, la stiluri de viaţă autoindulgente, la diferite subculturi LGBT şi la locuri de vacanţă gay. Mie, ca şi copil, sexul mi se părea benevol. Am fost martora unor manifestări atotcuprinzătoare ale sexualităţii, inclusiv la sex în băile publice, travestire, sodomie, pornografie, nuditate gay, lesbianism, bisexualitate, corupere de minori, voyeurism şi exhibiţionism. Se făcea referire la sado-masochism, iar aspectele lui erau demonstrate. Alcoolul şi drogurile erau deseori factori care contribuiau la diminuarea inhibiţiilor, în relaţiile tatălui meu.
Mă aflam într-o situaţie de risc crescut de expunere la boli cu transmitere sexuală din cauza molestării sexuale, a comportamentelor sexuale cu risc înalt ale tatălui meu, şi a partenerilor multipli. Chiar şi când tatăl meu avea ceea ce păreau a fi relaţii monogame, continua să caute sex cu necunoscuţi.
Multele experienţe personale, profesionale şi sociale pe care le-am avut cu tatăl meu nu m-au învăţat respectul pentru moralitate, autoritate, căsătorie şi dragoste paternă. Păstram tăcerea de frică, şi nu mi se permitea să vorbesc despre tăticul meu, despre colegii lui de apartament, despre stilul lui de viaţă şi întâlnirile cu subculturile LGBT, tatăl meu uitându-se la mine ameninţător sau ameninţându-mă direct. Când locuiam acasă, a trebuit să trăiesc după regulile lui. Da, mi-am iubit tatăl. Totuşi, m-am simţit abandonată şi neglijată, fiindcă nevoile mele nu erau împlinite, deoarece tatăl meu pleca deseori brusc, ca să fie cu partenerii lui, zile în şir. Partenerii lui nu erau interesaţi cu adevărat de mine. Eram revoltată de abuzul casnic între persoanele de acelaşi sex, de avansurile sexuale faţă de minori, şi de pierderea partenerilor sexuali, ca şi cum oamenii ar fi doar obiecte de uz curent. Începând de la vârsta de 12 ani, am căutat mângâierea dragostei tatălui meu, în iubiţii mei.
Când aveam 8 ani, tatăl meu aprecia îmbrăcămintea unisex, aspectele neutre ale genului şi pe un faimos idol travestit. Nu vedeam valoarea diferenţelor biologice complementare dintre bărbat şi femeie şi nu mă gândeam la căsătorie. Am jurat să nu am niciodată copii, fiindcă nu crescusem într-un mediu familial sigur, în care sacrificiul să fie prezent, un mediu centrat asupra copilului. Din cauza experienţei mele de viaţă, întreb: „Pot cu adevărat copiii să aibă cele mai bune rezultate din punct de vedere academic, financiar, psihologic, social şi comportamental, în situaţii experimentale?”. Pot să vă spun că am suferit mult timp în această situaţie, şi acest lucru a fost confirmat de profesionişti.
Două decenii de expunere directă la aceste situaţii stresante au produs în mine nesiguranţă, depresie, gânduri suicidare, teamă, anxietate, stimă de sine scăzută, insomnie şi confuzie sexuală. Conştiinţa şi inocenţa mea au fost serios afectate. Am fost martoră cum fiecare membru din familia mea a avut parte de asemenea de o mare suferinţă.
De-abia la 20 – 30 ani, după ce am făcut alegeri majore în viaţă, am început să realizez cum m-a afectat faptul că am fost crescută în acel mediu. Vindecarea mea a inclus înfruntarea realităţii, acceptarea consecinţelor pe termen lung şi oferirea iertării. Vă puteţi imagina cum este să fii obligat să tolerezi relaţii instabile şi diverse practici sexuale de la o vârstă fragedă, şi cum mi-au afectat acestea creşterea? Identitatea mea de gen, bunăstarea mea psihologică şi relaţiile cu tovarăşii de aceeaşi vârstă au fost toate afectate. Din nefericire, nu am fost liberă să vorbesc în public despre experienţele mele, decât după ce tatăl meu, partenerii lui sexuali şi mama mea au murit.
Am ajuns să ţin profund, să-l iubesc şi să-l înţeleg cu compasiune pe tăticul meu. Trist, tatăl meu a murit de SIDA, în 1991. Înainte de a muri, mi-a făcut cunoscute regretele vieţii lui. Partenerii (foşti) ai tatălui meu, pentru care aveam de asemenea sentimente profunde şi cu care aveam de-a face, şi-au scurtat şi ei drastic viaţa din cauza sinuciderii, contractând HIV sau SIDA.
Scriu o carte numită Out From Under: Getting Clear of the Wreckage of a Sexually Disordered Home [Scăparea de îngrijorări sau dificultăţi. Dovada clară a ruinei căminului dereglat sexual], despre experienţa mea.
Cea mai mare preocupare a mea este bunăstarea copiilor în căsătoriile între persoanele de acelaşi sex. Am luat în considerare unele dintre riscurile fizice şi psihologice ale sănătăţii, pentru copiii crescuţi în această situaţie.
Sunt experienţele mele din copilărie unice? Conform unui număr crescând de mărturii personale, a experţilor şi organizaţiilor, există dovezi tot mai multe a unor asemănări puternice cu experienţele mele personale. [i], [ii], [iii], [iv], [v], [vi], [vii], [viii], [ix], [x], [xi] Copiii se descurcă cel mai bine având atât mamă, cât şi tată, într-o legătură de căsătorie pe viaţă. [xii] [xiii] Copiii au nevoie de părinţi monogami responsabili, care nu au parteneri sexuali în afara căsătoriei. Promiscuitatea parentală, abuzul şi divorţul nu sunt bune pentru copii. Copiii au nevoie de limite potrivite şi consecvente şi de expresii sigure ale intimităţii emoţionale care să nu fie sexualizate, în cămin şi comunitate.
Care este cel mai potrivit mediu pentru copii, în care să fie născuţi sau adoptaţi? [xiv]
Cred că o căsătorie între persoane de acelaşi sex va înlătura valorile unice, preţuite în cadrul căsătoriei, care au fost recunoscute de-a lungul istoriei. Căsătoria trebuie să rămână un fundament al societăţii care constituie, reprezintă şi apără relaţia inerentă de procreare dintre soţ şi soţie, pentru bunăstarea copiilor lor biologici. [xv]
Îngrijorarea mea este că orice persoană, cuplu sau grup, care practică orice formă de comportament sexual, va putea obţine copii prin relaţii heterosexuale anterioare, prin noi tehnologii de reproducere şi prin adopţie, datorită termenului nedefinit de ‘orientare sexuală’.
Mint guvernul şi sistemele judiciare cu privire la intenţiile lor faţă de copii? În opinia mea, drepturile omului pentru copii au ajuns să fie secundare, ignorate şi negate.
În cele din urmă, copiii vor fi adevăratele victime şi cei care vor pierde, în relaţiile şi căsătoriile între persoane de acelaşi sex. Ce preţ suntem gata să plătim pentru libertate sexuală, toleranţă şi diversitate? Este acel preţ viaţa copiilor? [xvi]
Referinţe
[i] Jakii Edwards, Like Mother, Like Daughter? The effects of growing up in a homosexual home [Cum e mama, aşa e fiica? Efectele creşterii într-un cămin homosexual], (Vienna, VA: Xulon Press, 2001). Vezi de asemenea mărturia Just Like My Mother? [La fel ca mama mea?], Exodus International, North America, www.exodusinternational.org.
[ii] Suzanne Cook, My Parent is Gay [Părintele meu este gay], (Seattle, WA: Exodus International-North America, 2000). Vezi de asemenea mărturia Looking For My Father's Love [Căutând dragostea tatălui meu] Exodus International, North America, www.exodusinternational.org.
[iii] Nathan Bell, A Son's Journey [Călătoria unui fiu], 1997, distribuit de Love In Action.
[iv] Mitchell, The Tragedy of "Gay" Parenting [Tragedia creşterii copiilor de către gay], Stephen Bennett Ministries.
[v] Paul Cameron and Kirk Cameron, Children Of Homosexual Parents Report Childhood Difficulties [Copiii părinţilor homosexuali vorbesc despre dificultăţi în copilărie], Psychological Reports 2002, 90, 71 – 82.
[vi] Timothy J. Dailey, Ph. D., Comparing the Lifestyles of Homosexual Couples to Married Couples [Compararea stilurilor de viaţă ale cuplurilor homosexuale cu cele ale cuplurilor căsătorite], Family Research Council, 17 aprilie 2004.
[vii] Timothy Dailey, Ph. D., Homosexual Parenting: Placing Children at Risk [Creşterea copiilor de către homosexuali: Plasarea copiilor în situaţii de risc], Family Research Council, Issue No.: 238.
[viii] Standards 4 Life: Homosexuality, Homosexual Adoption. Good for Children's Health? [Standarde pentru viaţă: Homosexualitatea, Adopţia homosexuală. Este bună pentru sănătatea copiilor?], Christian Medical & Dental Associations.
[ix] Homosexuality and Hope [Homosexualitatea şi speranţa], Declaraţie a Asociaţiei Medicale Catolice.
[x] Dale O'Leary, Is This Diversity, Or Tragedy: Children as Victims of their Parents' Choices [Aceasta este diversitate, sau tragedie? Copiii ca victime ale alegerilor părinţilor], NARTH, www.narth.com.
[xi] 'Gay marriage' and homosexuality: Some medical comments [‘Căsătoria gay’ şi homosexualitatea: Unele comentarii medicale], LifeSite, de autorii acestui raport: John Shea, MD, FRCP (C), Radiolog; John K. Wilson MD, FRCP (C), Cardiolog; Paul Ranalli MD, FRCP (C), Neurolog; Christina Paulaitis MD, CCFP, Medic de familie; Luigi Castagna MD, FRCP (C), Neurolog pediatru; Hans-Christian Raabe MD, MRCP MRCGP, Internist; W. André Lafrance MD, FRCP (C), Dermatolog.
[xii] S. Sarantakos, Children in three contexts: family, education and social development [Copiii în trei contexte: familie, educaţie şi dezvoltare socială], Children Australia, 21, (1996), 23 – 31.
[xiii] Children Need Both A Mother And A Father [Copiii au nevoie atât de mamă, cât şi de tată], NARTH, www.narth.com.
[xiv] Sidelining Stability and Security. The case against abandoning the current grounds for adoption [Împiedicarea stabilităţii şi siguranţei. Procesul împotriva abandonării motivelor actuale pentru adopţie], The Christian Institute, iunie 2002.
[xv] Daniel Cere & Douglas Farrow, eds., Divorcing Marriage [Căsătoria care ajunge la divorţ], (Montreal & Kingston, Ontario; publicat de Institutul pentru Studiul Căsătoriei, Legii şi Culturii, de McGill-Queen's University Press, 2004), p.78.
[xvi] Susan Brinkmann, Homosexuality: The Untold Story: Gay Marriage: Who's Minding the Children? [Povestea nespusă: Căsătoria gay: cui îi pasă de copii?], Partea 5 din 6, The Catholic Standard şi ziarul Times, pentru Arhipepiscopia Philadelphia.
Acest articol este adaptat după articolul ‘Same-Sex Marriage: Have the Best Interests of Children Been Considered’ [Căsătoria între persoane de acelaşi sex: Au fost luate în considerare cele mai bune interese ale copiilor?], Dawn C. Stefanowicz, 9 aprilie 2005. Pentru mai multe informaţii, vezi www.dawnstefanowicz.com.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
Aurel
Frumos şi interesant. Ţin să vă spun că din toate poveştile ce le citesc, cea mai impresionantă a fost cea a acestei fete, care a trăit un calvar. Şi în privinţa copiilor are dreptate, nu trebuie să plătească ei pentru noi, ci dacă nu suntem în stare să avem o viaţă hetero, atunci să nu-i mai facem. Bravo vouă, frumoase poveşti + subiecte.
Rareş
Am citit articolul. Am rămas şocat.
