Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Tentiuc Alexei

Definiţia?

Dictionarul „Word Web online” dă următoarea definiţie a cuvântului prozelitism:

„Prozelitism” provine din limba greacă şi înseamnă:

„Tendinţa de a-i converti pe oameni la o altă opinie, de obicei o altă religie. În Noul Testament se referă de obicei la cineva care s-a convertit la iudaism. Iniţial prozelitismul era legat de creştinism, dar se foloseşte şi la alte religii; încercarea de a converti pe cineva de la credinţa sa sau chiar încercarea de a-i convinge pe oameni de părerile lor, religioase sau nu.”

Cadrul legal

Convenţia Internaţională a drepturilor Civile şi Politice, în Articolul 18 spune:

1. Fiecare trebuie să aibă libertatea conştiinţei şi a religiei. Acest drept include libertatea de a avea şi a adopta o religie sau crez, la alegerea şi libertatea personală […].

3. Libertatea cuiva de a-şi manifesta religia sau credinţa sa, poate fi subiectivă numai în limitările pe care le prevede legea statului şi care sunt necesare pentru a proteja publicul, ordinea, sănătatea, morala, sau drepturile fundamentale şi libertatea altora.

Constituţia Republicii Moldova

Articolul 31 (Libertatea Conştiinţei)

(1) Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.

(2) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit cu statutele proprii, în condiţiile legii

(3) În relaţiile dintre cultele religioase sunt interzise orice manifestări de învrăjbire.

Articolul 32 (libertatea opiniei si a exprimării)

1. Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.

2. Libertatea exprimării nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie.

Atât Convenţia Internaţională a drepturilor omului cît şi Constituţia Republicii Moldova, nu vedem să se pronunţe împotriva prozelitismului, atât timp cât acesta nu merge în dezacord cu legile statului. Constituţia statului nostru garantează libertatea opiniei precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil, totuşi toate acestea luate la un loc nu au voie ca să stârnească învrăjbire între culte.

Înainte de a ne trage orice concluzie, aş vrea să privim şi la ce spune Legea Lui Dumnezeu cu privire la acest subiect.

Ce spune Biblia?

În Biblia de limbă română cuvântul „prozelit, prozeliţi, prozeliţii”, îl întâlnim numai de 3 ori şi toate menţiunile acestea se întâlnesc în cartea Faptele Apostolilor. Trebuie de remarcat faptul că în original, cuvântul este întâlnit de mai multe ori.

Prima menţiune o găsim în capitolul 2:

„Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: ,,Toţi aceştia cari vorbesc, nu sunt galileeni? Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!“ (Faptele Apostolilor 2:7-11)

Printre toţi oaspeţii veniţi la Ierusalim, în ziua Cincizecimii, în această categorie de oameni, găsim şi pe prozeliţi, puşi alături cu iudeii. Aici vedem ca prozelitismul, iniţial nu a fost legat de creştinism (cum o arată unele dicţionare sau comentarii) ci a apărut mult mai înainte. Cartea Faptele Apostolilor în capitolul 2 ne descrie ziua Cincizecimii, a coborârii Duhului Sfânt, şi de fapt odată cu coborârea Duhului Sfânt, aceasta a constituit şi începutul Bisericii Creştine. Dar noi vedem, chiar în aceeaşi zi, acolo erau deja prezenţi aşa numiţii „prozeliţi”. Cine erau ei? Dicţionarul Biblic ne dă următoarea definiţie a cuvântului:

Pag. 4339: proselutos {pros-ay’-loo-to: Nou venit, un străin, un prozelit, unul dintre neamuri care s-a convertit la Iudaism.

Prozelit era un străin, un om dintre neamuri care s-a convertit la iudaism. De fapt rabinii, împărţeau pe prozeliţi în două categorii. Prozeliţii dreptăţii care au primit tăierea împrejur şi se obligau să ţină întreaga lege mozaică; şi prozeliţii porţii care locuiau printre iudei, dar nu erau tăiaţi împrejur, şi ţineau doar câteva dintre legi.

Evanghelia după Matei 23:15 spune aşa:

„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi înconjuraţi marea şi pământul, ca să faceţi un tovarăş de credinţă; şi, după ce a ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă.

În original, în loc de expresia „tovarăş de credinţă” este folosit cuvântul de mai sus „proselutos” {pros-ay’-loo-to). Fariseii şi cărturarii care erau de religie iudaică, Biblia zice că înconjurau marea şi pământul (în sens metaforic) ca să facă aducă pe cineva la credinţa lor. Deci încă odată vedem că în Sfânta Scriptura, când se vorbeşte de prozelit, prozeliţi, se are în vedere pe cineva care a fost dintre neamuri şi s-a convertit la iudaism.

Un prozelit poate să devină copilul lui Dumnezeu

„De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe cari îi vom pune la slujba aceasta. Iar noi vom stărui necurmat în rugăciune şi în propovăduirea Cuvântului.“ Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.” (Fapte 6:3-5)

Printre cei 7 bărbaţi temători de Dumnezeu care au fost aleşi să slujească la mese, îl vedem şi pe Nicolae din Antiohia, care a fost dintre neamuri, se convertise cândva la Iudaism, dar acum, când a crezut din toata inima în Domnul Isus Hristos, Biblia spune că el, împreună cu cei 6, era vorbit de bine, plin de Duhul Sfânt şi înţelepciune. Continuă aici

Folosit cu permisiune de pe www.moldovacrestina.net.

Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.