Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

de Reverend John Smid

Valoarea prietenilor şi familiei

Cum răspunzi prietenului cuiva drag al tău, care este homosexual? Poţi face cu adevărat o diferenţă în viaţa lui?

În mod frecvent suntem întrebaţi de familia şi prietenii cuiva care este homosexual: „Cum poate familia noastră să facă o diferenţă pentru „prietenul" cuiva drag al nostru?". În acest articol vreau să vă împărtăşesc ceva din experienţele mele personale, despre felul în care Domnul S-a folosit de familii şi de prieteni pentru a mă încuraja să mă îndrept către mântuire, şi pentru ca în cele din urmă să găsesc eliberare de homosexualitate.

„John, trebuie să-ţi spun ceva despre sora mea şi despre soţul ei înainte de a merge în vizită la ei", a intervenit Joe nervos în discuţia noastră. „Într-un anumit sens s-ar putea să-i găseşti destul de ciudaţi. Vezi, au multe lucruri în casă despre Isus şi le place să vorbească mult despre religia lor. Sunt destul de siguri în ceea ce simt cu privire la astfel de lucruri". Partenerul meu a decis că cel mai bine este să-mi spună despre sora şi cumnatul lui creştini, înainte să mă întâlnesc cu sinceritatea lor.

Familia lui Joe au fost unii dintre primii oameni care mi-au arătat calea spre o cunoaştere  a lui Isus Hristos, care duce la adevărata mântuire. Joan şi soţul ei erau de neclintit în ceea ce simţeau cu privire la credinţa lor, ca şi în sentimentele faţă de homosexualitatea fratelui lor. Cele două subiecte au revenit deseori în discuţiile noastre, fiind cumva legate. Dar nota finală era dragostea pentru fratele lor şi relaţia lor cu Hristos.

Joan era deschisă faţă de toţi prietenii şi partenerii fratelui ei. Mulţi bărbaţi vorbiseră cu Joan. Nici măcar o dată nu aprobase homosexualitatea fratelui ei, dar păstrase un spirit deschis în discuţii, care era lipsit de judecată, în timp ce-L păstra pe Hristos ca pe cea mai importantă relaţie din viaţa ei. 1 Petru 3:15 spune: „Ci simţiţi în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândeţe şi teamă”. Iar Joan părea să aibă talent pentru aceasta.

„Părinţii mei nu ştiu nimic despre homosexualitatea mea, aşa că ai grijă ce spui şi ce faci când mergem la mine acasă de Crăciun." Eram atât de nerăbdător să mergem la Disneyland de Crăciun, aşa că nu m-am gândit prea mult la ce îmi spusese Mark, până nu am ajuns acasă la ei. Urma să petrecem câteva zile acolo.

Ce am găsit acolo a fost casa unui pastor iubitor şi o atmosferă de familie care mi s-a părut foarte primitoare. În acea perioadă din viaţa mea, tocmai începeam să caut să cunosc mai multe despre Domnul şi Cuvântul Său. Eram destul de interesat de un pastor, mai ales să stau în casa unuia.

Tatăl lui Mark a fost ca un model pentru mine. A petrecut mult timp vorbind despre Domnul, ceea ce m-a încurajat mult. Înainte de fiecare cină citea din Scriptură şi se ruga pentru familia lui, mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ei. Nici nu bănuiam cât de mult avea să fie influenţat drumul meu către Isus de aceste vase ale Lui. La Disneyland a fost grozav, dar cel mai important lucru în acel Crăciun a fost că sufletul meu a fost hrănit. Nu eram pregătit să ies din relaţia homosexuală cu fiul lor, dar îmi construiam credinţa necesară pentru când avea să vină timpul pentru aceasta.

Obţinusem o nouă slujbă, unde stăteam lângă o fată plină de viaţă, care părea să aibă o relaţie grozavă cu toţi cei din jurul ei. Se părea că se întâmpla ceva destul de interesant în viaţa ei. Avea lucruri creştine peste tot pe birou, lucruri care mi-au atras atenţia. Era foarte deschisă în ceea ce priveşte relaţia ei cu Hristos ... atât de deschisă încât deseori se întorcea şi deschidea o discuţie despre ceva ce citise în Biblie sau despre ce vorbise la biserică duminica trecută.

Pat avea un entuziasm pe care ni l-am fi dorit cu toţii. M-a invitat deseori la biserică la ea, spunându-mi că sigur o să-mi placă acolo. Minunat, îmi place că mă invită - dar nu ştie că sunt gay. Ce ar face dacă ar afla? mă întrebam. Când a aflat, nu s-a schimbat nimic! Aşa că am fost şi mai dornic să accept invitaţia ei.

Relaţia mea cu ea a condus la alte prietenii. M-a prezentat altor prieteni de-ai ei, care au aflat şi ei micul meu secret. Nici ei nu m-au respins. Asta era neclar pentru mine, însă am avut mai multe ocazii să discut despre interesul meu crescând faţă de Biblie şi alte lucruri creştine.

În cele din urmă am mers la ea la biserică şi am descoperit că avea dreptate. Era un loc foarte încurajator. N-am să-l uit niciodată pe pastor, când a coborât de la amvon şi s-a oprit în dreptul rândului meu. M-a privit şi mi-a apreciat puloverul galben. Nevoia mea profundă de afirmare a fost împlinită într-o mică măsură în ziua aceea.

„John, putem să ne rugăm împreună cu tine chiar acum?" Eram într-o discuţie cu Pat şi cu un prieten de-al ei despre dorinţa mea de a scăpa de homosexualitate. A fost prima oară când am plâns în timp ce mă rugam. Dumnezeu a pus o temelie prin Pat şi Jerry, în care aveam încredere. Eram dornic să spun acea primă rugăciune de acceptare înaintea Domnului, în prezenţa prietenilor mei.

După ce am mers de mai multe ori la biserica lui Pat, m-am trezit repetând tot mai des rugăciunea păcătosului, la sfârşitul programului. L-am întâlnit pe Isus prin acea biserică. Dar tot nu eram liber de homosexualitate. După cum spune Scriptura: „Domnul Dumnezeul tău, va izgoni încetul cu încetul aceste neamuri dinaintea ta: nu le vei putea nimici îndată, ca să nu se înmulţească fiarele câmpului împotriva ta” (Deuteronom 7:22). Uşa către libertate tocmai se deschisese, dar avea să mai treacă ceva timp până să fiu pregătit să intru pe ea.

Am continuat să am o relaţie cu Joe în tot acest timp. Relaţia noastră a devenit însă tot mai tensionată pe măsură ce el era tot mai gelos pe relaţia mea cu Isus. Sora lui Joe, Joan, m-a sunat să mă invite la o „slujbă de trezire” pe care o avea biserica ei. Mă obişnuisem cu „treburile bisericeşti", aşa că am acceptat invitaţia ei. În timpul acelei slujbe am găsit speranţă pentru schimbare în viaţa mea.

Începusem să resimt un disconfort crescând datorat dependenţei mele emoţionale grave de bărbaţi, fără a găsi uşurare. În acea seară însă, am primit în mintea mea un mesaj puternic. Era în mod clar de la Dumnezeu şi nu voi uita niciodată acele cuvinte. „John, nu trebuie să mai trăieşti în felul acesta". Am ştiut precis ce vrea El să spună. Cuiva îi păsa suficient de mult ca să-mi spună că aş putea scăpa de toată acea durere. Acel cineva era Isus Hristos.

Tatăl meu este un alt exemplu pentru valoarea familiei în viaţa unui homosexual. Tatăl meu nu avea nicio plăcere să aibă de-a face cu viaţa mea de homosexual. Dar venea de fiecare dată când îl invitam la mesele de Crăciun sau la zile de naştere.

Răspunsul tatălui mei mi-a arătat mereu, tot mai mult, adevărul. Întotdeauna i-a tratat cu respect pe prietenii mei gay. Simţeam durerea lui, dar vedeam şi inima lui Dumnezeu prin participarea lui la viaţa mea, chiar şi atunci când nu se simţea confortabil. Nu am gândit nicio clipă că face un compromis în ceea ce priveşte valorile lui, sau că ar fi de acord cu alegerile mele greşite. Ştiam prea bine poziţia lui faţă de viaţa mea; nu avea să-şi schimbe opinia cu privire la imoralitatea mea. Acum, privind înapoi, văd dragostea tatălui meu chiar mai clar decât înainte. Ne bucurăm amândoi de ce a făcut Dumnezeu prin intermediul acelor lucruri dureroase din viaţa mea.

Iniţial nu L-am găsit pe Dumnezeu, nici nu aş fi putut avea încredere în El sau să merg într-un loc unde să aud vocea Lui, dacă nu ar fi fost câteva persoane care au intrat în viaţa mea. Sora lui Joe şi familia ei; familia lui Mark şi în special tatăl lui; şi Pat cu prietenii ei, în care L-am văzut pe Isus. A fost nevoie de voinţă din partea lor, ca să iasă din confortul lor şi să mă ajute să găsesc un loc mai bun.

„Fiul meu vrea să-şi aducă partenerul la cină sâmbătă. Nu ştiu dacă este bine sau nu. Mă simt de parcă aş accepta cumva păcatul lui, dacă îl primesc pe partenerul lui."

„Fiica mea vrea să vină cu partenera ei la slujba de Crăciun de la biserică anul acesta. Este un moment pe care îl petrecem cu familia şi pur şi simplu nu sunt sigură că m-aş simţi confortabil cu toate întrebările care ar putea fi puse cu privire la acea persoană care ne este oaspete."

Chiar, ce ar face Isus? Nu aş sta aici scriind această scrisoare, dacă nu ar fi fost oamenii care au mers ferm după standardele lor evlavioase, în timp ce mă iubeau, îndreptându-mă spre propria mea credinţă în Isus.

Dacă vă întrebaţi vreodată ce valoare are stabilirea unei relaţii cu prietenii şi cunoscuţii cuiva drag care este homosexual, ascultaţi-mă. Le sunt recunoscător familiilor şi prietenilor care m-au ajutat pe acest drum. Au trecut peste suferinţa lor din cauza răzvrătirii celor dragi ai lor şi mi-au întins o mână. M-au mângâiat în necazurile lor, cu mângâierea pe care au primit-o în necazurile lor (2 Corinteni 1.3-4).

Mă rog deseori pentru foştii mei parteneri, cu aceleaşi speranţe şi vise ca ale familiilor lor. Mi-aş dori mult să-i văd bucurându-se de libertatea pe care am găsit-o eu prin Hristos.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.pfox.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.

Flori

Bună, sunt o tânără care are un prieten gay, îl cunosc de un an. Între timp pot să spun că am cunoscut tot mai mulţi. Am început să petrec mai mult timp cu ei, să îi cunosc. Eu cred că dacă am încerca fiecare să îi cunoaştem cum sunt ei ca oameni, ar fi mai bine. Să fim lângă ei, să îi sprijinim ca să poată să se schimbe pentru că da, cred că schimbarea este posibilă, cred că sunt doar etape pe care pot să le depăşească. Dumnezeu poate face minuni acolo unde omul e mic. Noi putem doar să fim lângă ei, să încercăm să îi ajutăm, să ne rugăm şi să postim pentru ei. Să încetăm să fim doar nişte marionete pe scena acestei lumi, să ne facem că nu ne pasă, că dacă nu suntem noi direct implicaţi nu ne afectează. Nu este adevărat, pentru că mulţi dintre cei dragi nouă, dintre cei care ne înconjoară, se pot afla în această situaţie. Doamne, ajută-ne să fim pilde pentru cei din jur.