Ştim că de multe ori nu putem înţelege şi că ne doare atât de tare. Desigur, Dumnezeu nu vrea aceasta pentru noi, sau vrea? Nu există un răspuns simplu ca aceste întrebări bune. Ştim prin Scriptură că multe din cele ce ni se întâmplă în viaţă sunt un rezultat al păcatului. Că păcatul poate fi în viaţa celui care ne răneşte sau în noi înşine. Trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu ia niciodată alegerea voinţei libere a omului. În timp ce poate că nu ai făcut nimic rău în ce priveşte aceste răni, lucrul de care suntem responsabili, este cum reacţionăm la aceste răni.
Ca şi copii, folosim mecanisme de apărare ca să înfruntăm emoţiile şi traumele pe care nu suntem capabili să le prelucrăm în mod raţional, până ce ne maturizăm şi apoi începem să prelucrăm emoţiile şi traumele. În acest punct putem să nu dorim să prelucrăm, din cauza temerii şi să alegem să evităm, aşa cum am făcut întotdeauna. În timp, ajungem să fim prinşi în capcană chiar de mecanismele de apărare care erau folosite mai înainte pentru a ne păzi. Îngăduim ca teama, sau traumele emoţionale, să ne ţină la distanţă de vindecare.
Când îngăduim ca emoţiile să ne conducă viaţa, alegem să păcătuim împotriva noastră şi devenim victime. Când alegem să îngăduim dragostei lui Dumnezeu să ne ajute să ne biruim teama de traumele emoţionale, atunci devenim biruitori şi ne vindecăm. Ştim că nici această afirmaţie nu ajută în durere, dar Dumnezeu poate folosi chiar durerea noastră ca să ne vindece şi ca să îmbunătăţească viaţa noastră şi vieţile altora.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.crossover-inc.org.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
