De-sexualizarea nevoii mai profunde
de Alan P. Medinger
Cu douăzeci de ani în urmă, Dumnezeu m-a eliberat de homosexualitate. Natura vindecării mele – o eliberare instantanee de fantezii sexuale şi dorinţă nestăpânită – a fost cu siguranţă o minune. De obicei, nu le spun despre ea celor care vin la noi pentru prima dată, din simplul motiv că este genul de vindecare pe care oricine ar vrea să o primească, dar puţini o primesc. A încuraja oamenii să caute acest gen de minune, când de fapt, calea de ieşire din homosexualitate poate fi pentru ei lungă şi dificilă, ar însemna să-i îndrepţi către descurajare.
Când am fost vindecat, am presupus că am fost „total vindecat” de homosexualitatea mea. La urma urmei, nu mai vroiam sex cu bărbaţi, îmi doream soţia fizic, şi pur şi simplu nu mă mai luptam cu pofta în gândurile mele. De-a lungul anilor, totuşi, am văzut că aveam nevoie de mai multă vindecare şi schimbare decât avusesem parte în acea seară din anul 1974. Homosexualitatea înseamnă mai mult decât sex, şi erau alte părţi importante din mine care aveau nevoie să fie vindecate şi schimbate.
Cu trecerea anilor, m-am întrebat pe mine însumi şi L-am întrebat pe Domnul: „Ce anume a făcut Dumnezeu când m-a eliberat de o viaţă de homosexualitate?”. Este o întrebare importantă, pentru că cel mai adesea o minune este ceva ce se întâmplă instantaneu, ceva care ar fi putut avea loc natural într-o perioadă mult mai lungă de timp. De exemplu, ocazional, prin ceva numit „îmbunătăţire spontană”, trupul poate să scape de cancer - treptat. Oamenii s-au rugat pentru soacra mea după ce cancerul se răspândise în mai mult de jumătate din trupul ei. În câteva săptămâni, toate urmele cancerului au dispărut, fără să mai revină vreodată. Soţia mea şi cu mine şi un prieten ne-am rugat pentru depresia debilitantă a tatălui meu, o stare în care fusese aproape patruzeci de ani, şi a fost vindecat instantaneu. Treptat, aceasta s-ar fi putut întâmpla oricum, dar prin rugăciune şi eliberare, Dumnezeu a făcut această vindecare într-o clipă.
Ceea ce cred că a făcut Dumnezeu pentru mine într-o clipă, în 1974, a fost să rupă legătura dintre nevoile mele profund neîmplinite şi sex. Nevoile nu au dispărut, cum aveam să descopăr în anii următori, dar nu mai erau sexualizate. Ceea ce Dumnezeu a făcut în mine dintr-odată, poate să facă parte, şi eu cred că va face, din vindecarea progresivă a celor mai mulţi bărbaţi şi femei care se luptă cu homosexualitatea (sau cu alte tulburări sexuale).
După vindecare, am avut în continuare o puternică dorinţă ca un bărbat să aibă grijă de mine. Încă mă simţeam ca un băieţel care caută un tată. Sentimentul propriei mele masculinităţi era atât de nedezvoltat, încât tânjeam la un bărbat puternic, de încredere, cu care puteam relaţiona, şi de la care aş fi putut obţine tărie. Dar nu era ceva sexual; gândul la sexul cu un bărbat devenise ceva uneori dezgustător, alteori stupid.
Când au trecut anii, acele nevoi extraordinare au dispărut, într-o asemenea măsură, încât nu cred că nevoile mele pentru relaţii masculine ar putea fi mai normale decât sunt astăzi. De fapt, astăzi văd această schimbare lungă, înceată, ca fiind la fel de extraordinară ca minunea instantanee din 1974.
Cu toate acestea, în 1974, nevoile mele erau încă acolo, şi erau extraordinare, dar nu mai erau sexualizate. Ceea ce s-a întâmplat în viaţa mea într-o clipă, cred că ţi se poate întâmpla şi ţie în timp. Mai mult, cred că ruperea legăturii dintre sex şi nevoile noastre este o parte esenţială în vindecarea celor mai mulţi bărbaţi şi femei care înving homosexualitatea.
Să examinăm această legătură şi cum poate fi ea ruptă.
Sexul ca intensificator
Mai întâi, de ce sexualizăm nevoile noastre – sau rezolvarea lor? Cred că o facem pentru că sexul este una dintre cele mai intense experienţe pe care o au cei mai mulţi oameni, şi orice atinge sexul devine mai plin de viaţă. La fel cum sarea sporeşte aroma mâncării, sexul intensifică puterea oricărei experienţe. Te simţi singur şi obosit? Orice alinare găseşti, va părea mult mai repede satisfăcătoare dacă are un element sexual.
Sexul amplifică sentimentele. Este interesant că folosim cuvântul „extaz” pentru a descrie atât experienţele sexuale, cât şi cele religioase.
Folosim sexul pentru că nevoile noastre sunt în mod fundamental relaţionale, şi sexul este o experienţă relaţională. Unii oameni folosesc mâncarea şi drogurile ca un mod de a-şi alina durerile care provin din nevoi neîmplinite, dar calitatea amorţelii pe care o oferă ele este mult mai puţin satisfăcătoare decât relaţiile trecătoare, pe care sexul sau fantezia sexuală le oferă celor ale căror nevoi sunt în primul rând relaţionale.
Sexul are putere din cauza calităţilor sale simbolice care gravitează în jurul atingerii, controlului şi purtării de grijă. Există o putere simbolică uimitoare în a te întâlni cu o persoană, când intră în trupul meu, sau eu în al său. Să fii cuprins de braţele altuia oferă sentimente de securitate, purtare de grijă, sentimentul de a fi dorit. Sexul îmi poate da un sens al valorii, chiar dacă sunt doar folosit de celălalt.
Pentru un bărbat sau o femeie care se confruntă cu homosexualitatea, unele din cele mai intense nevoi pot fi împlinite temporar prin sex.
Sunt singur? Sexul mă face să intru în contact cu o altă persoană. Plictisit? Sexul este excitant. Mă simt lipsit de valoare? Într-o întâlnire sexuală (reală sau imaginară), cineva mă vrea. Îmi lipseşte sensul identităţii sexuale? Pot intra în contact cu masculinitatea sau feminitatea după care tânjesc. Cineva mă vrea ca bărbat sau femeie.
Legăturile sunt puternice şi în timp, prin ani de contacte sexuale sau fantezii în timpul masturbării, devin tot mai puternice. Nevoile noastre, şi o exprimare sexuală a împlinirii lor, devin lipite precum cu super glue sau cu sudură.
Cum să zdrobeşti lanţurile
Dacă aşa stau lucrurile, cum rupem lanţurile, legătura? Este greu, dar se poate – pentru fiecare dintre noi. Mai întâi, trebuie să recunoaştem că există o legătură. Mulţi oameni o fac deja. Mulţi dintre cei care intră prima dată în biroul meu – chiar şi cei care trăiesc în cea mai mare promiscuitate – spun: „Ştii, nu căutam sex, ci pe cineva care să mă iubească”.
În al doilea rând, trebuie să ne rugăm zilnic pentru acest lucru. Rugăciunea zilnică nu numai că va păstra vie în noi realitatea acestei legături, dar unde nu putem rupe legătura prin puterea noastră, Îl poate lăsa pe Dumnezeu să ofere solventul care va începe să o dizolve.
În al treilea rând, avem nevoie să hotărâm în rugăciune şi în deliberat care sunt nevoile reale, apoi să căutăm să găsim moduri legitime pentru împlinirea lor. Ele vor fi oarecum diferite pentru fiecare dintre noi. Nu ar trebui să ne concentrăm asupra unei nevoi din cauză că este prezentă în mod stereotip la persoană homosexuală.
A identifica o nevoie şi a încerca apoi să găseşti moduri legitime de a o împlini, este o încercare majoră a vieţii. Dacă, de exemplu, eşti singur, nu este de obicei din cauza circumstanţelor împrejurărilor sau mediului; probabil că este din cauza unor lucruri din firea ta sau din felul în care relaţionezi cu oamenii. Să spui: „Ieşi în oraş şi fă-ţi nişte prieteni” este mai rău decât un sfat ieftin; trivializează problemele şi nevoile tale. Să înveţi cum să te raportezi la oameni în moduri dătătoare de viaţă, care să nu fie sexuale, poate să fie un efort major în viaţa ta. Cu toate acestea, poate să fie o cheie importantă în vindecarea ta.
Mai mult, dacă problema ta este un sentiment profund al lipsei de valoare, pot să-ţi spun oricât de mult că ai o valoare inestimabilă fiindcă Isus a murit pentru tine, până te întâlneşti cu această realitate în umblarea ta cu Domnul, cuvintele mele sunt aproape inutile. Descoperirea valorii a cine suntem în Domnul, mai degrabă decât în atracţia noastră sexuală, poate veni numai prin ani de timp speciala, liniştit, cu Cel care ne dă valoare, dar poate fi esenţială pentru vindecarea noastră.
Deseori, când nevoile sunt extreme, iniţial numai Domnul le poate împlini. Prin urmare, El poate fi primul nostru mijloc de vindecare. Apoi, când intensitatea nevoilor se diminuează, El te va pune acolo unde alţi bărbaţi şi femeie creştine vor începe să le împlinească.
Un sentiment al scopului
O cale de a mări viteza ruperii legăturii dintre nevoile noastre şi sex, este să cauţi să găseşti un scop în viaţă. Atât de multe nevoi care ne conduc spre sexualitate – singurătatea, plictiseala, un sentiment al lipsei de valoare – pot fi împlinite, când descoperim un sentiment al scopului în vieţile noastre. Un sentiment al scopului implică trăirea pentru alţii sau pentru o cauză mai înaltă; înseamnă să trăim concentraţi pe ceva exterior nouă. Mulţi oameni din misiunea noastră înaintează mult în vindecarea lor în timp ce slujesc ca lideri sau învăţători de grup. Descoperirea unui scop în viaţa noastră şi înfruntarea provocărilor inevitabile care apar încercând să împlinim acel scop, ne vor face mai conştienţi de adevărata noastră dependenţă de Isus. O dependenţă de sex nu va oferi nimic.
Când rupem legătura, timpul intensifică procesul. Vechile modele de a răspunde sunt zdrobite. Răspunsurile sexuale imediate la stimuli, devin mai puţin frecvente. Modul nostru de a folosi sexul pentru a împlini nevoi care nu sunt sexuale avea clar caracteristici ale dependenţei. Abstinenţa zdrobeşte dependenţele. Uneori dependenţele noastre erau psihologice. După vindecarea mea iniţială, un lucru de care eram conştient că-mi lipseşte era încântarea căutării unui partener sexual, de a fi în căutare de pradă, excitarea de a-mi asuma riscuri în ceea ce făceam. Într-o anumită măsură, eram prins în capcana propriei mele adrenaline. Cred că nu a fost nevoie de nimic, în afară de trecerea timpului, pentru a rezolva de acest aspect.
La un anumit punct în vindecarea ta, devii capabil să te gândeşti la sexul homosexual separat de nevoia reală care te conduce al el, şi vei vedea că nu este ceea ce vroiai cu adevărat. Ca şi în cazul meu, îţi poate că îţi va părea stupid sau dezgustător.
Nu te îngrijora dacă devenind conştient de o nevoie, îţi va apare în minte o potenţială „soluţie” sexuală. Nu vei uita că aceasta a adus odată alinare temporară, dar cu trecerea timpului, vei ajunge să ştii la nivelele cele mai profunde ale fiinţei tale, că sexualizarea nevoilor tale era un drum înfundat.
Dumnezeu vrea să te vindece. De cele mai multe ori nu o va face printr-o minune bruscă, dramatică; va dura ceva timp. Dar procesul va fi grăbit când vei fi în stare să separi nevoile tale şi sexul. Când se întâmplă aceasta, El va începe să împlinească acele nevoi, şi să îţi arate cum le pot împlini alte relaţii. Sexul nu le va împlini niciodată.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
Dani
E foarte frumos articolul! Mă regăsesc în multe aspecte! L-aţi căutat special pentru mine?
