Cum poate fi greşită homosexualitatea când este biologică? Toată lumea ştie că este genetică.
Contrar cu publicitatea recentă din mass media, nu există o evidenţă empirică, decisivă sau convingătoare, care să indice o cauză biologică absolută, genetică sau hormonală, a homosexualităţii. Un studiu pe gemeni identici separaţi la naştere a arătat că dacă unul dintre gemeni a devenit homosexual, celălalt avea o şansă de numai 50% să devină şi el homosexual. Dacă orientarea sexuală ar fi determinată exclusiv de genetică, atunci toţi gemenii separaţi ar trebui să aibă aceeaşi orientare.
Există posibilitatea unei predispoziţii genetice la homosexualitate, ceea ce este foarte diferit de o cauză determinantă a homosexualităţii. Dar chiar şi această posibilitate este departe de a fi dovedită ştiinţific. Şi o predispoziţie la ceva nu înseamnă că este inevitabilă, sau că nu ai putea sau nu ar trebui să te împotriveşti unei asemenea predispoziţii. De exemplu, unii pot să aibă predispoziţie la alcoolism, dar nu încurajăm înclinaţia lor, ci mai degrabă îi ajutăm să se schimbe.
Există un număr tot mai mare de date empirice care susţin că mediul are cea mai mare influenţă asupra orientării sexuale. Homosexualii au deseori relaţii problematice cu părinţii, sau au fost victimele unui abuz sexual în copilărie.
Pentru a analiză ştiinţifică a homosexualităţii şi geneticii versus mediu, vezi articolele The Gay Gene? [Gena gay?] de Jeffrey Satinover şi Gender Identity Disorder [Dereglarea identităţii de gen] de Dr. George Rekers.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.anotherway.com.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
