Chemaţi la compasiune
de Danny B.
Această poveste adevărată a început când bărbatul s-a apropiat de masa de machiaj şi şi-a pus mâna pe masă, lăsând o urmă de transpiraţie. Era evident nervos şi a zis: „O.K., m-am descurcat în mare, dar mă puteţi ajuta să-mi acopăr barba?”.
Carol, care era creştină, s-a rugat: „Doamne, acest om care este înaintea mea are nevoie să-l ajut să se machieze şi mă simt dezgustată... Doamne, nu pot să o fac; el, un bărbat, vrea să se îmbrace ca o femeie, mă face să mă simt murdară şi mi se pare dezgustător...” Domnul a răspuns: „Carol, cel care este înaintea ta nu este mai păcătos decât oricine altcineva, nici chiar decât acea femeie pe care tocmai ai servit-o”. Carol l-a ajutat.
Această poveste arată un anumit lucru şi că avem tendinţa de a judeca oamenii pe care nu ne simţim confortabil să-i avem în jurul nostru, în special LGBT. De câte ori am construit ziduri în jurul nostru ca să ne izolăm în biserică de anumite grupuri din societate? Dacă s-ar spune adevărul, ne-am simţi la fel de dezgustaţi cum s-a simţit Carol în această poveste.
Dacă ne-am putea aminti cum ne-am implicat cu alţi creştini, am recunoaşte că a fost numai după ce i-am respectat şi după un anumit timp. Cum clădim respectul? Aceasta se întâmplă numai când ne uităm la alţi oameni aşa cum vrem să se uite ei la noi. Există pericolul ca dacă cineva, gay sau transgender, îşi învinge teama, iar Domnul lucrează în viaţa sa, vine la biserica noastră, să stricăm totul având aşteptări nerealiste de la el. Prin aşteptări nerealiste înţeleg că aşteptăm să fie după tiparul nostru şi să fie ca noi. Putem de asemenea proiecta o atitudine socială de genul: „Acum că eşti mântuit, du-te să te întâlneşti cu o femeie şi căsătoreşte-te”.
Trebuie să ne amintim că nu heterosexualitatea este obiectivul final, ci sfinţenia şi dragostea pentru Domnul, deci să tratăm pe fiecare cu respect.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.newhopeoutreachtoronto.org.
Aşteptăm comentariul tău la pagina Contact.
