Bună tuturor!
Sunt puţin supărat deoarece, în general, creştinii ne privesc ca şi cum ar fi în întregime vina noastră pentru că suntem aşa. Înainte de a da cu pietre, încercaţi să vedeţi ce este cu noi!
Nu pot să uit nopţi din adolescenţa mea când Îl imploram pe Dumnezeu în lacrimi să schimbe natura atracţiilor mele homosexuale. Credeţi că mi-am dorit să fiu atras sexual de bărbaţi?! Nu cred că este vina mea că sunt aşa, la fel cum nu cred că este vina unui nevăzător că s-a născut orb. De asemenea nu cred că Dumnezeu m-a făcut astfel, sau că sunt vreun „accident” de-al Lui.
Păcatul meu este că la o anumită vârstă am acceptat să dau curs poftelor mele şi m-am implicat în acest stil de viaţă degradant. Acum regret, dar consecinţele păcatului se resimt în viaţa mea. Încă nu reuşesc să mă relaţionez afectiv la o persoană de gen feminin, totuşi sper că Dumnezeu va „repara” în fiinţa mea ceea ce eu am distrus, şi că va veni ziua când voi fi bărbatul care m-a proiectat El să fiu.
Revenind … Creştinii „bine intenţionaţi” recomandă rugăciunea ca tratament absolut şi curativ; nu vreau să neg acest lucru pentru că până la urmă cine poate produce minunea schimbării decât Însuşi Isus Hristos? Însă rugăciunea este doar catalizatorul. Câţi dintre creştini sunt dornici să cunoască de fapt care este treaba cu aceşti ciudaţi? Câţi creştini şi-ar alege un partener de viaţă un fost homosexual?
Dragii mei, subiectul este mult mai complex decât pare şi nu se rezolvă peste noapte. În primul rând un homosexual trebuie să înveţe să-şi schimbe percepţia asupra sinelui şi să se vindece de traumele trecutului, pentru că aceste atracţii sunt determinate de anumiţi factori care i-au influenţat existenţa.
Din nefericire am avut ocazia să tatonez puţin terenul şi să observ că sunt prea puţini consilieri creştini care ştiu cu ce se mănâncă topicul acesta. Nu mai vorbesc de pastori. Nu vreau să judec pe nimeni, vă rog să nu mă înţelegeţi greşit, însă m-aş bucura să văd că există oameni plini de dragoste, care sunt dispuşi să ajute un homosexual în drumul lui spre vindecare şi nu se rezumă doar la sfaturi teoretice.
Mai am două vorbe pentru cei care se consideră creştini şi gay în acelaşi timp: dragii mei, voi ştiţi foarte bine în adâncul inimii voastre că ceea ce faceţi este păcat. Nu cred că merită să vă amăgiţi singuri. Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă lumineze gândurile şi să creeze circumstanţe pentru ca viaţa voastră să se schimbe. Nu este uşor, din contra, este groaznic de greu, o ştiu din proprie experienţă, însă cred că merită plătit preţul. Bucuria pe care o am acum nu se compară cu ceea ce trăiam în trecut.
Deocamdată atât, sper că nu am jignit pe nimeni.
Numai bine vă doresc,
Marius
Folosit cu permisiune de pe www.adevar.wordpress.com.
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
Costel
Cât adevăr în această mărturie ... E nevoie de oameni; de consilieri care să ştie cu ce se mănâncă această problemă profundă. Biserica din ziua de azi se confruntă cu probleme reale, dar nu oferă sprijin real şi dragoste reală. Mă rog ca în această problemă Dumnezeu să vindece homosexuali şi ei să ajungă să devină consilieri, pentru că înţeleg, ştiu cu ce se confruntă un astfel de om; sau să se implice oameni eliberaţi de robia sexuală în general, să aibă inimă, chemare şi să fie gata să înfrunte respingerea din partea multora din biserică. Sunt oameni care doresc să plătească preţul?
Sunt multe probleme cu care se confruntă oamenii astăzi: homosexualitate, pedofilie, zoofilie, pornografie, ocultism, frici, fobii, anxietate, sinucidere, depresie; şi creştinii se confruntă cu ele şi au aşa puţin ajutor real, crezând că voinţa omului şi nişte reguli ceremoniale religioase sunt suficiente. Chiar nu este aşa, avem de confruntat o lume spirituală foarte reală şi complet ostilă oamenilor, dar mai ales creştinilor şi suntem ignoranţi faţă de ea spunând că astăzi nu mai este aşa, sau că ea nu ne poate afecta.
Sunt atâtea de spus, dar nu e locul aici, însă baza vindecării relaţiilor este iertarea (trebuie să iertăm în profunzime şi la nivel emoţional şi să primim vindecare emoţională în locul rănilor profunde cauzate de oameni, cu voia sau fără voia lor) şi dragostea, toate acestea obţinute de Isus la cruce.
Cel mai scump lucru este timpul. Cine doreşte să renunţe la timpul său pentru vindecarea unui homosexual, a unui pedofil, a unui zoofil, a abuzaţilor, anxioşilor, deprimaţilor, şi lista ar putea continua? Nu investim timp şi compasiune, înţelegere, dragoste, nu există vindecare. Suntem gata să lucrăm cu oameni care vor cădea de multe ori în acelaşi păcat până vor fi vindecaţi? Le oferim timp şi dragoste necondiţionată, cu încrederea că ce a început Domnul în ei va duce la bun sfârşit, chiar dacă procesul durează ani de durere, cădere, frustrări?
De acestea are nevoie un homosexual pentru vindecare. Atenţie, foarte rar există vindecări şi eliberări instant. Dacă eşti gata să te implici sincer, vei primi multă respingere şi foarte puţină apreciere aici pe pământ. Atât biserica, în multe cazuri, cât şi gay-i care nu vor schimbare te vor condamna şi persecuta, dar vei fi în atenţia specifică a Domnului. Dacă aţi şti cât de mult Se implică Domnul în această slujire ...
Cu dragostea Domnului, un frate simplu,
Costel
