Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

A dovedit ştiinţa că homosexualitatea nu poate fi schimbată?

Deseori auzim afirmaţia că ştiinţa a dovedit că homosexualitatea nu poate fi schimbată. De pare oportun să revedem revendicările şi descoperirile ştiinţei cu privire la acest subiect.

Dar înainte de a cerceta ce are de spus ştiinţa, ar trebui să facem observaţia că unii folosesc această afirmaţie pentru a submina creştinismul în trei moduri:

1. Ea este folosită pentru a pune sub semnul întrebării adevărul Scripturii sau interpretările sale. Dacă orientarea homosexuală nu poate fi schimbată, atunci trimiterea din 1 Corinteni 6 : 9 – 11 din Biblie fie greşeşte afirmând că unii oameni au fost homosexuali, fie înseamnă ceva diferit decât o schimbare în orientare.

2. Dovada că homosexualii nu se pot schimba poate înfăţişa poziţia bisericii ca lipsită de inimă. Dacă homosexualii nu se pot schimba, atunci sunt obligaţi la castitate permanentă, nu pentru că au ales să fie celibatari ci pentru că aceasta este singura lor opţiune.

3. Biserica este prezentată ca afirmând că toţi homosexualii se pot schimba dacă ar vrea cu adevărat. Apoi descoperirile ştiinţei sunt folosite pentru a arăta că nu este posibil. Aceasta slăbeşte poziţia bisericii sau o face să apară ca uşor de combătut.

Mai trebuie să facem încă o observaţie trebuie înainte de a lua în considerare ce a descoperit ştiinţa. Discuţia despre schimbare se împotmoleşte deseori în categorii clare din punct de vedere logic, dar inaplicabile. A susţine că orientarea homosexuală este imutabilă înseamnă a face o afirmaţie universală: nu a existat niciodată şi nu va exista niciodată nici măcar o persoană care îşi schimbă orientarea homosexuală. A afirma că orice homosexual se poate schimba astfel încât să nu mai simtă iar atracţii faţă de cei de acelaşi sex este de asemenea o afirmaţie universală. Amândouă aceste afirmaţii sunt discreditate în mod curent, pentru că este uşor să găseşti oameni care s-au schimbat şi să găseşti oameni care nu au reuşit să se schimbe. Există două soluţii pentru a ne asigura că nu ne împotmolim astfel. Mai întâi, să recunoaştem o a treia alternativă – unii homosexuali se pot schimba. Şi în al doilea rând, trebuie să definim ce înseamnă schimbarea.

Definiţia schimbării are legătură cu homosexualitatea. Nici nu are o definiţie clară. Kinsey a folosit o scală şi a susţinut că oricine se află pe scală de la 2 la 6 este homosexual. Kinsey i-a considerat homosexuali pe bărbatul care a fost violat în închisoare şi pe adolescentul care a avut o erecţie în vestiarul în care se schimbau băieţii. Dar la fel se poate susţine că oricine se află pe scală de la 1 la 5 este heterosexual; inclusiv că orice bărbat care a simţit atracţie sexuală faţă de o femeie, chiar şi numai o dată, este heterosexual.

Ce a descoperit ştiinţa?

Ce a arătat ştiinţa cu privire la faptul că schimbarea este posibilă? Cele mai multe dintre studiile empirice publicate au fost făcute în anii ‘50, ’60 şi ’70. Climatul politic de astăzi oferă puţină încurajare cercetătorilor care studiază schimbarea orientării sexuale. Mare parte din această cercetarea timpurie a fost făcută folosind metode nesatisfăcătoare şi a lăsat ştiinţa fără prea multe date pentru atrage o concluzie. Ele nu pot fi citate ca o dovadă indiscutabilă că schimbarea este posibilă sau imposibilă. Pare să existe o dovadă că un anumit nivel de schimbare poate fi aşteptat de un procent de oameni care urmează tratament. Rezultatul pozitiv mediu care reiese din studiile din anii ’50 - ’70 este de aproximativ 33%. În timp de nu este o rată uimitor de înaltă, este la fel de bună ca rata de succes pentru alte tulburări psihologice, precum tulburările de personalitate. Lipsa metodelor sofisticate în a descoperi dacă schimbarea are sau nu loc, nu dovedeşte netemeinicia succesului tratamentelor. Înseamnă doar că nu am înţeles cum să evaluăm schimbările în homosexualitate.

Mai recent au existat studii demne de atenţie. Unul a fost făcut de Asociaţia Naţională pentru Cercetarea & Terapia Homosexualităţii (NARTH). NARTH a studiat oamenii care experimentaseră un anumit grad de schimbare. Într-un raport intitulat „Un sondaj al schimbării orientării sexuale” ei au făcut un raport despre un număr mare de homosexuali, 885 de oameni, care se schimbaseră sau căutau schimbarea şi au luat parte la studiu. După efortul depus pentru schimbare, ei au raportat următoarele:

* 15% au raportat că sunt exclusiv heterosexuali;

* 18% au raportat că sunt aproape exclusiv heterosexuali;

* 20% au raportat că sunt mai mult heterosexuali decât homosexuali;

* 11% în egală măsură heterosexuali şi homosexuali;

* 23% mai mult homosexuali decât heterosexuali;

* 8% aproape exclusiv homosexuali;

* 5% exclusiv homosexuali.

În mod clar, mulţi dintre oamenii care au căutat schimbarea au descoperit că schimbarea era posibilă.

Cel de al doilea a fost făcut de Dr. Robert Spitzer. Implicarea personală a Dr. Spitzer în acest studiu este semnificativă din punct de vedere istoric: el a fost principala personalitate în decizia APA din 1973 de a scoate homosexualitatea din manualul de diagnosticare oficială a tulburărilor mintale. Astăzi, el este şeful Cercetării Biometrice şi profesor de psihiatrie la Universitatea Columbia din New York City. În 2001, Spitzer a prezentat studiul său făcut pe 200 de bărbaţi şi femei care experimentaseră o schimbare semnificativă, de la atracţia homosexuală la cea heterosexuală, şi şi-au menţinut această schimbare cel puţin cinci ani. Scopul lui Spitzer în a realiza această cercetare a fost să „studieze experienţe relatate personal de indivizi care pretind că au obţinut o schimbare de la atracţia homosexuală la cea heterosexuală care a durat cel puţin cinci ani”. Concluziile lui Spitzer includ următoarele:

„Contrar cunoştinţelor convenţionale, unii indivizi puternic motivaţi, folosind o varietate de eforturi pentru schimbare, pot obţine o schimbare substanţială în multipli indicatori ai orientării sexuale.”

„Ca cei mai mulţi psihiatri, am crezut că unui comportament homosexual i se poate numai rezista, şi că nimeni nu şi-ar putea schimba cu adevărat orientarea sexuală. Acum cred că acest lucru este fals. Unii oameni pot şi se schimbă cu adevărat.”

Cei mai mulţi subiecţi căutaseră schimbarea din cauza deziluziei simţite faţă de un stil de viaţă promiscuu şi faţă de relaţii instabile, furtunoase. Mulţi au raportat un conflict cu valorile lor religioase şi mulţi doreau să fie (sau să rămână) căsătoriţi heterosexual. În timpul intervievării pentru studiu, trei sferturi dintre bărbaţi şi jumătate dintre femei se căsătoriseră.

O descoperire surprinzătoare a fost că 67% dintre bărbaţii care înainte simţiseră rar sau niciodată atracţie faţă de sexul opus înainte de a depune efort pentru schimbare, raportează acum o atracţie heterosexuală semnificativă. Chiar cei a căror orientare nu s-a schimbat – dar care au renunţat la comportamentul homosexual – au experimentat o îmbunătăţire semnificativă în sănătatea emoţională.

Dacă luăm în considerare conceptele Dr. Moberly despre cauzele homosexualităţii, atunci putem vedea de ce este posibilă schimbarea. Deoarece nevoia de dragoste a unei persoane faţă de cei de acelaşi sex este parte a ordinii create de Dumnezeu, schimbarea de la homosexualitate nu înseamnă eliminarea acestei nevoi. Schimbarea implică în schimb un proces de împlinire a nevoii de dragoste şi de menţinere a unei stări sănătoase a ei. Acest proces implică patru stadii distincte: a) schimbare în comportament; b) creşterea stimei de sine; c) aprofundarea relaţiilor cu cei de acelaşi sex şi d) descoperirea relaţiei heterosexuale sau complementare din punct de vedere sexual.

Concluzie

Ştiinţa nu are o concluzie decisivă despre faptul că schimbarea este posibilă. Este posibil să găsim oameni care s-au schimbat şi oameni care spun că au încercat să se schimbe şi nu au reuşit.

Spune ştiinţa ceva relevant despre problema morală a homosexualităţii? Convingerea că practica homosexuală este imorală vine din chemarea lui Dumnezeu de a arăta ascultare faţă de voia Lui revelată. Din punct de vedere istoric, biserica ne-a învăţat că toţi trebuie să urmărim ascultarea de o etică sexuală biblică a castităţii în căsătoria heterosexuală, sau în celibat în afara căsătoriei. Trebuie să urmărim aceasta chiar când ni se pare greu. Deci cum se potriveşte cu aceasta posibilitatea schimbării?

Ce ar fi dacă ştiinţa ar dovedi că schimbarea într-adevăr nu este posibilă? Schimbă aceasta standardul lui Dumnezeu? Poate că biserica nu poate garanta vindecarea homosexualilor mai mult decât poate garanta căsătoria oamenilor necăsătoriţi. Există mai mulţi heterosexuali necăsătoriţi „condamnaţi” la abstinenţă sexuală de moralitatea sexuală „îngustă” a bisericii decât există persoane homosexuale constrânse în mod similar.

Poziţia bisericii cu privire la comportamentul homosexual le cere indivizilor numai să fie capabili să se reţină de la activitatea homosexuală şi să găsească împlinire în grija lui Dumnezeu pentru împlinirea nevoilor lor personale, şi nu să fie neapărat capabili să devină heterosexuali. Aşa cum ar spune unii: „Opusul homosexualităţii nu este heterosexualitatea”. Desigur, schimbarea comportamentului se află în domeniul a ceea ce poate fi schimbat, aşa cum se dovedeşte prin felul în care înţelegem autonomia şi libera voinţă, ca şi de către descoperirile ştiinţifice, care în mod clar susţin metodele de schimbare a comportamentului.

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodusglobalalliance.org.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.