Există vreo legătură între homosexualitate şi comportamentul de tip agresiv, precum pedofilia?
Nu putem presupune că toţi homosexualii prezintă un risc mai mare decât heterosexualii, de a molesta copii sau de a se transforma în pedofili. Nici nu ar fi potrivit să îngăduim ca etichetele de homosexual şi pedofil să devină interschimbabile. În acelaşi timp, bărbaţii homosexuali care nu sunt capabili să întreţină relaţii sănătoase cu cei de aceeaşi vârstă, pot într-adevăr să găsească potenţialul pentru atracţii faţă de cei de vârstă nepotrivită, mai real decât au crezut că este posibil.
În ultimele două decenii, problema molestării copiilor a ajuns pe prima pagină, când adulţii au ieşit în faţă cu relatări despre faptul că au fost abuzaţi ca şi copii. Cele mai senzaţionale dintre aceste relatări au implicat preoţi catolici, despre care superiorii lor cunoşteau că molestaseră. Aceşti oameni erau deseori transferaţi la noi parohii de către aceiaşi superiori şi abuzul continua. În cele mai multe dintre aceste relatări publicate, victimele, deşi nu întotdeauna, au fost băieţi. Pentru cei mai mulţi observatori, legătura speculată dintre homosexualitate şi pedofilie, despre care cândva se vorbea în şoaptă, a trecut de la speculaţie la fapt declarat, în ciuda lipsei oricărei dovezi care să justifice o legătură hotărâtoare.
Totuşi, ca şi comunitate, bărbaţii gay şi lesbienele încearcă să se distanţeze de pedofili, în ciuda statisticilor care arată un raport mai mare de tinere victime dintre bărbaţii homosexuali, în comparaţie cu bărbaţii heterosexuali, ca şi a unui raport mai mare de delicte pe persoană. Cu toate acestea, prin definiţie, pedofilia nu este condiţie homosexuală, nici heterosexuală.
Ca şi în privinţa homosexualităţii, nu există o legătură genetică convingătoare în cazul pedofiliei, care să sugereze potenţialul că amândouă au în comun stadii de dezvoltare care au componente puternice de mediu. Cu riscul de a generaliza, homosexualilor şi lesbienelor le lipseşte identificarea sănătoasă cu acelaşi sex; pedofililor le lipseşte o abilitate sănătoasă de a se simţi în largul lor în poziţia lor de adulţi printre alţi adulţi. Percepuţi ca respinşi de lumea adulţilor, pedofilii a căror dezvoltare emoţională şi mintală s-a oprit, găsesc copiii a fi recipiente de încredere ale atenţiei lor, şi în cele din urmă, ale avansurilor lor sexuale.
Pedofilul bărbat căruia îi lipseşte o identificare sănătoasă cu acelaşi sex, ca şi o conexiune tangibilă cu lumea adulţilor, este cel mai capabil de a avea victime masculine. Pedofilul bărbat sigur în identificarea cu sexul său, dar care simte că nu are control în lumea adulţilor – în special în termenii dezvoltării relaţiilor intime – este mai probabil să aibă victime feminine. Totuşi, în ambele cazuri, elementul controlului este ţinta primară, dacă acest control este prin manipulare emoţională sau violenţă fizică.
Atât homosexualitatea, cât şi pedofilia, au în comun o oprire a dezvoltării sexuale şi emoţionale. În timp ce există similarităţi care ar putea promova argumente în favoarea legăturii implicate în întrebare, o condiţie nu conduce neapărat la cealaltă.
Bob Van Domelen este afiliat la Exodus International din 1992, este director executiv al Broken Yoke Ministries şi slujeşte în prezent ca Reprezentativ Regional al Exodus International. Editor al Into the Light şi Wellspring (buletine de ştiri bilunare) şi autor al mai multor broşuri, a vorbit la conferinţe, a condus workshop-uri şi a fost intervievat atât la radio cât şi la televiziune. Broşurile scrise pe tema molestării copilului şi a abuzatorilor sexuali includ: Darkness Now Light [Întuneric, acum lumină], Help for Adults Attracted to Children [Ajutor pentru adulţii atraşi de copii] şi The Church, the Sex Offender, and Reconciliation [Biserica, abuzatorul sexual şi reconcilierea] – toate disponibile prin Regeneration Books.
Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to.
