SIDA invadează o căsătorie
La şase luni două căsătoria lor, un cuplu tânăr – Mark şi Shireen – au descoperit că soţul (un fost homosexual) era purtător de HIV, virusul care provoacă SIDA. Mark şi Shireen erau căsătoriţi de mai puţin de trei ani, dar oamenii spuneau că parcă erau împreună de 30 de ani. „Am depus multe eforturi în căsătoria noastră”, explică Shireen, „mai ales în domeniul comunicării. Făceam totul împreună – spălatul rufelor, curăţenia în casă, cumpărăturile, chiar lucrul la proiecte de design în textile şi flori”.
Dar credinţa lor comună în Isus Hristos a fost temelia solidă care i-a purtat prin vremurile de încercare care le stăteau înainte. Mark a fost diagnosticat cu SIDA, şi o intensă luptă spirituală şi fizică a început.
Negare
Iniţial, numai o pată superficială pe piele şi oboseala generală au trădat prezenţa virusului. „Mark şi cu mine am trecut amândoi printr-un stadiu de negare”, spune soţia lui. „Părea atât de sănătos. Mă gândeam că va fi bine.”
În acest timp, Mark era de asemenea plin de mânie. După câteva luni, toate au izbucnit dintr-odată. „Era furios pe mine, pe Dumnezeu, pe el însuşi, pe biserică – era furios pe toată lumea”, îşi aminteşte Shireen. „Dar am rămas curajoasă şi hotărâtă cu el. Cunosc mulţi oameni care n-ar fi făcut-o.” De fapt, după moartea lui Mark, un membru de familie i-a spus că numai datorită prezenţei ei, a fost în stare să menţină o relaţie aşa de bună cu Mark până la sfârşit.
Vindecare emoţională profundă
Dar a fost un timp dificil. „Aveam şi eu propria mea mânie cu care să mă confrunt”, recunoaşte Shireen. Domnul a folosit aceasta pentru a face o vindecare emoţională profundă în vieţile lor, şi relaţia pe care o aveau unul cu celălalt a fost întărită.
Mai târziu, Mark a făcut pneumonie, un simptom tipic legat de SIDA. A pierdut o parte din pasiunea lui pentru viaţă. Înainte de aceasta, vroia într-adevăr să trăiască, dar acum se gândea că ar fi de asemenea minunat să fie cu Domnul. Voinţa lui de a lupta s-a diminuat şi mai mult când a avut leziuni în gât. Apoi a făcut gripă, şi nu credea că va supravieţui.
În acest timp, Mark era descurajat, dar pentru un timp Shireen nu a ştiut. „Când eram plecată în timpul zilei, se simţea foarte deprimat”, explică ea. „Dar când ajungeam acasă, dispoziţia i se schimba şi era în ordine.” În cele din urmă o infirmieră a avertizat-o. După aceea, îl suna pe Mark în timpul pauzei de prânz, ca să-l ajute în timpul zilei.
Lecţii în rugăciune
Shireen şi soţul ei au învăţat să se roage agresiv. Războiul spiritual care avea loc a devenit foarte evident. O carte numită „Adversarul” de Mark Bubeck (Moody Press) le-a dat ajutor practic şi chiar modele de rugăciuni pentru a îmbrăca armura lui Dumnezeu şi a purta lupta împotriva duşmanului. Era tot timpul o luptă. „Uneori era greu şi să ne rugăm împreună şi să petrecem timp cu Cuvântul”, mărturiseşte Shireen. „Ceea ce ne-a făcut să continuăm a fost cântarea laudelor şi citirea Psalmilor. Am făcut şi din acele versete rugăciunea noastră.”
Sprijinul bisericii
Propria biserică a lui Shireen, Primul Legământ din San Francisco, a jucat un rol activ în sprijinirea lor, în timpul ultimelor luni ale vieţii lui Mark. Oamenii de la biserică se rugau pentru ei pe rând. Shireen avea un grafic al celor care se rugau, şi când anume. Când ceva mergea dintr-odată rău cu Mark, le putea face cunoscut ce se întâmpla, astfel încât se puteau ruga în mod specific pentru nevoia din acel moment. Au văzut răspunsuri clare la rugăciune în acel timp.
Pe lângă rugăciune, nevoi practice precum munca în gospodărie, erau împlinite de prietenii ei creştini. „Nu a trebuit să gătesc, să fac curat, să fac niciunul dintre aceste lucruri în timpul ultimei luni a lui Mark”, spune Shireen. „Sunt aşa de mulţumitoare că Mark şi cu mine am putut petrece acel timp împreună.” O altă prietenă care este infirmieră, a coordonat programul astfel încât Shireen a avut întotdeauna o persoană care să o sprijine în apropiere, în timpul ultimelor săptămâni.
Prieteni care au ajutat
Pentru alţii care se confruntă această situaţie, Shireen recomandă cu tărie crearea unei echipe de sprijin. „Va fi un ajutor imens”, spune ea. „Domnul nu ne-a creat ca să facem lucrurile independent. Ne-a făcut ca să lucrăm cu alţii, şi pentru aceasta este trupul bisericii.”
Susţinerea din partea bisericii ei este încă puternică. „Alţii din biserică, apropiaţi de Mark, trec şi ei prin acest proces de jelire”, spune ea. „Trecem prin el împreună, şi îi încurajez să nu le fie teamă să vorbească despre Mark cu mine. Unii dintre ei au încă multe întrebări la care lucrează.”
În prima lună după moartea soţului ei, mai mulţi prieteni au stat pe rând cu ea, când avea nevoie de companie. Prietenii şi familia încă verifică, pentru a se asigura că Shireen nu este singură la aniversările datelor importante în relaţia ei cu Mark.
Ajustări neîntrerupte
În ciuda acestui sprijin iubitor, Shireen tot trece prin ajustări enorme. „În ultimele două luni, m-am confruntat mult cu depresia”, explică ea. „Nu m-am confruntat niciodată cu ea înainte. Am încercat să mă disciplinez să fac anumite lucruri, chiar când simt că nu pot să le fac.”
„De exemplu, nu-mi place să gătesc pentru mine, aşa că am o grijă deosebită să invit pe cineva cel puţin o dată pe săptămână. Aceasta îmi îngăduie să continui să-mi deschid casa aşa cum Mark şi cu mine făceam împreună. Le permite oamenilor să vadă unde sunt. Şi dacă erau apropiaţi de Mark, îi pot de asemenea ajuta să se confrunte cu durerea lor.”
Este deschisă faţă de prietenii ei cu privire la nevoia ei continuă de a primi sprijin. „Cu două săptămâni în urmă, îmi lipsea mult Mark. Am venit acasă de la lucru şi plângeam. M-am gândit, chiar nu pot fi singură acasă în seara asta. Am sunat o prietenă şi i-am spus: Ştiu că înveţi, dar trebuie să vin la tine. Nu trebuie să-ţi fac o vizită. Doar voi citi şi voi scrie ceva. A spus că ar fi minunat şi mi-a fost de mare ajutor să petrec câtva timp cu o altă persoană în acea seară.”
Shireen crede că este un administrator al acestor experienţe, şi a avut multe oportunităţi ca să împărtăşească altora ce a învăţat. La numai trei săptămâni după înmormântarea lui Mark, a dat un interviu despre SIDA la un spectacol al unei televiziuni creştine locale. Vara trecută a avut un angajament de a vorbi la o biserică locală şi a fost intervievată de un membru în conducerea InterVarsity, pentru una din publicaţiile lor. „Unii oameni mi-au spus că este încă aşa de devreme pentru mine să împărtăşesc povestea noastră”, spune Shireen. „Dar cred că Dumnezeu foloseşte aceste oportunităţi pentru a continua vindecarea în mine.”
Oportunităţi de slujire
Interviurile ei au adus oportunităţi pentru slujirea personală. „Recent am primit o scrisoare de la o femeie din Midwest, al cărei soţ tocmai a fost diagnosticat cu SIDA”, spune ea. „Ne-a văzut pe Mark şi pe mine
Shireen crede că există un scop special în cele prin care Domnul le-a îngăduit ei şi lui Mark să treacă. „Sunt alţi creştini care se confruntă cu această luptă. Cred că felul în care a fost tratată situaţia lui Mark poate fi un model pentru alţi creştini şi pentru biserici.”
Mai presus de toate, Shireen depune mărturie despre credincioşia lui Dumnezeu. „Încă am întrebări la care lucrez. Dar ştiu că Dumnezeu este suveran. Nu poţi să-L pui într-o cutie.”
„Dumnezeu a lucrat o vindecare fizică reală în Mark. I-a îngăduit să trăiască mult mai mult decât cele şase luni pe care le prezisese medicul. Până la sfârşit a fost afectuos, amuzant, iubitor… a fost cu adevărat special.”
„În multe feluri simt acum ca şi cum aş lua-o din nou de la început. Dar Domnul tot este cu mine. Are grijă bine de mine, oferindu-mi tot ce am nevoie.” Pentru o femeie în situaţia lui Shireen, aceasta spune multe.
Povestea completă a lui Shireen este disponibilă în cartea „In Sickness and In Health” [În boală şi în sănătate].
Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.
