Dumnezeu te iubeşte, schimbarea este posibilă

Bună, eu sunt sora lui Rodney şi l-am iubit foarte mult. Sunt cea mai mare dintr-o familie cu nouă copii. Erau optsprezece ani diferenţă între cel mai mare şi cel mai mic. Rodney era cu nouă ani mai mic decât mine, ceea ce îl plasa la mijloc. Am auzit spunându-se că acestor copii mijlocii le lipseşte atenţia de care au nevoie. Într-o familie atât de mare ca a noastră, era uşor să fii trecut cu vederea, indiferent ce număr erai.

Fiind cea mai mare, mi s-a dat multă responsabilitate în casă, mai ales pentru că şapte din cei nouă copii erau băieţi, şi părinţii mei avea păreri cam demodate despre munca „femeii”. Am devenit o imagine a mamei pentru cei mai mulţi dintre fraţii mei. Nu mi se îngăduia să-i disciplinez – Domnul ştie că ne-am primit toţi partea oricum – dar îi puteam iubi şi puteam primi dragoste de la ei în schimb. Ca cineva pierdut de zile întregi în deşert, îmi făcea multă plăcere dragostea specială pe care numai copilaşii o pot da atât de deschis şi sincer, celor în care au încredere.

Rodney avea nişte probleme de sănătate, ceea ce însemna că primea mai mult din atenţia mea individuală decât ceilalţi. Când avea şapte ani a vomitat sânge – inflamaţie a stomacului, a spus medicul. A trebuit să urmeze o dietă foarte strictă pentru un timp. L-am iubit, l-am crescut şi l-am îngrijit.

Când Rodney avea nouă ani, m-am căsătorit. Rodney a devenit total neascultător de părinţi. Indiferent cât de mult îl băteau, nu se conforma. Au început să-l trimită să stea cu mine pentru perioade din ce în ce mai lungi. Când era cu mine, Rodney nu avea niciodată izbucniri de furie. Ne iubeam şi ne respectam unul pe celălalt, şi deşi eram mai mare, îl tratam destul de mult ca pe un egal. El, ca cei mai mulţi dintre noi, tânjea după dragoste şi acceptare.

Când Rodney avea cam 16 ani, mi-a spus că este gay. Dragostea mea pentru el nu s-a schimbat niciodată. Pe vremea aceea nu eram creştină, aşa că nu ştiam că homosexualitatea lui Rodney îl putea ţine departe de Împărăţia lui Dumnezeu. După divorţul de tatăl copiilor mei, Rodney şi cu mine obişnuiam să mergem la fast-foodul din apropierea locului unde stăteam, şi să privim bărbaţii drăguţi care treceau. Cred că s-ar putea spune că eram ca „surorile”.

Apoi, când eram de 35 de ani, m-am căit de păcatele mele şi am acceptat adevărul despre cine este Hristos, şi am început călătoria pe calea cea îngustă care duce în Împărăţia lui Dumnezeu. Lăudat fie Dumnezeu – El m-a iubit în ciuda a tot ce fusese în viaţa mea înainte, şi erau multe de iertat.

De-a lungul anilor, cum se întâmplă cu fraţii, ne-am îndepărtat treptat – am mers fiecare pe drumul lui, el într-o parte a statului, eu în cealaltă. Când am devenit creştină separarea a fost puţin mai mare – nu pentru că ne iubeam unul pe celălalt mai puţin – ci doar pentru că vieţile noastre erau atât de diferite. Când ne vedeam unul pe celălalt sau când vorbeam la telefon, depuneam mărturie şi el era receptiv. Domnul mi-a arătat devreme că dacă cineva nu este receptiv, nu este de niciun folos să-l forţezi. Numai o inimă care a fost pregătită de Duhul Sfânt poate primi adevărul.

Când Rodney avea 36 de ani, am primit un telefon de la el. Vroia să ştie ce trebuie să faci ca să mergi în cer. L-am întrebat dacă el crede că Biblia este 100 % adevărată, şi mi-a spus că da. Apoi i-am zis că avea nevoie doar să-I mărturisească lui Dumnezeu că este păcătos – i-am spus că toţi suntem – şi să-I ceară lui Dumnezeu să-l elibereze de păcat în Numele lui Isus. I-am spus că Isus a venit şi a murit pentru noi, pentru păcatul nostru.

Spre surpriza – şi marea mea bucurie – Rodney s-a căit de păcatele lui şi L-a primit pe Hristos chiar la telefon. În acel moment m-am întrebat dacă ar trebui să-i spun lui Rodney despre homosexualitate, dar am simţit clar Duhul spunându-mi să aştept. Era perfect din punctul meu de vedere; oricum nu aveam nicio dorinţă să-i spun ce are de zis Cuvântul lui Dumnezeu despre acest subiect. Rodney se apăra foarte mult şi era foarte zgomotos cu privire la dreptul lui de a fi gay, şi insista că s-a născut astfel. Nu mai este nevoie să spun, eram mai mult decât fericită să mă dau la o parte şi să-I îngădui lui Dumnezeu să folosească pe altcineva pentru această treabă.

În următorii doi ani ne-am văzut unul pe celălalt de patru sau cinci ori, şi am vorbit la telefon de câteva zeci de ori, şi i-am trimis nişte literatură creştină.

Într-o zi, la aproape doi ani după convorbirea telefonică în care m-a întrebat despre cum să ajungă în cer, m-a sunat şi m-a întrebat dacă homosexualii pot merge în cer. Cât am încercat să evit acea întrebare, spunându-I lui Dumnezeu cum credeam eu că va pune El pe altcineva să-i vorbească lui Rodney despre acest subiect!

I-am spus lui Rodney că putea găsi răspunsul în Biblie. A întrebat de ce nu-i puteam pur şi simplu spune; i-am zis că este mai bine dacă citeşte el însuşi. A spus: „Tu ştii, aşa că de ce nu-mi spui exact?” aşa că m-am adunat toate puterile pentru explozia secolului, şi i-am spus  cu cuvintele mele: „Un bărbat sau o femeie nu trebuie să se depărteze de ceea ce este natural, şi să se întoarcă spre ceea ce este împotriva naturii. Dacă un bărbat se culcă cu un bărbat este o urâciune pentru Domnul. Cei care fac astfel de lucruri sunt demni de moarte – nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu…” (1 Corinteni 6:9-10; Romani 1:26-28, 32; Levitic 18:22; 20:13).

Uneori, când am putea crede că avem cea mai grozavă credinţă, Domnul ne arată cât de mică este ea în realitate. Dumnezeu trimisese deja pe Cineva care să-i vorbească lui Rodney despre homosexualitate. Când Rodney s-a căit de păcatele lui şi a acceptat Cuvântul lui Dumnezeu ca 100 % adevăr, şi a cerut eliberare, Duhul Adevărului a intrat în inima lui Rodney şi a început o lucrare în el, care n-ar fi putut fi făcută doar de om.

Întristarea de la Dumnezeu mântuieşte sufletele. Dacă i-aş fi spus lui Rodney că homosexualitatea este un păcat (fără călăuzirea Duhului), poate că ar fi încercat să-şi schimbe stilul de viaţă pentru mine. A fost crucial ca Rodney să ajungă la cunoaşterea adevărului prin convingerea de la Duhul Sfânt. Cuvintele mele ar fi fost doar cuvinte goale care nu pot salva; dar prin acceptarea de către Rodney a convingerii de la Duhul Sfânt, cuvintele lui Dumnezeu au prins viaţă în inima lui şi au adus viaţă în duhul lui.

Prin cuvintele mele, Rodney poate că ar fi fost cumva în stare să cureţe partea din afară a paharului. Poate că ar fi fost în stare să facă să pară creştin, dar adevărata circumcizie este a inimii, şi numai Duhul Adevărului poate curăţi inima. Odată ce inima este convinsă de adevăr, carnea va fi şi ea.

Duhul Sfânt l-a convins – l-a convins pe Rodney că este păcătos, aşa cum suntem toţi. În cei doi ani de când Rodney a acceptat Cuvântul lui Dumnezeu ca adevăr, până ce m-a întrebat dacă homosexualii pot merge în cer, Duhul Sfânt a lucrat o minune de pocăinţă în inima şi mintea lui. Şi cu siguranţă El nu avea nevoie de ajutorul meu. L-am lăudat doar pentru că mi-a îngăduit să văd lucrarea pe care numai El o poate face în inimile oamenilor care se căiesc.

Când Duhul l-a călăuzit pe Rodney la adevăr, nu a fost nicio explozie aşa cum mă aşteptasem, nici mânie, nici măcar scuze; m-a întrebat doar: „Ce pot să fac cu privire la asta?” I-am spus că trebuie doar să-I mărturisească lui Dumnezeu că ştie că homosexualitatea este un păcat, şi să-I ceară lui Dumnezeu să-l elibereze de el. I-am spus că dacă va crede cu adevărat, Dumnezeu va face acest lucru.

Din nou, spre surpriza mea, Rodney se pare că nu avea nevoie de timp de gândire: era ca şi cum decizia lui fusese deja luată – şi sunt sigură că la un anumit nivel probabil fusese. După cum spune Scriptura: „Pe orişicine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu! (Matei 10:32). Chiar dacă Rodney nu era conştient de aceasta, era ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu – chiar dacă citise puţin din Biblie, Duhul Sfânt îl conducea.

Şi din nou, chiar la telefon, fratele meu – care devenise cu adevărat fratele meu – a mărturisit că homosexualitatea este un păcat şi I-a cerut lui Dumnezeu să-l elibereze de el. Rodney a continuat mărturisind că avea o dorinţă sexuală foarte puternică şi că dorea ca Dumnezeu să-l facă pur şi simplu să nu mai poată face sex.

La două luni după aceea, Rodney m-a sunat devreme într-o dimineaţă, şi era foarte bolnav. (Rodney avea un astm foarte sever , ca şi un număr de alte probleme de sănătate. Lua inhalatori, plus steroizi pentru astm ceea ce, bineînţeles, a contribuit la alte probleme de sănătate.) L-am convins meargă la spital, unde i-au făcut nişte teste şi au spus că are pneumonie. Era grav, şi au spus că vroiau să-i pun un tub în gât ca să-l ajute să respire. Bineînţeles că era speriat.

Din cauza penumoniei citomegalovirale, şi pentru că era gay, presupunerea firească a fost că avea SIDA. M-a sunat şi mi-a spus că ei credeau că are această boală groaznică, şi am plâns împreună. Era aşa de speriat, şi mi-a spus că nu vroia să moară. Mă simţeam atât de nepotrivită. Tot ce am putut spune a fost că nu va muri până ce Dumnezeu nu-l va pregăti pentru asta. Deşi în carnea mea mă simţeam nepotrivită, cuvintele pe care le-am spus erau adevărul. Pregătirea pentru călătoria noastră în Împărăţia lui Dumnezeu începe în clipa când acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu ca adevărul total, şi procesul continuă cât trăim.

Rodney a hotărât să le permită să-i pună un tub în gât. Nu am realizat că odată ce făceau aceasta, nu va mai putea să vorbească. În primele două săptămâni l-au ţinut atât de sedat, încât nu cunoştea pe nimeni.

Doamne, cum i s-a răspuns rugăciunii lui Rodney! Fusese eliberat (fizic) de homosexualitate, rugămintea lui din inimă ca Dumnezeu să facă astfel încât să nu poate face sex nu a rămas fără răspuns. Cu siguranţă nu era într-o stare – sau într-un loc – în care să facă sex. (În sens spiritual, Rodney a fost curăţit de toată nedreptatea în ziua în care a acceptat Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind 100 % adevăr, şi I-a cerut lui Isus să vină în inima lui şi să-l elibereze.)

După ce Rodney a acceptat adevărul Cuvântului lui Dumnezeu, Duhul Sfânt l-a convins pe Rodney că homosexualitatea este păcat. Dumnezeu nu l-a făcut pe Rodney bolnav, el avea deja probleme serioase de sănătate. Poate că de aceea era atât de disperat să se pună în ordine cu Dumnezeu. Deoarece era atât de bolnav, cred că Dumnezeu a folosit boala ca răspuns la rugăciunea lui Rodney pentru eliberare (fizică).

L-au testat pe Rodney în trei rânduri diferite pentru SIDA, în timp ce era în spital. Testele au fost toate negative. Colegul lui de cameră, în vârstă de 15 ani, era îngrozit că ar putea avea şi el ce avea Rodney, aşa că am sunat şi am vorbit cu medicul lui Rodney, care m-a asigurat că nu avea SIDA. Cel puţin a fost scutit de tortura înceată a morţii din cauza SIDA.

Rodney era în spital de aproape o lună. Ni s-a spus că în curând va fi probabil dus la un mic spital particular, unde foarte probabil va fi conectat la un ventilator pentru respiraţie, pentru tot restul vieţii. Nu era ceva ce i-ar fi plăcut foarte mult, dar cui i-ar fi plăcut?

Convorbirea telefonică pe care am avut-o cu Rodney a fost anterioară introducerii tubului pentru respiraţie, şi s-a dovedit a fi ultima noastră convorbire – cel puţin în viaţa aceasta. Pe 7 ianuarie 1993, s-a rupt o venă în gâtul lui Rodney, şi eu cred cu adevărat că îngerii lui Dumnezeu l-au întâlnit pe Rodney la uşa morţii şi l-au dus în sânul lui Avraam, unde doarme în pace (este mort) „în Hristos”, aşteptând învierea celor drepţi, când Hristos Se va întoarce pentru copiii Săi (Luca 16:22; 1 Corinteni 15:21-23; 1 Tesaloniceni 4:16).

Rodney ar fi vrut să spun povestea pocăinţei lui, pentru că ar fi vrut ca toţi oamenii, de oriunde, să ştie că nici unul dintre noi nu este destul de bun, în el însuşi, pentru a intra în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar ar fi vrut şi ca ea să fie înregistrată, pentru toţi cei care vor să asculte, că nici măcar unul dintre noi nu este atât de rău încât Dumnezeu să nu-l poată salva – dacă el crede şi primeşte eliberarea Sa (Adevărul).

Tradus şi folosit cu permisiune de pe www.exodus.to.

Aşteptăm comentariul tău la rubrica noastră Contact.