Genele m-au obligat să o fac! Sumar

de N. E. & B. K. Whitehead

Cercetătorii care cunosc cel mai bine legătura dintre gene și atracția față de același sex (AAS) spun: „Genele nu te-au obligat să o faci.” Să trecem în revistă dovezile, neuitând că multe din următoarele argumente se aplică tuturor comportamentelor umane.

Afirmațiile din sumar sunt explicate mult mai amănunțit în fiecare capitol.

Schimbarea

Numărul uriaș de dovezi ale schimbării în orientarea sexuală reprezintă una din cele mai clare dovezi că homosexualitatea nu este determinată genetic de gene sau de ceva din mediul biologic.

Studiile importante arată:

Pentru adulți:

  • Aproximativ jumătate din cei cu AAS exclusivă trec la heterosexualitate în decursul vieții. Altfel spus, 3% din populația care practică heterosexualitatea (atât bărbați, cât și femei) susțin că au fost cândva bisexuali sau homosexuali. Aceste schimbări nu sunt induse terapeutic, ci se întâmplă „natural” în viață, unele foarte rapid.
  • Cele mai multe schimbări în orientarea sexuală sunt către heterosexualitatea exclusivă.
  • Numărul celor care au trecut la atracția față de sexul opus (ASO) este mai mare decât numărul actual de bisexuali și homosexuali exclusivi la un loc. Cu alte cuvinte, foștii homosexuali îi depășesc numeric pe homosexualii din prezent.
  • ASO este de 17 ori mai stabilă ca AAS exclusivă la bărbați și de 30 de ori mai stabilă decât AAS exclusivă la femei. (Femeile își schimbă orientarea sexuală mai mult decât bărbații.)

Pentru adolescenți:

  • Cei mai mulți adolescenți își vor schimba AAS. De fapt, în grupul celor cu vârsta de 16-17 ani, 98% vor trece de la homosexualitate sau bisexualitate la heterosexualitate.
  • Este de 25 de ori mai probabil ca cei care spun că au AAS sau că au atracții bisexuale la 16 ani, să spună că sunt atrași de sexul opus la 17 ani, decât ca cei care la 16 ani au orientare heterosexuală, să se identifice ca bisexuali sau homosexuali la 17 ani.
  • Marea majoritate a celor în vârstă de 16 ani, care susțin că sunt atrași de sexul opus, vor rămâne astfel.

Genele

Studiile pe gemeni

Categoric, comparațiile foarte complexe între gemenii identici și neidentici exclud determinismul genetic. Gemenii identici, care au gene identice, sunt concordanți cu AAS în proporție de 11-14%. Dacă homosexualitatea ar fi „genetică”, bărbații homosexuali și femeile homosexuale care sunt co-gemeni identici ar trebui să fie, de asemenea, în proporție de 100% homosexuali. În studiile clasice pe gemeni, proporția genetică este mai mică de 22% pentru bărbați și de 37% pentru femei, și poate fi chiar de 10%. Studiile pe gemeni continuă să găsească, în mod constant, procente genetice mai scăzute pentru homosexualitate, în timp ce metodologia se îmbunătățește, iar eșantioanele devin mai mari. Oricine are cel puțin un factor de influență genetică de 10% în gândire și comportament – pur și simplu, deoarece fără gene nu ar putea exista activitate sau comportament uman de vreun fel. Studiile pe gemeni arată că reacțiile individuale la evenimentele întâmplătoare (în care un geamăn identic reacționează diferit de celălalt) sunt de departe cei mai puternici contribuabili la homosexualitate. Cu alte cuvinte, caracteriul aleatoriu este un factor puternic.

Altele

  • O cercetare atentă a întregului genom nu a găsit gene homosexuale, spre deosebire de modul în care stau lucrurile cu schizofrenia (care are însă doar 4 gene identificate, ca fiind legate de 3% din cazurile de schizofrenie).
  • Din modul în care înțelegem structura și funcția genei, nu există modalități plauzibile prin care genele ar putea dicta AAS (sau alte comportamente) la o persoană.
  • Până acum, comportamentele dictate genetic ale varietății „o-genă-o-trăsătură” s-au găsit doar la organismele foarte simple. În general, geneticienii sunt de acord că multe gene (de la cel puțin cinci sau șase la multe sute) contribuie la orice comportament uman particular.
  • Se crede că orice influență genetică este slabă și indirectă.
  • Până în prezent nu s-a găsit niciun comportament uman determinat genetic. Cel mai apropiat comportament legat de determinarea genetică descoperit până acum (deficiența de monoamină oxidază, care conduce la agresiune) s-a dovedit că răspunde în mod remarcabil la consiliere.
  • O AAS infuențată genetic, cauzată de un fascicul de gene, nu ar putea să apară și să dispară brusc în familii, așa cum se întâmplă. Ea ar persista în fiecare generație, timp de multe generații. Este implauzibil genetic ca numeroase gene „heterosexuale” să se deconecteze în același timp.
  • Rasa umană are în comun cea mai mare parte din genele sale – undeva între 99,7% și 99,9%. Ceea ce înseamnă că toate grupurile etnice le au pe cele mai multe din ele. Aceasta are trei implicații.
  • • Dacă homosexualitatea ar fi dictată genetic, practicile homosexuale ar fi identice sau foarte similare în toate culturile. Dar paleta enormă de practici homosexuale și diversitatea practicilor și obiceiurilor homosexuale în diferite culturi (și în cadrul culturilor) aduce argumente contra.
  • • Ar exista un procentaj similar de homosexualitate în toate culturile. Dar homosexualitatea este necunoscută în unele culturi și obligatorie în altele.
  • • Schimbările în practicile homosexuale și în comportamentul homosexual în diferite culturi ar avea loc foarte încet, de-a lungul multor secole. Dar nu aceasta arată istoria. (Declinul unor întregi modele de homosexualitate [cel grec, în câteva secole, și cel melanezian, într-un secol]; relativ brusca apariție [în termeni genetici] a modelului occidental din prezent, în câteva secole; și schimbările abrupte în practica homosexuală în cadrul unui grup etnic, chiar într-o singură generație, nu sunt consecvente cu ceva genetic. Chiar și mai puțin consecvente sunt rapidele schimbări în practicile sexuale din modelul occidental din prezent.
  • Apariția AAS în populație este prea frecventă pentru a fi cauzată de un proces de dezvoltare prenatal defectuos, deci nici în acest sens nu este înnăscută. Ceea ce include procesele epigenetice [genetice, n. trad.].
  • Dacă AAS ar fi determinată genetic și ar conduce la contact numai cu persoanele de același sex, s-ar exclude din populație în numai câteva generații. Nu ar exista astăzi.
  • Vârsta la care apare prima dată atracția față de același sex ar putea fi influențată genetic în procent de aproximativ 10%, iar atracția față de sexul opus, în procent de aproximativ 15%. (Rețineți, toți oamenii au un input genetic de 10% pentru orice gândesc sau fac.)

Primele atracții (atât AAS, cât și ASO) apar în medie la vârsta de 10 ani și rareori constituie „primele amintiri”, ceea ce înseamnă că atracția este, în cea mai mare parte, indusă social.

Hormonii

S-au făcut numeroase studii, dar niciunul nu a arătat o relație convingătoare între homosexualitate și expunerea la hormonii prenatali, deși câteva studii au arătat legături foarte slabe între expunerea la hormonii prenatali și jocurile copiilor mici. Studiile care au examinat efectele dozelor foarte ridicate de hormoni feminini la mamele gravide nu au arătat niciun efect asupra bărbaților și au dovedit un efect îndoielnic asupra femeilor. Terapia cu schimbarea cantității de hormoni la bărbatul adult și la femeia adultă a arătat că afectează impulsul sexual, dar nu și orientarea.

  • Ideea că homosexualitatea rezultă dintr-un atac imun asupra caracteristicilor creierului bărbatului de către mamă este slab susținută. Într-un asemenea caz, testiculele și organele gentiale ale bărbatului (care au cel mai mare fascicul specific vizat la bărbat) ar trebui să fie atacate, dar nu sunt.

Structura creierului

  • Numeroase studii mai vechi ale microstructurilor creierului, de exemplu, cele din anii ’90, nu au reușit să vină cu diferențe replicabile ale deosebirilor dintre creierul adultului heterosexual și creierul adultului homosexual.
  • Studiile moderne arată că la naștere creierul bărbatului și creierul femeii nu sunt diferite din punct de vedere structural, ceea ce face ca probabilitatea existenței unui creier specific „homosexual” să fie cu adevărat minimă. Principala diferență replicabilă în mod consecvent, de la vârsta de doi sau trei ani, este mărimea.
  • Mediul are efecte asupra creierului de la naștere la pubertate și după pubertate.
  • Dimorfismul sexual al creierului a fost legat de testosteronul prenatal, dar acesta este un efect slab și numai 16-27% din variație este explicată.
  • Neurologii constată că un creier este extraordinar de plastic. Consensul științific acum este că noi, chiar și ca adulți, suntem ceea ce facem cu creierul nostru, chiar dacă s-ar putea să nu fim conștienți de acest proces constant în desfășurare. Schimbările în microstructură devin vizibile la examinarea creierului în decurs de câteva luni.
  • Dacă se vor găsi difrențe între creierul homosexualilor și creierul heterosexualilor, ele ar putea fi cu ușurință rezultatul anilor de condiționare (tipare repetate de gândire și comportament).

Social, sociologic

Persoanele intersex

  • Aproximativ 90% dintre copiii occidentali „intersex” (născuți cu un aparat genital ambiguu) aleg să rămână în genul în care au fost crescuți când pubertatea revelează adevăratul lor gen genetic, iar intervențiile chirurgicale le sunt oferite. Adesea, alegerea este făcută în ciuda unor caracteristici fizice și hormonale foarte contrare ei. Ceea ce aduce argumente în favoarea influențelor de mediu predominante asupra formării orientării și comportamentului de gen.

Altele

  • Divorțul dublează riscul homosexualității ulterioare la copii.
  • Stadiile dezvoltării psihosociale înspre heterosexualitatea adultului sunt bine definite și acceptate de specialiștii în psihologia dezvoltării și sunt atât de evident învățate, încât heterosexualitatea, în mod clar, nu este determinată genetic. În studiile pe adulți homosexuali, mulți prezintă deficit în unele stadii de dezvoltare – ceea ce sugerează că homosexualitatea este mai degrabă culturală și influențată de mediu, decât genetică.
  • Homosexualitatea apare mult mai des la cei care au crescut în orașe mari decât la cei care au crescut în zone rurale, ceea ce demonstrează că mediul este mult mai important decât genele în dezvoltarea homosexualității.
  • Se argumentează că un instrument științific/sociologic, Analiza Parcursului, a arătat că nu există o bază socială sau familială pentru homosexualitate, ci că există mai degrabă o bază biologică. Totuși, parcursul social și familial care conduce la homosexualitate a fost semnificativ în mod colectiv, deși parcursul individual nu a fost. În contrast, parcursul genetic a fost nesemnifictiv din punct de vedere colectiv.

Instinctele

  • Instinctele noastre, precum autoconservarea, foamea și reproducerea, sunt printre impulsurile cel mai profund întipărite și printre cele mai puternice pe care le avem, dar ele pot fi controlate și chiar adaptate. Dacă vrem să argumentăm că homosexualitatea este, de asemenea, un instinct profund întipărit, putem, de asemenea, argumenta că el ar trebui să fie maleabil și sensibil la instruire.

Conținutul genetic este minim

Geneticienii, antropologii, specialiștii în psihologia dezvoltării, sociologii, endocrinologii, neurologii, medicii care cercetează genul și cercetătorii care studiază gemenii sunt în general de acord cu privire la rolul geneticii în homosexualitate. Genele nu te obligă să îi dai curs. Nu există un determinism genetic, iar influența genetică este cel mult minoră. Reacțiile individuale la factorii aleatori sunt foarte importante.

Cei care spun că homosexualitea este influențată genetic au dreptate, dar numai în următorul sens.

Dacă o fată rămâne gravidă la vârsta de cincisprezece ani, am putea argumenta că este predispusă genetic la asta. Am putea spune că, în cultura ei, genele i-au dat genul de față și de corp care au atras puternic hormonii masculini și au pus o asemenea presiune asupra ei, încât a fost incapabilă să reziste. Dar la atât se reduce influența genetică. Există un număr uriaș de factori de mediu care ar fi putut, de asemenea, să fi provocat sarcina, ca anularea meciului de baschet la care se ducea să asiste împreună cu prietena ei, permisiunea de a folosi mașina tatălui ei, compania prietenului ei, filmul pe care tocmai îl vizionaseră împreună și eșecul de a folosi un contraceptiv, factorii de mediu importanți precum sistemul de valori personale, presiunea tovarășilor de aceeași vârstă și un tată distant emoțional.

Este probabil ca acest consens să se schimbe? S-ar putea descoperi o legătură biologică majoră, care să schimbe totul?

În cele mai multe din aceste discipline științifice, descoperirile au fost stabilite clar din fapte care nu se vor schimba. Dar cum rămâne cu studiile viitoare despre microstructura creierului sau cu analiza detaliată a compoziției și funcției genetice? Vor descoperi ele legături între structura creierului și comportamentele umane sau între comportamente și secvențele genetice?

Bineînțeles că da. Comunicări științifice se vor publica în continuare. Dar putem concluziona în siguranță că și autorii care vor să găsească astfel de legături vor include aproape întotdeauna avertismente științifice standard că influența lor este minoră și că mediul este important. Ceea ce putem spune, în mod rezonabil, despre cercetările viitoare este că vor intra în domenii noi și vor arăta conexiuni noi, dar niciuna dintre acestea nu va fi decisivă.

Ceea ce a fost dovedit odată pentru totdeauna de studiile pe gemenii identici. Ei au gene identice, dar dacă unul este homosexual, de obicei fratele identic sau sora identică nu este. Există o șansă de doar 11-14% ca el/ea să fie homosexual/ă. Ceea ce include toate influențele pe care le cunoaștem acum și cele despre care nu știm nimic și pe care încă nu le-am descoperit. Toate la un loc au doar un efect slab.

Prima ediție a cărții noastre din 1999 a lansat ideea că conținutul genetic al AAS se va dovedi în cele din urmă a fi de 10%. Ceea ce ar fi destul de imprecis, conținutul genetic ar putea fi între 0-20%. Dar chiar dacă rezultatul final ar fi de 20%, tot ar reprezenta o influență slabă. În momentul scrierii ediției din 2016, afirmația noastră rămâne valabilă și este mai consistentă decât în 1999.

Următorii factori (vezi capitolele relevante) susțin o influență de 10% asupra AAS: vârsta primei atracții, urbanizarea, alegerile intersex, ASO (influența genetică incluzând măsurătorile testosteronului prenatal), gradul formării creierului după naștere și studiile pe gemeni.

Homosexualitatea, ca inevitabilitate genetică, a fost probabil cea mai eficientă inițiativă a activismului homosexual în relațiile publice, în campania pentru drepturi egale și protecții speciale. Deși în multe cercuri nu mai este corect sau la modă, din punct de vedere politic, să spui că homosexualii se pot schimba, din punct de vedere științific este corect să spunem asta. Nu ne referim numai despre schimbări comportamentale, ci la schimbări în atracție.

Este un fapt că nimic nu ne obligă să facem ceva – nici genele noastre, nici mediul nostru. Poate că Liszt avea degete lungi, dar asta nu a făcut din el un compozitor pentru pian.

Care este cauza AAS?

Nu există o singură cauză. Niciun singur factor genetic, hormonal, social sau de mediu nu este predominant. Există teme similare, nonconformitate de gen în copilărie, abuz sexual, dinamica tovarășilor de aceeași vârstă și dinamica familiei, istoria sexuală, dar mixtura lor variază în funcție de individ, care răspunde în mod particular la singurul factor prioritar pentru sine. Doi copii din aceeași familie și din același mediu social pot să interpreteze incidentele foarte diferit. Astfel încât reacția aleatoare, dacă se structurează în imagine de sine, poate deveni un contribuabil semnificativ la homosexualitate – precum arată studiile pe gemeni. Rezultatul prioritar este o focusare homosexuală asupra celor de același sex – emanând dintr-un impuls necesar dar (deseori) de-abia conștientizat de a face dragoste și din deficitul în identitatea de gen. La pubertate, aceasta se confundă cu sexul genital, conducând la un tipar de întâlniri sexuale, având ca rezultat o posibilă autoidentificare ca „homosexual”.

Aceasta se poate schimba. Acolo unde răspunsurile sunt profund întărite, este nevoie de curaj, dedicare, perseverență, efort, autoexaminare și suport din partea celorlalți. Cu cât este mai superficială implicarea, cu atât mai ușoară este ieșirea din homosexualitate; și mulți au reușit să o facă.

Merită? Merită să dobândești libertatea, astfel încât nimic să nu te stăpânească și să găsești pe alții care au dus aceeași luptă? Este satisfăcător să te alături unui grup format din adevărați eroi? Merită să ieși din ceea ce nu a implicat o alegere conștientă, printr-o alegere conștientă de adult? Merită să faci ceea ce alții spun că este imposibil? Dacă o astfel de schimbare este posibilă, ce altceva ar mai putea fi posibil?

ADN-ul este o scară de baze și zaharuri nitrogenoase care este o prescripție pentru proteine, nu pentru preferințele sexuale. Dar este și o scară a destinului, o scară a lui Iacov, și este alegerea noastră dacă îngerii sau demonii urcă și coboară pe ea. Putem decide să capitulăm în fața „argumentului genetic”. Te obligă genele să o faci? Tu alegi.

[Summary. Extras din cartea My Genes Made Me Do It! de N. E. & B. K. Whitehead. Copyright © 2016 N. E. & B. K. Whitehead. Tradus şi publicat cu permisiune. Cartea poate fi downloadată gratuit la www.mygenes.co.nz/download.html și poate fi comandată în format tipărit la www.amazon.com.]

Leave a Reply

%d bloggers like this: