Archive for Întrebări frecvent puse

Este adevărat că cei care molestează sexual copii de același sex sunt pedofili și nu sunt de fapt homosexuali? Cei mai mulți așa-numiți molestatori homosexuali nu sunt de fapt pedofili heterosexuali?

Termenul „pedofil” a fost inventat de psihiatri pentru a-i clasifica pe cei care au interese sexuale pentru copii. Termenul încearcă să descrie motivația și dorințele interioare ale unui abuzator al copilului. De asemenea, el este folosit în mod obișnuit de „experții” în abuzul sexual și de academicieni pentru a „explica” faptul că abuzul sexual al copilului bărbat-copil de sex masculin nu este un exemplu de homosexualitate, ci mai degrabă de pedofilie (când victima este un copil) sau poate de efebofilie (când victima este un adolescent).

Problema cu astfel de termeni este că motivațiile și dorințele sunt dificil de definit exact și se pot schimba în timp sau în circumstanțe diferite. Comportamentul este nu numai mai ușor de evaluat și cuatificat, dar este în general cea mai bună reflectare a motivațiilor unei persoane. De aceea la începutul epidemiei de SIDA, Centrele pentru Controlul Bolii (CDC) au încetat să eticheteze indivizii după orientarea sexuală și i-au clasificat în schimb după comportament (de exemplu, bărbați care fac sex cu bărbați [BSB]). Conform acestei aprecieri, toate cazurile de abuz sexual al copilului bărbat-copil de sex masculin sunt cazuri de molestare homosexuală, la fel cum toate cazurile de abuz sexual al copilului bărbat-copil de sex feminin sunt cazuri de molestare heterosexuală.

Dar mai există o diferență importantă. În timp ce psihiatria a definit pedofilia ca un interes sexual primar sau exclusiv față de copii, în realitate foarte puțini indivizi se potrivesc acestei definiții. Vasta majoritate a molestatorilor fac sex și cu adulți (adesea cu partenerul de căsătorie) sau cu indivizi de diferite vârste. Aceasta este adevărat în special pentru molestatorii copilului care abuzează homosexual, care adesea susțin că au orientare homosexuală sau dorințe homosexuale.

Studiile pe molestatorii copilului demonstrează că abuzatorii se identifică frecvent pe ei înșiși ca fiind homosexuali sau ca având înclinații homosexuale. Într-un studiu unde întrebarea s-a pus direct, 86% dintre bărbații care au abuzat sexual băieți s-au etichetat pe ei înșiși ca bisexuali sau homosexuali.[1] Alte investigați, pe grupuri de molestatori ai copilului condamnați (care a inclus toate tipurile de abuzatori și victime atât băieți, cât și fete), au raportat că proporția celor care erau homosexuali sau care aveau „experiențe homosexuale semnificative” a variat de la 22% la 60%.[2]

Legătura dintre homosexualitate și abuzul sexual al copilului este documentat și de studii pe scară largă făcute de homosexualii înșiși, sub conducerea unor cercetători favorabili homosexualilor. Studiul Kinsey original din 1948[3] a găsit că 28% dintre bărbații homosexuali nedelincvenți și 20% din întregul eșantion de homosexuali au recunoscut că, fiind adulți (18 +), au făcut sex cu băieți în vârstă de 15 ani sau mai puțin. Studiul ulterior al Institutului de Cercetare Kinsey din 1970[4] a găsit un rezultat similar: 23% dintre respondenți au recunoscut că au făcut sex ilegal cu băieți în vârstă de 16 ani sau mai mici când ei înșiși aveau cel puțin 21 de ani. Idem pentru studiul Raportul Homosexual din 1979 făcut pe 4300 de bărbați homosexuali, care a raportat că 22% au recunoscut abuzul sexual ilegal al copilului de tip homosexual.[5]

În realitate, cei cu interese homosexuale tind să fie destul de flexibili sexual, spre deosebire de cei care susțin că nu au dorințe homosexuale. Un studiu național aleator a găsit că majoritatea bărbaților care se autoidentificau ca fiind homosexuali fuseseră excitați sexual de persoane de sex opus (73%), făcuseră sex cu persoane de sex opus la vârsta adultă (54%), erau în prezent atrași sexual de persoane de sex opus (54) și/sau fuseseră îndrăgostiți de o membră al sexului pus (66%).[6] Alte studii au raportat că nu mai mult de 1-5% dintre cei care recunosc că sunt homosexuali susțin că au făcut sex numai cu bărbați. Majoritatea covârșitoare recunosc, de asemenea, că au făcut sex cu femei.[7]

Niciunul dintre participanții la studiul ulterior citat mai sus al Institutului Kinsey nu a susținut că este pedofil în sensul de a fi făcut sex exclusiv sau în principal cu copii. Toți cei 23% care au recunoscut sexul ilegal cu băieți au spus că minorii au reprezentat „jumătate sau mai puțin” dintre partenerii lor sexuali. Însuși cercetătorul sexual Alfred Kinsey a fost acuzat că era pedofil, dar fie că afirmația este sau nu adevărată, este bine documentat că nu era doar homosexual, având sute de parteneri homosexuali, ci era și căsătorit, avea copii și a făcut sex cu colegii lui și cu soțiile lor, ca și cu studenți.[8]

Referințe

[1] Erickson W. D. ș.a. (1988) Behavior patterns of child molesters. Archives of Sexual Behavior 17:77-86.

[2] Freund K. & Watson R. J. (1992) The proportions of heterosexual and homosexual pedophiles among sex offenders against children: an exploratory study. Journal of Sex & Marital Therapy 18:34-43; Freund K. ș.a. (1984) Pedophilia and heterosexuality vs. homosexuality. Journal of Sex and Marital Therapy 10:193-200; Boston Globe (1988) Citat de A. Bass, 8 august; (1971) Child molesting. Sexual Behavior 1:16-24; Knight R. A. (1991) Interviu la prezentarea sa Differential prevalence of personality disorders in rapists and child molesters. Eastern Psychological Association Convention, New York, 12 aprilie; Wasserman J. ș.a. (1986) Adolescent sex offenders, Vermont 1984. Journal American Medical Association 255:181-182; Marshal W. L. ș.a. (1991) Early onset and deviant sexuality in child molesters. Journal Interpersonal Violence 6:323-336; Bradford J. M. W. ș.a. (1988) The heterogeneity/homogeneity of pedophilia. Psychiatric Journal of the University of Ottawa 13:217-226.

[3] Kinsey A. ș.a. (1948) Sexual Behavior in the Human Male. Philadelphia: Saunders; Gebhard P. H. & Johnson A. B. (1979) The Kinsey Data: Marginal Tabulations of the 1938-1963 Interviews Conducted by the Institute for Sex Research. New York: Saunders.

[4] Bell A. P. & Weinberg M. (1978) Homosexualities: A Study of Diversity Among Men and Women. New York: Simon & Schuster.

[5] Jay K. & Young A. (1979) The Gay Report. NY: Summit.

[6] Cameron P. ș.a. (1989) Effect of homosexuality upon public health and social order. Psychological Reports 64:1167-1179; Cameron P. ș.a. (1988) Homosexuals in the armed forces. Psychological Reports 62:211-219.

[7] Roberts S. & Turner C. (1991) Male-male sexual contact in USA. Journal Sex Research 28:491-519.

[8] Jones J. H. (1997) Alfred C. Kinsey: A Public/Private Life. New York: W. W. Norton & Co.

[Is it true that same-sex child molesters are pedophiles and not really homosexuals? Are not most so-called homosexual molesters actually heterosexual pedophiles? Extras din Response to BSA Membership Standards Study Findings. Copyright © 2013 Family Research Institute. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Au fost David și Ionatan iubiți? 1 Samuel 20:41 ne spune că s-au sărutat de rămas bun, iar în 2 Samuel 1:26, David spune că dragostea lui Ionatan pentru el era „mai presus de dragostea femeiască”.

În cartea sa Cele mai frecvente 101 întrebări despre homosexualitate, Mike Haley explică faptul că sărutul era și încă este o practică obișnuită la bărbații din Răsărit. Nu se sugerează nimic erotic prin el. Apoi Haley continuă să discute despre David și de ce ar părea improbabil ca el să fi fost homosexual.

„Vorbim, la urma urmei, despre David – un bărbat al cărui călcâi al lui Ahile a fost dorința și pofta insațiabilă pentru femei. Amintiți-vă, este același bărbat care a avut numeroase concubine și soții și care tot nu s-a simțit împlinit, deci a luat soția altui bărbat – pe Batșeba – și l-a ucis pe soțui ei ca să-și acopere nelegiuirea. Ceea ce nu se aseamănă prea mult cu cei mai mulți bărbați homosexuali pe care i-am cunoscut eu.

Iar, pe lângă aceasta, când s-au jenat vreodată Scripturile de exprimarea nepotrivită a relațiilor sexuale? Dacă Dumnezeu ar fi intenționat ca relația lor să fie o aprobare a homosexualității (ceea ce ar contrazice natura Lui și restul Bibliei), Biblia ar fi afirmat ceva de genul: „și Ionatan l-a cunoscut pe David” sau „și Ionatan s-a culcat cu David”. Niciodată nu este neclară Biblia acolo unde relațiile sexuale au fost evidente.

Haley concluzionează că, dacă am adopta ideea că David și Ionatan au fost homosexuali, ar însemna să cădem victime ale autoînșelării. Alții sugerează că în Vechiul și Noul Testament se găsesc cupluri homosexuale și lesbiene precum Daniel și Așpenaz, Naomi și Rut, Isus și Ioan, ca și Isus și Petru. Acestea sunt abuzuri ale imaginației din partea unora care caută să găsească o aprobare în relații unde nu se pot găsi dovezi autentice.

[Were David and Jonathan gay lovers? 1 Sam 20:41 tells us that they kissed goodbye and in 2 Sam 1:26, David says that the love of Jonathan was more wonderful than that of a woman. Copyright © Exodus Global Alliance. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză, vezi www.exodusglobalalliance.org.]

Cum voi răspunde dacă cel drag al meu îmi va cere să-și aducă partenerul acasă de sărbători?

de Drew Berryessa

Drew Berryessa cu familia

Drew Berryessa cu familia

Când sezonul sărbătorilor se apropie, aceasta este una din cele mai obișnuite întrebări pe care le primim de la părinții și rudele care au pe cineva drag homosexual. Problema este că nu e o întrebare la care e ușor de dat un răspuns, deoarece fiecare circumstanță este diferită. Deci, în loc să dăm o formulă definitivă pentru tratarea problemei, voi da câteva principii călăuzitoare, care sper că le vor fi utile celor care se confruntă cu respectiva situație și care sper că vor răspunde într-un mod care să fie atât folositor, cât și salvator.

Primul lucru de luat în considerare este măsura în care a fost dezvăluită sexualitatea celui drag al tău. Și-a făcut cunoscută homosexualitatea restului familiei care va fi de față sau este încă oarecum un secret de familie? Dacă homosexualitatea sa nu este încă dezvăluită, cine păstrează secretul? Cu ani în urmă consiliam părinții unui fiu homosexual. În discuția noastră s-a dovedit că, deși fiul lor era homosexual pe față, avea un partener și era deschis despre sexualitatea sa, părinții refuzaseră să dezvăluie informația restului familiei, parțial de rușine și parțial sperând că fiul lor „trecea doar printr-o fază și o va depăși”. Voi spune fără menajamente că, dacă nu vrei să-l primești pe cel important pentru cel drag al tău din cauză că nu vrei ca oamenii să știe despre homosexualitatea lui, nu este un motiv valid. Aceasta îi transmite celui drag al tău lipsă de acceptare și respingere. Astfel ai pune confortul tău mai presus de transmiterea dragostei și nu ar fi un răspuns salvator.

Ceea ce ne conduce la următor punct de clarificat – Acceptarea și aprobarea sunt diferite și distincte. Adesea aud oameni care își fac cunoscută teama că, dacă le arată dragoste și acceptare celui drag al lor care este homosexual și partenerului său, faptul acesta va transmite aprobare și susținere față de relația lor. Este adevărat că s-ar putea interpreta așa, dacă nu le-ai comunicat clar convingerile tale despre sexualitate. Totuși, dacă cel drag al tău îți cunoaște atitudinea față de sexualitata biblică, atunci cele două rămân distincte. Știu că fratele meu și partenerul lui cunosc exact ce atitudine am față de problema homosexualității (dat fiind cum îmi câștig existența, cum ar putea să nu știe!). Chiar având convingeri diferite, ei știu că soția mea și cu mine îi iubim și îi acceptăm. Acceptarea înseamnă să recunoști că cel drag al tău este o ființă autonomă care are puterea să facă propriile sale alegeri, corecte sau greșite, și că, indiferent care sunt acele alegeri, este iubit și invitat să aveți o relație. Aprobarea merge câțiva pași mai departe, considerând că deciziile și acțiunile celui drag al tău care este homosexual sunt bune, corecte și chiar de lăudat. Acceptarea afirmă persoana; aprobarea susține acțiunile ei.

Al treilea principiul călăuzitor – Ce îți cere cel drag al tău te face doar să te simți inconfortabil sau îți violează conștiința? De exemplu, dacă cel drag al tău vrea să-și aducă partenerul pentru o masă de sărbăttoare, s-ar putea să fie doar inconfortabil. Dacă obiecțiile tale se referă la disconfort, înțeleg. Totuși, dacă disconfortul este principala ta obiecție, aș spune că împlinirea poruncii „să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” este o poruncă ce adesea ne călăuzește să facem lucruri inconfortabile. Nu cred că tu, ca un creștin care crede în Biblie, ai o justificare, dacă aceasta este principala ta obiecție. Totuși, dacă cel drag al tău îți cere să le îngădui să împartă patul în casa ta, aceasta poate fi o cerere care îți violează în mod justificat conștiința și, dacă așa stau lucrurile, nu ar trebui să accepți.

Acesta este testul cel mai decisiv. Confort versus conștiință. În final, nu ești răspunzător pentru cum răspunde cel drag al tău la obiecțiile tale la problemele care îți violează conștiința, dar ești responsabil înaintea lui Dumnezeu în privința felului în care îți iubești în mod practic „aproapele”. Cea mai bună încurajare pe care ți-o putem da este să mergi în rugăciune înaintea Domnului și să-I ceri să-ți cerceteze inima și să-ți descopere inima Lui. Cere-I să-ți clarifice domeniile din inima ta care sunt îndurerate de circumstanțele acestea și să te lămurească ce aspecte ale situației îți violează conștiința. Cere-I să-ți dea harul Său, care te împuternicește să faci ceea ce este doar inconfortabil, și să rămâi ferm (în mod iubitor) în privința deciziilor care sunt o problemă de conștiință.

[Drew Berryessa, How do I respond if my gay loved one asks to bring their partner/love intrest home for holiday events? Extras din The Fellowship Message, noiembrie 2013. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune. În 1996 Drew și-a predat sexualitatea zdrobită domniei lui Cristos, lăsând în urmă o relație homosexuală pentru promisiunea Scripturii că „oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde, dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga”. Drew a găsit prima dată misiunea Portland Fellowship în 1999, căutând ajutor pentru lupta sa. Dumnezeu l-a întâlnit acolo și, prin programele de ucenicizare a misiunii, Drew a avut parte de o vindecare și de o transformare uimitoare. Vrând să dea înapoi ce primise, Drew a început să facă voluntariat în 2001, iar apoi s-a alăturat personalului de la Portland Fellowship în 2004. Drew și soția lui, Suzanne, sunt căsătoriți din 2004 și au împreună bucuria de a crește trei fiice, Elaina, Olivia și Bailey. Pentru articolul în engleză vezi www.portlandfellowship.com.]

Poți fi „homosexual” și „creștin”?

Datorită schimbărilor semnificative care au loc în cultura noastră și în bisericile noastre, precum rețeaua socială creștină homosexuală, o emanație a teologiei liberale și o încercare de a-i iubi pe alții cu orice preț (inclusiv în dauna adevărului), constatăm că mulți întreabă: „Poți fi «creștin homosexual»?” Se presupune că este vorba de cineva care identifică eticheta „homosexual” drept adevărata sa identitate. Simte atracție față de persoanele de același gen și și-a acceptat atracțiile și dorințele ca parte a cine este. În loc să se lupte împotriva dorințelor și să le predea domniei lui Cristos, ține de ele în mod voit și le adoptă. Unii „creștini homosexuali” cred că a da curs unor asemenea dorințe este ceva păcătos, deci aleg să fie celibatari, dar continuă să se țină de eticheta „homosexual” din nevoia de a fi autentici față de „adevăratele lor dorințe”.

Dar Scriptura ne învață un adevăr uimitor, care ne poate să ne schimbe viața. Galateni 5:25 spune: „Cei ce sunt ai lui Cristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Deși creștinii se luptă și sunt ispitiți într-un fel sau altul, nu ne etichetăm „creștini adulteri”, „creștini lacomi” sau „creștini mincinoși” nepracticanți; ci, mai degrabă, în Cristos ne odihnim în identitatea noastră de copii iubiți ai lui Dumnezeu. Suntem o creație nouă în Cristos, cele vechi s-au dus, cele noi au venit (2 Corinteni 5:17). Chiar și cei care consideră homosexualitatea ca stare a unei minorități nu trebuie să facă din ea un descriptor al credinței lor creștine. Altminteri permit ca identitatea lor să devină dependentă de altceva decât Cristos. Recunoașterea adevăratei noastre identități de „urmaș al lui Cristos” ne oferă baza necesară pentru maturitate, speranță și libertate. Alegem să aruncăm etichetele care împiedică creșterea acestora.

De-a lungul anilor, unii ne-au întrebat: „Dar Portland Fellowship nu lucrează cu homosexuali și lesbiene?” Răspunsul este nu. Bărbații și femeile care se află în programul nostru nu sunt homosexuali sau lesbiene, ci mai degrabă bărbați și femei care învață să-și trăiască adevărata identitate în Cristos, renunțând la dorințele naturii lor umane păcătoase. Alții ne-au întrebat: „Ei bine, negați doar cine sunteți?” Și răspunsul este simplu, frumos și adevărat. Da, ne tăgăduim pe noi înșine pentru speranța găsită în urmarea lui Isus. „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)

Precum am menționat, sunt unii care adoptă poziția de „creștin homosexual” celibatar, dar sunt și unii care cred că un creștin homosexual poate să dea curs dorințelor homosexuale. Există o largă varietate de motive pentru această convingere. Unii susțin o teologie pro-homosexuală, unii citesc Biblia, dar resping autoritatea ei finală, pe când alții, pur și simplu, duc un trai „creștin” existențial și nu se preocupă de învățătura biblică sau de doctrina sănătoasă. Indiferent ce perspectivă adoptă cineva, Cuvântul lui Dumnezeu nu s-a schimbat și este plin de speranță reală.

Apostolul Pavel identifică alegerile distructive ale vieții în 1 Corinteni 6:9, învățându-ne despre gravitatea trăirii unei vieți pentru natura umană păcătoasă, comportamentul homosexual fiind unul dintre multe altele, în locul trăirii pentru Domnul. Și, cu toate că lui Dumnezeu Îi pasă cum ne comportăm, nu este vorba doar de comportament, ci mai degrabă de inimă. Oricine are copii cunoaște că inima și comportamentul sunt strâns legate și că amândouă cer atenție și predare, dar inima este depozitara adevăratele noastre intenții.

Pentru cei care continuă să acționeze conform naturii lor păcătoase, se dă o avertizare puternică în 1 Corinteni 6:9, dar apoi un adevăr remarcabil este proclamat în versetul 11: „Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.”

Apa proaspătă și apa sărată nu pot coexista în aceeași psicină, nici lumina și întunericul nu au părtășie una cu celălalt; la fel, Domnul ne cere să alegem astăzi cui vom sluji. Vom sluji dorințelor naturii noastre umane păcătoase sau dorinței după Cristos? Să ne amintim mereu că Dumnezeu este un Dumnezeu răbdător, încet la mânie și plin de dragoste, care ne cheamă la pocăință.

[Can you be both ‘gay’ and ‘Christian’? Extras din newsletter-ul The Fellowship Message, martie 2013. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză vezi www.portlandfellowship.com.]

Cum răspunzi când un membru de familie îți dezvăluie că este homosexual?

de Drew Berryessa

Drew Berryessa

Drew Berryessa

Aici la Portland Fellowship avem privilegiul de a păși alături de câteva familii care au experimentat descoperirea că cineva drag se identifică drept homosexual sau lesbiană. De mai bine de douăzeci și cinci de ani, Portland Fellowship slujește familiilor în asemenea momente critice și suntem binecuvântați să putem ajuta oferind cunoaștere și empatie familiilor care suferă.

Acestea fiind zise, fiecare familie este unică și de aceea nu există o formulă fixă cu ce aide făcut când un membru de familie îți dezvăluie că este homosexual. Impactul dezvăluirii de către cineva drag a homosexualității sale va varia semnificativ în funcție de relație. De exemplu, dacă fiul sau fiica ta îți spune că este homosexual sau lesbiană, aceasta va avea o încărcătură relațională mai mare decât dacă un prieten îndepărtat îți dezvăluie identitatea sa homosexuală. Îndiferent de nivelul relației, există două aspecte cărora este nevoie să ne adresăm când se face o dezvăluire de o asemenea importanță: răspunsul tău față de cel drag și impactul pe care dezvăluirea îl are asupra ta personal.

Deci cum îi răspunzi celui drag? În câteva cuvinte: cu dragoste și respect. Este important să-ți amintești că, deși dezvăluirea este dureroasă pentru tine, realitatea este că cel pe care îl iubești a ajuns la concluzia referitoare la sexualitatea sa în mod dureros și într-o perioadă îndelungată de timp. Mai mult, fără îndoială că a fost un proces lent, plin de anxietate pentru el să-și adune curajul să-ți facă destăinuirea. Există un mare risc personal în împărtășirea informației, în special dacă este clar că perspectiva ta despre lume este în opoziție cu felul în care își înțelege el sexualitatea. Există șansa că se așteaptă la respingere și judecată. Deci practic în ce constă un răspuns iubitor și respectuos? Mai întâi, un astfel de răspuns va căuta să asculte și să înțeleagă. Nimic nu întrerupe relația și comunicarea ca eșecul de a asculta. Chiar dacă nu ești de acord cu concluziile celui drag despre sexualitatea sa, el are experiențe care l-au făcut să se identifice ca homosexual, cel mai sigur, atracțiile față de persoane de același sex, pe care nici nu le-a ales, nici nu le-a cerut. Alegerea de a asculta te va ajuta să înțelegi mai bine situația celui drag, iar pe el îl va ajuta să se simtă respectat.

Este important să comunici celui drag iubirea și acceptarea ta față de el ca persoană. Ceea ce este în mod clar diferit de acceptarea sau aprobarea concluziilor, acțiunilor sau viitoarelor sale decizii. Deși foarte probabil momentul când cel drag îți face dezvăluirea despre sexualitatea sa nu este timpul potrivit ca să intrați într-o discuție profundă despre obiecțiile tale la identitatea sa sexuală (mai mult ca sigur, probabil că el cunoaște deja părerea ta despre această chestiune), poți comunica dragoste și acceptare și, cu respect și compasiune, să afirmi că convingerile tale despre chestiunile sexualității rămân intacte și că puteți să nu fiți de acord în această privință și tot să vă iubiți unul pe celălalt. Va fi timp mai târziu, când emoțiile se vor fi potolit, să vorbiți mai sincer despre obiecții; probabil că acum nu este momentul.

Dar cum rămâne cu reacția ta interioară? Când cineva drag își dezvăluie homosexualitatea, te va impacta în mai multe moduri. Răspunsul cel mai obișnuit este durerea. Joe Dallas explică asta în cartea sa Când homosexualitatea îți lovește familia. El afirmă: „Experimentezi moartea presupunerilor tale și, mai mult, a presupunerilor tale majore. Deci, ca răspuns la această moarte, ca răspuns la orice fel de moarte, jelești.” Este important să recunoști că va exista un proces de ajustare la noua dinamică și realitate a relației.

În acest timp, este important să găsești un loc sigur ca să-ți procesezi sentimentele de durere și, mai ales, în care să fii separat de cel drag care ți-a spus că este homosexual. Durerea este un răspuns legitim, dar s-ar putea să nu fie folositor pentru relația ta cu cel drag care este homosexual să-i faci cunoscute sentimentele tale. Un consilier bun, un pastor sau un prieten de încredere sau un grup de suport ar fi opțiuni mult mai sănătoase pentru a-ți da frâu durerii.

Portland Fellowship oferă un grup de suport pentru familia și prietenii celor care au adoptat o identitate homosexuală. Grupul Speranța se întâlnește în a doua zi de vineri a lunii. Grupul oferă un loc sigur în care să treci prin sentimentele și reacțiile tale și este util ca să te echipeze mai bine pentru a avea o relație sănătoasă și respectuoasă cu cel drag. Mai mult, Grupul Speranța oferă familiilor o perspectivă răscumpărătoare. Oamenii pot să-și supună sexualitatea stăpânirii lui Cristos și chiar o fac, experimentând glorioasa Lui putere transformatoare. Este important să ne amintim că slujim unui Dumnezeu care într-adevăr îi izbăvește pe cei zdrobiți sexual.

[Drew Berryessa, How do you respond when a family member “comes out” to you? Extras din The Fellowship Message, mai 2013. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune. Pentru articolul în engleză vezi www.portlandfellowship.com.]

Care este rata voastră de succes?

de Cynthia Beaudry

Cynthia Beaudry

Cynthia Beaudry

Adesea eu sunt prima cu care vorbesc oamenii când apelează Portland Fellowship. Și, cu toate că nevoile multora variază în funcție de apel, o întrebare la care mă trezesc că răspund deseori este: „Care este rata voastră de succes?” Când am început să lucrez prima dată aici în 2009 și am fost întrebat prima dată asta, mi-am spus: „Uau, ce întrebare profundă!” Apoi am zis: „Stai să-ți fac legătura cu Drew.” Mie răspunsul la această întrebare mi s-a dezvăluit de-a lungul anilor. M-am întrebat, de asemenea, cum ar răspunde Isus dacă ar fi să vin la El și L-aș întreba: „Isus, dacă Te urmez, care este rata Ta de succes?” Ce ar spune?

În evanghelii oamenii I-au pus lui Isus tot felul de întrebări pătrunzătoare. Una din interacțiunile mele preferate din evanghelii este când Petru, în Matei 19:27, întreabă: „Iată că noi am lăsat tot şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?” Mă întreb dacă Petru întreba ce succes avea să fie pentru el, care Îl urma pe Mesia.

Răspunsul lui Isus pentru Petru a fost: „Adevărat vă spun că atunci când va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.” (Matei 19:28-29) Deși contexul acestor versete face referire la bogățiile și posesiunile pământești (fiindcă Isus tocmai Se adresase tânărului conducător bogat în versetele dinainte), eu, în contextul misiunii Portland Fellowship, interpretez că Isus spune că sacrificiul și ascultarea conduc într-adevăr la un succes evlavios.

Unul din lucrurile pe care le spun celor care îmi pun întrebarea este că rata de succes este legată de credincioșia credinciosului de a-L urma pe Isus. Pentru mine personal, umblarea într-o relație dedicată cu Isus Cristos este cel mai mare succes al vieții mele. Este succesul pe care îl văd reflectat în viețile multora dintre cei care fac parte din Portland Fellowship. Viața abundentă, roada Duhului, împuternicirea de a face alegeri sănătoase și maturitatea, aceasta este definiția succesului după standardele noastre aici la Portland Fellowship. Par să fie și standardele lui Isus. „Adevărat vă spun… voi, care M-aţi urmat… cei care și-au abandonat viața și propriile dorințe de dragul Meu… vor reuși.”

Nu trebuie să confundăm succesul spiritual cu succesul pământesc sau cu ceea ce cultura consideră realizare. Nu atingem succesul fiindcă avem un partener de căsătorie de sex opus, un serviciu stabil, o casă și/sau slujim într-o misiune. Acestea sunt lucruri minunate, dar toți am văzut oameni a căror viață reflectă în exterior o astfel de stabilitate, dar în ascuns au lipsă de integritate sau lipsă de succes al Duhului (Sfânt). De asemenea, nu trebuie să credem că succesul cere o lipsă deplină a luptei sau ispitei. Isus Însuși a îndurat ispita. Deși este posibil să fiu ispitit în natura mea păcătoasă ca să cad în vechile mele tipare de gândire sau în vechile fapte, aceasta nu neagă lucrarea Duhului Sfânt în viața mea. Chiar când există eșec, credincioșii dedicați cad înainte în vulnerabilitatea lor și prin har, iertare și pocăință îi văd că se luptă cu imaturitatea lor sexuală și trec la o împlinire pe cale să devină desăvărșită.

Dar iată cum stau lucrurile; când oamenii apelează Portland Fellowship, întrebând care este rata noastră de succes, le aud inima în tremurul vocii, în disperarea din cuvinte – căutând, suferind, tânjind după… speranță. Ce întreabă ei de fapt este: „Există speranță?” Fără îndoială, ei întreabă dacă cel pe care îl iubesc se poate schimba sau dacă ei înșiși pot fi liberi, dacă transformarea în acest domeniu este posibilă. În durerea și confuzia lor, Dumnezeu, cu atâta îndurare, ne dă privilegiul de a fi vocea pe care o aud și care spune: „Da, prietene, există speranță. Pentru cel pe care îl iubești. Pentru noi toți. Există o speranță uimitoare.”

Ce vor oamenii cu adevărat să știe este dacă Isus are putere în acest domeniu? Mă trezesc repetând: dacă Isus ar avea un CV, transformarea ar fi în el! Din viața mea și din viețile a nenumărați oameni de aici de la Portland Fellowship, văd că Isus Se ocupă de transformarea vieților. El ia viețile care Îi sunt predate și face toate lucrurile noi pentru ele. Există speranță! O speranță care nu ne dă de rușine (Romani 5:5). Să fie această speranță o ancoră pentru sufletul tău, preaiubitule! (Evrei 6:19) Deci care este rata noastră de succes? Îngăduiți-mi să răspund astfel: „Adevărat vă spun… voi, care M-aţi urmat… care v-ați abandonat viața și propriile voastre dorințe de dragul Meu… veți reuși.” – Isus

[Cynthia Beaudry, What is your success rate? Extras din newsletter-ul The Fellowship Message, iulie 2013. Copyright © Portland Fellowship. Tradus şi publicat cu permisiune. Cynthia Beaudry este administrator la Portland Fellowship. Pentru articolul în engleză vezi www.portlandfellowship.com.]

1 2 3 21