Archive for Transsexualitate

Tipuri de dezorientare sexuală: transsexualitatea

de Scott Lively

Pastorul Scott Lively

Scott Lively

Mişcarea „gay-lor” se promovează ea însăşi drept o coaliţie a „minorităţilor sexuale”: a lesbienelor, „gay-lor”, bisexualilor şi transgender (LGBT). „Transgender” sunt o categorie care îi include pe toţi oamenii care caută sa-şi schimbe aparenţa fizică cu care s-au născut cu cea a sexului opus. De asemenea, ea îi include şi pe travestiţi, care îşi limitează alterarea sexului doar la îmbrăcăminte şi cosmetică, şi pe transsexuali, care şi-au schimbat aparenţa fizică cu cea a sexului opus prin intervenţie chirurgicală.

Într-o zi, în timp ce mă gândeam la relaţia dintre homosexualitate şi transgender, mi-am amintit Geneza 1:27, în care Dumnezeu explică că El a creat toate fiinţele umane după chipul Său, bărbat şi femeie („după chipul Său” înseamnă ambele jumătăţi luate împreună). Deseori am predicat pe acest subiect: că El nu ne-a creat doar ca două sexuri diferite, bărbat şi femeie, dar că fiecare din noi, indiferent de sexul fizic, tinde să aibă o balanţă de calităţi masculine şi feminine. Înşuşi Isus a exemplificat acest principiu în lucrarea Sa pe pământ: pe de o parte comparându-Se cu o „cloşcă”, dorind să protejeze Ierusalimul sub aripile Sale (Matei 23:37), şi pe de altă parte izgonind cu putere pe schimbătorii de bani din Templu cu un bici pe care Şi l-a făcut cu propriile mâini (Ioan 2:15).

Din punct de vedere natural, bărbaţii tind să aibă mai multe calităţi masculine – de exemplu: orientarea spre o ţintă, agresivitate, asumarea riscului, iar femeile tind să aibă mai multe calităţi feminine – orientarea spre relaţii, educarea şi gândul oferirii siguranţei, dar fiecare din noi are câte ceva din ambele. Anume, această balanţă care permite bărbaţilor şi femeilor să înţeleagă şi să se aprecieze unul pe celălalt şi să coopereze în viaţa de familie şi în educarea copiilor.

Eşecul societăţii în înţelegerea şi respectarea acestui principiu a fost sursa unor numeroase probleme, cum ar fi atunci când bărbaţii îşi dispreţuiesc calităţile lor feminine moderate în favoarea unui „machismo” ultra-masculin distructiv sau alte devaluări ale femeilor şi feminităţii. Gândiţi-vă la China modernă, unde avortarea intenţionată a fetiţelor a creat un dezechilibru de gen cu 30 de milioane de băieţi mai mulţi, care vor fi fără soţii. Dispreţuirea femeilor este în mod clar împotriva standardului biblic, deşi mulţi creştini s-au ţinut de el de-a lungul secolelor.

În SUA vina pentru apariţia unui feminism secular militant poate fi adusă unei generaţii anterioare a bărbaţilor americani care au abuzat de autoritatea lor masculină şi au maltratat femeile, considerându-le inferioare. Feminismul secular, care a apărut drept răspuns faţă de eşecul masculin, este la fel de distructiv pentru sănătatea societăţii (dar acesta este subiectul unei alte cărţi).

Poziţia biblică este clară: bărbaţii şi femeile sunt egali ca valoare, dar diferiţi în funcţionalitatea lor (Galateni 3:28, Efeseni 5). Acest principiu este esenţa heterosexualităţii: o balanţă a formelor şi calităţilor complimentare moştenite în dualitatea noastră masculină/feminină. Acest principiu aproape se aseamănă cu cel taoist (probabil un indiciu al caracterului său universal), dar este unul ferm biblic. Bărbaţii şi femeile sunt creaţi să se potrivească împreună în toate sensurile cuvântului.

Pornind de la acest punct de vedere, am înţeles că devine posibilă o înţelegere complet nouă a dezorientării homosexuale şi transgender. Ambele sunt rezultatul unui dezechilibru de gen şi pot fi reprezentate pe o scară care măsoară gradul de dezechilibru.

Scara balanţei genului

Haideţi să ne imaginăm o scară din şapte puncte în care centrul reprezintă manifestarea normă a genului, iar capetele reprezintă extremele dezechilibrului masculin şi feminin. Norma genului (NG) este starea care se apropie de o balanţă uniformă a masculinităţii şi feminităţii – nu o balanţă uniformă perfectă, care s-ar putea ridica la cea androgină, dar un dezechilibru suficient, care îl face pe un bărbat obişnuit să fie mai masculin decât o femeie obişnuită şi vice versa.

Masculinitate extremă———————(NG)———————Feminitate extremă

Norma genului în sine conţine o gamă a unui dezechilibru uşor. Noi toţi cunoaştem bărbaţi sau femei care sunt mai masculini sau mai feminini decât cei mai mulţi. Ceea ce îi face normali, în ciuda nivelului de dezechilibru mărit în comparaţie cu media, este că ei funcţionează potrivit cu designul lor heterosexual. Ei sunt atraşi de sexul opus şi, de fapt, deseori îşi aleg partenerul de căsătorie cu un grad de dezechilibru opus cu cel propriu (de exemplu, o femeie foarte feminină se căsătoreşte cu un bărbat foarte masculin).

Din motive diverse, incluzând şi pe cele enumerate în paragrafele anterioare, o persoană poate suferi un dezechilibru de gen destul de sever pentru a dăuna simţului său de identitate a genului. Cu cât acest dezechilibru este mai pronunţat, cu atât această persoană va fi afectată psihologic mai mult. Această porţiune a unui dezechilibru de gen nesănătos cuprinde toate acele aşa-numite minorităţi sexuale, care pot fi plasate pe scară în baza gradului de dezechilibru de gen pe care o reprezintă. De exemplu, cel mai sever dezechilibru de gen în bărbaţii efeminaţi este reprezentat în categoria pe care noi o numim transsexuali.

Transsexuali bărbaţi: Bărbaţi cu un dezechilibru spre feminitate extremă

Masculinitate extremă———————–(NG)———————–Feminitate extremă

Transsexual bărbat-spre-femeie (BAT)

Ce defineşte un transsexual bărbat-spre-femeie (efeminat)? O respingere completă a identităţii masculine. Identificarea cu partea feminină este atât de completă, încât bărbatul o să plătească un chirurg care o să-i înlăture penisul, îl va înlocui cu un vagin artificial şi îi va potrivi şi nişte sâni implantaţi: acesta este un transsexual bărbat-spre-femeie (TBF). Această persoană (care întotdeauna va rămâne genetic un bărbat) se aşează pe scara dezechilibrului la cea mai îndepărtată extremă feminină. El a refuzat masculinitatea complet şi tot ceea ce o reprezintă.

Femei transsexuali: Femei cu un dezechilibru spre extrema masculină

Masculinitate extremă———————–(NG)———————–Feminitate extremă

Transsexual femeie-spre-bărbat (TFB)

Ce defineşte un transsexual femeie-spre-bărbat? Exact procesul invers al bărbatului transsexual.

Traducerea: Rodica Filat

Sursa: moldovacrestina.md

Băiat sau fată? Cum vede Dumnezeu transgeneritatea?

Majoritatea copiilor îmbrățișează în mod natural rolurile specifice sexului cu care s-au născut. Dar ce faci dacă copilul tău, chiar de la o vârstă fragedă, arată interes doar pentru lucruri specifice sexului opus? Chiar mai mult, ce faci dacă vrea să FIE o persoană de sex opus? Dar dacă vrea să manifeste aceste caracteristici în locuri publice, precum școala? I-ai permite? Și cum vede Dumnezeu problema transgenerității?

Anul trecut, Asociația Americană de Psihiatrie a eliminat „tulburarea de identitate de gen” din categoria afecțiunilor mintale. Unii experți previzionează că viziunea cu privire la gen va evolua într-o manieră similară celei cu privire la orientarea sexuală, din moment ce homosexualitatea a fost eliminată și ea din lista bolilor mintale cu patru decenii în urmă, în 1973, scrie Associated Press.

Astăzi, spectrul genurilor include la nivel oficial transgenii, care se percep pe ei înșiși ca având o identitate de gen diferită de sexul său biologic (de exemplu, sexul la naștere poate să fie masculin, iar identitatea de gen să fie feminină sau chiar o combinație între feminin și masculin). Unele persoane transgen merg până acolo încât își fac operație de schimbare de sex devenind transsexuali, în încercarea de a genera compatibilitate între identitatea de gen (sau sexul psihologic) și sexul biologic.

Problemele copiilor transgeni în mediul școlar

Deși numărul acestora este relativ mic, școlile sunt nevoite să găsească soluții practice pentru integrarea lor. Ce baie folosesc? Unde se schimbă pentru ora de sport? Dacă profesorii sau elevii nu vor să folosească pronumele „el” sau „ea” sau un nume pe care copilul îl preferă? Cum să-i ferești de tachinarea copiilor, care-i hărțuiesc cu porecle și cu întrebarea: „Ești băiat sau fată?”

Coy Mathis, băiețel transgen la 6 ani

Coy Mathis, băiețel transgen la 6 ani

Asemenea situații sunt întotdeauna complicate și dureroase. În statul California, o nouă lege cere școlilor să asigure elevilor transgen drepturi egale și „acces complet la programul școlar și la facilități”, precum toalete neutre din perspectiva genului și chiar săli separate pentru schimbatul hainelor înaintea orelor de sport.

Totuși, nici aceasta nu se dovedește a fi o soluție practică, având în vedere că părinții lui Coy Mathis, un băiețel de șase ani care se identifică drept fată, a dat recent în judecată școala din Colorado la care merge copilul lor pentru însăși decizia de a-i interzice să mai folosească baia fetelor, sub motivul că această hotărâre demonstrează că „fiica lor transgen” nu este de fapt cu adevărat acceptată în școală, scrie CNN.

Educația copiilor transgeni – o perspectivă creștină

Cum pot părinții să-i ajute cu adevărat pe copiii care manifestă confuzie în ce privește identitatea de gen?

Activiștii mișcării de emancipare a persoanelor transgen afirmă că persoanele transgen se nasc în felul acesta, iar religia e folosită în mod nedrept pentru a persecuta aceste persoane nevinovate. „Religia a fost folosită în istorie pentru a discrimina diferite grupuri de persoane, justificând sclavia, negând femeilor dreptul la vot și persecutând minoritățile religioase”, afirmă Jimmy Creech, director executiv al organizației Faith in America. „Astăzi este folosită pentru a persecuta lesbienele, homosexualii, bisexualii și persoanele transgen.” […] „Scriptura nu abordează problema transgenității”, adaugă Chreech.

Pe de altă parte, creștinii conservatori afirmă că Biblia vorbește împotriva acestui fenomen, prin faptul că Dumnezeu a creat un bărbat și o femeie pe care i-a numit ca atare (Geneza 1:27), subliniind că ceea ce crease era „foarte bun” (versetul 31) și a interzis împrumutarea de elemente ale sexului opus (Deuteronom 22:5).

În plus, problema transgenității se află în profundă contradicție cu teologia creștină, care învață că singura exprimare a sexualității umane aprobată de Dumnezeu e între un bărbat și o femeie care sunt căsătoriți. „Impulsurile transgene pot fi puternice, dar ele nu se potrivesc cu etica sexuală creștină”, afirmă Warren Throckmorton, profesor asociat de psihologie la Grove City College din Pennsylvania. „Dorințele trebuie aduse în conformitate cu învățăturile biblice, chiar dacă acest lucru creează inconveniente și produce tulburare”, conchide el.

Sursa: semneletimpului.ro

Drama unei operații de schimbare de sex care a eșuat

Nathan Verhelst „a murit împăcat”. Aşa a apreciat medicul care l-a asistat pe belgianul în vârstă de 44 de ani care a cerut să fie eutanasiat nemaiputând să suporte suferința pe care i-a provocat-o operaţia de schimbare de sex prin care a trecut şi care eşuase.

Verhelst a murit în Bruxelles, înconjurat de prieteni, la capătul unei suferinţe de o viaţă. Se născuse femeie, într-o familie cu trei băieţi, în care părinţii îl aşteptau pe al patrulea. Nu au putut accepta ideea că au o fată, aşa că micuţa Nancy, cum o botezaseră, a crescut visând să fie băiat.

Nancy Verhelst, o femeie în vârstă de 44 de ani, dezamăgită de operația de schimbare de sex, a cerut să fie eutanasiată.

Nancy Verhelst, o femeie în vârstă de 44 de ani, dezamăgită de operația de schimbare de sex, a cerut să fie eutanasiată.

În 2009, Nancy a trecut la fapte pentru a deveni… Nathan. Prima operaţie de schimbare de sex, din cele trei, a fost un fiasco. „Am pregătit dulciuri pentru a sărbători noua mea naştere, dar prima dată când m-am văzut în oglindă am avut o aversiune faţă de noul meu corp”, a povestit Nathan unui jurnalist care i-a scris povestea. Două cicatrici uriaşe, pe piept, erau martorele unei excizii de identitate: Nancy nu mai era. După a treia operaţie, în care medicii trebuiau să „îl construiască”, de data aceasta, pe Nathan, pacientul a rămas îngrozit. „Nu vreau să fiu… un monstru”, au fost cuvintele lui Nathan. Corpul respingea transplantul care trebuia să îl facă să se simtă un bărbat complet.

Disprețul care tulbură identitatea

În 2013, tulburat de suferinţa psihică şi măcinat de durerile fizice care păreau că nu mai aveau să dispară niciodată, Nathan a cerut medicilor să îi ofere „un sfârşit demn”, să îl eutanasieze. În Belgia, legea permite medicilor să „ajute” pacientul să moară, dacă acesta suferă insuportabil fizic şi/sau psihic, fără perspective de îmbunătăţire.

În cazul lui Nancy/Nathan Verhelst, eutanasia a venit prin injecție letală, invocată pe motivul „suferinței psihologice insuportabile”.

Ziarele din Belgia au dezvăluit cum, chiar și cu câteva ore înainte să moară, Nancy/Nathan vorbea despre cum, de când s-a născut „a fost fetița pe care nu o voia nimeni”, iar mama sa se plângea că nu avea încă un băiat. Aceleași relatări spun că, la aflarea veștii privind decesul lui Nancy/Nathan, femeia care i-a dat naștere spunea că „moartea ei nu mă afectează (…) Când am văzut-o prima dată pe «Nancy», visurile mele au fost spulberate. Era așa de urâtă. Am trecut printr-o naștere-fantomă. Pentru mine, acesta este un capitol încheiat. Nu simt durere, nici îndoială, nici remușcări. Nu am fost niciodată legate, prin urmare nu simt că am pierdut ceva”.

Suferința psihologică este numitorul comun al multor istorii de viață ale unor persoane convinse că identitatea lor psihologică este alta decât cea pe care le-o impune corpul lor. În baza acestei suferințe, o întreagă industrie medicală a fost elaborată pentru a furniza servicii de „realiniere a genului prin operație”, o expresie menită să înlocuiască „operația de reatribuire a sexului”, care ținea loc mai prozaicei „operații de schimbare de sex”.

Cântărind motivele

Orice cuvinte ar fi folosite pentru a descrie operația, în spatele lor se află aceeași intervenție chirurgicală radicală, care presupune înlăturarea unor organe sau părți ale corpului sănătoase și perfect funcționale, ca urmare a faptului că persoana în cauză este convinsă că nu ar trebui să aibă acele organe sau părți ale corpului. Însă este acesta un motiv suficient pentru a trece la fapte?

Dr. Paul McHugh, profesor de psihiatrie la spitalul american Johns Hopkins și fost președinte al Consiliului pentru bioetică în timpul mandatului prezidențial al lui George W. Bush, argumentează un răspuns negativ. CharismaNews îl citează spunând că „Nu este limpede în ce fel sentimentele unui pacient care se consideră a fi o femeie închisă într-un corp de bărbat diferă de sentimentele unei paciente cu anorexie nervoasă care se consideră obeză, deși este silfidă și epuizată fizic. Nu facem liposucții anorexicelor. De ce să amputăm organele genitale ale acestor bieți oameni? Cu siguranță, defectul ține de minte, nu de organ.” Spitalul Johns Hopkins a încetat să mai efectueze operații de schimbare de sex în urmă cu câțiva ani.

Câtă vreme te poți răzgândi

Există și cazuri tulburătoare de pacienți care s-au răzgândit. Walt Heyer este unul dintre ei. Născut bărbat, Heyer s-a expus unei terapii hormonale și a trecut printr-o operație de schimbare de sex, fiindcă dorea să devină cu totul femeie. Se simțea deja una, povestea el, fiindcă în copilărie bunica îl îmbrăca în fetiță și îl lăuda pentru modul în care arăta. Apoi, un abuz comis câțiva ani mai târziu de un bărbat l-a făcut să își pună la îndoială identitatea și să se hotărască, odată ajuns adult, să o schimbe cu aceea de femeie.

Walt Heyer a renunțat la operația de schimbare de sex și la identitatea sa feminină Laura și s-a căsătorit cu o femeie.

Walt Heyer a renunțat la operația de schimbare de sex și la identitatea sa feminină Laura și s-a căsătorit cu o femeie.

Laura, cum și-a spus după operație, a văzut însă că nici la ani de zile după transformarea prin care a trecut nu a reușit să își rezolve problemele mai profunde decât aspectul fizic. Într-un final, Heyer a renunțat să își mai administreze hormoni feminini, a refăcut ce mai putea din operație și s-a căsătorit cu o femeie. Experiența prin care a trecut l-a determinat să lanseze un website SexChangeRegret.com, unde adună poveștile de viață ale altora care, ca și el, au regretat că și-au dorit să își schimbe sexul.

Către o toleranță sănătoasă

În discuțiile despre etica operațiilor de reatribuire a sexului nu există încă un consens, unii cercetători spunând că inadecvarea sexuală ar putea fi și un rezultat al naturii, nu doar al educației. Există studii care arată asocierea unor schimbări de structură a creierului la persoanele transsexuale. Studii post-mortem au arătat că nucleul striei terminalis are dimensiuni mai mici, asemenea creierului de femeie, în cazul transsexualilor bărbat-femeie (Zhou et al., 1995).

Militanți în favoarea dreptului persoanelor transsexuale de a-și gestiona liber dezechilibrul de identitate între corp și minte spun și că „atâta vreme cât o persoană este rațională, el sau ea este liberă. Prin urmare, posedă autonomia și are dreptul să ia decizii proactive privind bunăstarea sa fizică. Adulții competenți care și-au identificat ca transsexuali au dreptul de a se autodetermina (…) și de a decide ce fac cu corpurile lor”, așa cum scrie Maggi Colene Hume, de la Universitatea Tennessee-Knoxville, în studiul ei „Sex, Lies and Surgery: The Ethics of Gender Reassignment Surgery”.

Chestiunea schimbării sexului se cere evaluată cu mai multe criterii decât cel al toleranței care, atunci când este greșit înțeles, poate provoca dureroase confuzii. O toleranță înțeleasă sănătos va fi preocupată obligatoriu de consecințele pe termen lung ale poziției de acceptare/neacceptare a unei măsuri drastice precum schimbarea de sex. O astfel de atitudine va exclude, cel mai probabil, decizii precum cea a guvernului argentinian care, aprobând schimbarea liberă a sexului, a permis ca Lulu, un băiețel de 6 ani (care nu are instrumentele cognitive care să îi faciliteze o decizie matură) să devină primul copil transsexual din Argentina.

Thailanda rămâne țara în care se efectuează cele mai multe operații de schimbare de sex, urmată de Iran (unde multe persoane cu orientare homosexuală recurg la operație sub incidența unei fatwa emisă de Ayatollah, pentru a evita pedepsirea în vigoare a actelor homosexuale).

Sursa: semneletimpului.ro

Transsexualitatea și morala creștină

de Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă

Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă

Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă

Transsexualitatea poate fi realizată prin operaţii, la cerere, şi persoanelor mature. De obicei sunt supuşi unor asemenea operaţii hermafrodiţii (care sunt foarte rari), unii bolnavi psihic (după ce medicii psihiatri dau garanţii că pe cale medicală pacientul nu va scăpa de obsesia că el trebuia altfel sexuat decât este) şi prostituaţii(-le). Operaţia aceasta este desigur o performanţă chirurgicală (cum s-a dovedit şi la noi în urmă cu doi ani), dar din punct de vedere moral ea nu este validă. Şi aceasta din mai multe motive, între care am putea enumera: bolnavul psihic de fapt nu este vindecat prin „schimbarea sexului”; dacă ar fi vorba de o reală schimbare de sex, bărbatul devenit femeie ar putea naşte, ceea ce este imposibil, pentru că din punct de vedere cromozomial sexul nu a fost schimbat. Au fost schimbate numai configuraţiile anatomice ale organelor genitale spre a semăna cu ale celuilalt sex, în realitate persoana care s-a supus operației este o femeie falsă şi un bărbat fals. În fapt, schimbarea de sex nu face altceva decât să fabrice material erotic celor interesaţi. Din punct de vedere moral ea nu-şi are nicio motivaţie, este mai degrabă un abuz al ştiinţei fără conștiință.

Extras din Pr. Prof. Dr. Vasile Răducă, Bioetica, familia şi morală creştină. Sursa: crestinortodox.ro

Femeile transsexuale sunt de 50 de ori mai vulnerabile la HIV

Transsexual bărbat-către-femeie

Transsexual bărbat-către-femeie

Un studiu recent, realizat în 15 țări, a scos la iveală faptul că femeile transsexuale sunt de 50 de ori mai predispuse la infectarea cu HIV în raport cu restul populației, scrie Christian Post.

Studiul, condus de Universitatea Johns Hopkins, sugerează că femeile transsexuale „au o nevoie urgentă de prevenție, tratament și servicii medicale” din cauza procentului ridicat de infectări cu HIV. Femeile transsexuale au fost definite în cadrul studiului ca persoane născute bărbați, dar care se identifică drept femei și chiar recurg la operații de schimbare de sex în acest sens.

De la debutul epidemiei de HIV în urmă cu patru decenii până în prezent, femeile transsexuale nu au fost niciodată clasificate ca o categorie diferită, informațiile despre ele fiind colectate împreună cu cele despre bărbații homosexuali, afirmă studiul. În consecință, rareori sau aproape niciodată nu sunt identificate drept o categorie de risc pentru monitorizarea persoanelor infestate cu HIV.

„Contactul sexual neovaginal [implicând vaginul construit chirurgical în cadrul operațiilor de schimbare de sex, n.r.] nu a fost considerat un criteriu suficient în vederea înscrierii în cadrul studiilor de combatere antiretrovirală a HIV”, spune raportul realizat în urma studiului. „În puținele țări unde au fost obținute date epidemiologice despre femeile transsexuale, rezultatele au arătat o disproporție privind riscul de infectare cu HIV”, au adăugat Baral și echipa sa.

Baral a afirmat că speră ca rezultatele studiului său să reprezinte un catalizator în vederea realizării mai multor cercetări și a monitorizării mai atente a infestării cu HIV în rândul femeilor transsexuale, populație estimată în prezent ca reprezentând unul din 1000 de bărbați născuți în SUA.

Sursa: semneletimpului.ro

Nebunia lui Bruce Jenner

18.06.2015

Şocul transgenderismului a devenit un ritual anual. Acum un an Eurovision ne-a şocat cu prezenţa femeii cu barbă care, culmea, a câştigat marele premiu. În toamnă, Conchita a făcut turul Naţiunilor Unite la New York şi a pozat cu Secretarul General al ONU, care zâmbea cu gura până la urechi. În iunie anul acesta Bruce Jenner, fostul atlet american, s-a transformat din bărbat în femeie. În anii 60 ai vieţii! Ştirea a făcut înconjurul lumii la viteza unui clik de mouse, şi singurele persoane care probabil că încă nu ştiu că Jenner şi-a mutilat genitalele pentru a deveni femeie sunt cei care nu au acces la internet, nu citesc ziarele, ori nu li s-a spus de către cei care au auzit ori citit. Întrebarea, însă, este cât timp va mai fi până când vom înceta să fim şocaţi, ne vom obişnui cu transgenderismul, vom fi desensitivizaţi faţă de această practică barbară şi vom zice, „De ce nu?”, „La urma urmelor sunt şi ei oameni”, ori bine cunoscutul refren „Cu ce mă afectează asta pe mine? Nu mă interesează.”! Acestea au fost atitudinile faţă de avort, homosexualitate, pornografie, eutanasie, suicidul asistat, avortul selectiv, infanticid, avortul post-natal şi alte manifestări dezumanizante şi depravate ale vremurilor noastre. Îndrăznim să pronosticăm că în nu mulţi ani majoritatea occidentalilor vor confirma, prin sondajele de opinie care fără îndoială se vor face, că majoritatea simplă, iar apoi majoritatea covârşitoare a occidentalilor privesc mutilarea genitalelor pentru schimbarea sexului biologic ca un act „normal şi moral”. Tot mai puţini vor fi aceia care vor obiecta, vocifera ori dezaproba practica aceasta dezgustătoare. În final şi noi, românii, la rândul nostru, ne vom obişnui cu astfel de practici greţoase occidentale, aşa cum ne-am obişnuit şi cu celelalte păcate sociale care ne distrug naţiunea şi pe care le-am importat din Occidentul „progresist”.

Bruce Jenner antrenându-se pentru Jocurile Olimpice din 1976

Bruce Jenner antrenându-se pentru Jocurile Olimpice din 1976

Dar, la urma urmelor transformarea fizică a sexului uman dintr-un sex biologic în altul e o maladie, o nebunie pe care mass-media, Hollywood-ul, Eurovision-ul şi marile cotidiene occidentale o promovează şi o va normaliza în timp. Numim nebunia aceasta „nebunia lui Jenner”. Iar după ce mass-media ne va îndoctrina cu nebunia lui Jenner, nebunia se va transforma în drept al omului, sub pretext că e o formă de „expresie sexuală”, ori „sexual expression”, o expresie folosită în publicaţiile occidentale de jurisprudenţă. Prezicem că în timp tribunalele, instituţiile europene, şi CEDO vor recunoaşte dreptul fiinţei umane de a se mutila şi de a se transforma în ceva diferit. E vorba deci de un aspect mai larg, acela al nebuniei autonomiei personale, o autonomie fără limită, care se exprimă la nivele multiple, bizare şi iresponsabile. O autonomie personală care are consecinţe. Toate negative. Consecinţe cu impact imediat, dar mai ales cu impact de lungă durată. Implicaţiile financiare sunt imediate şi evidente. Companiile de asigurări ori fondurile publice acoperă majoritatea covârşitoare a acestor proceduri. Deja în Statele Unite şi Brazilia unele tribunale au emis decizii care constrâng autorităţile să plătească din fonduri publice cheltuielile aferente schimbării sexului biologic pentru întemniţaţi. Cazul cel mai notoriu în America e al trădătorului Chelsea Manning, găsit vinovat de curtea marţială de trădare pe timpul războiului din Irak. Ajuns în închisoare, s-a transformat din bărbat în femeie. Pe cheltuiala publicului. Şi-a schimbat numele în numele feminin de „Chelsea”. La fel şi în Marea Britanie, unde schimbarea sexului a devenit o modă la puşcăriaşi, tot pe cheltuiala publicului.

Cultul lui Jenner

Bruce Jenner transformat în Caitlyn

Bruce Jenner transformat în Caitlyn

În doar câteva zile, nebunia lui Jenner a devenit un cult. Milioane şi milioane de pământeni deja se închină acestui cult. Începând cu primele zile ale lui iunie, când poza bărbatului-transformat-în-femeie Jenner a fost publicată în Vanity Fair şi apoi peste tot în lume, lumea occidentală s-a împărţit în două tabere: cei care fac parte din Cultul lui Jenner şi cei care nu. Noi, cei care nu facem parte, suntem ostracizaţi, numiţi înguşti la minte, medievali, descreieraţi, obstacole în faţa progresului. Iar cei care se închină sunt oameni „luminaţi”, „toleranţi” şi de treabă. Jenner şi-a schimbat numele din „Bruce”, care denotă bărbat, în „Caitlyn”, care denotă femeie. Mai nimeni nu îndrăzneşte, în mass-media, să folosească numele original a lui Jenner – adică Bruce Jenner. Media a devenit politically correct şi face referinţe la Jenner doar ca fiind femeie şi cu numele lui nou. Suntem, deci, confruntaţi cu o „jennermanie” fără limite. La fel ca mişcarea homosexuală, acum mişcarea pentru „drepturile” persoanelor transgender a devenit intolerantă faţă de cei care gândesc ori exprimă opinii diferite. În zilele după care Jenner şi-a anunţat mutilarea genitatelor, organizaţia americană GLAAD, care promovează homosexualitatea, a lansat un program special de depistare a persoanelor influente din America care refuză să îl numească pe Jenner femeie ori îi spun „Bruce” în loc de „Caitlyn”. Odată identificate, aceste persoane apar pe „lista neagră” a intoleranţilor şi a celor înguşti la minte. Toţi care se închină Cultului lui Jenner, remarcă un jurnalist de la The Spectator, trebuie să creadă că „Bruce Jenner e o femeie, totdeauna a fost femeie, chiar şi atunci când trupul îi producea spermă, ori impregna femeile cu materialul lui genetic şi chiar [în 1969] când a alergat decatlonul în grupul bărbaţilor.” („Bruce Jenner is a woman and has always been a woman, even when she was producing sperm, impregnanting women, and winning gold medals în men’s sports.”) [Brendan O’Neill, The Spectator, 2 iunie 2015, “The Cult of Caitlyn confirms that there is nothing progressive în transgender politics”: http://blogs.spectator.co.uk/culturehousedaily/2015/06/call-me-caitlyn-or-else-the-rise-of-authoritarian-transgender-politics/]

Transableism

Transgenderismul însă e doar începutul unui lanţ al multor păcătoşenii moderne ale omului. Vă introducem astăzi unui termen şi mai radical, bizar şi bolnav – acela al „transableismului”. E un termen relativ recent, care încă nu se găseşte în dicţionare. E o noţiune mai largă, care include transgenderismul şi denotă o boală al minţii. În categoria transableismului intră oamenii care doresc să-şi schimbe ori să-şi elimine anumite părţi ale trupului, pe motiv că nu se simt comfortabil cu ele. Exemple de transableism, toate deja cunoscute medicinei şi psihologiei, sunt multe. Amintim câteva cunoscute nouă din materialele pe care le citim ori le publicăm în buletinul informativ AFR de marţi: persoane care doresc un picior de lemn în loc de unul normal; ori un singur picior, în loc de două şi cer amputarea celuilalt picior. Ori persoane care cer amputarea ambelor picioare, pentru că ei (ori ele) preferă o viaţă într-un cărucior de handicaţi decât să umble pe propriile picioare. (Ne întrebăm dacă au existat astfel de fiinţe umane înainte de apariţia căruciorului pentru handicapaţi!) La fel, privind mâinile: una în loc de două, ori una de lemn şi una normală. Ori persoane care preferă un sigur ochi în loc de doi. Ori ochi de culori diferite. Ori trei ochi în loc de doi. Şi lista continuă. Pe scurt, transableismul denotă o stare a minţii la persoanele care doresc să se transforme dintr-o persoană sănătoasă într-o persoană handicapată. O dismorfie, cum o numesc psihologii. Astfel de persoane cred că natura a „intenţionat” că ele să fie handicapate şi cer societăţii să îi transforme din persoane fizic sănătoase în persoane handicapate. Dezmembrarea intenţionată a trupului e o nebunie. Una chiar mai mare decât nebunia lui Jenner, dar şi cu implicaţii financiare extraordinare. Cine va avea grijă de astfel de persoane după mutilare?

McHugh impotriva transgenderismului

Ce zic experţii despre astfel de persoane? Cum explică ei boala minţii pe care noi o numim nebunia lui Jenner? Recomandăm opiniile lui Paul McHugh, care 40 de ani a fost profesor de psihiatrie la Johns Hopkins University în Baltimore, Maryland. Transgenderismul e direct conectat cu ideologia de gen, afirmă el. Ideologia de gen a apărut odată cu revoluţia sexuală şi afirmă că sexul biologic e o „alegere” proprie (a se citi „autonomie personală”), nu un dat al naturii ori unul biologic. Treptat, ideologia de gen a prins teren, iar în anii 1980 au început să apară primele cazuri de bărbaţi care au vrut să se transforme în femei sub influenţa ideologiei de gen. Apoi au urmat femeile doritoare să fie bărbaţi. Iar în primul deceniul al noului mileniu au urmat adolescenţii, iar în ani recenţi copiii minori care încă nici măcar nu merg la grădiniţă.

McHugh numeşte nebunia lui Jenner „autoginefilia”, o boală a persoanelor care sunt atrase nu de persoane de sex opus ori de acelaşi sex, ci de ele însele. Persoane care se simt stimulate sexual gândindu-se că sunt persoane de sex opus. Adică sunt obsedate cu ele însele când un bărbat, de exemplu, devine ataşat erotic de el însuşi, imaginându-şi că e o persoană de sex opus. Autoginefilia, zice McHugh, se poate vindeca cu psihoterapie şi medicamente. Consecinţele negative ale nebuniei lui Jenner doar se vor multiplica, zice McHugh. În primul rând, transgenderismul e o boală contagioasă. Se transmite prin osmosa. Copiii şi adolescenţii sunt captivaţi de ideologia de gen şi transgenderism. Li se pare un lucru normal şi îşi exprimă sentimentele părinţilor lor, care se trag de cap. În al doilea rând, la persoanele transgender nu se poate vorbi de o adevărată schimbare a sexului. Sexul biologic se schimbă, dar persoana rămâne tot ce a fost înainte. Un bărbat transformat într-o femeie prin proceduri chirurgicale e asemenea unui cadavru vopsit şi împăiat, care în sicriu pare fi o persoană prinsă într-un somn adânc. Bărbaţii transformaţi în femei, zice McHugh, sunt bărbaţi feminizaţi, iar femeile care se transformă în femei, sunt femei masculinizate. În al treilea rând, adaugă el, în loc ca astfel de persoane să dobândească linişte sufletească, devin şi mai neliniştite. În Suedia, de exemplu, rata suicidului la persoanele transgender e de 20 de ori mai mare în comparaţie cu aceea a persoanelor normale. [Paul McHugh, Public Discourse, 10 iunie 2015 „Transgenderism: A Pathological Meme”: http://www.thepublicdiscourse.com/2015/06/15145/] Iar un alt studiu indică că aproape 40% dintre persoanele care îşi schimbă sexul se sinucid. [Detalii: Daniel Payne, The Federalist, 16 iunie 2015 “Left Resorts to Gaslighting Tactics in Transgender Debate” http://thefederalist.com/2015/06/16/left-resorts-to-gaslighting-tactics-in-transgender-debate/] [Vă recomandam şi un articol, publicat în New York Times pe 16 iunie, privind chinurile prin care adolescenţii trec pentru a-şi schimba sexul: http://www.nytimes.com/2015/06/17/nyregion/transgender-minors-gender-reassignment-surgery.html?_r=0]

Pentru a acceptă transgenderismul, trebuie să ne schimbăm gândirea. Trebuie să acceptăm că realitatea pe care o vedem în jurul nostru este o farsă, un fals, o falsă percepţie a simţămintelor noastre. Să acceptăm filosofia că un bărbat poate fi femeie dacă vrea, ori are libertatea să aleagă să fie femeie. Să acceptăm nebunia ca normalitate şi normalitatea ca nebunie. Căci o patologie a minţii nu poate fi jubilată decât de cei lipsiţi de minte. Trebuie să fim preocupaţi când o minoritate infimă caută să influenţeze înspre rău minţile inocente ale copiilor ori pe cele naive ale adolescenţilor.

Biserica şi transgenderismul

Culmea, Jenner se identifică drept creştin. Se spune că o vreme mergea regulat la biserică. Are ceva Biserica de spus privind subiectul? Nu a luat mult timp bisericii occidentale (Anglicane şi Luterane) să capituleze în faţa presiunilor homosexualilor, să-i accepte şi să le acomodeze mofturile. Credem că aceste biserici vor capitula şi mai repede în faţa presiunilor persoanelor transgender şi ale aliaţilor lor. Căci odată ce pierzi Stalingradul spiritual, războiul s-a sfârşit. Biserica Anglicană deja discută posibilitatea de a reboteza persoanele transgender după schimbarea sexului. În alte cuvinte, dacă Maria a fost botezată ca fată şi i s-a emis un certificat de botez care o identifică cu un nume femeiesc şi sex feminin, după ce se transformă în bărbat cere să fie botezată din nou şi să i se emită un certificat de botez nou, cu un nume nou de bărbat şi cu sex masculin. [Detalii: http://www.theguardian.com/society/2015/may/21/proposal-for-transgender-baptism-to-go-before-church-of-england]

În final însă, aşa cum spunea recent un rabin, transgenderismul e incompatibil cu Tora şi, deci, cu Scriptura. Căci transgenderismul înseamnă mutilarea genitalelor, o practică pe care Biblia o interzice. (Deuteronom 23:1) Transgenderismul e incompatibil şi cu învăţăturile Noului Testament (Matei 19:4). Omul de la zidirea lumii a fost făcut bărbat şi femeie, şi bucuria vieţii este ca el să îşi trăiască viaţa în trupul dat lui de Dumnezeu. După ce Jenner şi-a anunţat schimbarea sexului, Cardinalul Cordileone din San Francisco a emis un comunicat în care reaminteşte creştinilor această realitate şi că în viitor e foarte probabil ca revoluţia sexuală să inventeze noi forme de identităţi sexuale. Similară a fost şi reacţia lui Russell More, unul din liderii creştini ai Americii: toţi oamenii sunt păcătoşi şi înstrăinaţi de Dumnezeu, dar mutilarea intenţionată a genitatelor e o formă extremă şi deliberată de înstrăinare a omului şi mai mult de Dumnezeu.

ALIANȚA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, București

Tel. 0741.103.025 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

Clic pe Bruce Jenner: „Spuneţi-mi Caitlyn.” „Dragă Bruce, nu pot.”!

1 2 3 6